PRIMA VIZITĂ ÎN VRANCEA A DOMNITORULUI CAROL I – AUGUST 1866

Horia Dumitrescu

Imediat după sosirea sa în ţară, principele Carol şi-a propus să cunoască noul său regat
„în cele mai mici amănunte” 1, precum şi să viziteze localităţile istorice. A vizitat cu plăcere
mănăstiri vechi, oraşe şi localităţi. Vara anului 1866 a fost extrem de călduroasă. Seceta usca
pământul şi la Focşani, în iunie 1866, se făceau încă slujbe în biserici pentru ploaie 2. Căldura
mare şi seceta au fost principalele cauze ale holerei care a izbucnit în Moldova, la 10 / 22 iunie
1866 3.

Necazurile tânărului principe nu s-au oprit aici.

1
Paul Lindenberg, Regele Carol al României. 70 ani de viaţă a unui Viteaz – 7 / 20 Aprilie 1839 – 7 / 20 Aprilie
1909, Traducere de J. Kaufmann, Interpret şi Traducător Jurat pe lângă Tribunalele Regale din Berlin, Tipografia
Metzger & Witting, Leipzig, p. 27.
2
Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Primăria
Oraşului Focşani, dosar nr. 19 / 1866, f. 67.
3
Memoriile Regelui Carol al României (De un martor ocular), Volumul I, Editura Tipografiei Ziarului „Universul”,
p. 68.

1
 La 27 iunie / 19 iulie 1866, i-a venit vestea telegrafică că prinţul Anton (1841 – 1866),
fratele său, a fost grav rănit la Königerȁtz. Regele Prusiei i-a acordat cu mâna sa, după luptă,
Ordinul „Pour le Mérite” 4, tânărului erou 5.
Mai multe ştiri despre rănirea fratelui său, Carol le-a primit în ziua de 1 / 13 iulie: trei
gloanţe i-au pătruns în picior, şoldul îi era sfărâmat şi amputarea a devenit imposibilă 6.
Şi cum acestea nu ar fi fost de ajuns, în aceeaşi zi, din ţară vine vestea grozavă că holera a
ajuns la Focşani şi la Buzău. Căldura, precum şi felul nefavorabil de nutrire al poporului de jos,
au uşurat răspândirea epidemiei 7.
O excursie la mănăstirea Sinaia (24 iulie / 5 august – 25 iulie / 6 august) a fost un bun
prilej ca principele să viziteze Ploieşti, moşiile Călineşti şi Floreşti aflate în proprietatea fiicelor
generalului Mavros – expert în arheologie, fost inspector general rusesc al carantinelor înfiinţate
de-a lungul Dunării – soţiile miniştrilor Ion Ghica şi Ioan Cantacuzino -, Băicoi, Câmpina,
Comarnic şi Slănic Prahova 8.
Reîntors la Bucureşti, la 2 noaptea, dis-de-dimineaţa (26 iulie / 7 august) Carol a primit
ştirea că fratele său a încetat din viaţă, în seara zilei de 5 august, la Königinhof, capitala unui
district situat în partea de nord – est a Boemiei: „… După nişte durerĭ nespuse, prinţul a avut cel
puţin o moarte uşoară şi liniştită, fără o plângere, cu resemnare bucuroasă şi în deplină
cunoştinţă, totdeauna amabil cu ceĭ carĭ îl înconjuraŭ. Mama şi fratele i-aŭ închis ochiĭ; nicĭ
unuia din eĭ nu le-a vorbit despre moartea sa, deşi o prevedea, şi după dorinţa luĭ a fost
împărtăşit cu sfânta cuminecătură” 9.
Trecând peste durerea sa sufletească şi dând dovadă de o mare tărie de caracter, începând
cu 9 / 21 august „Prinţul întreprinde, cu tot doliul său adânc, călătoria de mult plănuită prin
Moldova, de oarece populaţia moldoveană pretinde cu nerăbdare să-şi vază prinţul noŭ ales în
mijlocul eĭ. Guvernul speră şi el să surpe terenul intrigilor ruseştĭ cu separatiştiĭ şi cuziştiĭ prin
arătarea personală a prinţuluĭ. Prinţul Cuza, fiind moldovean, are în această parte a ţărei mai
mulţĭ partisanĭ de cât în Muntenia” 10.
Însoţit de către Petre Mavrogheni – ministru de Finanţe şi de generalul prinţ Ion Ghica
„moldoveni din familii mari” 11 au ajuns la Buzău la 10 / 22 august, zi în care era „grozav de cald
şi praful îngrozitor” 12.
4
Ordinul „Pour le Mérite” (Pentru Merit). Distincţie militară prusacă introdusă în anul 1740 de către Frederic cel
Mare (24 ianuarie 1712, Berlin – 17 august 1786, Postsdam), rege al Prusiei (31 mai 1740 – 17 august 1786), cu
ocazia ocupării Sileziei în cadrul Războiului de succesiune austriacă. „Pour le Mérite” a fost împreună cu decoraţia
„Vulturul Negru”, una dintre cele mai înalte distincţii prusace. Acest Ordin s-a decernat militarilor până în anul
1918. Frederic Wilhelm al IV-lea (15 octombrie 1715 – 2 ianuarie 1861), rege al Prusiei (1840 – 1861), a adăugat, în
1841, o clasă civilă (Larousse du XX e siècle en six volumes. Publié sous la direction de Paul Augé, Tome Quatrième,
Librairie Larousse, Paris, 1931, p. 817).
5
Memoriile Regelui Carol al României …, p. 75.
6
Ibidem, p. 78.
7
Ibidem.
8
Memoriile Regelui Carol al României …, Volumul II, p. 5 – 7.
9
Ibidem, p. 7 – 8.
10
Ibidem, p. 10.
11
Ibidem, p. 11.
12
Ibidem.

