CUPRINS

SARCINA...................................................................................................................................1
INTRODUCERE........................................................................................................................2

1. BILANŢUL PUTERILOR ACTIVE ŞI REACTIVE ÎN PROIECTAREA UNEI REŢELE

ELECTRICE.............................................................................................................................3
1.1. Puterea activă debitată.......................................................................................................3
1.2. Puterea reactivă disponibilă...............................................................................................3
1.3. Bilanţul puterilor reactive..................................................................................................3
1.4. Puterea instalaţiilor de compensare...................................................................................4
1.5. Puterea aparentă de calcul..................................................................................................5

2. ALEGEREA SCHEMEI REŢELEI ELECTRICE.....................................................................6

2.1. Structura reţelei electrice...................................................................................................6
2.2. Configuraţia reţelei electrice..............................................................................................6
2.3. Fluxurile aproximative de putere în tronsoane..................................................................8
2.4. Stabilirea tensiunii nominale..............................................................................................9
2.5. Schemele electrice de conexiune a staţiilor de coborâre...................................................11
2.6. Dimensionarea transformatoarelor de forţă.......................................................................12
2.7. Dimensionarea liniilor electrice.........................................................................................13
2.8. Compararea tehnico-economică.........................................................................................15

3. CALCULUL REGIMURILOR DE FUNCŢIONARE A REŢELEI ELECTRICE...................18

3.1. Schema echivalentă............................................................................................................18
3.2. Schema de calcul................................................................................................................19
3.3. Regimul normal de funcţionare.........................................................................................19
3.4. Regimul postavarie............................................................................................................23
3.5. Reglarea tensiunii...............................................................................................................25

4. CALCULUL MECANIC AL CONDUCTORULUI..................................................................28

4.1. Sarcinile specifice..............................................................................................................28
4.2. Lungimile critice a deschiderii...........................................................................................29
4.3. Regimul iniţial de calcul....................................................................................................30
4.4. Săgeata maximă.................................................................................................................30
4.5. Curbele de montaj şi şablon...............................................................................................31

CONCLUZII...............................................................................................................................32
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................33

1
 INTRODUCERE

Sistemul electroenergetic (SEE) sau sistemul electric de putere reprezintă ansamblul

instalaţiilor destinate producerii, transportului, distribuţiei şi utilizării energiei electrice, având
ca scop alimentarea consumatorilor. Evoluţia unui sistem electroenergetic este univoc
determinată de dezvoltarea consumatorilor (sarcinii). Particularitatea acestei stricte dependenţe
este legată de anticipare bazată pe studiile de prognoză. Deoarece investiţiile în sistemul
electroenergetic sunt cele mai mari din toate ramurile economiei naţionale, durata de execuţie a
obiectivelor, ce variază în cîteva luni şi câţiva ani, dificultăţile legate de dezvoltarea prin
incertitudine a studiilor de sarcină, face necesară şi obligatorie utilizarea unui instrument
matematic foarte complex cu destinaţia curentă şi proiectivă în viitor.
Extinderea instalaţiilor electrice ale SEE la nivelul suprafeţei unui stat se datorează în
primul rînd neconcordanţei poziţiei zonale de ocurenţă a surselor de energie cu cea a centrelor
de consum.
Se pot distinge trei mari categorii de sisteme: cu dezvoltarea planificată, sisteme
intermediare şi sisteme cu dezvoltarea naturală.
Compoziţia SEE poate fi sistematizată prin: surse, reţea de transport, reţele de distribuţie
şi consumatori. Sursele sunt centralele termo-, hidro-, nuclearo-electrice sau alte tipuri de
centrale electrice. Reţeaua de transport cuprinde staţiile de evacuare, staţiile de conexiune şi
liniile de transport de înaltă tensiune şi foarte înaltă tensiune. Reţelele de distribuţie cuprind
staţiile de distribuţie, liniile de distribuţie de medie şi joasă tensiune. Majoritatea consumatorilor
individuali sunt alimentaţi la nivel de joasă tensiune, consumatorii de puteri individuale de mari
– sute de kW sau de ordinul MW.
Proiectarea şi exploatarea SEE are la bază principalele cerinţe de ordin general:
siguranţă în alimentarea consumatorilor, calitatea energiei electrice şi soluţia tehnico-economică
optimă.
Funcţionarea SEE este determinată de sarcina în mod normal, perturbaţiile de tip
electromagnetic conducând la regimuri tranzitorii singulare cu caracter trecător. O analiză de
regim specific conduce la patru categorii de regimuri distincte: regimul permanent normal,
regimul tranzitoriu al funcţionării normale, regimul de avarie sau de funcţionare perturbată,
regimul permanent de după avarie.
În lucrarea dată vor fi examinate doar două regimuri de funcţionare: regimul normal de
funcţionare şi regimul de postavarie (sau permanent de după avarie).
Regimul normal este determinat pentru proiectare, dezvoltare şi exploatare, fiind regimul
de durată în funcţionarea sistemului. Celelalte regimuri sunt de interval de timp redus şi aleatorii
în histograma acestuia. Dacă nu sunt esenţiale pentru dezvoltare şi exploatare au însă o mare
importanţă în funcţionarea perturbată a sistemului şi în ceea ce priveşte siguranţa în funcţionare.
Solicitările mari, distrugerile materiale, supravegherea specială sunt elemente care complică
conducerea sistemului şi amplifică investiţiile în automatizări şi tehnica de calcul numeric.

