UNIVERSITEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

SPORTIVĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

PROFESOR COORDONATOR: STUDENT:

CONF. DR. GROSU BOGDAN CĂERIU EDUARD

SUCEAVA 2016
UNIVERSITEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

SPORTIVĂ

STUDIU PRIVIND
DEZVOLTAREA CALITĂȚII
MOTRICE VITEZA
UTILIZÂND MIJLOACE
SPECIFICE JOCULUI DE
FOTBAL LA COPIII DE
VÂRSTA 11-12 ANI INIȚIERE

SUCEAVA 2016
CUPRINS:

CAPITOLUL I............................................................................................................................5

1.1. SCURT ISTORIC LA JOCULUI DE FOTBAL.............................................................5

1.2. IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI ÎN LITERATURA DE

SPECIALITATE.........................................................................................................................8

1.3. DELIMITĂRI CONCEPTUALE..................................................................................12

1.4. PARTICULARITĂȚILE BIOPSIHOSOCIALE ALE COPIILOR DE GIMNAZIU...15

CAPITOLUL II.........................................................................................................................19

2.1 IPOTEZELE LUCRĂRII....................................................................................................19

2.2 SCOPUL LUCRĂRII.........................................................................................................19

2.3 MOTIVELE TEMEI DE CERCETARE............................................................................19

2.4 SARCINILE CERCETĂRII...............................................................................................20

2.5 OBIECTIVELE STUDIULUI............................................................................................20

2.6 METODE ȘI MIJLOACE FOLOSITE ÎN CERCETARE.................................................21

2.6.1 METODA DOCUMENTĂRII SAU A STUDIULUI BIBLIOGRAFIC....................21

2.6.2 METODA OBSERVAȚIEI.........................................................................................21

2.6.3 METODA EXPERIMENTULUI.................................................................................22

2.6.4 METODA EVALUĂRII ȘI A TESTELOR................................................................22

2.6.5 METODA MATEMATICO-STATISTICĂ................................................................22

2.6.6 METODA IMAGISTICO - GRAFICĂ.......................................................................25

2.7 DESCRIEREA TESTELOR UTILIZATE.........................................................................26

2.8 ETAPELE CERCETĂRII...................................................................................................29

CAPITOLUL III ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII............................30

3.1 SUBIECȚII SUPUȘI CERCETĂRII..................................................................................30

3.2 LOCUL, TIMPUL ȘI CONDIȚIILE AMBIANȚEI ÎN CARE S-A EFECTUAT

CERCETAREA........................................................................................................................31
3
3.3 SISTEMATIZAREA ȘI DESCRIEREA MIJLOACELOR UTILIZATE..........................32

3.3.1 OBIECTIVE GENERALE..........................................................................................32

3.3.2 PRINCIPIILE DIDACTICE........................................................................................32

3.3.3 METODELE DE INSTRUIRE....................................................................................35

3.3.4 CONȚINUTUL PROPUS ȘI METODICA DE LUCRU............................................36

3.3.4.1 STRUCTURA PROGRAMUL DE LUCRU UTILIZAT ÎN CERCETARE..........38

3.4. REZULTATELE ȘI INTERPRETAREA DATELOR......................................................46

3.4.1 PREZENTAREA REZULTATELOR.........................................................................46

3.4.2 PRELUCRAREA ȘI ANALIZA REZULTATELOR OBȚINUTE............................48

3.4.3 INTERPRETAREA REZULTATELOR.....................................................................57

CONCLUZIILE CERCETĂRII................................................................................................58

BIBLIOGRAFIE:......................................................................................................................60

4
CAPITOLUL I

1.1. SCURT ISTORIC LA JOCULUI DE FOTBAL

Jocul de fotbal își are rădăcinile încă din cele mai vechi timpuri. Dovezile găsite
atestă că sfera/mingea era folosită ca accesoriu în practicarea exercițiilor fizice la multe dintre
popoarele primitive. Jocurile cu mingea aveau în acele timpuri un caracter magic, religios, ca
un corolar al activităţii spirituale a populaţiilor respective.

Jocul de fotbal în Antichitate

Prin prisma faptului că fotbalul este singurul joc sportiv în care omul se lipseşte de
aportul mâinilor, excepţie făcând numai repunerea mingii de la margine, acest tip de joc era
destul de întâlnit în antichitate.

