ISTORIA ȘORȚULUI DE BUCĂTĂRIE

Uniforma a castigat popularitate abia din anul 1878. Albul, fiind un simbol extrem de
puternic al curateniei si perfectiunii, oferea sentimentul ca bucatarul ocupa o pozitie de putere
si de influenta, lucru perfect adevarat. Sortul bucatarului, care de regula este confecționat din
bumbac gros, se poarta de regula in jurul taliei, fiind legat cu un snur lung. Este una dintre
piesele de rezistenta ale uniformei unui bucatar. Un sort este mai mult decat indicat pentru un
bucatar datorita faptului ca il protejeaza pe acesta de stropirea cu lichide fierbinti. De
asemenea, sortul este extrem de important pentru ca protejeaza jacheta si pantalonii
bucatarului. In zilele noastre bucatarii renumiti poarta sorturi brofate cu numele lor, sau cu
insemnele restaurantului unde gatesc. Putem spune ca exista o moda a sorturilor, acum nu
mai sunt, obligatoriu, albe ci de multe alte culori, au diserve buzunare sau aplicatii care le fac
sa para vesele sau care le confera mai multa utilitate.Bunicile noastre purtau sorturi zilnic si
le intrebuintau in diverse moduri. Le proteja hainele in timp ce faceau treaba prin bucatarie si
prin gospodarie, era folosit drept carpa de bucatarie, era perfect pentru stergerea lacrimilor
nepotilor, dar il intrebuintau si la carat diverse (mere, nuci, oua). Cand framanta cozonacii si
transpira, bunica se stergea degraba pe frunte cu un colt al sortului de bucatarie. Sortul de
bucatarie al bunicii purta aroma mancarurilor delicioase, a fruntii muncite, umezita de
sudoare, si a lacrimilor varsate de griji, de dor si de oboseala