2
 Din toate comunele prin care trecea Prinţul „se adună populaţia îmbrăcată de sărbătoare,
ca să-l vază … Nici o ţărancă română nu ştie să se plece saŭ să facă temenele; ea se ridică şi stă
dreaptă şi mândră, drept semn de salutare” 13.
Domnitorul a părăsit Buzăul, a doua zi (10 / 22 august) la ora 9 dimineaţa şi după patru
ore a ajuns la Râmnicu – Sărat, capitala districtului cu acelaşi nume.
Pe la ora 3 p. m. „după un drum arzător pe căi de comunicaţie ticăloase” 14, Domnitorul a
ajuns la râul Milcov, unde „Un mare arc de triumf e ridicat aci, cu inscripţia: « Să trăiască
Prinţul Carol I, Domnitorul României unite şi nedespărţite ! ». O mare mulţime de oameni, care
se adunase aci cu trăsuri, cu cai şi pe jos, stă înghesuită pe amândouă malurile râului, care iar
n’are pod; autorităţile oraşului Focşani, care se află la o depărtare de abia o jumătate de ceas,
primesc pe Prinţul aci” 15.
Autorităţile locale fuseseră înştiinţate de sosirea lui Carol în capitala districtului Putna.
La 7 august 1866, prefectul de Putna, prin adresa nr.
9.043 adresată primarului Focşanilor, Mihalache Ionescu 16, îl
înştiinţa că „Dl. Ministru din Întru mă anunţă că Măria Sa
Domnul Românilor pleacă din Bucureşti la 9 curent şi la 10 la
ora 11 de dimineaţă soseşte în Focşani, dejunează aicea şi la 4
seara pleacă la Agiud. Măria Sa fiind în doliu primirea va fi
gravă, fără muzică şi fără baluri, Măria Sa va vedea cu
mulţumire pe toţi locuitorii oraşelor şi a satelor.
Am onoare a vă face cunoscut despre această şi vă invit
ca să binevoiţi a îngriji pentru întâmpinarea Măriei Sale la
sosirea în oraş, luând înţelegere cu subsemnatul pentru
găzduirea Măriei Sale, ştiind Dle Primar că tot acum am
ordonat Subpref.[ectului] de Vrancea a trimite pentru mâine
seară 20 care crăngi de brad în primirea Dvs. pentru arcuri de
17
pompă” .
Aflând că Domnitorul va trece prin Focşani, vrâncenii i-au trimis o cerere iscălită de către
consilierii şi primarii din 15 sate, în care se înfăţişează situaţia tragică a locuitorilor de aici:
„După epidemia holerei care a băntuit ţinutul, Vrancea cunoaşte, acum, după trei ani de
secetă, lipsa de pâine şi criza financiară care-i împiedică pe locuitori să-şi poată vinde vitele
pentru a-şi procura cele necesare.
Scăparea noastră poate fi numai când guvernul măriei tale, prin părinteasca sa îngrijire,
ne-ar deschide un credit în garanţia proprietăţii noastre mobile şi imobile de cel puţin 16.000 de

13
Ibidem.
14
Ibidem, p. 13.
15
Ibidem.
16
Mihalache Ionescu - preşedintele Municipalităţii (august 1862 – 26 iulie 1864) şi primar între 27 iulie 1864 –
6 decembrie 1866 (Maria Dumitrescu, Horia Dumitrescu, Primarii din Focşani între anii 1862 – 1937, în Cronica
Vrancei, vol. III, Coordonator: Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2002, p. 218).
17
S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 19 / 1866, f. 75 – 75 verso.