De exemplu, toltecii şi mayaşii mexicani nu se foloseau decât de şolduri şi de

genunchi pentru a putea menţine balonul în aer şi a-l introduce în cercul adversarilor.
Limitarea lovirii mingii numai cu piciorul, i-a permis să devină sportul cel mai răspândit,
adevărat fenomen social.

În Egipt sunt scrieri în care se atestă că mingile folosite aveau un diametru de 10

centimetrii, fiind confecționate din piele sau pânză subțire.

În ceea ce privește practicarea jocurilor cu mingea în China Antică, sunt înscripții

datate în 3400 Î.H., precum și Documente din anul 2500 Î.H. ce atestă utilizarea mingii în
antrenamentul războinicilor, joc ce ar fi inventat de către împăratul Huangdi.or.

Atât la greci, cât și la romani se întălnesc multe jocuri ce se apropie din mai multe
puncte de vedere cu jocul de fotbal actual. La greci în cetatea Atenei se practica cu pasiune
“spheromachia” sau partida cu mingea. În palestră, loc rezervat pentru exerciţiile corporale, o
sală închisă (Sferisterion) era destinată pentru diferite jocuri cu mingea. Cel mai cunoscut
purta numele de “sferarpaston” şi folosea o minge de mărimea celei obişnuite în fotbalul de
azi (C. Teaşcă, 1967).

Militarii romani practicau un joc numit Harpastum în cadrul căruia exista pentru
fiecare echipă o așa numită diviziune a muncii. Jucătorii fiecărei echipe erau împărțiți în
atacanți și apăratori, separarea facându-se în funcție de vârstă: cei tineri în atac, iar în apărare

5
erau cei veterani. Modalitățile de deposedare a mingii erau destul de violente și în forță, ceea
ce făcea din acest joc o bună modalitate de antrenare a războinicilor.

Jocul de fotbal în perioada medievală

Scrierile istorice atestă faprul că aproape toate popoarele oocidentale au avut o pasiune
ieșită din comun pentru jocurile cu mingea, în special pentru cele cu piciorul. Jocurile cu
mingea erau prin excelență sportive, comparativ cu celelalte jocuri, cele cu caracter utilitar
sau pregătitor pentru război.

În jurul anului 1300 era răspândit în Italia “giuoco del calcio” – a juca mingea cu
piciorul – denumire ce a rezistat până în zilele noastre. Acest joc a ajuns la apogeu în perioada
Renașterii (secolul XIV – XVI), fiind cel mai reprezentativ joc practicat la Florenţa.

Cronicarii englezi susțin că după ce romanii au ocupat Britania, au adus și încurajat

dezvoltarea Harpustamului, ca și o modalitate completă de pregătire pentru război.

Jocul de fotbal modern

În prima jumătate a secolului XIX, încep să apară bazele fotbalului, fiind practicat din
ce în ce mai des începe să fie practicat în cercuri tot mai largi ale tineretului britanic, prin
școli, colegii și universități.

În anul 1866 s-a organizat prima cupă de fotbal numită “Challenge” între oraşele
englezeşti. În 1871, la 20 iulie, se desfăşoară prima Cupă a Angliei şi de atunci orice club din
ţară poate lua parte la competiţie. Tot atunci s-au stabilit câteva aspecte în ceea ce privește
regulamentul de fotbal: s-a stabilit durata jocului la 90 de minute, echipele să fie compuse din
11 jucători, cu echipamente diferite pentru fiecare echipă în parte și dimensiunea terenului de
120 x 80 yarzi.

În anul 1904, pe 21 mai, la Paris se inființează F.I.F.A. – Federaţia Internaţională de

Fotbal Asociaţie - al cărui preşedinte este francezul Robert Guérin. Principalele obiective ale
F.I:F:A au fost organizarea unei competiții mondiale pentru echipele naționale și unificarea
regulilor jocului. În 2011 erau afiliate 208 federaţii naţionale.

6
 Apariţia şi evoluţia fotbalului în România

Primul teren de fotbal este menționat că ar fi fost la Arad, iar prima minge de fotbal a
fost adusă în țară de către Mario Gebauer în 1889, menționează Virgil Economu în lucrarea sa
“Football”.

Primul club de fotbal s-a organizat la Timișoara între anii 1899-1902, terenul pe care
se organizau meciurile fiind de pe Calea Aradului, conform lui Iosif Dudaș.

La sfărșitul secolului XIX apar primele echipe organizatorice. Primul joc regulamentar
a avut loc la Arad în 1899. Tot în același an are loc și primul meci internațional între cluburile
Clubul Atletic Arad și Politehnica Budapesta.

