Muzica

Iov 38: Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul  furtunii şi a zis:
„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?
Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz,ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
Unde  erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine
i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe
ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului
atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi  fiii
lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

Va scriu despre unul din cei mai potenti factori spirituali, una din cele mai
formidabile arme ale spiritului: Muzica.
Eu am crescut in muzica de cand m-am nascut. Intai muzica mamei. Apoi a
lui Traian Dorz, Moldoveanu si alții.
Mama a slujit lui Dumnezeu cantand. Dela intoarcerea ei la Dumnezeu pana
la moarte mama a cantat. A fost felul ei de a sopti iubirea dintre ea si
Hristos. Asi zice ca si-au cantat unul altuia. L-a cantat pe Hristos in Biserici,
in case, pe strada, in bucatarie, ziua, seara, noaptea. A cantat in bucurie, in
necaz, in durere.
Apoi toata copilăria si adolescenta am trait la Liceul de Muzica George
Enescu, la vioara, orchestra, cor. Acolo, 20 de ore pe zi era un zumzet
continuu de muzica clasica venit din zeci de camere de studiu si practica.

Stiu de forta absolut inegalabila a muzicii. Este unul din darurile cele mai
mari făcute de Dumnezeu omului.
Muzica este o arma care sculpteaza spiritul, duhul unui om, aruncandu-l in
bratele lui Dumnezeu sau in mainile demonilor.
 Un om in oceanul melodiilor lui Dumnezeu este deja in rai.
 Un om in muzica demonica a ajuns deja in iad.
 Un om fara muzica este un om mort.
 Muzica este un limbaj global. In orice parte a lumii, in orice cultura, in
orice tara mergi vei găsi un fel sau altul de muzica.
 Mai mult, este un limbaj al universului. Textul din Iov este vocea lui
Dumnezeu care povestește lui Iov ceva din creatie, din facerea
stelelor. Si primul lucru pe care il spune despre stele este ca la aparitia
lor, a aparut muzica lor. Stelele canta. Asta este universalismul
muzicii.
 Muzica nu poate fi neutra. O hartie goala este ceava neutru. In
momentul in care ai pus note de muzică pe ea, sau ai pus cuvinte pe
ea, sau ai desenat ceva pe ea, nu mai este neutra. Devine bine sau
rau. Devine o expresie a spirtului/sufletului care a pus pe hartie ce a
 pus. Când ţii gura închisa poți pretinde neutralitate. In momentul când
vorbești nu mai ești neutru. Orice vorba este încărcata pozitiv sau
negativ.
 Muzica este un vehicul de închinare si slavire: fie slava omului, a
sentimentelor lui, fie slava lui Dumnezeu, fie slava Diavolului. Muzica
le face pe toate. Muzica este un vehicul de inchiare din pricina ca este
aproape exclusiv o arma a spiritului, o hrana a duhului din om.

Când citești o carte, mintea, sufletul, intelectul omului filtreaza. Accepta ce

este adevarat, respinge ce nu ii place. Adica omul are abilitatea sa
primeasca sau sa respinga, sa rupa ceace citeste in dumicate care pot fi
inghitite sau scuipate. Asta facem noi cu orice carte, inclusiv Scriptura.
Cand privesti un obiect de arta, il analizezi cu sufletul, cu mintea si cu
emotiile. Si apoi vointa decide daca accepta sau respinge cea ce vede.
Aproape orice influenta din lumea aceasta este filtrata de sufletul omenesc.
Muzica trece insa dincolo de suflet si pătrunde, ataca, modelează direct
spiritul omului. Afecteaza si sufeltul si fizicul omului, dar patrunde direct in
spirit fara sa te intrebe daca vrei sau nu.
Mergi cu masina o vreme si gândești la cine știe ce, nici nu-ti aduci aminte.
Dar bagi de seama ca esti grozav de trist, sau esti vesel, cu voie buna. Nu
sti de ce. Muzica pe care o ascultai de doua ore te-a schimbat. A înălțat sau
ti-a coborât spiritul.

Ați văzut vreodată un film fara muzica? Nu ați văzut, pentru ca nu

exista. Cel mai atractiv si captivant film devine ceva absolut ridicol si
charaghios daca scoti din el sunetul, muzica, tracul muzical. Încercați o
data. Luați un film care v-a plăcut foarte mult si vizionați-l fara sunet. Luați
unul sub-titrat ca sa intelegeti cuvintele. Sunt sigur ca nu reușiți sa rezistați
la tot filmul. Devine ridicol.
Si la început, când se făceau filme mute, acum 100 de ani cand personajele
nu puteau vorbi, era cineva la pian care canta in timpul filmului. Charly
Chaplin, Stan si Bran au fost filme arătate in sala cu un pianist. Nu exista
film fara muzica.
Este adevărat ca se vinde tracul muzical al unui film. Partea muzicii dintr-un
film poate sta singura, si foarte multe filme au făcut bani mulți vânzând
doar muzica din film. Dar film fara muzica nu se poate.
De ce? Pentru ca producătorii filmelor au doar doua ore in care sa prindă
sufletul, mintea, emoțiile si voinţa unui om. Sa-l faca sa jubileze de bucurie,
sa-l ingrozeasca de frica, sa-l deprime, sa-l ridice, sa-l arunce in foc si apa.
Doar doua ore. Nici un fel de imagine nu poate face asta. Însă daca peste
imagine adaugi muzică, atunci orice rezultat este posibil. Orice. Producatorii
stiu ca in doua ore, muzica din film te transpune, creaza in tine cea ce nici o
imagine nu poate crea. Imaginea este filtrata de minte, de intelect. Muzica
patrunde drept in spirit si schimba totata fiinta.

