VIZITA LUI CAROL I DIN ANUL 1867

Horia Dumitrescu

Duminică, 15 / 27 ianuarie 1867, Carol I a primit la Cotroceni pe consulii generali ai

Angliei şi Prusiei, Green şi Saint / Pierre care şi-au prezentat scrisorile de acreditare 1.
Conform promisiunii sale că Iaşii vor fi a doua reşedinţă a sa, în aceeaşi zi pleacă în
Moldova. Programul său era următorul: „Astăzi pleacă şi ajunge la Ploeşti. Mâine are de gând
să meargă până la Adjud, iar noaptea a treia s’o petreacă la Roman aşa că abia la 18(30) are să
ajungă în capitala Moldovei” 2.
Domnitorul nu a ţinut cont că „vremea e îngrozitoare, drumurile desfundate şi
pretutindeni se văd tristele urme ale foametei. Prinţul dă din caseta sa privată, foarte mult pusă
la probă, câte şeapte, opt până la zece mii de franci districtelor ca ajutor pentru cei atât de greu
loviţi” 3.
Prefectul Districtului Putna îl anunţa pe Alecu Sihleanu 4 - primarul Focşanilor - prin
Adresa nr. 510 din 15 ianuarie 1867 că „Domnulu Ministru de Interne prin Telegramă mă
anonsă că Măriea sa Domnitorulu Porneşte astăḑi Duminică din Bucureşti. Va petreci noaptea
de Duminică la Ploeşti, luni spre Marţi la Agiudu şi marţi spre Mercuri va fi la Eaşi. Luaţi
măsurile curente pentru Primirea Măriei Sale” 5.
Carol I a trecut prin Focşani în ziua de 16 / 28 ianuarie 1867, fiind întâmpinat de către
primar, consilierii comunali, autorităţi locale, cetăţeni ai urbei. Primarul Alecu Sihleanu i-a
prezentat starea oraşului:
„Prea Înălţate Doamne
Cu ocasiunea fericitei treceri a Înălţimei Voastre prin acest oraşu Focşanii
Subsemnatul Primar al acestei Urbe cu cel mai profund respectu mă preḑintu Înălţimii
Voastre şi vă spun: cetăţenii din această urbă să află sănătoşi, alimentele de primă necesetate cu
toată paradirea din anul trecutu să află în abondenţă şi cu preţuri moderate, asemine şi
instituţiunile de bine faceri sântu bine întreţinute.
Prea Înălţate Doamne

1
Memoriile Regelui Carol al României (De un martor ocular), Volumul III, Editura Tipografiei Ziarului
„Universul”, p. 24.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
Alecu Sihleanu – primar al Focşanilor între 7 decembrie 1866 – 6 februarie 1868 (Maria Dumitrescu, Horia
Dumitrescu, Primarii din Focşani între anii 1862 – 1937, în Cronica Vrancei, vol. III, Coordonator: Horia
Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2002, p. 218).
5
Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: S. J. A. N. Vn.), fond Primăria
Oraşului Focşani, dosar nr. 24 / 1867, f. 7.