În anul 1930 România participă la primul Campionat Mondial din istoria fotbalului
internaţional – Uruguay.

În anul 1932 se dispută prima ediție a diviziei “A”. Tot în același an își face apariția o
nouă competiţie “Cupa României”.

7
1.2. IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI ÎN
LITERATURA DE SPECIALITATE

După cum bine știm fotbalul este unul dintre cele mai răspândite și practicate jocuri
sportive la momentul actual. Fiind un sport care se poate practica atât în aer liber, cât și în sală
și poate fi înțeles ușor de către toată lumea, are cei mai tineri suporterii, de vârste fragede
între 5-6 ani.

Odată cu creșterea gradului de mediatizare a fotbalului, a crescut și importanța dată

cunoașterii exacte a acestui sport. Prin aceasta fotbalulul a reușit să ajungă în atenția tuturor
sferelor sociale, mai ales în sfera educațională. Implementarea fotbalului în domeniul didactic
a început în a doua jumătate a secolului XX, când mai multe persoane au depistat beneficiile
ce le oferă acest tip de sport în efectuarea demersului educațional.

Prin faptul că fotbalul este foarte ușor de înțeles și practicat, neavând nevoie de un
bagaj material foarte mare, acesta a reușit să beneficieze de un interes crescut în rândul
elevilor.

Fotbalul prin atractivitatea lui ca joc și ca spectacol, a atras un număr mare de

persoane care îl consideră o modalitate accesibilă de recreere și de refacere psihică și
biologică.

Formarea spiritului de echipă, creșterea gradului de cooperare între parteneri,

dezvoltarea respectului față de coechipieri, față de adversari și față de antrenori și multe alte
atribute ce se pot dezvolta prin practicarea acestui joc, îî aduc fotbalului o atenție mult mai
mare, făcând practicanții să fie conștienți de beneficiile acestui sport.

De asemeni, pe lângă beneficiile pe care le aduce fotbalulul în plan psihic, acesta

produce o serie largă de avantaje fizice. Prin numărul mare al exercițiilor specifice jocului de
fotbal se poate îmbunătăți bagajul de priceperi, deprinderi și cunoștințe motrice.

Prin sfera largă de competiții organizate pentru vârste din ce în ce mai scăzute și
organizarea campionatelor de copii și juniori, se acordă o mai mare importanță în procesul
didactic al jocului sportiv numit fotbal.

Fotbalul face parte din ansamblul de activități ce fac parte din joaca zilnică a copiilor,
fiind o metodă utilă de petrecere a timpului. Ca mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare

8
jocul de fotbal constituie un mijloc de întărire și menținere a sănătății, stabilește relațiile de
cooperare, de prietenie, valorifică aptitudinile tinerilor sportivi și educă solidaritate între
componenții echipelor din care fac parte, precum și din echipele școlii.

Prin faptul că inițierea în jocul de fotbal se face pe la vârsta de 6 ani, ceea ce

corespunde cu începerea învățământului primar, face din acesta o parte importantă a
programei școlare în Educație Fizică și Sport. Fotbalul urmărește unele dintre obiectivele
principale ale Educației Fizice precum dezvoltarea armonioasă și corectă a elevilor,
dezvoltarea calităților și deprinderilor motrice generale și specifice, și dezvoltarea spațio
temporală.

La momentul actual se discută introducerea în programa școlară a unei ore de fotbal în

programa școlară, ceea ce dovedește importanța dată acestui tip de sport, nu numai la nivel
național, cât și internațional.

Literatura de specialitate tratează de mult timp modul de valorificare a calităților

motrice, atât la nivel teoretic, cât și la nivel practic.

Fiindu-i ofert fotbalului un statut normal în grila educațională, el este folosit ca un

mijloc de recreere și divertisment în rândul elevilor. Totodată se bucură de o vastă audiență și
popularitate în rândul elevilor și nu numai.