Cea mai mare carte din Biblie, Psalmii este o carte de cantari. Nu au
fost meniti doar sa fie cititi. Citirea Psalmilor este oarecum la fel ca
recitarea notelor din Simfonia a V de Bethoveen. Sa citesti notele, numele
lor, do, re, mi este una, si sa le canti este altceva.

Deuteronom 31, 32,33. Ultima cuvatare a lui Moise. Moise a rostit

câteva profeții de blestem si binecuvatare peste popor. A repetat tot ce era
mai important din tot ce a primit de la Dumnezeu. Si cum a rostit? Daca le
spunea doar cuvinte era prea putin. Poporul uita. Si atunci Moise le-a
cântat. Le-a cantat profetie de blestem si pedeapsa. Le-a cantat profetie de
binecuvântare. Știm asta pentru ca Dumnezeu i-a spus apoi: Cântarea
aceasta o vor pastra din generatie in generatie.

In Matei 11, Isus plânge împietrirea poporului si se mira grozav cum

de oamenii nu se intorc la Dumnezeu, cum de nu asculta când Dumnezeu a
făcut absolut tot ce este posibil ca sa fie inteles. Nu sa fie inteles doar de
urechile lor, doar de mintea lor, ci de spiritul lor. De aceea Isus in plangerea
lui spune: V-am cantat din fluier si nu ati jucat. V-am cantat de jale si nu v-
ati tanguit.
Isus le spune: Când am vrut sa fac tot ce se poate face ca sa ajung la inima
voastra v-am cantat: de bucurie, si de durere, v-am cantat. Mai mult nu se
poate. Asta este puterea muzicii.

In Evanghelia dupa Marcu la capitolul 14 este scris despre cea mai

grea zi a lui Isus. Ziua cand pleca spre Ghestimani unde avea sa se roage
transpirand sange si unde avea sa fie arestat. Acolo incepea Calvarul. Si
Isus a incercat sa se pregateasca. A adunat ucenicii si le-a povestit, si-a
revărsat sufletul înaintea lor. Le-a povestit despre ei, despre El, despre ce
va fi. Si cand era gata sa incepa cea mai feroce lupta, inainte sa iasa pe usa
si sa se îndrepte spre Ghetsimani a mai făcut un lucru. Ceva care sa-L tina
tare, sa-si sprijine spiritul in cea mai feroce batalie: Este scris, Dupa ce au
cantat cantarile de lauda, apoi au iesit spre Muntele Maslinilor. Cand nimic
altceva nu mai poate ajuta, cântarea îndreptata către Dumnezeu duce
spiritul omului către Duhul lui Dumnezeu. Asta este forta muzicii.

Pavel vorbește bisericilor din Colose si Efes despre trăirea cu Dumnezeu. Le

da multe sfaturi, dar apoi le spune ce este absolut vital: Cuvântul lui Hristos
să locuiască din belșug în voi în toată înţelepciunea. Învățați-vă şi sfătuiți-
vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești,
cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.
Incepe cu ce este direct si simplu: Cuvantul lui Dumnezeu. Si apoi le spune
cum sa faca ca aceste lucruri sa ramana in ei. Vorbiti cu Psalmi. Astia erau
fredonati. Apoi cantari de lauda. Apoi cantari duhovnicesti. Apoi cantari de
mulțumire in inima, adică in duh. Muzica, muzica, muzica si muzica. Asta
este puterea muzicii.

Liturghia ortodoxa este o slujba repetata de sute si sute de ani. Aceleasi

cuvinte in aceleasi zile. O data, de doua ori, de o mie de ori. Niciodata nu ar
fi putut fi suportata, ce sa mai spun de venerarea ei, daca era doar atat.
Nimeni nu ar suporta aceleasi cuvinte la infinit. Însă liturghia este cantata.
Asta este cu totul altceva. Muzica este cheia care deschide spiritul care
trebuie sa se hraneasca cu Cuvitele lui Dumnezeu. Daca erau doar cuvinte,
mintea putea sa le opreasca acolo, in cap. Dar cand sunt invelite in muzica,
penetreaza pana in duhul omului, si spiritul se hraneste. Si a doua
saptamana la fel. Si a mia saptamana la fel. Devine o hrana a duhului.