1
 Sântu cu cel mai profund respectu al Măriei Voastre
Preaplecatu şi devotatu servitor” 6.
La Iaşi, Carol I a avut bucuria de a se întâlni cu fratele său cel mai mic, prinţul Frederic
de Hohenzollern, sosit în oraş la 24 ianuarie / 5 februarie – chiar de Ziua Unirii – şi să-i parvină
ştirea despre logodna principesei Maria de Hohenzollern – sora lor – cu Filip Contele de
Flandra 7.
De la Iaşi, cei doi fraţi au plecat spre Bucureşti în ziua de 28 ianuarie / 9 februarie,
urmând să petreacă noaptea la Bacău, a doua zi să ajungă la Buzău, pe 30 ianuarie / 11 februarie,
la Ploieşti şi, în fine, la Bucureşti pe 31 ianuarie / 12 februarie 8.
Informat de către ministrul de Interne prin telegrama nr. 1.693, Panaite Tufelcic, prefectul
de Putna i-a transmis primarului de Focşani programul călătoriei lui Carol I, prin Adresa nr. 984
din 27 ianuarie 1867, solicitându-i acestuia să ia toate măsurile pentru primirea înalţilor oaspeţi:
„Grăbind dar a vă comunica acestea, am onóre a vă invita ca la trecirea Mării Sale pe
aicea duminică, împreună cu toţi Colegii Dv. se eşiţi la Biserică al primi cu tóta ceruta
bunăcuviinţă, invitând atâtu pe D nii Orăşeni a eşi spre întâmpinare şi bună primire, precum şi
pe toţi D nii Institutori a eşi asemenea spre întâmpinarea, împreună cu copii studienţi al cărora
este fericitulu viitoru ce li se pregăteşte de Măria Sa. -
Totu odată veţi îngriji Dle Primaru ca la amândouă barierile să fie făcute arcuri de
triumfu, iar la caḑu când Măria Sa ar avea bună voinţă a rămânea seara aceea după stăruinţa
ce Subsemnatulu are ai face în urmarea ceririi orăşenilor, vă veţi presinta la Domiciliul
Subscrisului” 9.
Primarul a adresat invitaţii tuturor consilierilor municipali (……) directorului
Gimnaziului, institutorilor superiori de la Şcoala de Băeţi nr. 1 şi de la Şcoala nr. 2, iar Poliţiei
Focşani i-a cerut să publice în oraş înştiinţarea privind trecerea Domnitorului 10.
La trecerea lui Carol I, primarul Alecu Sihleanu i-a înmânat înscrisul obişnuit privind
situaţia din oraş:
„Prea Înălţate Dómne
Cu ocaḑiunea fericită treceri a Înălţimei Vóstre prin acest oraşu Focşani
Sub – Semnatul Primaru al acestei Urbe cu celu mai profundu respectu mă presintu
Înălţimei Vóstre şi vă spuiu;
Cetăţenii din acéstă urbă să află în bună linişte, obiectele de hrană cu abondenţă. –
Asemine şi Instituţiunile de bine facere sintu bine întreţinute.
Prea Înălţate Dómne
Sintu cu cel mai profund respect
Al Mării Vóstre
Pré Plecatu şi Devotatu Servitoru

6
Ibidem, f. 8.
7
Memoriile Regelui Carol al României …, Volumul III, p. 26.
8
Ibidem, p. 26 – 27.
9
S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 24 / 1867, f. 11.
10
Ibidem, f. 12.

2
 Primarul Urbei Focşani” 11.
La 7 februarie 1867, primarul autoriza pe perceptorul Primăriei să elibereze suma de
440 lei 30 parale, reprezentând costul preparării arcului de triumf, dejunul, „căutări cu muḑica”,
curăţirea străzilor, punerea de brazi, „purtarea cu birja” a primarului şi a poliţaiului cu prilejul
trecerii Domnitorului 12.
La 3 / 15 iunie 1867, însoţit de către ministrul Dumitru Brătianu şi de către profesorul
Desjardins, Domnitorul a plecat la Gurile Dunării. Vizitează Brăila şi Galaţi. Pe canoniera
franceză Le Magicien, Carol I pleacă pe braţul Gâştelor până în apropiere de lacul Cibrianu „din
care s’ar putea face un canal până la mare; deoarece gurile Dunării nu sunt la dispoziţia liberă
a României, numai în chipul acesta s’ar putea creia o cale curat românească la mare şi un port
care ar ridica această bucată din Basarabia la cea mai mare importanţă pentru ţara întreagă.
Prinţul vorbeşte cu specialistul profesor Desjardins despre acest plan al său şi numeşte degă în
glumă portul, care a fi a se construi, portul Carol I” 13.
În seara zilei de 18 / 30 iunie 1867, Carol I a sosit la Iaşi unde s-a bucurat de „ primire
mare cu conduct de torţe” 14. Sosirea lui la Iaşi, unde îşi propusese să rămână câteva săptămâni,
urmărea şi un alt scop: „spre a linişti spiritele aplecate spre separatism” 15.
În seara zilei de 10 / 22 iulie 1867, Prinţul a ajuns în Bucureşti. Călătoria de întoarcere de
la Iaşi a făcut-o pe un drum nou: „De la Focşani a mers călare, prin ţinutul păduros al Vrancei,
un district de munte care s’a bucurat odinioară de multe privilegii, până la Buzău; de aci cu
trăsura până în capitală” 16.
Încă din ziua de 3 iulie 1867, primarul Alecu Sihleanu a fost informat că „Maria Sa
Domnitorul trece şi are să stea o noapte în Focşani. Dorinţa Mării Sale este ca municipalitatea
să-l găḑduiască nevoind a faci sarcina particolarilor. Treciré póte să fii joi” 17.
Comandanţii de batalioane şi al Gărzii Civice din Focşani au fost, la rândul lor, informaţi
prin adresa nr. 2.085 din 3 iulie 1867: „Domnilor Comandanţi,
După ştiinţa ce am luat urmédă a sosi în curând în această Urbă Înălţimea Sa
Domnitorul, unde are aşi petrece o nópte …
Prin urmare sub semnatul are onóre a vă face cunoscut Domnilor comandanţi spre
ştiinţă” 18.
Telegrama expediată din Iaşi de către Davilla, comunica primarului Focşanilor programul
lui Carol:
„S’on Altesse partira jeudi matin dejeuner Vaslui, dormira Berlad, Vendredi dejeunera
Tecuci et dormira Focshani” 19.