2
 1. BILANŢUL PUTERILOR ACTIVE ŞI REACTIVE ÎN PROIECTAREA
UNEI REŢELE ELECTRICE

1.1. Puterea activă debitată

Puterea activă a surselor debitată în reţea se determină conform relaţiei:

n n
∑ PG =k s( p )⋅∑ P ci+ ΔP¿⋅∑ Pci
i=1 i=1

unde, ∑ PG este puterea activă sumară a generatoarelor centralelor electrice din sistem furnizată în
reţeaua electrică proiectată, MW;
k s( p) k s( p)=0,9÷0 ,95
- coeficientul de simultaneitate a sarcinii maxime active, ;
n - numărul consumatorilor;
Pci - sarcina maximă de iarnă a consumatorului racordat în nodul „i”, MW;
ΔP ¿ - valoarea relativă sumară a pierderilor de putere pentru elementele reţelei electrice,
;

1.2. Puterea reactivă disponibilă

Puterea reactivă disponibilă a surselor se determină după relaţia:

∑ QG =Q A +QB ;
unde ∑ QG este puterea reactivă disponibilă a surselor de alimentare, MVAr;
Q A , QB - puterea reactivă a sursei A, respectiv a sursei B, MVAr;

1.3. Bilanţul puterilor reactive

Puterea reactivă necesară pentru alimentarea consumatorilor este:

n m n
∑ QC =k s( q )⋅∑ Qci + ∑ ( ΔQ lj−Q j )+ ΔQ¿⋅t⋅∑ S ci
i=1 j=1 i=1 ;
k s(q)
unde: este coeficientul de simultaneitate a sarcinii maxime reactive, k s( q)=0 ,95÷1 ;
Qci - puterea reactivă maximă a consumatorului racordat în nodul „i”, MVAr;
Qci=P ci⋅tgϕ i ;
m - numărul de tronsoane ale reţelei electrice;
ΔQlj - pierderile de putere reactivă în tronsonul „j”, MVAr;
Q j - puterea reactivă, generată de linia „j”, MVAr;

3
 ΔQ ¿- valoarea pierderii de putere reactivă corespunzătoare fiecărei transformări, ΔQ ¿=0,1 ;
t – numărul treptelor de transformare, t=1 ;
S ci - puterea totală aparentă a consumatorului racordat în nodul „i”, MVA;
Pci
S ci =
cos ϕ ci ;

1.4. Puterea instalaţiilor de compensare

Puterea reactivă sumară a instalaţilor de compensare:

Observăm că ,deci rezultă că nu este necesar de a instala în nodurile

consumatoare surse suplimentare de putere reactivă.