Pastorul Josh de la Solid Rock. Am fost la biserica lui când a povestit

întoarcerea lui la Domnul. A avut o adolescenta tulburătoare: intai rock,
metal. Apoi alcool, si țigări. Apoi droguri. După aceea pornografie. Si in cele
din urma prostituție. Apoi au apărut gânduri de sinucidere.
 In mod miraculos, la 26 de ani, s-a întors la Dumnezeu.
 Imediat a scăpat de prostitutie.
 In câteva zile a scapat de alcool.
 Mai târziu a scăpat de fumat.
 A scăpat relativ repede de droguri.
 Mai greu a fost cu pornografia, dar a scăpat si de asta cu ajutorul lui
Dumnezeu.
 Spunea el, după 2 ani eram ca nou nascut. Am ramas insa cu muzica
rock. Nu pot renunta la ea.

L-am întrebat: înțelegi de ce?

 Prostituția era un viciu fizic, in general. De viciile fizice poți scăpa mai
ușor.
 Alcoolul si fumatul erau de asemeni vicii ale trupului. De astea scapi
mai usor.
 Drogurile erau un viciu fizic si parțial al mintii. Din cauza asta a durat
mai mult sa fi liber de ele. Aveau deja unele rădăcini in minte, in
suflet.
  Pornografia însă este cu totul un viciu al mintii, al imaginatiei, al
sufletului. A fost mult mai greu sa scapi de asta. Avea ghiarele infipte
mai adânc in om, in minte, emoție, imaginație, voința.
 Dar muzica isi are tentaculele drept in duh, in spirit. Nu te intreaba
daca vrei sau nu, nu o poti filtra cu mintea, nu poti separa ce este bun
de ce este rau asa cum separi intelectual o carte pe care o citesti. Nu
poti scuipa o parte din ea afara asa cum scuipi oasele când mănânci
pește. Muzica se infige drept in spirit si uneste spirtul omului cu duhul
care a inspirat muzica aceea. Nu cu omul care a facut-o, ci cu duhul
care a inspirat. Din cauza asta după 2 ani de la intoarcere la Domnul
ai ramas cu ce ai inceput: cu muzica. Si probelema este ca daca nu te
eliberezi aici, toate celelalte se intorc cu timpul: duhul este ranit, si
este contiinuu lovit, si este doar un factor de timp cand toata fiinta se
prabuseste.
 Azi daca mergi la Josh White in biserica îl auzi cântând cele mai
melodioase cantari.

Muzica demonica este menita sa elimine limitele normale puse de

Dumnezeu in om, sa elimine orice inhibiție normala a omului. Pentru timpul
acela când omul este sub influenta muzicii demonice, omul gândește,
vorbește si face ce nu i-ar fi trecut prin cap sa facă înainte. In mediul acela
omul se dezbracă fizic, si se dezbracă de orice reținere normala pe care a
avut înainte. Acolo apare sexualitate ieșita din orice control, droguri, alcool,
violenta, un fel specific de violenta: omul se rănește singur, se da cu capul
de pereți, isi face tăieturi in corp. Unii se sinucid la concertele de genul
asta. In mediul acela legile sociale se suspenda si omul capata aceea
„libertate” visata de diavol înainte sa existam noi. Căderea lui Lucifer a fost
atât: dorința de a se elibera de sub voința lui Dumnezeu. Tot paradisul in
care locuia, toata poziția de lumina in care era nu la oprit sa dorească
ieșirea din limitele puse de Dumnezeu. Si Domnul a acceptat „eliberarea” lui
Lucifer, pana la un punct. Si eliberarea aceea a făcut din cel mai strălucit
înger al luminii, un diavol. Muzica demonica are aceiași menire: eliberarea
omului de orice limite puse de Dumnezeu in noi.

In ziua de azi se proiectează cu amănunțime concerte, festivaluri, întâlniri

cu mii si zeci de mii de tineri care sunt aduși intr-un loc, o zi, doua, trei si
acolo sunt expuși la toata rebeliunea transmisa de muzica demonica. Pentru
doua, trei zile ei sunt scoși din orice inhibiție, si apoi se întorc acasă si duc
cu ei virusul acesta, gândirea aceasta noua, rebeliune contra lui Dumnezeu,
contra oricărei autoritati, contra oricărei reguli si legi de viața. In același
timp se duc înapoi cu o goliciune sufleteasca grozava care după o vreme ii
duc la depresie si gânduri de sinucidere. Nu mai au orizont, nu mai știu ce
doresc, nu mai doresc nimic de fapt si ajung o epava si otrava pentru tot ce
este in jurul lor.

Din pricina ca muzica este o arma si o forta pur spirituala cine se joaca
cu ea se joaca cu ceva mai periculos decat orice foc. Din pricina ca muzica
este o asa arma cu doua taisuri, arma care pune pe om in inchinare la
Dumnezeu, inchinare la om, sau inchinare la demoni, atunci de dragul
nostru si al copiilor nostrii trebuie sa intelegem cum sa discernem felul de
muzica pe care ascultam.

Cat de tare te poate prinde muzica?