11
Ibidem, f. 14.
12
Ibidem, f. 15.
13
Memoriile Regelui Carol al României …, Volumul III, p. 58 – 59.
14
Ibidem, p. 60.
15
Ibidem.
16
Ibidem, p. 63.
17
S. J. A. N. Vn., fond Primăria Oraşului Focşani, dosar nr. 24 / 1867, f. 43.
18
Ibidem, f. 46.
19
Ibidem, f. 47.

3
 Prefectul de Iaşi, în telegrama din 5 iulie 1867, îl înştiinţa pe primarul Sihleanu că „M. S.
plécă joi dimineaţa şi va prânzi vineri în Focşani. Marşrutul pentru Vrancea vi l-a comunicat
General Davilla” 20.
Chletuielile ocazionate de vizita lui Carol au fost acoperite în etape. La 4 august 1867,
primarul se adresa perceptorului „Domnul Alecu Mărgăritescu comisarul comunalu
înfăţosindu-vă mandatul cu nr. 543 sânteţi autorizat ai remite lei 2.294 lei, 3 parale pentru
prepararea mesii şi alte înlesniri necisară ce s-au făcut cu ocaḑiea trecerii Înălţimei Sale
Domnitorului prin această urbă Focşani” 21.
În şedinţa Consiliului Comunal din 29 august 1867, s-a hotărât cererea acordării unui
credit de 2.500 lei pentru acoperirea cheltuielilor făcute cu primirea Domnitorului, întrucât suma
prevăzută de 2.000 lei nu era suficientă 22.
Aşa a fost posibil ca după aprobarea creditului, la 14 octombrie 1867, Neculai Luca să
primească 28 lei pentru costul odăii şi hrana dată la două persoane din suita Domnitorului 23, iar
Iosif Srail să primească 167 lei 15 parale pentru dresul [reparat] trăsurii Înălţimii Sale şi pentru
birja sa pusă la dispoziţie 24.
Din Focşani, Carol I a mers călare prin Vrancea, până la Nereju „unde a fost primit cu
mare alai de mulţi călăreţi în fruntea cărora se găsea o fecioară, fata răzăşului Macovei” 25.
Această vizită a rămas vie în memoria vrâncenilor:
„Când Domnitorul Carol, în dorinţa Sa de a cunoaşte plaiurile ţării, s’a abătut şi prin
Vrancea noastră, pe aici drumurile erau mult mai rele ca cele de acum. Las că nici cei de astăzi
nu se pot bucura de drumuri pietruite şi lesnicioase aşa cum se găsesc prin alte părţi dar pe
atunci, calea oamenilor dela un loc la altul se deschidea numai pe prundurile văilor, pe unde
căruţele mergeau doar din urmă în urmă, iar pentru ca să coboare cineva spre oraş, trebuia mai
întâiu să pună câte şase şi opt boi la căruţă, ca să poată ridica priporul Reghiului, să iasă din
ulucul Vrancei şi apoi s’o ia agale, pe prundul văilor strâmte a pâraelor Reghiu şi Milcov, spre
Odobeşti, unde ajungeau cu multă greutate, după două, trei zile de cale.
Şi de aceia, înţeleptul domnitor, împreună cu însoţitorii săi, au fost nevoiţi să lase
trăsura domnească, cu care nu era chip să pătrundă peste coclaurii plaiului şi să meargă călări.
Dar când oaspeţii au văzut bidivii ce li s’au pus la îndemână: mici, scurţi în picioare şi subţiri la
corp, aşa cum sunt caii noştri de munte, s’au temut să se urce pe ei, iar Vodă Carol a zis
mirându-se:
- Aşa cai mărunţi ca la dumneavoastră n’am văzut nici într’o parte de loc până acum !.
Oare să ne poată ridica pe dealuri ?

