Domnu Trandafir

de Mihail Sadoveanu

Rezumat:
Naratorul îi scrie o scrisoare unui prieten drag și îi relatează vizita în satul
său natal, aproape de Cetatea Neamțului și de râul Siret, unde este năpădit
de amintiri.

Ajuns în sat, naratorul află că domnu Trandafir nu mai trăiește, iar clădirea
în care a învățat nu mai există.

Își amintește atunci o întâmplare în care doi oameni l-au vizitat pe domnu
Trandafir și l-au rugat să-i prezinte școala și să țină o lecție cu copiii. La
sfârșitul lecției cei doi bărbați erau impresionați.

Domnu Trandafir era un om bun și blând, dar necăjit și i-a învățat pe băieți
rugăciuni, i-a învățat să cânte și să spună poezii eroice. Și le-a povestit
istoria cu multă însuflețire.

Iar într-un timp se zvonea că va fi mutat la o altă școală, de peste Siret.

Atunci toți băieții s-au hotărât să-l urmeze. Dar, domnu Trandafir nu a mai
plecat nicăieri și a rămas în sat până la sfârșitul vieții sale, unde este și
înmormântat.