Mai-a-chi. Nimeni nu intelege nimic din cuvinte. Nici măcar Romanii nu
inteleg ce spune cântarea asta. Dar a fost cantata in toate limbile de pe
pamant, de oameni care nu înțelegeau un cuvințel. Si nici nu ii interesa.
Muzica ii prinsese complet.
Mergi in tramvai si 3 minute asculți manele de la careva care a dat radioul
tare. 3 minute. Nu-ti mai iese melodia asta din cap zile la rând.
Un pic înainte de nașterea lui Lucas, ultimul meu băiat am auzit piesa asta
care a ajuns faimoasa in Romania si in Lume
Ghita: https://www.youtube.com/watch?v=OY1vv7hQQCg
Nu este mai nimic rău cu ea. Are toate elementele muzicii pe care le descriu
mai jos in articolul acesta. M-a prins așa tare, incat nu am putut sa mi-o
scot din cap zile si nopți. Noaptea se repeta continuu in cap.
Ba mai mult. Când s-a născut Lucas i-am făcut o cantare (ca la restul
băieților) exact pe melodia asta.

Ce muzica ascultam?
Sunt foarte multe feluri de muzica, care toate au elemente comune:
Muzica clasica, folk, pop, hip-hop, muzica populara, rap, reggae, disco,
muzica electronica, techno, new age, new wave (val nou), muzica ușoara,
opera, opereta, muzica corala, muzica rock, metal, gotica, blues, muzica
bisericeasca (manastiri) si inca alte zeci de categorii si sub categorii.
Spectrul muzical este aproape infinit.

Aveți aici câteva exemple. Va rog sa nu ascultați in întregime. Nu mă

gândesc sa va otrăvesc, ci doar sa va avertizez. In general nu sfătuiesc pe
nimeni sa facă ce fac eu acum. Ascultați 1 minut din fiecare piesa de mai
jos. Luați la nimereala (minutul 3,4).

Heavy Metal:
https://www.youtube.com/watch?v=TIcrgRMogP8
https://www.youtube.com/watch?v=q2hbYKykkHE ( 1 min)
https://www.youtube.com/watch?v=oCE9Cv1tEwQ ( 2 Min)

Gothic:
https://www.youtube.com/watch?v=5kE1tVnlHpc

Disco Music:
https://www.youtube.com/watch?v=5ORF6mfDFrY (min 2)
https://www.youtube.com/watch?v=5ORF6mfDFrY (min 21)

Electronic:
https://www.youtube.com/watch?v=dEvPtZvVc-w
https://www.youtube.com/watch?v=_gncYZUKLgw (min 23)

Rap:
https://www.youtube.com/watch?v=qSavW3Jjqig (min 2, min 7)
https://www.youtube.com/watch?v=jZNlBi3q18c (min 1)

Reggae: https://www.youtube.com/watch?v=ePp54Kq011M (min 21)

Am pus in biserica si la câteva grupe de tineret ceva din cele de mai sus. Pe
buna dreptate, după câteva minute, m-au oprit. „Nu putem asculta cântece
demonice in biserica!” Le-am spus: „tot ce ați ascultat sunt formații
Creștine si muzica Creștina. Cuvintele, pe care cu greu le poți intelege sunt
toate creștine, unele sunt direct versete din Biblie.”
Numele muzicii din exemplele astea este Creștin. Melodia este demonica.
Este otrava pusa într-o cutie pe care scrie Medicament. Cu mintea, auzul ai
fi putut auzi mesaj creștin. Cu duhul erai alipit de un demon. Melodia lui
ataca duhurile demonice din om.

Cum discerni ce muzica impinge spiritul spre Dumnezeu si care devine

inchinare la om si demoni?
Noi suntem trup, suflet si duh.
Muzica are un element pentru fiecare: ceva care mișcă partea fizica,
sufleteasca si duhovniceasca din noi.
Muzica o poți separa in trei parți: Melodie, Armonie si Ritm.

Melodia este partea care corespunde cu spiritul omului. Este partea care
atinge duhul. Scriptura vorbește despre împăratul David care avea o
pasiune: cânta. Canta din harfa. De cele mai multe ori doar melodie. Când
împăratul Saul a intrat pe mana dracilor, cand a devenit un om chinuit de
demoni, cei din jur au stiut cum sa-l tina in control. Au chemat la palat pe
unul care stia sa cante muzica melodioasa. Melodiile lui David goneau
spiritele rele de peste Saul si ii dadeau liniste pentru o vreme.
Peste sute si sute de ani Regele George al Angliei avea probleme mintale.
Era atacat de demoni si alerga prin palat in pielea goala. El a auzit de istoria
cu Saul si David, si a întrebat: Este oare adevărata istoria asta din Biblie?
Se vindeca Saul, cel puțin pentru moment, la muzica lui David? Si a
întrebat: Cine este cel mai bun compozitor din lume, acum? Si l-au adus pe
Händel, au pus o orchestra in fata palatului pe râul care trecea prin fata
geamurilor regelui. Si de cate ori îl apuca nebunia, orchestra cânta o anume
piesa a lui Händel, „Water Music” (Muzica apei). Si azi poți asculta piesele
acelea compuse de Händel. Melodia. Asta este partea spirituala,
duhovniceasca a muzicii.

