Danila Octavian.

FOTBALUL-SPORT

Fotbalul este un sport de echipă ce se dispută între

două echipe alcătuite din 11 jucători ecare. Se joacă cu
mingea pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarbă, cu
câte o poartă la ecare capăt. Scopul jocului este de a
înscrie goluri introducând mingea în poarta adversarului.
În afara portarului, ceilalţi jucători nu se pot folosi de
mâini pentru a manevra mingea. meciului este echipa
care a înscris mai multe goluri la încheierea partidei. De
multe ori este cunoscut şi sub numele de soccer,
întrucât cuvântul fotbal se referă şi la alte sporturi
asemănătoare (fotbal american, fotbal australian)

Originile fotbalului se a ă undeva în urmă cu peste 2000

de ani. În 2004, forul ce guvernează acest sport la nivel
mondial FIFA (Fédération Internationale de Football
Association [1] a recunoscut China ca ind locul de
naştere al fotbalului. În jurul anului 200 î.e.n. chinezii
jucau un sport asemănător numit cuju. Regulile au evoluat cu timpul, astfel
ajungându-se la sportul practicat astăzi.

În primăvara anului 2001, FIFA informa că peste 240 de milioane de oameni joacă
regulat fotbal, în peste 200 de ţări de pe întreg globul. Regulile sale simple şi
echipamentul redus şi ieftin, necesar practicării fotbalului au contribuit, fără
îndoială, la creşterea popularităţii sale. În multe zone ale lumii, fotbalul naşte
pasiuni enorme şi joacă un rol foarte important în fanilor, a comunităţilor locale şi
chiar a naţiunilor; este deseori numit cel mai popular sport din lume. Este
recunoscut în multe ţări drept: sportul rege.

Două echipe de câte 11 jucători ecare încearcă să lovească o minge rotundă

(mingea de fotbal), cu scopul de a o introduce în poarta adversă. Echipa care
înscrie mai multe goluri până la nalul jocului este declarată câştigătoare; dacă
ambele echipe au marcat acelaşi număr de goluri, meciul este considerat egal.
Una din primele reguli este reprezentată de interzicerea atingerii intenţionate a
mingii cu mâna în timpul jocului (excepție fac portarii). Singura dată când jucătorul
se poate folosi de mâini este atunci când aruncă de la margine (execută un aut). În
rest, jucătorii se pot folosi de orice parte a corpului pentru a direcţiona mingea.

Jucătorii se pot apropia de poarta adversă astfel: prin dribling (alergarea cu mingea
la picior); prin pasarea mingii între coechipieri; şi prin şutarea acesteia spre poartă.
Jucătorii adverşi pot recupera mingea prin interceptarea unei pase sau prin
deposedarea adversarului. Contactul zic este limitat.

Jocul se opreşte doar în momentul în care mingea părăseşte cu întreaga

circumferinţă o linie ce marchează terenul ( e pe pământ, e în aer) sau când
arbitrul uieră. Jocul se reia prin diferite metode, analizate în continuare.

De obicei, într-un meci disputat la un nivel profesionist se înscriu puţine goluri. De

exemplu, în prima divizie engleză (Premier League), în sezonul 2004-2005, s-au
marcat, în medie, 2,57 de goluri pe meci. În plus, 88% din jocuri s-au încheiat cu
mai puţin de 4 goluri marcate.

fl
fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 Terenul de joc

Mărimea standard a terenului

Lungimea terenului de joc, în cadrul meciurilor o ciale trebuie să e cuprinsă între

100-110 m, iar lăţimea, între 64-75m.

În lungime, marginile terenului sunt delimitate de liniile de margine, în timp ce în

lăţime (unde se a ă porţile), acestea sunt reprezentate de liniile de poartă. Pe
ecare linie de poartă, la cele 2 capete ale terenului, se găseşte câte o poartă.
Lăţimea acesteia trebuie să măsoare 7,32m şi înălţimea, 2,44m. În spatele porţii se
xează plasa porţii, deşi aceasta nu este obligatorie prin regulament.

În faţa ecărei porţi se a ă o suprafaţă a terenului, denumită suprafaţa de

pedeapsă (popular, „careul de 16m” sau „careul”). Această suprafaţă este formată
din: linia de poartă; 2 linii, ce pornesc de pe linia de poartă (la 16,5 m distanţă de
bara porţii) şi înaintează 16,5 m în interiorul terenului; linia ce uneşte ce le 2 linii
anterior explicate. Această suprafaţă îndeplineşte mai multe funcţii. Cea mai
importantă este aceea de a delimita locul până la care portarul poate juca mingea
cu mâna. Deasemenea, un eventual fault al unui apărător asupra unui atacant
advers în această suprafaţă se va penaliza, de obicei, cu o lovitură liberă directă,
cunoscută sub numele de lovitură de pedeapsă (penalty).

