La nivel de clasa a V-a, atunci când analizezi un pronume personal

trebuie să precizezi:
1. persoana
 persoana I, persoana a II-a sau persoana a III-a

2. numărul
 singular sau plural

3. genul
 feminin și masculin, doar la persoana a III-a
 pentru pronumele personale la pers. I sau a II-a nu analizăm genul

4. prezența prepoziției
 precizăm dacă este precedat de prepoziție
 nu menționăm dacă nu este precedat de prepoziție

5. funcția sintactică
 subiect sau atribut
 alte funcții sintactice vei învăța în clasele următoare

Exemple de funcții sintactice și analiza pronumelor personale:

„Voi mergeți des la munte.”
voi = pronume personal, persoana a II-a, plural, funcția sintactică de subiect
„El ne va ajuta azi la curățenie.”
el = pronume personal, persoana a III-a, singular, masculin, funcția
sintactică de subiect
„Cartea pentru mine a fost cumpărată de bunici.”
pentru mine = pronume personal, persoana I, singular, precedat de
prepoziția „pentru”, funcția sintactică de atribut
„Rochița ei a fost comandată de la o casă de modă.”
ei = pronume personal, persoana a III-a, singular, feminin, funcția sintactică
de atribut
Pronumele personal este o parte de vorbire flexibilă care, în
comunicare, ține locul unui substantiv.
Analiza morfologică a unui pronume personal se referă la forma
cuvântului și trebuie să cuprindă următoarele informații:
1. persoana, care poate fi:
 persoana I
 persoana a II-a
 persoana a III-a

2. forma, care poate fi:

 accentuată, dacă pronumele poate răspunde singur la întrebarea
pentru identificarea funcției sintactice
 neaccentuată sau clitică, dacă pronumele nu poate răspunde singur
la întrebare

3. numărul, care poate fi:

 singular
 plural

4. genul (doar pentru pronumele personal la persoana a III-a), care poate

fi:
 feminin
 masculin

Pronumele personal la pers. I sau a II-a  nu are forme diferite în funcție de
genul substantivului înlocuit, prin urmare nu precizăm genul dacă avem
pronume la pers. I sau a II-a.
5. cazul, care poate fi:
 nominativ
 acuzativ
 genitiv (doar pentru pronumele personal la pers. a III-a)
 dativ
 vocativ

În imaginea atașată ai toate formele pronumelui personal, încadrate la

persoana, forma, numărul, genul și cazul lor.
Analiza sintactică a unui pronume personal se referă la rolul cuvântului în
propoziție și trebuie să cuprindă următoarele informații:
1. prezența prepoziției

 precizăm dacă este precedat de prepoziție

Nu menționăm dacă nu este precedat de prepoziție.

2. funcția sintactică. Un pronume personal poate avea orice funcție
sintactică a substantivului:

 subiect
 atribut
 nume predicativ
 complement direct
 complement indirect
 complemente circumstanțiale

Analiza morfo-sintactică începe cu informațiile morfologice și se

termină cu cele sintactice. De exemplu:
eu = pronume personal, formă accentuată, pers. I, singular, cazul
nominativ, funcția sintactică de subiect
Analiza sintactico-morfologică începe cu funcția sintactică și se
continuă cu celelalte informații. De exemplu:
(pe) tine = complement direct exprimat prin pronume personal, precedat de
prepoziția simplă „pe”, formă accentuată, pers. a II-a, singular, cazul
acuzativ

Exemple de analiză morfo-sintactică a unor pronume

personale, cu diferite funcții sintactice:

 „Noi am fost mereu prieteni buni.”

noi = pronume personal, formă accentuată, persoana I, plural, cazul

nominativ, funcția sintactică de subiect

 „Cel mai cuminte elev ești tu.”

tu = pronume personal, formă accentuată, persoana a II-a, singular, funcția

sintactică de nume predicativ
  „Caietul ei este cel mai îngrijit din toată clasa.”

ei = pronume personal, formă accentuată, persoana a III-a, singular,

feminin, cazul genitiv, funcția sintactică de atribut

 „Te-am salutat ieri în parc, dar nu mi-ai dat atenție.”

te = pronume personal, formă clitică, persoana a II-a, singular, funcția

sintactică de complement direct
punem întrebarea: „pe cine am salutat?” → „pe tine te” ⇒ formă clitică
mi = pronume personal, formă clitică, persoana I, singular, cazul dativ,
funcția sintactică de complement indirect
punem întrebarea: „cui nu ai dat?” → „mie mi” ⇒ formă clitică

 „Am alergat repede până la ei și am ajuns înaintea ta.”

până la ei = pronume personal, formă accentuată, persoana a III-a, plural,

cazul acuzativ, precedat de prepoziția compusă „până la”, funcția sintactică
de circumstanțial de loc
înaintea ta = pronume personal, formă accentuată, persoana a II-a,
singular, cazul genitiv, precedat de prepoziția simplă „înaintea”, funcția
sintactică de circumstanțial de timp