20
Ibidem, f. 48.
21
Ibidem, f. 51.
22
Ibidem, f. 58.
23
Ibidem, f. 61.
24
Ibidem, f. 62.
25
Monografia Judeţului Putna, Tipografia şi Legătoria de Cărţi „Cartea Putnei” – Alex. P. Alexandrescu, Focşani,
1943, p. 32.

4
 - Cum nu Măria Ta, sări cu vorba plin de voioşie Pocovnicu Ioniţă Şerban din satul
Nărujii. Aşa’s caii noştrii mărunţi la statură, dar voinici, uşori şi sprinteni de sbor ca smeii, că li
s’a dus vestea până’n ţara turcească !
Lume multă împresuraseră oaspeţii de jur împrejur şi nu mai conteneau cu strigăte şi
chiote vesele de care tot poporul era însufleţit. Şi se spune, că dacă vodă Carol n’ar fi avut o
primire aşa de călduroasă din partea strănepoţilor babei Tudora Vrăncioaia, pe care prinsese
să-i îndrăgească, s’ăr fi hotărât să se lepede de o asemenea plimbare şi să se întoarcă pe calea
pe care venise. Dar nu L-a răbdat inima să se despartă aşa de repede de lumea vrânceană şi
încălecând pe căluţul ce-i stătea în faţă, au pornit cu tot alaiul, să colinde satele Vrancei, însoţiţi
de un număr mare de fruntaşi localnici cari alergau veseli cu buestraşii lor în jurul oaspeţilor
domneşti, strigând cât le ţine gura „să trăiască Vodă Carol” de răsunau văile până departe
într’un clocot de nespusă bucurie.
Dela o vreme domnitorul Carol nu numai că s’a deprins cu căluţul său, dar începu chiar
să laude rasa aceasta de cai, pentru alergătul lor sprinten şi vioi şi pentru mersul lor minunat şi
fără greş pe drumurile înguste de munte.
La Nereju, unde a văzut herghelii mari de cai, vodă Carol cuprins de mulţumire, zise:
- Bravo ! Halal de aşa dobitoace !
Şi chemând apoi pe vornicul satului îi spuse că va trimite satului acesta un armăsar de
rasă dintre caii săi pentru a se preface rasa măruntă de aici în cai mai ridicaţi şi păstrându-şi
după mamă sprintenia şi vioiciunea lor.
Iar după vre-o lună de zile nerejănii primiră cu bucurie făgăduiala domnească, semn de
plăcută aducere aminte a trecerei lui Vodă Carol prin satul lor.
Când oaspeţii domneşti mergeau cu întreg alaiul spre Spulber, - satul renumitului
Spulber, unul din feciorii Vrăncioaei, - întâlnesc în cale, pe prundul Zăbalei, o căruţă cu lemne
împotmolită într’un mâl, sub poalele Chiosei. Alături, o femeie nevoiaşă cu faţa suptă şi ochii
înecaţi în lacrămi ţinea de frânghie un bou slăbuţ, plin până la şolduri de noroiu şi care de abia
se mai ţinea pe picioarele-i tremurânde, iar ceva mai la vale, vre-o trei, patru inşi se căzneau
de zor să urce într’o căruţă un alt bou înjunghiat: soţul de jug al celui d’intâi.
Aici vodă cu ai lui se opriră şi chemând la dânsul pe unul dintre necăjiţi, aflară dela
acesta întreaga poveste a nenorocirei unui biet spulberean sărman, care mergând la pădure
să-şi aducă o căruţă cu lemne de foc, i s’a înpotmolit căruţa în mâlitura pârâului, de unde nu-şi
mai putuse scoate decât un bou cu viaţă, iar pe celălalt a fost nevoit să-l tae pe loc.
- Aţa de unde-i subţire se rupe ! urmă cu glasul îndurerat şi stins sărmanul păgubaş, care
se apropiase în vremea asta şi el de vodă, stând cu capul aplecat şi privirile pierdute în jos, pe
când faţa i se brăzda de două lacrimi ferbinţi.
In jur, călăreţii se strânsese roată, privind în tăcere la cele ce se petreceau.
La urmă, vodă Carol, înduioşat adânc, scoase din buzunar o mână de bani de argint,
lucitori, pe care-i dete păgubaşului şi cu glasul domol îi zise :
- Ţine omule de-ţi cumpără alţi boi în loc şi nu te mai amărî că Dumnezeu are grijă de
cei nevoiaşi.

