REFERAT

Fotbalul este un sport de echipa arhicunoscut la nivel Mondial, ce presupune

doua echipe, ce au ca scop lovirea mingii de forma sferica, legile acestui joc sunt
foarte simple, principiul fundamental al acestui sport este cel de a valorifica
capacitatile tehnico-tactice si fizice ale persoanelor ce il practica.
Din punct de vedere istoric, fotbalul este cel mai captivant si neobisnuit sport
create de om, potrivit atestatelor, dupa aproximativ 6000 de ani de la
inceputurile sale. Dovezile existentei acestui sport sunt nenumarate purtandu-se
de-a lungul coastei Dalmatiei, prin Grecia antica si China anului 3400 i. Hr.
precum si in epoca faraonilor.
Cea mai veche si solida proba este cea a arheologului iugoslav Josip Britnic
care sustine ca fotbalul era practicat in Dalmatia cu 2000 de ani I. Hr.
In 1976 se gaseste o stire in ziarul “Wen Wei Po” la un jurnal din Hong Kong,
precum ca fotbalul a fost inventat in China cu aproximativ 3400 ani i. Hr. cu
dovada unor inscriptii in timpul dinastiei Yin.
In Grecia antica se practicau patru tipuri de jocuri cu patru tipuri de mingi
diferite marimi ( episkiros, aporaxis, fenindes si urania). Originea jocului cu
mingea nu este cunoscuta, ea ar fi atribuita atat Iydienilor, cat si locuitorilor din
Corcyr dar si Sicryonenilor si Iacedemonienilor.
In epoca faraonilor (2500-150 I Hr.) egiptenii aveau de asemenea un joc de
fotbal, fireste cu deosebiri fata de jocul actual de fotbal. Drept marturie stau
picturile de la Beni-Hassan, precum si descoperirile arheologice din valea
Nilului si existenta unei mingi in interiorul unui mormant egiptean din
apropierea Tebei.
Mentionam ca exista si alte izvoare istorice, care atesta existenta acestui sport
inca din perioada primitiva.
Indigenii din tribul Taragumara, care isi aveau locuinta in Mexicul de astazi,
tineau intreceri in care participantii alergau si conduceau cu picioarele mingi
mari ( atribuite cerbului, un simbiol al stelelor).
Populatia Maya din sudul Mexicului practicau un joc greu, dar amuzant in care
mingea era lovita cu posteriorul. In Brazilia de astazi mingea era lovita cu capul,
in timp ce in Columbia mingea era lovita cu genunchiul
 In cadrul tribului Ciokta se practica un joc cu mingea, unde participau 1000 de
participanti, competitorii erau incinsi cu o centura din coada de cal iar in maini
aveau rachete speciale, cu care loveau mingea.
Un alt element interesant il constituie terenul cu nisip care era impartit in
doua, la capetele sale exista o linie de gol peste care mingea trebuia sa treaca in
vederea obtinerii unui punct, jocul fiind numit Harpastum care era jucat de
militarii romani intre 400 si 500 i. Hr.
O alta perioada despre care putem vorbi este denumirea incaltamintei pe care
fiecare jucator trebuia sa o aiba in tinuturile Italia, Spania, Franta si Anglia de
astazi.
Jocul cu mingea de romani (Harpastum) a ajuns si in Franta avand un statut
important in perioada domniei lui Ludovic al VIII-lea (1137-1180) jocul capata
denumirea de “La Soule” iar scopul era acela de a trecemingea in “poarta”
echipei adverse.
Potrivit scrierilor Maurice Calinon termenul “Soule” era indentificat cu
mingea de piele, umpluta cu tarata cu diametrul de jumatate de metro, mingea
era pusa in circulatie intr-o piata a satului, fiind un motiv de disputa intre
oamenii din mahalalele apropriate.
Etaffe sau “Baise” si Picardia “Barrette” sau “Choule” existau in Franta acelei
perioade.
In Picardia “Choule” putea fi jucat in conditiile in care mingea era din piele,
neteda, lucioasa si foarte voluminoasa.
In Anglia, in anul 1175 pe timpul lui Thomas Beket avea loc in fiecare zi de
marti de dinaintea pastelui, un joc cu mingea.