4
1.5. Puterea aparentă de calcul

Puterea de calcul aparentă a consumatorilor se determină conform relaţiei:

5
 2. ALEGEREA SCHEMEI REŢELEI ELECTRICE

2.1. Structura reţelei electrice

În dependenţa de structura schemei, reţelele electrice locale pot fi de configuraţie

arborescentă, de configuraţie arborescentă cu rezervare sau buclate rezervate (inelare, linie cu
alimentare de la două capete). În exemplul analizat se va realiza o reţea electrică structură căreia va
fi buclată rezervată, pe alocuri se va întâlni şi configuraţie arboriscentă, dat fiind faptul că există
noduri unde toţi consumatorii sunt de categoria a III-a.
Alimentarea consumatorilor de categoria III poate fi realizată cu o linie fără rezervă simplu
circuit. Conform indicaţiilor NAIE consumatorii de categoria I şi II trebuie să fie asiguraţi cu
energie electrică de către cel puţin două surse de alimentare (SA) independente.
La soluţionarea întrebărilor care ţin de alimentarea cu rezervă a consumatorilor de diferite
categorii, care sunt situaţi în aceeaşi regiune, iar în reţeaua electrică ei sunt prezentaţi ca un singur
nod, apare problema realizării alimentării separate a acestor consumatori. De aceea la alegerea
structurii reţelei, care alimentează unul sau mai multe noduri a reţelei, trebuie de executat
construcţia reţelei începând cu cea mai înaltă categorie din considerentele cerinţelor asigurării
consumatorilor cu energie electrică.
Schemele cu cele mai raţionale structuri a reţelei care au fost acceptate în procesul de
proiectare vor fi considerate când se va efectua alegerea variantelor posibile de configurare a reţelei.

2.2. Configuraţia reţelei electrice

Pentru alcătuirea variantelor de configuraţie trebuie să se respecte următoarele recomandări:

 Lungimea sumară a liniilor să fie cât mai mică.
 Transportul energiei electrice de la sursă până la punctul de consum trebuie să se realizeze pe
traseul cel mai scurt cu un număr minim de transformări.
 În regim normal de funcţionare toate liniile trebuia să fie încărcate.
 Structura reţelei electrice trebuie să fie realizată conform indicaţiilor prezentate în paragraful
precedent. În caz de regim de avarie liniile nu trebuie să fie supraîncărcate.
Centrul convenţional al sarcinilor electrice CSE a regiunii este calculată aproximativ pe baza
algoritmului de determinare a centrului de greutate pentru figuri netede de formă complexă.
Teritoriul regiunii este reprezentat printr-o suprafaţă cu noduri de consum de putere, care au drept
„forţă de greutate” – sarcina electrică. Astfel coordonatele centrului sistemului de forţe paralele –
CSE pot fi determinate după relaţia:
n n
∑ Pi⋅xi ∑ P i⋅y i
x 0= i =1n ; y 0 = i=1n
∑ Pi ∑ Pi
i=1 i=1 ,
unde Pi – puterea activă a nodului i;
xi, yi – coordonatele nodului i;
n – numărul nodurilor de consum de putere în reţeaua proiectată.

6
 Se determină lungimile liniilor după scara indicată în sarcină , conform formulei:
l ij=μ⋅√ ( xi −x j ) +( y i− y j ) ;
2 2

Tabelul 2.1.
Lungimile tronsoanelor pentru Varianta 1
Tronson A-1 1-3 3-4 4-2 2-B B-5 5-A 6-5
lungimea, km 54.1 54.1 67.1 42.43 76.49 67.1 42.43 33.54

Tabelul 2.2.
Lungimile tronsoanelor pentru Varianta 2
Tronson A-1 1-3 3-4 4-2 2-B B-6 6-5 5-A
lungimea, km 54.1 54.1 67.1 42.43 76.49 54.08 33.54 42.43

7
 2.3. Fluxurile aproximative de putere în tronsoane

Calculul circulaţiilor aproximative de putere se efectuează fără considerarea pierderilor de

putere în tronsoanele reţelelor electrice. Se consideră că toate liniile au aceeaşi secţiune şi sînt
executate din acelaşi tip de material.
Varianta I:

Aplicând legea I a lui Kirchhoff:

8
 Verificare:

Varianta a II

Verificare:

2.4. Stabilirea tensiunii nominale

Tensiunea pe fiecare tronson a reţelei electrice se determină conform relaţiei lui Still:
1000
U ecij =

√ 500 2500
l ij
U ecij este tensiunea economică a tronsonului „ij”, kV;
+
Pij ;
unde
lij− lungimea tronsonului „ij”, km;
Pij− puterea activă a tronsonului „ij”, MW;
Varianta I:

9
Deci, pentru varianta I se alege tensiunea nominală:
U nom =110 kV ;

Varianta II:

10
Deci, pentru varianta II se alege tensiunea nominală:
U nom =110 kV ;

2.5. Schemele electrice de conexiune a staţiilor de coborâre

Tipul schemei pe partea tensiunii înalte a staţiilor electrice se determină de categoria ei, rolul
şi poziţia în schema electrică. Schemele de conexiune ale staţiilor electrice se aleg în funcţie de
tensiunea nominală a tronsoanelor şi numărul de racordări în nod.
Pentru varianta I:
- pentru nodurile 1, 2, 3, 4, 6 se alege schema prezentată în fig.2.3;
- pentru nodul 5 se alege schema prezentată în fig.2.4.
Pentru varianta II:
- pentru nodurile 1, 2, 3, 4, 5, 6 se alege schema prezentată în fig.2.3;

Fig.2.3. Schema de conexiune ale staţiilor electrice, n=2.

11
 Fig.2.4. Schema de conexiune ale staţiilor electrice, n>2.

2.6. Dimensionarea transformatoarelor de forţă

Toate staţiile electrice sunt prevăzute cu câte două transformatoare de putere.

Puterea nominală a transformatoarelor instalate în staţia „i” trebuie să respecte următoarea condiţie:
S ki
S nom ,i ≥ ;
k ss

unde, √2 2
S ki este puterea aparentă de calcul în nodul „i”, S ki= Pki +Q ki ;
k ss − coeficientul de suprasarcină admisibilă, k ss =1,4 ;

Rezultatele se introduc în tab.2.3 şi se alege tipul transformatoarelor din tab.14.[3]

12
 Tabelul 2.3
S TR
calc ,i S TR
nom,i Tipul
IT
U nom U JTnom U sc , ΔP sc , ΔP 0 , ΔQ 0 , Rt , xt ,
Nod
MVA MVA Tra-fo kV kV % kW kW kVar Ω Ω
1 3.169 4 ТMН-4000/110 115 11 10,5 22 5 37,5 46,6 555
2 3.962 4 ТMН-4000/110 110 11 10,5 22 5 37.5 46.6 555
3 4.754 6.3 ТMН-6300/110 115 11 10,5 50 10 63 16,6 220
4 5.546 6.3 ТMН-6300/110 115 11 10,5 50 10 63 16,6 220
ТДH-
5 6.338 10 115 11 10,5 60 14 90 7,95 139
10000/110
ТДН-
6 7.131 10 115 11 10,5 60 14 90 7,95 139
10000/110

2.7. Dimensionarea liniilor electrice

Conform criteriului densităţii economice secţiunea economică se determină prin următoarea relaţie:
α i⋅I max,ij
F ecij =
j ec ;
α− α =1,05;
unde, i coeficientul ce ia în consideraţie variaţia sarcinii în timp, i
A
j ec =1
jec − densitatea economică, mm 2 ;
I max,ij− curentul maxim ce parcurge tronsonul „ij”,
Sij⋅103
I max,ij= ,A
√ 3⋅U nom
Varianta I:

13
Varianta II:

Se determină secţiunile economice ale tronsoanelor, rezultatele calculelor se introduc în

tab.2.4 şi tab.2.5 şi se alege secţiunea conductoarelor din tab.2[3]

Tabelul 2.4
Datele despre secţiunile conductoarelor pentru varianta I
r0 , xo , b0 ,
l, Rl , xl , Bl ,
2 Tip
Trons. F ec ,ij , mm conductor Ω Ω −6 S
km km
10
km km Ω Ω 10−6 S
23.72 23.80 139.57
A-1 57.183 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 54.1
2 4 8
22.72 23.80 139.57
1-3 32.851 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 54.1
2 4 8
28.18 29.52 173.11
3-4 5.98 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 67.1
2 4 8
17.82 18.66 109.46
4-2 47.103 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 42.43
1 9 9
25.24 32.89 202.69
2-B 77.591 AC-95/16 0.33 0.43 2.65 76.49
2 1 9
22.14 28.85 177.81
B-5 71.765 AC-95/16 0.33 0.43 2.65 67.1
3 3 5
17.82 18.66 109.46
5-A 35.106 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 42.43
1 9 9
14.08
5-6 55.017 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 33.54 6.493 86.533
7
Tabelul 2.5
Datele despre secţiunile conductoarelor pentru varianta II
r0 , xo , b0 ,
l, Rl , xl , Bl ,
2 Tip
Trons. F ec ,ij , mm conductor Ω Ω −6 S
km km
10
km km Ω Ω 10−6 S