Terenul de joc are şi alte delimitări, abordate în articolul special dedicat acestuia.

fi
fi
fi
fl
fl
fi
fi
 Istorie si evoluţie

Regulile jocului au fost conturate la mijlocul

secolului XIX pentru a standardiza regulile
unei mari varietăţi de jocuri asemănătoare,
jucate în şcolile din Marea Britania. Regulile
Cambridge, asemănătoare cu cele de
astăzi, au fost create la Colegiul Trinity din
Cambridge, în 1848, la o întâlnire a
reprezentanţilor mai multor colegii: Colegiul
Eton, Şcoala Harrow, Şcoala de Rugby,
Colegiul Winchester şi Şcoala Shrewsbury.
Dar ele erau departe de a nişte reguli
universale. În anii 1850, s-au format multe
cluburi, independente de şcoli sau
universităţi, care jucau diferite forme de
fotbal. Multe foloseau propriile lor reguli,
cel mai bun exemplu ind clubul She eld
F.C. (format din foşti elevi ai Scoala
Harrow). Acesta a luat inţă în 1857, iar
regulile create de ei au dus la formarea
Federaţiei de Fotbal She eld &
Hallamshire, în 1867. În 1862, John
Charles Thring de la Şcoala Uppingham a
creat un alt set de reguli des folosit.

Aceste eforturi au condus la în inţarea Federaţiei de Fotbal (FA) în 1863, care s-a
întrunit pentru prima dată în dimineaţa zilei de 26 Octombrie 1863, la Freemason’s
Tavern din Great Queen Street, Londra. Singura şcoală ce a fost reprezentată la
această întrunire a fost Şcoala Charterhouse. Freemason’s Tavern a fost locul de
întâlnire al Federaţiei pentru încă 5 întrevederi, între Octombrie şi Decembrie. În
timpul acestora a luat naştere primul set cuprinzător de reguli. La ultima întâlnire,
primul trezorier al FA, care era reprezentantul Blackheath şi-a retras clubul din FA,
din cauza excluderii din regulament, la întâlnirea precedentă, a doua reguli de
bază: prima era cea care permitea alergarea cu mingea în mâini şi a doua,
posibilitatea împiedicării adversarului prin lovirea sa în „ uierul piciorului, prin
tragere, sau prin ţinere. Alte cluburi englezeşti de rugby au urmat exemplul şi nu s-
au înscris în FA. Dar în 1871, ele au format Federaţia de Rugby (Rugby Football
Union). Cele 11 cluburi rămase în FA, sub conducerea lui Ebenezer Cobb Morley
au rati cat primele 14 reguli ale jocului. În ciuda acestora, clubul She eld a
continuat să joace după propriile-i reguli, până în anii 1870.

Prima ligă de fotbal a fost creată în Anglia, în 1888 de preşedintele clubului Aston
Villa, William McGregor. Formatul iniţial conţinea 12 echipe din centrul şi nordul
Angliei.Federaţia Internaţională de Fotbal FIFA, s-a format la Paris în 1904, iar
reprezentanţii săi au hotărât să adopte regulile create de IFAB. Popularitatea
crescândă a jocului a condus la unirea reprezentanţilor celor două federaţii (FIFA si
IFAB). Astăzi, conducerea acestora este formată din 4 reprezentanţi FIFA şi câte 1
reprezentant al ecărei federaţii britanice.

fi
fi
fi
fi
ffi
fi
fi
ffi
fl
ffi


Competiţii
internaţionale globale

Cea mai mare competiţie

internaţională în fotbal este
Campionatul Mondial de
Fotbal, organizat de FIFA.
Această competiţie se
desfăşoară o dată la 4 ani.
Peste 190 de echipe
naţionale participă în turneele
de cali care cu scopul de a
obţine un loc la turneul nal.
Acesta este alcătuit in acest
moment din 32 de echipe
(numărul lor a crescut de la
24 în 1998) şi se desfăşoară
pe parcursul a patru
săptămâni. Următorul
Campionat Mondial va avea
loc în 2010, în Africa de Sud.

La Olimpiada de vară, înca

din 1900, se desfăşoară un
turneu de fotbal, cu o singură
excepţie: Jocurile Olimpice
din 1932, disputate la Los
Angeles. La început participau amatorii, dar din 1984 au fost acceptaţi şi
profesioniştii, cu câteva restricţii ce fac ca ţările să nu poată să trimită cele mai
puternice loturi. În acest moment, turneul Olimpic masculin este disputat de
jucători sub 23 de ani, ind permis un număr redus de jucători mai în vârstă; în
consecinţă, competiţia nu este considerată ca având aceeaşi importnaţă precum
Campionatul Mondial. Turneul feminin a apărut în 1996; diferit de cel masculin, la
acesta sunt prezente cele mai puternice loturi ale echipelor naţionale, fără restricţii
de vârstă. Aşadar, este considerat a avea acelaşi prestigiu ca şi Campionatul
Mondial de Fotbal Feminin (FIFA Women’s World Cup).

Competiţii internaţionale majore

▪ la nivel global: Campionatul Mondial de Fotbal; Campionatul Mondial de

Fotbal al Cluburilor

▪ Europa: Campionatul European de Fotbal; Liga Campionilor Europeni; UEFA

Europa League

▪ America de Sud: Copa America; Copa Libertadores

▪ Africa: Cupa Africii pe Naţiuni; Liga Campionilor Africii

▪ Asia: Cupa Asiei; Liga Campionilor Asiei

▪ America de Nord, Centrală şi Caraibe: CONCACAF Gold Cup); Cupa

Campionilor CONCACAF

▪ Oceania: Cupa Oceaniei pe Naţiuni; Liga Campionilor Oceaniei

fi
fi
fi