Se vor lua în considerare următoarele caracteristici și trăsături specifice jocului de

fotbal în cadrul școlar:

 Jocul de fotbal este văzut pentru elevi activitatea motrică golbală ce mai la
îndemână și atractivă, cu ajutorul căreia se poate acționa la capacitate maximă, atât din punct
de vedere motric, cât și psihic, respectâînd anumite etape și limite, cu scopul de a îndeplini
obiectivele educației fizice școlare.
 Fiind o activitate globală, fotbalul reprezintă un element prin intermediul
căruia se activează toate funcțiile organismului, fiind utilizat atât de copii, cât și de
adolescenți, ca o activitate de agrement, în scopul reconfortării fizice şi psihice, motiv pentru
care elevii trebuie iniţiaţi în practicarea acestuia;
 Jocul de fotbal luat în comparație cu celelelte elemente ale programei școlare,
în care se realizează inițierea copiilor, este un mijloc ce favorizează realizarea și dezvoltarea
relațiilor colective, de grup, fiind o activitate îndeosebi colectivă. Aceasta se obține, nu prin
exersarea excesivă a anumitor elemente componente, ci prin practicarea jocului ca activitate
globală.

9
  Fotbalul prezintă un nivel de complexitate și intercondiționare mai ridicat, în
comparație cu ștafetele, activitățile de grup, parcursurile aplicative sau alte activități globale.
 Fotbalul influențează favorabil personalitatea elevului, fiind mult și complex
exercitate comparativ cu celelalate activități ce se desfășoară în cadrul orei de educație fizică,
trăsăturile emoționale, sentimentele determinate de diferite situații, interesele colectivității,
echipei etc.
 Priceperile, deprinderile și calitățile motrice ce se dezvoltă prin prisma jocului
de fotbal se pot utiliza cu ușurință și în alte domenii de activitate. Astfel se pot dezvolta
manifestare intenției în cadrul jocului, imaginația, capacitatea de anticipare, de selectare și
precizie, și multe altele, ceea ce duce la dezvoltatea și formarea pozitivă a tânărului elev.

Fotbalul este văzut ca un mijloc necesar al educației fizice școlare, tocmai datorită
valențelor sale, ceea ce îl face să fie prezent şi în curriculumul aprobat de Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru clasele V-VIII.

Sportului îi sunt repartizate 2–3 lecţii pentru clasele V – VII şi 1-2 lecţii pentru clasa a
VIII-a, conform Anexei 1 la Ordinul M.E.C. nr. 3638 /11.04.2001, disciplina Educaţie fizică
şi Sport.

În cadrul orei de Educație Fizică, fotbalului îi sunt rezervate aprozimativ 20 de minute,

timp în care se vor valorifica la capacitate maximă valenţele formative ale acestui joc sportiv,
în direcţiile amintite, respectiv: recreaţie, refacere şi formare a personalităţii.

Trebuie ținut cont de următoarele aspecte în cadrul orelor de educație fizică, ce au ca

joc sportiv fotbalul, în învățământul gimnazial:

 Se va dezvolta capacitatea de autorganizare și autoarbitrare a elevilor prin

îmbinarea activității de conducere și organizare a profesorului.
 Se va urmări dezvoltare creșterii vitezei de execuție și a complexivității
elementelor, prin utilizarea unor mijloace ce urmăresc ambidextria;
 Se va urmări dezvoltarea dorinței de autodepășire individuală, prin
orgaanizarea diefritor concursuri cu solicitări competiționale;
 Se vor foloseasi complexe de exerciţii care acţionează cumulativ asupra
deprinderilor specifice tehnico-tactice cât şi asupra dezvoltării calităţilor motrice.

10
 Evaluarea elevilor, notarea lor privind însuşirea practicării jocului de fotbal, trebuie să
fie realizată în funcţie de „Standardele de evaluare” concepute în anul 2003 de Serviciul
Naţional de Evaluare şi Examinare din Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului dar şi în
funcţie de respectarea şi aplicarea regulamentului de joc şi de competiţie şi de condiţiile de
practicare autonomă raportate şi la clasamentele competiţiilor respective.1

1
Ghe.Balint. (2007). Metodica predării fotbalului în gimnaziu. Iași.

11
1.3. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Noțiunea de fotbal vine din limba engleză, formată din cele două cuvinte foot care
înseamnă picior și ball balon, minge.2

Conform Dicționarului explicativ al Limbii Românie (2009), fotbalul însemnă „joc

sportiv cu mingea între două echipe de câte 11 jucători, fiecare dintre jucători căutând să
introducă mingea în poarta celeilalte echipe, lovind-o cu piciorul sau cu oricare altă parte a
corpului, în afară de mâini.”3

Fotbalul este văzut în cadrul Educației Fizice și Sportului ca o disciplină, cuprinsă în

planul de învățământ, care alături de celelalte mijloace contribuie la realizarea obiectivelor
Edicației Fizice și Sportive școlare.