3
galbeni ca să-i plăţim în termen de 9 şi 12 luni, cu care să ne putem procura măcar 4.000 chile
de porumb pentru existenţa noastră zilnică” 18.
Cererea se termina cu aceste cuvinte: „Măria Ta !
Aruncă o căutătură de ochi asupra unui popor în suferinţă şi faceţi a ni se realiza
asigurarea existenţei prin acest chip, ce nu poate fi împovărător pentru tetazaur, iar pentru
poporul măriei tale, o mare asigurare” 19.
Carol I va trimite cererea Consiliului de Miniştri, care a repartizat-o Ministerului de
Finanţe; acesta a răspuns că nu poate satisface cererea „deoarece însuşi ministerul caută în acest
moment, contractarea unui împrumut pe pieţele străine” 20.
La Focşani, Domnitorul a avut parte de o primire cum numai vrâncenii ştiu să-şi
cinstească conducătorii: „flori, porţi de onoare şi discursuri” 21.
La acea dată „Focşanii sunt un oraş însufleţit comercial, şi care are să mulţumească mult
din propăşirea sa culturei viilor; în apropiere nemijlocită sunt Odobeştii” 22.
Cât timp Unirea reală „nu era încă în fiinţă”, la Focşani şi-a avut reşedinţa Comisia
Centrală, compusă din deputaţi ai ambelor Principate şi care „avea să formeze legătura dintre
cele două principate”, iar „la Focşani aşa dar şi-au întins întâia oară mâna Moldovenii şi
Muntenii” 23.
Carol I a stat la Focşani două ore, deşi holera „bântuie în acest oraş” 24. La ora 5 după –
amiază, Carol I şi-a continuat călătoria spre Mărăşeşti: „Aici se ajunge pe o şosea bună,
înfiinţată de hospodarul M[ihail] Sturdza de la Galaţi până la Mihăileni, graniţa
bucovineană” 25.
Ţinta călătoriei din acea zi era Adjudul, unde Carol I şi suita au ajuns la ora 8 seara.
Gazde i-au fost H. A. Balş - fratele vitreg al prinţului Ion Ghica - şi soţia sa „o tânără doamnă
energică”, sora ministrului Dimitrie Alexandru Sturdza. Întreaga casă a fost pusă la dispoziţia
Domnitorului, iar seara, la cină, au luat parte 20 de persoane.
Carol I a putut să constate că „starea ţăranilor e foarte tristă în Moldova din cauza
recoltei rele; le lipsesc toate, foamea vorbeşte în feţele lor. Sute de petiţii s’au înaintat Prinţului
de către cei nevoiaşi, şi el face ce poate” 26.
A doua zi (11 / 23 august) „după o secetă îndelungată, întâia zi de ploaie, pe care toţi o
bine - cuvintează. Deşi ea zădărniceşte escursiunea proiectată pe astăzi în munţi, totuşi
răcoreşte căldura tropicală şi aşează pulberea, care până acum fusese un adevărat chin al
călătoriei” 27.
18
Apud C. Constantinescu – Mirceşti, Vrancea arhaică evoluţia şi problemele ei. O regiune în a cărei structură
socială se reflectă viaţa de ansamblu a satului românesc, în fazele lui primitive, Editura …, Bucureşti, 1985, p. 113.
19
Ibidem.
20
Ibidem.
21
Memoriile Regelui Carol al României …, Volumul II, p. 13.
22
Ibidem.
23
Ibidem.
24
Ibidem.
25
Ibidem.
26
Ibidem, p. 14.
27
Ibidem.