14
 22.72 23.80 139.57
A-1 58.147 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 54.1
2 4 8
22.72 23.80 139.57
33.844 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 54.1
2 4 8
28.18 29.52 173.11
1-4 5.853 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 67.1
2 4 8
17.82 18.66 109.46
4-6 46.243 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 44.42
1 9 9
25.24 32.89 202.69
6-B 76.704 AC-95/16 0.33 0.43 2.65 76.49
2 1 9
17.84 23.25 143.31
B-2 72.587 AC-95/16 0.33 0.43 2.65 54.08
6 4 2
14.08 14.75
2-5 20.06 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 33.54 86.533
7 8
17.82 18.66 109.46
A-5 34.047 AC-70/11 0.42 0.44 2.58 42.43
1 9 9
2.8. Compararea tehnico-economică

Pentru a determina soluţia optimă de alimentare a consumatorilor este necesar de efectuat o

comparare a unei serii de variante de alimentare a consumatorilor. În calculul economic financiar un
moment extrem de important este factorul timp. În majoritatea cazurilor acest lucru este realizat
prin actualizarea tuturor cheltuielilor şi veniturilor indiferente de natura lor.
În energetică, în majoritatea cazurilor, pentru a determina soluţia optimă se utilizează
metoda CTA.
Varianta I. CTA I =CTA LEI + CTA I
ST

LE LE LE LE
CTA I =I ⋅E Σ + CPW '
LE
unde I sunt investiţiile sumare în liniile reţelei electrice, u.m.;
LE
E Σ - coeficient sumar ce ţine cont de cheltuielile de exploatare, întreţinere şi reparaţii, dar
şi de valoarea remanentă a liniilor electrice;
CPW ' LE - costul sumar al pierderilor variabile de putere şi energie, u.m.
m
I LE =∑ K LE⋅L
i=1
LE LE
unde K este costul specific al liniei electrice (pentru LE simplu circuit K =50000 u. m. , iar în
LE
cazul LE dublu circuit K =75000 u. m. );
L - lungimea liniei electrice, km;
m - numărul liniilor electrice.

E LE
Σ =1+ pi, r⋅T −α rem

unde
pi,r este cota anuală din valoarea investiţiei necesară pentru exploatare, întreţinere şi reparaţii
(pentru LE 110kV
pi,r =1,75% , conform tab.3 [3, pag.61]).
T - durata de actualizare a perioadei de studiu;
α rem - cota procentuală din valoarea remanentă a instalaţiei.

15
unde θ este anul de actualizare, care, în majoritatea cazurilor, se acceptă egal cu zero;
T - perioada de studiu, ani;
i - rata de actualizare.

unde
T sn este durata de viaţă a liniilor electrice.

CPW ' LE = ΔP'⋅C 'pw

unde ΔP' sunt pierderile variabile în liniile electrice, kW;
' '
C pw - costul specific al pierderilor variabile de putere şi energie, C pw =C p⋅K p +τ⋅C w⋅K w ;
τ - durata de calcul a consumurilor proprii tehnologice de energie, h/an,

Dacă rata de creştere a sarcinii este nulă, atunci costul specific al pierderilor variabile de putere şi
energie se determină după relaţia:

Astfel:
CTA STI =I ST⋅ESTΣ +CPW ' ST +CPW rSup { size 8{ ital ST } } } {¿
ST
unde I sunt investiţiile sumare în staţiile reţelei electrice, u.m.;
EST
Σ- coeficient sumar ce ţine cont de cheltuielile de exploatare, întreţinere şi reparaţii, dar
şi de valoarea remanentă a staţiilor de transformare;
ST
CPW ' - costul sumar al pierderilor variabile de putere şi energie, u.m;
CPW rSup { size 8{ ital ST } } } {¿ - costul sumar al pierderilor variabile de putere şi energie, u.m
n n
I ST =∑ n IA⋅K IA + ∑ nTR⋅K TR
1 1

unde K IA este costul unui întrerupător (se aceptă K IA =18000 u .m. );

n IA - numărul întrerupătoarelor din staţie;
K TR - costul unui transformator de putere, u.m.;
nTR - numărul transformatoarelor de putere din staţie;
n - numărul staţiilor electrice.