Fotbalul poate fi văzut prin prisma mai multor sfere de activitate, precum:

Fotbalul ca disciplină sportivă, este văzut ca un fenomen social, prin care se poate
vorbi de o adevărată indistrualizare a acestui sport, angrenând o multitudine de practicanți, în
toate părțile pământului.

Fotbalul ca miijloc al Educației Fizice. Se referă la faptul că fotbalul se practică la

nivelul tuturor formelor de învățământ, aducând multe valențe instructiv educative, ce au o
multitudine de beneficii asupra fizicului, psihicului, dezvoltării armonioase etc.

Fotbalul ca disciplină științifică. Are caracter științific datorită caracteristicilor

acesteia, precum metode de cercetare, obiect propriu de cercetare, domeniu, având o teorie
proprie ce se subordonează teoriei și metodei educației fizice.

Fotbalul ca sport complementar. Este utilizat ca mijloc de relaxare de menținere a

sănătății, de pregătire fizică. Este la îndemâna tuturor datorită faptului că fotbalul cuprinde
multe sfere: motric, psihic, emoțional, moral etc. și datorită regulilor simple și a
echipamentelor minimale necesare.

Fotbalul ca mijloc al kinetoterapiei. Poate fi utilizat în prevenirea și corectare

anumitor deficiențe fizice și ca mijloc de recuperare fizică. Este utilizat datorită efectelor sale
la nivel psihic și ca mijloc de integrare a individului în societate.

2
https://dexonline.ro/definitie/fotbal

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotbal

12
 Educaţia fizică este "activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor de
practicare a exerciţiilor fizice în scopul măririi, în principal, a potenţialului biologic al omului
conform cerinţelor sociale" .

Sportul este considerat a fi activitatea de întrecere ce este alcătuită dintr-un ansamblu

de acţiuni motrice ce sunt diferenţiate pe ramuri de sport. Poate fi desfăşurat într-un cadru
instituţionalizat sau independent.

Scopul Sportului este acela de a căuta perfecționarea posibilităților, prin care se caută
morfo-funcţionale si psihice ale practicanților. Competiția este caracteristica principală a
sportului. Clasificare sportului se poate face în: sportul de performanță, sportul pentru toți și
sportul adaptat.

Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului uman, ce se dezvoltă pe tot parcursul
vieții, prin instruire specifică.

Viteza este calitatea motrică ce reprezintă capacitatea organismului uman de a efectua

acte și acțiuni motrice cu întreg corpul sau doar cu o parte din segmentele sale, într-u interval
de timp cât mai scurt, în funcție de condițiile existente. Putem spune că viteza înseamnă
rapiditate, iuțeală maximă.

Formele de manifestare ale vitezei:

Viteza de reacție. Reprezintă capacitatea organismului de a reacționa într-un timp cât

mai scurt la un stimul. Este dependentă de: modalitatea de apariție a excitației în receptor,
calea aferentă prin care se trimite semnalul de la receptor la analizator, analiza semnalului,
calea eferentă prin care se transmite răspunsul și efector, musculatura. Studiile arată că viteza
de reacție nu este identică la toate segmentele corpului.

Viteza de execuție. Este capacitatea organismului de a efectua un act sau o acțiune

motrică într-un interval de timp. Timpul se măsoară de la începerea actului sau acțiunii
motrice, până la terminarea acesteia.

Viteza de repetiție. Reprezintă frecvența prin care se efectuează o mișcare întru-un

interval de timp prestabilit. Poate fi condiționată de tempoul și ritmul mișcării.

Viteza de deplasare. Poate fi o variantă a vitezei de execuție, când vorbim de

parcurgerea unei distanțe contracronometru, sau o variantă a vitezei de repetiție când trebuie
măsurată distanța parcursă într-un interval de tip prestabilit.

13
 Viteza în regimul celorlalte calități motrice.

Viteza se poate dezvolta sub toate formele ei de manifestare începând cu vârsta de 10

ani. În lecția de educație fizică, viteza este prima temă care se dezvoltă, indiferent de factorii
externi.

Exercițiul fizic ocupă un loc important în activitățile motrice prin determincarea

perfecționării proceselor de dezvoltare fizică.