Apoi este armonia, orchestrarea. Aceasta este partea care susține

melodia. Este partea sufletului, a intelelctului, a emotiilor. Aici apare
educatia unui om care știe muzica, abilitatea unuia care aranjează
orchestrarea, coralul in jurul melodiei. Aici este abilitatea sufleteasca a
omului. Sunt oameni care pot lua o melodie simplă si sa facă din ea o
simfonie, o minune, fara sa acopere melodia originala. O îngroașă, o
înfrumusețează, o armonizează. Aici apare talentul omului, educația lui.

Apoi muzica trebuie sa aiba ritm. Asta este o expresie a trupului, a partii
fizice a unui om. Ritmul muzicii este ca pulsul si bătăile inimii. Daca omul nu
are puls a murit. O muzica fara ritm este moarta. Daca omul are un puls
grozav de tare este bolnav. Când ritmul devine tot ce auzi, muzica este
bolnava.

Problema care separa muzica demonica de muzica lui Dumnezeu este

întrebarea: cine conduce? Cine conduce fiinta asta numita muzica? Trupul,
sufletul sau spiritul?
Cine conduce: Melodia, armonia sau ritmul?
Toata scriptura ne invata ca omul lui Dumnezeu trebuie sa fie condus de
spirit. Iar abilitatile omului, sufletul lui trebuie sa slujească scopului duhului
din el. Iar trupul trebuie sa se supuna primelor doua.
1. Cand un om este condus exclusiv de pofetele trupului devine un
animal. Orice pofta trebuie împlinita aici si acum.
2. Când un om este condus de dorințele sufeltului devine un inchinator la
sine. Mintea, sentimentele si voința proprie devin Dumnezeu.
3. Când un om este condus de spirit, devine un închinător a lui
Dumnezeu. Duhul omului împreuna cu Duhul lui Dumnezeu
mărturisesc împreuna in viața lui.
Melodia trezeste dorintele spiritului: inchinare, lauda, prosternare, alipirea
de lumea spirtului: fie catre Dumnezeu fie catre lumea dracilor. Melodia
trezește dorința duhului omului de a se unii cu lumea spirituala intr-un fel
sau altul.
Armonia, acompaniamentul, starneste abilitatea umana. Abilitatea de a
armoniza sau dezarmoniza, de a crea stabilitate sau conflict. Este mesajul
sufletului in muzica. Aici vine abilitatea dirijorilor, a celor ce pun in armonie
melodii care sunt ultra cunoscute.
Moldoveanu a făcut mii de cantari. El, fiind un om pur preocupat cu partea
duhovniceasca, a facut in general doar melodia. La unele cantari a schitat si
o armonie foarte simpla. El știa sa cânte la pian si acordeon destul de
limitat. Au venit oameni cu cultura muzicala care au preluat melodiile lui si
le-au adaptat in cantari corale, de orchestra, de armonie. Asta este partea
sufleteasca a muzicii. Partea asta trebuie sa se supuna spiritualul, melodiei
originale. Cand armonia devine ultra complexa, ultra complicata, aici este
partea omului care vrea sa fie in control: Umanismul in muzica. Atunci cel
ce asculta piesa aceea nu mai aude vocea spirituala a melodiei, nu mai
aude nimic din Moldoveanu. Este vrajit intelectual si emotiv de
complexitatea armoniei. De multe ori este deranjat teribil de confuzia si
cacofonia unei armonii ultra complexă.

Ritmul trebuie sa existe, după cum omul trebuie sa aiba puls. Dar trebuie
sa fie supus melodiei si armoniei. El este expresia fizica, a trupului nostru.
Nu poti traii doar cu rugaciune si citire. Trebuie sa mananci. Însă daca
mâncarea devine prioritatea numarul unu, se va vedea foarte repede, si pe
cantar si in oglinda, si consecințele sunt devastatoare. In muzica trebuie sa
existe matematica, trebuie sa fie ritm, pentru ca avem trup fizic. El trebuie
sa participe in muzica. Dar cand pornirile trupului sunt cele care conduc,
care isi spun vocea peste suflet, peste spriit, omul ajunge o epava. De
aceea muzica unde ritmul este cel ce conduce tot este absolut
devastatoare. Este o chieie in spirtul omului mânuita de firea naturala a
unui om.

Acestea trei criterii, melodie, armonie, ritm, sunt probabil cele mai
importante noțiuni in evaluarea muzicii pe care o ascultam. Muzica este un
mediu infinit, si este imposibil sa faci o lista de catari „bune” si „rele”.
Trebuie sa invatam sa evaluam orice fel de muzica prin cele trei criterii de
mai sus, in primul rând.

