Focşani

Municipiul Focşani este municipiul reşedinţă al judeţului Vrancea. Este cunoscut drept „Oraşul de pe
Milcov”, locul unde Ştefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească în anul 1482.
După Unirea Principatelor, Focşaniul este cunoscut drept „Oraşul Unirii”, devenind simbol al idealului
de Unire, căci pe 6 iulie 1862, Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de unificare a Focşanilor, cel din
Moldova şi cel din Ţara Românească, care până atunci fusese împărţit de râul Milcov între cele două
principate.

Aşezare geografică

Oraşul Focşani se află situat la intersecţia latitudinii nordice de 45 grade şi 42 min. cu longitudinea estică
de 26 grade şi 13 min., străjuind partea sud- estică a Carpaţilor de curbură, la contactul dintre Câmpia
Siretului Inferior şi dealurile subcarpatice ce culminează cu Măgura Odobeştilor (1001 m).

Relief

Focşani se află în Câmpia Siretului Inferior, la o altitudine de 50 de metri deasupra nivelului mării, fiind
flancat de râul Putna, la o distanţă de 7 km, şi râul Milcov, la o distanţă de 2 km. Teritoriul judeţului
Vrancea corespunde celei mai active zone seismice din ţara noastră, aşadar analiza factorilor de risc la
nivelul municipiului Focşani trebuie să ţină cont în mod prioritar de acest lucru.

Clima

Clima pe teritoriul municipiului Focşani este temperat-continentală, înregistrându-se variaţii importante

de temperatură. Temperatura medie este de cca. 9 ° Celsius, maxima absolută înregistrată fiind de +42,3
°C (iulie 1990), iar minima absolută de -33,7 °C (februarie 1987). Volumul precipitaţiilor depăşeşte 400
mm, lunile cele mai ploioase fiind mai-iunie, iar cele mai secetoase decembrie- februarie. Vânturile
dominante în toate anotimpurile bat dinspre nord- est, iar vânturile calde, mai rare, dinspre sud, sud-est.

Resurse naturale

Cele mai importante resurse naturale ale municipiului o constituie exploatarea terenurilor agricole aflate
în extravilanul localităţii. Totodată, prin structura bazei materiale din sectorul economic, se asigură,
prelucrarea a cca 56 % din resursele naturale ale judeţului.

Demografie

La recensământul din 2002, populaţia Focşaniului era de 101.854 locuitori[1], dintre care 98,68% români
(100.510 persoane), 1,07% ţigani (1.093 persoane) şi 0,25% alţii. Din punct de vedere al structurii
confesionale, majoritatea sunt ortodocşi (98,39%) şi doar o mică parte de alte religii.
Cultură

Focşănenii sau turiştii ce vizitează oraşul se pot delecta cu numeroase activităţi intelectuale: piese de
teatru jucate de trupe din întreaga ţară la Teatrul Municipal, spectacole de folclor la Casa de Cultură
„Leopoldina Bălănuţă”, spectacole de operă şi operetă la Ateneul Popular. Biblioteca judeţeană „Duiliu
Zamfirescu” oferă o vastă colecţie de cărţi, iar numeroasele biserici, datând încă dinainte de „mica unire”
din 1859, completează peisajul cultural al oraşului. Din punctul de vedere al educaţiei, municipiul Focşani
are o bogată tradiţie, primul gimnaziu al Focşanilor datând încă din 1867, aici formându-se ca
personalităţi cunoscuţi oameni de cultură din România. Cele mai importante licee sunt Colegiul Naţional
„Alexandru Ioan Cuza” şi Colegiul Naţional „Unirea”, ce fac parte şi din patrimoniul cultural al oraşului.

Scurt istoric

Din diversele săpături arheologice a rezultat că Focşaniul a fost locuit încă din timpul neoliticului,
obiectele descoperite având o vechime de aproximativ 5000 de ani. Totodată s-au descoperit diverse
tezaure dacice şi monede imperiale romane, ce sunt mărturii ale culturii materiale ce au existat în
această zonă. Toponimia oraşului Focşani se trage de la numele familiei Focşa ce erau cunoscuţi precum
“moldoveni buni şi drepţi din vremea lui Ştefan cel Mare” Focşani este atestat documentar pe 30
ianuarie 1575, când, într-un document, Alexandru Vodă din Ţara Românească arăta că a fost lovit “cu
înşelăciune pe la Focşani de Ioan Vodă”. Deşi la început este consemnat ca sat, spre sfârşitul secolului al
XVII-lea diversele documente îl menţionează ca târg, cea mai importantă aşezare între Râmnic şi Trotuş,
aflat la confluenţa unor drumuri comerciale importante. Cel mai frumos moment din istoria Focşanilor se
consumă în perioada Unirii de la 1859. Aici funcţionează până în 1862 Comisia centrală, instituţie ce
elabora legile comune pentru principate, precum şi Curtea de Casaţie. Oraşul era împărţit în două, între
Moldova şi Ţara Românească, de râul Milcov, ce trecea pe amplasamentul unde în zilele noastre se află
Piaţa Unirii, aici aflându-se şi vama între cele două ţări române. Pe 6 iulie 1862, Alexandru Ioan Cuza a
semnat decretul de unificare a Focşanilor, ce a devenit şi reşedinţa judeţului Putna. Aici, la 8
septembrie 1917, se semnează armistiţiul între reprezentanţii Armatei Române şi cei ai Puterii Centrale,
în acestă zonă desfăşurându-se celebrele bătălii de la Mărăşeşti şi Mărăşti, din vara anului 1917. În
perioada interbelică a avut loc o dezvoltare a oraşului, îmbunătăţindu-se reţelele stradale şi de
alimentare cu apă. După 1950, are loc un proces de industrializare rapidă şi forţată, construindu-se
numeroase fabrici şi blocuri de locuinţe, în stil comunist, înregistrându-se şi un proces de explodare
demografică, datorită migraţiei oamenilor de la sate către mediul urban. Din 1968, odată cu noua
organizare administrativ-teritorială a Republicii Socialiste România, Focşani devine municipiu şi reşedinţa
judeţului Vrancea.