5
 Spulbereanul rămase împietrit locului ; Gândurile i se învălmăşeau în minte şi nu-şi mai
da seama pe ce lume trăeşte îngăimând doar o singură vorbă : „bogdaproste”, scoasă mai mult
cu sila printre dinţi, Iar când cei din jur isbucniră „Să trăiască vodă Carol. Ura !” de clocotea
pădurea Chiosei, în ochii sărmanului om se desprindeau figuri din basme cu împăraţii cei
milostivi ce ajutau pe nevoiaşi, poveşti ce le ascultase cu drag pe când era copil, din gura
bunicilor săi.
Trăise aşa dar şi el una din aceste măreţe poveşti” 26.
Văzând frumuseţea acestor ţinuturi, încălzindu-şi sufletul la amintirea marilor tradiţii,
Carol I „şi-a luat ca pseudonim numele de  Conte de Vrancea . Deci cel d’intăiu care a usat
de pitorescul numelui de Vrancea este Prinţul Carol. După aceia s’a numit astfel strălucitul
scriitor care nu era de loc din Vrancea, ci de aici, din margenea Bucureştilor, Delavrancea” 27.
Anul 1867 s-a dovedit a fi unul favorabil vrâncenilor.
Decretul Domnesc nr. 1.418 din 5 octombrie 1867, publicat în Monitorul Oficial nr. 226
din 7 / 19 octombrie 1867, p. 1.851, coloana I aproba stema oraşului Focşani:
„Carol I
Din graţia lui Dumnezeu şi prin voinţa naţională,
Domn al Românilor,
La toţi de faţă şi viitori sănătate:
Asupra raportului Ministerului Nostru Secretar de Stat la Departamentul de Interne, sub
Nr. 19.936;
Având în vedere deliberarea consiliului Comunei Focşani, în privinţa fixărei stemei
acelui oraş;
Am decretat şi decretăm ce urmează:
Art. 1. – Stema oraşului Focşani, se fixează în modul următor:
Două ţărance în costume naţionale, ţinându-se de mână, reprezentând una România şi
cealaltă Moldova;
Iar la picioarele lor să fie scris cu litere mari, următoarea deviză:
„UNIREA FACE PUTEREA”. –
Art. 2. – şi cel din urmă, Ministerul nostru Secretar de Stat la Departamentul de Interne
este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a Decretului de facia. –
Dat în Bucureşti la 5 Octombrie 1867. –
CAROL
Ministru Secretar de Stat
la Departamentul de Interne
Şt. Golescu” 28.

26
Simion Hârnea, Vremuri şi oameni. Note şi portrete din trecut, în Biblioteca Populară Comoara Vrancei, No. 12,
Tipografia COPEL, Bacău, 1935, p. 6 – 10.
27
N. Iorga, Vrancea şi Vrâncenii. Conferinţă ţinută pentru Cercul Studenţilor Putneni în ziua de 5 Mart 1921,
Tipografia Cultura Neamului Romănesc, Bucureşti, 1921, p. 5.
28
……………..

6
 La 4 / 16 octombrie 1867, s-a încheiat o înţelegere provizorie cu von Ofenheim pentru
construirea liniei ferate Suceava – Iaşi – Galaţi – Focşani – Bucureşti. Ofenheim a iscălit învoiala
în numele prinţului Sapieha, contelui Barkovski, domnului Giskra (austriaci) şi Th. Brassey, L.
M. rate, Drake (englezi) 29.
Corpurile Legiuitoare s-au întrunit în sesiune extraordinară (25 octombrie – 6 noiembrie)
pentru aprobarea unor credite şi votarea mai multor legi, între care concesiunea liniei ferate
Suceava – Iaşi – Galaţi – Focşani – Bucureşti „care e de mare importanţă, mai ales pentru
Moldova şi pentru care ministerul a încheiat un contract provizoriu” 30.

29
Memoriile Regelui Carol al României …, Volumul III, p. 78.
30
Ibidem, p. 79.