Apoi muzica trebuie sa conțină in ea tensiune si relaxare

  Melodie/Spirit: Cand melodia se ridica, apare tensiune, când revine
produce relaxare. Când tensiunea se ridica si ramane acolo produce
confuzie, frustrare. Cand nu exista tensiune de loc, muzica devine
deprimanta, produce depresie (gothic)
 Armonie/Suflet(intelect, emoții, voința) : Orice piesa muzicala decenta
care este deja armonizata are elemente de disonanta si elemente de
consonanta. Armonii curate, drepte, consonante. Si armonii cu un
element de disonanța: Note una langa alta, si alte feluri de a crea
tensiune prin armonie. Prea multa disonanta creaza confuzie si
rebeliune. Cand nu exista de loc disonanta atunci armonia are tendința
de a acapara toata piesa care devine foarte melancolica si te arunca in
sentimentalism.
 Ritm/Trup: Ritmul unei piese trebuie sa aibă variație si repetiție.
Prea multa repetiție duce ascultătorul la senzualitate. Repetiția
aceluiași ritm la nesfârșit, cum este in muzica rock, metalica, rap,
trezește in om senzualitate si rebeliune. Rock n’roll a fost o muzica
special proiectata ca sa creeze rebeliune si excitare senzuala.
Rebeliune fata de orice fel de autoritate: tradiție, educație, scoală,
biserica, familie, parinti. Muzica cu același ritm repetat ca un ciocan
dat in cap este făcuta sa creeze așa ceva in om.
Însă daca ritmul este tot timpul variat, prea multa variație a ritmului
creaza confuzie.

Pe fundalul muzici se poate transmite un mesaj pentru minte, pentru suflet:

cuvinte.
Cuvintele unei piese muzicale sunt foarte importante. Ele vorbesc mintii,
sufletului omului. Însă in muzica trece peste suflet, mai adanc decat
mintea. Poti pune cele mai inaltatoare cuvinte, daca muzica este
deprimanta, totul este deprimant. Poti pune cele mai triste cuvinte pe o
muzica de bucurie si totul devine ceva complet caraghios. Mintea intelege
cuvintele intelectual, dar spiritul se inalta sau se coboara după cum este
melodia, nu cuvintele. Poetul crestin Ioanid, cand alcatuia o poezie mai
deosebita, unde fusese ispirat in mod special, si cand dorea ca aceasta sa
ajunga cu adevarat in inima oamenilor, sa treaca de filtrul intelectual,
atunci il ruga pe Traian Dorz sau pe Moldoveanu sa pună cuvintele pe
muzica. Nu mergea la primul profesor de muzica de la conservator. Ii
trebuia cineva care intelege forța duhovniceasca a muzicii.

Eu cand explic toate astea in biserica dau exemple din majoritatea

categoriilor de muzica, si invat pe om sa vada cine este in control acolo:
melodia, armonia sau ritmul.
Classical:
Beethoven: Moonlight Sonata: https://www.youtube.com/watch?
v=jgpJVI3tDbY (min 0)
Mozart: https://www.youtube.com/watch?v=jgpJVI3tDbY (min 7:30)
Beethoven: Fur Elise: https://www.youtube.com/watch?v=jgpJVI3tDbY
(min 13)
Vivaldi Four Season: https://www.youtube.com/watch?v=jgpJVI3tDbY (min
18.20)
Beethoven Fifth Symphony: https://www.youtube.com/watch?
v=jgpJVI3tDbY 1:09

Russian Choir:
https://www.youtube.com/watch?v=OLsSan9koAU
https://www.youtube.com/watch?v=nosxGveyccg

Romanian Choir:
La Betleem: https://www.youtube.com/watch?v=s5VQKk5X3xk

Fanny Crosby:
Not in my strength: https://www.youtube.com/watch?v=-OAw8wclm3c
Calmly Resting in the Lord: https://www.youtube.com/watch?
v=jktdNIKlEhg
Praise and worship: https://www.youtube.com/watch?v=oDa6VZRCdRQ