In regiunea East England aveau teren special de joc numit camp-ball, iar in
regiunea Scottish Border avea un joc specific in care mingea era lovita doar cu
piciorul.
Specialistii au considerat ca “Leaganul fotbalului” il reprezinta insulele
britanice. Pana in 1486, jocul de fotbal a fost desconsiderat si interzis in tot
continental. Eduard al III- lea rege al Angliei interzice desfasurarea acestui act,
considerand ca mingea este un obiect periculos.
In septembrie 1493 cand Cristofor Colum revine in America, europenii au
vazut mingea din latex in Haiti, existau si alte tipuri de mingi umplute cu diverse
materiale. Un important exemplu in istoria fotbalului il reprezinta jocul Kemari
jucat in Japonia in sec. XV-lea in care mingea de 22 cm era umpluta cu nisip sau
par de cal.
In Franta secolului XVI-lea romanii jucau primele partied de fotbal, foarte
asemanatoare cu cele ale fotbalului contemporan; in 17 februarie 1530 are loc in
Florenta o partida de fotbal celebra Calcio-Fiorentina, acest joc presupunea doua
echipe a cate 25-27 de jucatori, ce aveau ca scop lovirea basici umflate cu aer,
cu piciorul sau cu pumnul pe un teren de 100x50 m impartit in doua, aveau
echipament ca si culoare si contineau 15 “innanzi” sau “inaintasi” 5
“sustinatori” la o distanta de 15 metrii fata de primii 15 jucatori, 4 “datori
innazi” sau “mijlocasi” la 10 metrii in spatele celor 5 si 3 “dato addiatro” sau
“fundasi”, jocul a fost uitat un timp urmand sa revina in memoria si viata
oamenilor in anul 1898 cand festivitatea italo-americana a organizat in onarea
navigatorului Amerigo Vespucci.
In 1940 pe 4 mai se sarbatoresc 4 secole de la asediul Florentei, moment
prielnic pentru a reconstitui partida din 17 mai 1530. De mentionat este
“Trattato del giusco della palla” de Antonio Scanio de Sola, cea mai veche carte
despre fotbal, aparuta in Venetia in anul 1555, acolo gasim cateva reguli potrivit
carora mingea avea 17 cm in diametru si o greutate de 270 g.
Legile jocului au fost formate în Anglia de The Football Asociation în 1863,
unde a primit denumirea de association football, pentru a nu se confunda cu
numele altor forme de fotbal existente în acele timpuri, printre care fotbalul
american sau fotbalul australian. În aceste zone este cunoscut și sub numele de
soccer, termen originar din Anglia, apărut în anii 1880 ca o abreviere Oxford „-
er” a cuvântului „asociație”.
Legile principale ale jocului sunt în număr de 17. Aceleași legi se aplică la
toate nivelurile fotbalistice, chiar dacă prefața regulamentului permite
federațiilor naționale să modifice anumite pasaje pentru diverse categorii
(juniori, seniori, femei, etc.) Pe lângă cele 17 legi, numeroase alte decizii și
directive IFAB contribuie la reglementarea jocului de fotbal. Legile pot fi găsite
pe site-ul oficial al FIFA.
In Romania dovezile clare care sintetizeaza datele privitoare la istoria jocului
de fotbal sunt primul volum din “ Enciclopedia educatiei educatiei fizice si
sportului din Romania”, coordinator fiind Nicu Alexe, “Sportul romanesc de-a
lungul anilor” , scris de Emil Ghibu si Ioan Todan, “ Fotbal de la A-Z”, de
Mihai Ionescu si Mircea Tudoran.
Regulamentul jocului de fotbal in tara noastra este scris de Dimitrie Ionescu,
profesor al liceului “Gheorge Lazar” din Bucuresti. Regulamentul sau a fost
introdus in “Tratatul de jocuri scolare pentru uzul tuturor scolilor de ambele
sexe”, aparut in 1895. In anul 1897, la Timisoara, se organizeaza primele
meciuri de fotbal intre echipe de elevi.
Desigur, ca si in tarile dezvoltate si Romania cunoaste o evolutie a jocului de
fotbal, astazi fiind cunoscuta pentru echipele sale cele mai bune, printer care se
Numara Dinamo, Rapid si Steaua.