ST
E Σ =1+ pi , r⋅T −αrem

16
unde
pi,r este cota anuală din valoarea investiţiei necesară pentru exploatare, întreţinere şi reparaţii
(pentru ST 110kV
pi, r =3,3 % , conform tab.3 [3, pag.61]).

ST '
CPW ' =ΔP'⋅C pw
unde ΔP ' sunt pierderile variabile în transformatoarele de forţă din staţii, kW;

} } } { ¿¿
CPW rSup { size 8{ ital ST} } =ΔP⋅Cpwt ¿
unde ΔP} {¿ sunt pierderile constante în transformatoarele de forţă, kW;
C}pwt} } { ¿¿ ¿ - costul specific al pierderilor constante de putere şi energie,
C}pwt} =C rSub { size 8{p} } +T rSub { size 8{f} } cdot C rSub { size 8{w} } cdot { {T}}} { ¿¿¿

Astfel:
Deci:

Varianta II.
LE ST
CTA II =CTA II +CTA II

Astfel:

17
Astfel:

Deci:

Se poate constata că mai potrivită ar fi varianta 2 de configurare a reţelei electrice.

18
3. CALCULUL REGIMURILOR DE FUNCŢIONARE A REŢELEI ELECTRICE

3.1. Schema echivalentă

Fig.3.1. Schema echivalentă a reţelei electrice.

19
3.2. Schema de calcul

Fig.3.2. Schema de calcul a reţelei electrice.

3.3. Regimul normal de funcţionare

Calculul regimului permanent de funcţionare se începe cu determinarea puterilor de calcul

ale consumatorilor în toate nodurile luând în consideraţie pierderile de putere în TR şi LEA.
Se determină pierderile de putere activă şi reactivă în transformatoare:
ΔP sc, i U sc ,i S nom, i 2
ΔP t ,i = ⋅k 2in, i ; ΔQ t ,i = ⋅ ⋅k in ,i ;
2 100 2

20
 Se determină puterea reactivă generată în LEA conform relaţiei:
2
B ⋅U
Qij= ij nom ;
2

Se determină sarcinile de calcul precizate ale consumatorilor:

Pe baza valorilor precizate a puterilor de calcul în noduri vom determina fluxurile de putere
în tronsoane precizate pentru schema echivalentă de calcul. În aceste calcule în locul lungimii liniei
se va folosi impedanţele lor.

21
 Verificare

Pentru a determina tensiunile în noduri întâi trebuie de determinat pierderile de puteri în

regim maxim de funcţionare. Se determină nodurile sarcina căruia se alimentează din două părţi,
numite noduri de separare. După ce s-au determinat nodurile de separare se secţionează
convenţional reţeaua electrică în dreptul nodurilor de separare şi în dreptul nodului-sursă unde este
indicată tensiunea.

Schema I:

22
Schema II:

23
Schema III:

3.4. Regimul postavarie

Se va decupla tronsonul B2.

Schema I:

24
Schema II:

25
 3.5. Reglarea tensiunii

Reglarea tensiunii în reţeaua electrică proiectată se poate de realizat atât pe barele sursei de
alimentare cît şi la staţiile principale de coborâre. Numărul prizelor la care trebuie să funcţioneze
transformatorul se determină conform relaţiei:

U nom 1
k ti , nom= ;
unde,
k ti ,nom− raportul de transformare nominal, U nom 2
U nom 1 , U nom 2− tensiunea nominală primară şi secundară;
I
U i =U i− ΔU ti ;
U i − tensiunea impusă nodului „i”;
26
ΔU ti− pierderile de tensiune în transformator care se determină conform relaţiei:
Pri⋅R ti +Q ri⋅X ti
ΔU ti= ;
2⋅U i
valoarea procentuală a unei prize faţă de tensiunea nominală.
Nodul 1:

Nodul 2:

Nodul 3:

27
Nodul 4:

Nodul 5:

28
 Nodul 6:

.
4. CALCULUL MECANIC AL CONDUCTORULUI AC-95/16

4.1. Sarcinile specifice

1. Sarcina specifică condiţionată de greutatea proprie a conductorului:

unde g0=9,81 m/s2 – acceleraţia căderii libere;

G – greutatea specifică a conductorului, kg/km:
F - secţiunea sumară a conductorului:
2
F Σ =F Al+F Oţ =95 . 4+15 . 9=111. 33 mm .
2. Sarcina specifică condiţionată de greutatea chiciurii:

3. Sarcina specifică verticală totală:

4. Sarcina specifică condiţionată de presiunea vântului asupra conductorului neacoperit cu

chiciură:

unde =0.7 – coeficient de uniformitate a presiunii vântului;

kc=1.2 – coeficient aerodinamic;

qmax – presiunea maximă a vântului:

29
 V=50 m/s – viteza vântului.
5. Sarcina specifică condiţionată de presiunea vântului asupra conductorului acoperit cu chiciură:

unde

6. Sarcina specifică rezultantă, care acţionează asupra conductorului neacoperit cu chiciură:

7. Sarcina specifică rezultantă, care acţionează asupra conductorului acoperit cu chiciură:

8. Sarcina maximă:

4.2. Lungimile critice a deschiderii

Relaţia pentru determinare lungimii critice a deschiderii poate fi obţinută din ecuaţia de stare
a conductorului:
2 2 2 2
γ n⋅l cr⋅E γ m⋅l cr⋅E
σ n− + α⋅E⋅t n = σ m− + α⋅E⋅t m ,
24⋅σ 2 24⋅σ 2
n m
unde lcr – lungimea critică a conductorului i în deschidere (i=1, 2, 3), m;
 - coeficientul de dilatare termică a conductorului: α=19 .2⋅10−6 grad−1 ;
daN
E=8. 25⋅10 3 ,
 - modulul de elasticitate: mm2
2
1 1 mm
β= = =121 .2⋅10−6 ;
E 8. 25⋅10 3 daN
n şi m – tensiunile mecanice admisibile în conductor în regimurile „m” şi „n”, daN/mm2;
m şi n – sarcinile specifice respective, daN/m*mm2;
tm şi tn – temperaturile respective, 0C.
Din egalitatea de mai sus determinăm lcri:

√
σ m 6 { β ( σ m−σ n ) + α ( t m−t n ) }
l cr =2⋅ ⋅ , m.

[( ) ( ) ]
γn γm 2
σm 2
−
γn σn
Deschiderile critice se pot calcula substituind în formula de mai sus mărimile necesare
σ , γ ,t , care caracterizează regimurile iniţiale, tabelul 4.1.
Tabelul 4.1
i=1 i=2 i=3
30
 σ m =σ e σ n =σ e

t m=t e t n=t− t m=t c t n=t− t m=t c t n=t e

4.3. Regimul iniţial de calcul

Comparând mărimea deschiderii impuse “Lr=5 m” cu mărimea “Lcr” se poate de determinat
regimul iniţial.
Tabelul 4.2
Raportul deschiderilor critice şi
Raportul deschiderilor critice Condiţiile iniţiale de calcul
reale
Lr < lcr1 σ − ,γ 1 ,t−
Lcr1 < Lcr2 < Lcr3 lcr1 < Lr < lcr3 σ e , γ 1 ,t e
Lr > lcr3 σ c ,γ 6,7 ,t c
Lr < lcr2 σ − ,γ 1 ,t−
Lcr1 > Lcr2 > Lcr3
Lr > lcr2

Condiţii iniţiale:
σ c=11 , 6 daN /mm 2 ; γ 67=151⋅10−4 daN /(m⋅mm 2 );t c =−5 °C .