Muzica clasica, de exemplu este matematic construita ca melodia sa fie

partea principala, orchestrarea in jurul ei, si ritmul este acolo in toate
instrumentele, in spate.
Muzica rock, rock-metalica, rock-gothic este muzica special construita
sa starneasca sexul si rebeliunea in cei ce asculta. Daca inchizi ochii si doar
iti imaginezi pozitia pe scena dupa cum se aude, ritmul, percuția este in
complet fata. In spate sunt restul de instrumente: Chitara, bas,
electronicele. Si mai in spate este cel ce canta. Este matematic construita
sa starneasca pornirile fizice.
Știu istoria unui misionar American in Indonezia, prin junglele de acolo. S-a
dus in triburi pline de vrăjitori, vraci, si posesiuni demonice. S-a dus intai
singur, si Dumnezeu a fost cu el in toata putere. O mulțime de oameni s-au
întors la Dumnezeu si au scăpat de atacuri demonice. Printre ei a fost unul
din vracii, vâjiitorii cei mai mari ai tribului. După o vreme misionarul a
chemat pe soție si pe copiii lui sa fie cu el acolo. El avea o fata de 15 ani.
Fata a venit cu muzica ei rock. Prin geamurile casei unde locuiau au început
sa iasă sunetele muzicii ei. Vraciul acela întors la Dumnezeu s-a repezit la ei
acasă strigând: „Ce faceți, cum de fata ta știe sa cheme spiritele pădurii?”
Era rock creștin care făcea ce știa acel vraci sa facă din generație in
generație: sa aducă demoni.
Te întrebi cum de este asa dezastru in tineretul bisericilor, caderile morale,
viciile care inrobesc. Au toate la baza o forta spirituala care nu poate fi
oprita: Muzica.
Când primul meu băiat avea cam 17 ani începuse sa asculte muzica gotica,
macabra, ceva ce merge pe aceiași nota la infinit, deprimanta si captivanta
in același timp. Si la un moment mi-am dat seama ce ceva foarte rău se
întâmpla cu el. L-am întrebat, a negat, s-a aparat, a explicat. Știa sa
argumenteze. Trebuia sa devina avocat. Si atunci mi-a venit o idee. Am luat
unul din discurile lui si l-am dus in sufragerie la aparatul in care se auzea in
toata casa. Pe covor se juca Tommy, fratele lui mai mic. Avea 2 ani. Muzica
aceea macabra a umplut sufrageria. Tommy s-a oprit din ce făcea pe covor
si si-a ridicat capul. Tim s-a repezit sa închidă. Eu am deschis din nou.
Muzica aceea a invadat toata casa. Tim s-a repezit sa închidă. Eu l-am
împins cat acolo. Si pentru prima si singura data in viața Tim s-a repezit la
mine, la bataie. S-a repezit la mine ca sa îl apere pe fratele lui mai mic de
otrava pe care el o înghițea in fiecare zi. In seara aceea ne-am rugat cu
toții, el a aruncat toate discurile acelea la gunoi. De fapt trebuia sa le ardem
in curte. Azi Tim are 35 de ani. Din când in când mai verific ce muzica
asculta. Știu ca un demon izgonit va merge prin pusti o vreme, si apoi va
încerca sa vina înapoi unde a fost.

Muzica rap, a eliminat aproape complet armonia, orchestrarea. Si melodia

este aproape inaudibila. In schimb este totul ritmat: si cuvintele, si bataile,
o continua repetare la infinit al aceleaisi batai. Este ceva similar cu
inganarile triburilor native din America si din Africa.
Cu cat un popor, un trib, un om este mai aproape de Dumnezeu cu atat
auzi in el muzica mai melodioasa. Cu cat se salbaticeste, cu cat devine mai
atasat de ocultism, de inchinarea la demoni si practici demonice, cu atat se
vede mai clar in muzica lor. Armonia dispare. Melodia dispare aproape cu
totul. Ramane doar ritmul. Auzi un lalait repetat la infinit pe ritm repetat
pana cand omul cade in halucinatii. Doar ritm.
Popoarele native din America, indienii cum spunem noi popular, aveau doar
atât: Un ritm repetat si gemete repetate in timp ce mergeau la infinit in
jurul focului, pana ce cădeau in transa. Mai toate popoarele care s-au
salbaticit au pierdut intai partea sufletului din muzicii, armonia, si apoi
partea spritului: melodia. Apoi au pierdut si cuvintele, si au ramas cu
sunete guturale pe fundal de tobe.
Exista ceva tragic in bisericile noastre. Pana acum 100-200 de ani
punctul focal al bisericii era altarul, locul unde se lua impartasania, cina
cum spunem noi protestantii. Acesta era in fata, la mijloc, si tot ce se facea
acolo, liturghia, slujba, cantarile duceau spre momentul culminant cand
credinciosii luau impartasania, aducandu-si aminte de jertfa lui Isus.
Dupa altar, dupa impartasanie, functia de baza a bisericii era rugaciunea,
dupa cum Isus a spus: Casa mea se va chema o casa a rugaciunii.

In ultimele secole, o vreme dupa reforma, altarul a trecut mai la margine

nitel si a aparut amvonul, locul predicatorului. Biserica avea acum Scriptura
si avea pe cei ce invata si predica Scriptura. Si au apărut predicatori
străluciți, unul mai cunoscator ca altul, unul mai bun orator ca altul. Oameni
care au invatat Scriptura, care au invatat intrepretarea ei, aplicatiile ei, felul
in care se poate explica, omiletica, teologie, tot ce vrei. Predicarea
evangheliei a ajuns punctul focal, si amvonul a devenit centrul si practica
cea mai importanta. Noi, protestantii ne laudam todeauna ca in bisericile
noastre predicarea cuvantului este cea mai importanta slujba. In bisericile
Americane predicatorul este piesa cea mai importanta, predica este
actiunea cea mai importanta, si credinciosii sunt sfatuiti ca le iesire sa ia
impartsania, cina care este pe masa aceea de langa usa. Daca vor si isi
aduc aminte. Rugăciunea este ceva ce nu se mai face in biserica.