4
 De la Adjud, Prinţul a călătorit în continuare trecând prin Căiuţi, Oneşti, Tg. Ocna,
Bacău, Roman, Piatra Neamţ, Mănăstirile Văratic, Agapia, Neamţ – Fălticeni – Botoşani – Iaşi
(aici a stat între 18 / 30 – 23 august / 5 septembrie) – Fălciu – Bârlad – Tecuci.
În seara zilei de 25 august / 6 septembrie, Carol I ajunge, din nou, la Focşani, unde:
„Oraşul întreg e iluminat, şi călătorii trebue să mai asiste la o serbare de primire, înainte d’a
putea să cedeze oboselii şi să se retragă” 28.
Autorităţile din Putna (Vrancea) au fost informate din timp de sosirea Domnitorului.
La 14 august, prefectul de Putna informa pe primarul Focşanilor că „După lămuririle din
telegrama D. ministru din Întru nr. 17.696 relativ la voiajul Măriei Sale Domnitorului în ţară,
Măria Sa întoarce din Iaşi prin Tecuci şi soseşte în acest oraş la 22 curent la 5 ore seara [în
realitate a ajuns la ora 11 seara], rămâne noaptea aicea la D[imitrie] C[ostache] Dăscălescu şi
pleacă în 23 la 8 ore de dimineaţa” 29.
Primarul trebuia să se ocupe de găzduirea lui Carol în casele lui Costache Dăscălescu,
să-l întâmpine pe Carol şi să asigure curăţarea stâlpilor din oraş 30.
Subprefectului Plasei Vrancea îi revenea obligaţia de a trimite la Focşani 30 care cu brazi
„spre facere de pompă” 31.
Brazii au fost folosiţi pentru arcurile de triumf şi împodobirea barierelor oraşului. În
realitate, au fost doar 22 de căruţe care au adus brazii la Focşani, din comunele Tichiriş (6),
Valea Sării (4), Vidra (6) şi Colacu (6). Încredinţăm tiparului şi numele cărăuşilor:
Comuna Tichiriş: Petrea Munteanu, Mihai Gavrilă,
Gligore Pricop, Toma Cotea,
Ion Constantin Şagău, Sandu Ioan Ichim
Comuna Valea Sării: Neculai Mocanu, Ion Popa, Gheorghe Toader Bârsă,
Ion Simion Albuţă
Comuna Vidra: Ion Murguleţu Mare, Constandin Badin Ianachi,
Gh. N. Cotea, Constandin Tarbă, Ion Murguleţ Micu,
Ion Toader Sbârciog
Comuna Colacu: Ion sin Ioan Chetroiu, Ioan Ioan Foriş,
Ioan Pavăl, Ioan Roşca, Neculai Neguţ,
Toader Crăsteanu 32.
Primarul Mihalache Ionescu i-a înmânat Domnitorului o telegramă:
„Prea Înălţate Doamne
Profitând de ocaziunea fericită a sosirei Înălţimei Voastre în această urbe Focşani
Subsemnatul, Primarul al acestei urbe cu cel mai profund respect mă prezint Înălţimei
Voastre şi vă supuiu la înalta cunoştinţă că cetăţenii de aici se află sănătoşi şi liniştiţi, obiectele

28
Ibidem, p. 31.
29
S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 19 / 1866, f. 77.
30
Ibidem, f. 79.
31
Ibidem, f. 77.
32
Ibidem, f. 88.

5
de întâia necesitate se află în abundenţă şi cu preţuri moderate. Aseminea şi instituţiile de
binefacere sunt bine întreţinute.
Prea Înălţate Doamne sunt cu cel mai profund respect al Măriei Voastre
Prea plecat şi Devotat servitor
Primarul urbei Focşani” 33.
Cheltuielile cu masa, arcurile de triumf şi luminarea oraşului s-au ridicat la suma de 3.779
lei şi 30 parale 34.
În călătoria sa de 17 zile, Prinţul a vizitat 11 din cele 14 districte (judeţe) ale Moldovei.
S-au făcut vreo 1.500 de kilometri cu trăsura şi s-au folosit vreo 3.000 de cai de poştă, căci în
medie s-au întrebuinţat cam 40 la fiecare 75 de poşte (aşa se numeşte depărtarea de câte trei
ceasuri de la popas la popas) 35.
Cu toate acestea „Faţă de greutăţile îmbulzite încă din cea dintâi săptămână a Domniei,
drumul prin ţara Moldovei a fost o alinare. Erau şleaurile ticăloase. Satele purtau urma
apăsărilor. Târgurile nu se prea deosebeau de gospodăria întocmirilor de ţară. Erau doar ceva
mai urâte încă şi mai murdare, după chipul şi asemănarea îngrămădirilor de sălaşuri din
Orient. Însă pretutindeni norodul năvălea întru întâmpinare cu însufleţire; iar vechii boieri,
păstrători ai obiceiurilor blânde şi primitoare dinainte de stricarea sufletelor, deschideau larg
porţile curţilor cu livezi bătrâneşti, uşile caselor cu moi sofale; întindeau mesele ospeţelor
cuviincioase de bun venit” 36.
Vizitele Domnitorului în Vrancea au continuat şi în anii imediat următori, prilejuri de
cunoaştere a realităţilor din noua sa patrie.

33
Ibidem, f. 78.
34
Ibidem, f. 98 – 98 verso.
35
Memoriile Regelui Carol al României …, Volumul II, p. 31 – 32.
36
Cezar Petrescu, Cei trei regi, Ediţia a III-a, cu o Cronologie istorică de Ioan Scurtu, Editura R. A. I. – Imprimeria
Coresi, Bucureşti, 1997, p. 33.