4.4. Săgeata maximă

Tensiunea mecanică a conductorului se determină din ecuaţia de stare a conductorului:

2 2 2 2
γ n⋅l cr⋅E γ m⋅l cr⋅E
σ n− + α⋅E⋅t n =σ m − + α⋅E⋅t m ,
24⋅σ 2 24⋅σ 2
n m
Săgeata conductorului la aceeaşi înălţime de fixare pentru fiecare regim de calcul se determină
după următoarea relaţie:

31
 γ i⋅l 2
f i= ,
8⋅σ i
unde isarcina specifică, daN/m*mm2;
i – tensiunea mecanică în materialul conductorului dat, daN/mm2;
l – lungimea reală a deschiderii.
Tabelul 4.3
Regimurile de calcul a conductorului
Regimul de Numărul
Enumerarea condiţiilor climaterice
calcul sarcinii
0
Conductorul acoperit cu chiciură, t=−5 C presiunea vîntului 0,25
I 6,7
(dar nu mai mare de 140 N/ )
II 3
Conductorul acoperit cu chiciură, vîntul lipseşte q=0
III 6
Presiunea vîntului q, , chiciura lipseşte
IV Temperatura medie anuală , vîntul şi chiciura lipsesc 1
0
V Temperatura t =+ 15 C , vîntul şi chiciura lipsesc 1

VI Temperatura joasă , vîntul şi chiciura lipsesc 1

VII Temperatura maximă , vîntul şi chiciura lipsesc 1

Regimul I:

Regimul II :

Regimul III :

Regimul IV :

Regimul V :

Regimul VI :

Regimul VII :
Determinarea temperaturii critice:

Dacă
t max >t cr atunci vom considera f max =f 7

32
4.5. Construirea curbelor de montaj şi şablon

Fig. 4.1. Curba de montaj Fig. 4.2. Curbele şablon

33
 Concluzie
În proiectul dat a fost pusă sarcina de calculat o rețea electrică trifazată care să
transporte energia electrică de la centrala situată în punctul A și de la
transformatorul situat în punctul B, unit cu sistemul electroenergetic, spre 6 noduri
consumatoare.
În calculele am analizat 2 variante de schemă astfel ca acestea să fie cît mai
simple, lungimea totală a tronsoanelor să fie minimă, conexiunile să asigure
alimentarea consumatorilor în conformitate cu categoriile atribuite fiecăruia,
Cheltuielile Totale Actualizate să fie minime, precum și stabilitatea mecanică a
liniilor electrice proiectate să fie asigurată pentru condițiile zonei climaterice în
care se află schema proiectata.
Rezultatele primite au arătat că clasa de tensiune optimală pentru ambele
variante va fi 110 kV, tronsoanele fiind executate din conductoare AC-70/11 și
AC-95/16, secțiunea conductoarelor fiind aleasă conform criteriului densității
economice. La verificarea condiției CTA=min sa dovedit că varianta I este mai
buna decît varianta II din acest punct de vedere. În capitolul 3, la analiza
rezultatelor obținute pentru regimurile de funcționare am constat că datorită
lungimilor mari ale tronsoanelor în liniile electrice se induc puteri reactive
considerabile, ceea ce nu este prea favorabil, deoarece acestea schimbă factorul de
putere al energiei electrice transmise, prin urmare se schimbă și indicii calității
energiei furnizate, precum și mărirea pierderilor tehnologice. Din această cauză,
trebuie de incercat de alimentat consumatorii indepartati de surse prin alte cai mai
apropiate daca acest lucru este posibil.

34
 BIBLIOGRAFIE

1. Стратан И.П., Шепелевич Е.И. Методические указания к курсовому проекту по

дисциплине “Электрические сети и системы”. Кишинёв: КПИ им. С. Лазо‚ 1987.
2. Стратан И.П. Справочный материал к курсовому проекту по электрическим сетям и
системам. Кишинёв: КПИ им. С. Лазо‚ 1980.
3. Arion V.,Codreanu S. Bazele calculului tehnico-economic al sistemelor de transport şi
distribuţie a energiei electrice,Chişinău U.T.M.1998
4. Правила устройства электроустановок. М.: Энергоатомиздат, 1985.
5. Рожкова Л.Д., Козулин В.С. Электрооборудование станций и подстанций. М.:
Энергоатомиздат, 1987.
6. Неклепаев Б.Н. Электрическая часть электростанций и подстанций. Справочный
материал для курсового и дипломного проектирования. М.: Энергия‚ 1989.
7. Электрические системы. Т.2. Под ред. Веникова В.А. М.: Высшая школа, 1971.

35