In perioada curenta, post modernista, amvonul a trecut mai la marginea

scenei. Cina Domnului este facuta din cand in cand, si partea chieie a
bisericii este muzica. Formația de închinare, de muzica este menita sa ridice
oamenii in picioare, sa-i faca sa tipe, sa dea din maini, in sfarsit, sa creeze
admosfera. Oamenii au invatat ca mult mai repede misti un om cu muzică
decât cu cea mai formidabila predica. La muzică s-au adăugat lumini
colorate, aburi iesiti din podea. Si in mijlocul formatiei muzicale, ca piesa de
baza, stralucitoare si centrala este bateria, percutia, tobele. Ritmul este
factorul care conduce muzica, cei ce canta trebuie sa zbiere cat pot ca sa
acopere bubuielile si ritmul care vine din baterii si din chitara bas, si se
creaza ceva foarte similar cu incantațiile ritmate ale popoarelor sălbăticite:
bum, bum, bum, bum…. Cei ce conduc biserica stiu ca majoritatea vin sa
asculte muzica, si sunt captivati de felul acela de muzica indiferent de cea
ce spune sau nu spune. Si apoi dupa o ora de incantari si galagie pe ritm,
va fi o predica de 15 minute si gata. Si rezultatele devastatoare se vad in
generatia crescuta in mediul acesta.

Au fost experimente in spitalele de boli mintale. Au adăuga pe holuri si in

toate camerele muzica melodioasa, liniștita. La câteva zile s-a văzut
diferență. Pacienții erau mai liniștiți, conflictele au dispărut, au apărut
zâmbete, dialog, viața normala.

Este adevărat ca se întorc oameni la Dumnezeu si in biserici cu muzica rock

si altele de genul asta. Nu exista biserica unde sa fie totul rău. Exista un
amestec. Amestecul este cel mai perfid atac al diavolului.
Daca merg intr-un restaurant unde totul este otrăvit, murdar si stricat, sunt
destul de păzit. Nu-mi vine sa mănânc nimic. Nimeni nu sta 24 de ore intr-
un mediu de muzica toxica. Daca l-ar forța cineva, ar fugii. Daca într-o
biserica ar fi doar muzica toxica, la scurt timp toți pleacă. Nu reziști sub o
otrava continua. De aceea diavolul nu încearcă sa scoată ce este bun.
Încearcă sa amestece ce este bun cu ce este otrăvitor.
In Biblie este o pilda. Dumnezeu a sădit grâu. Dușmanul, diavolul, nu a
încercat sa smulgă grâul din pamant. In general si el isi da seama ca nu
poate sa smulgă influenta lui Dumnezeu. Si atunci știe ce sa facă.
Amesteca. Amesteca neghina in grâu. Când amândouă sunt foarte mici, nu
se vede diferență. Când amândouă cresc atunci se vede.
Când diavolul amesteca răul cu binele din biserica împușca doi iepuri cu un
singur glonț.
Pe deoparte creaza confuzie in cei din biserica, in tineri si batrani, in cei
credincioși. Aceștia înghit si hrana buna si otrava, si încep sa aibă tot felul
de simptome care creaza confuzie: Dorința după Dumnezeu, căderi, vicii,
rugăciune pentru eliberare, robie, adică confuzie in biserica.
Pe de alta parte face aproape imposibila apropierea de biserica a celor
necredincioşi. Fiului risipitor din Biblie, când a ajuns la porci, o imagine i-a
venit in minte: „In casa Tatălui meu…” Acolo nu este ca la porci, este cu
totul altceva. Am unde sa mă întorc, am unde sa mă schimb. Însă daca in
casa Tatălui era ca la el, la porci, nu mai avea unde sa fuga, sa vina înapoi.
Cei necredincioşi isi arunca o privire in bisericile noastre si gândesc: Acolo
este ca la noi. Aceiași muzica, aceiași robie, aceleași vicii, aceiași confuzie.
Nu mai au unde sa se întoarcă.
Si diavolul câștiga pe ambele fronturi, amestecând.
Sunt însă cei ce in mod miraculos se întorc la Dumnezeu si in condițiile si
mediile acelea: in bisericii confuze, la concerte de rock. Problema devine in
permanenta robiei care urmează. In general cel ce se întoarce la Dumnezeu
devine foarte loial mediului unde s-a întors. Daca găsești pe Dumnezeu la
Baptiști, probabil ca ramai acolo toata viața. Daca găsești la Penticostali,
ramai penticostal. Daca găsești pe Dumnezeu la un concert de muzica
drăceasca, probabilitatea este ca toata viața vei suferii limitele unui om
înrobit de atacuri demonice: vicii, căderi peste căderi, inabilitatea de a face
ceva pentru Dumnezeu.
Este o bucurie pentru orice naștere din nou. Este o durere pentru orice
născut din nou care niciodată nu se va dezvolta intr-un adolescent, intr-un
om matur.

Istoria cu Tim si Tommy