Exercițiul fizic este o structură psihomotrică ce presupun deplasări ale corpului sau a
segmentelor acestuia în aceleași sau diferite planuri și axe, în poziții diferite, efectuate pe
traiectorii și direcții bine stabilite, cu dozări ale efortului precise, cu diferite scopuri.4

4
Petru, G. Teoria Educației Fizice și Sportului Curs. Suceava.

14
1.4. PARTICULARITĂȚILE BIOPSIHOSOCIALE ALE
COPIILOR DE GIMNAZIU
Se poate afirma că această perioadă asistăm la mari transformări ce țîn atât de ordinul
psihic, cât și de cel fiziologic. După părerea specialiștilor această perioadă de cârstă este
contradictorie, datorită diferitelor crize psihico-afective şi de comportament ale
preadolescenţilor.

Trebuie ținut seama că această perioadă are o serie de particularități morfologice și

funcționale ale organismului care se află în deplină creștere și dezvoltare. De asemeni, trebuie
acordată o mare importanță acestor manifestări, indiferent de ordinul din care fac parte pentru
a putea oferi un climat favorabil psiho-pedagogic dezvoltării și integrării în societate a
elevilor.

Această perioadă marchează începutul maturizării fizice a individului, fiind o perioadă

în care se formează personalitate și se constituie conștiința morală. Simultan crște și
capacitate intelectuală a elevului preadolescent, spiritul critic și curiozitatea.

Este perioada descoperirii de sine, a interesului față de propria persoană, în acest

moment apar și primele orientări spontane către activitățile de interes social și profesia
viitoare.

PARTICULARITĂŢI SOMATICE

Se pot distinge în perioada 10-14 ani două etape:

1. Etapa prebubertară (10-12 ani)

2. Etapa pubertară (13-14 ani)

Modificările ce apar la aceste vârste sunt următoarele:

 Se acelerează și se intensifică creșterea statuală. Pot apărea dezarmonii, prin cresterea

mai accentuată fie a membrelor superioare, fie a membrelor inferioare (caracterizate e forma
alungită a oaselor și mușchilor)
 Talia se situează între 125 și 151,4 centimetrii.
 Greutatea poate fi cuprinsă între 21,5 și 41,5 kilograme.
 Se dezvoltă sistemul osos în urma crșterii în lungime, acesta devenind mai rezistent la
impacturile mecanice sau la diferite presiuni.

15
  Pot apărea ușoare leziuni la nivelul articulațiilor. Cu toate că articulațiile sunt
dezvoltate, ligamentele nu pot asigura rezistența necesară la anumite tracțiuni sau răsuciri.
 Se dezvoltă sistemul muscular, mai ales prin alungiirea fibrelor musculare și nu prin
creșterea în grosime a acestora, fapt ce determină o forță musculară mai mică datorată
suprafețelor fiziologice mai mici. Însă lungimea fibrelor musculare determină o valorificare a
lucrului mecanic, cu condiția de a nu exercita îngreuiere peste fața globală a musculaturii
împlicate la mișcare.
 Bustul (trunchiul) este lung, toracele îngust și abdomenul supt.
 Elasticitatea toracică ajunge la 5-6 centimetrii.
 Starea generală alternează de la o stare la alta, de la momente de voiciune, de conduite
copilăroase, exuberanțe la momente pline de oboseală, apatie și lene.

PARTICULARITĂŢI FUNCŢIONALE

Odată cu modificarea particularităților morfologice au loc schimbări în ceea ce privește

capacitatea funcțională, precum:

 Sunt reduse în timpul efortului fizic rezistența aparatului cardiovascular și rezistența

respiratorie.
 Datorită slabei dezvoltări ale plămânilor, capacitatea pulmonară este de 2000 cnc, însă
cu înaintarea în vărstă aceasta poate crește ajungând la 3000 cmc pe la vărsta de 14-15 ani.
 Este crescută rezistanța plămânilor în ceea ce privește înfecțiile, bacteriile sau agenții
poluatori din mediul înconjurător.
 Inima trebuie să depună mai mult efort pentru irigarea organelor și sistemelor, fapt
datorat îngustării lumenului vaselor de sânge. Din această cauză, de multe ori se pot instala cu
ușurință stări de oboseală, tulburări de ritm cardiac sau amețeli.
 La nivelul sistemului nervos apar mai multe modificări în ceea ce privește înmulțirea
fibrelor de asociție ce sporesc conexiunile dintre zone, se adâncesc circumvoluțiunile, însă
volumul creierului nu are o creștere considerabilă.
 Creșta baza funcțională a activității de preluare și prelucrare a informației prin
perfecționarea celulelor corticale.
 Se maturizează caracteristicile sexuale, apar modificări hormonale, realizându-se
astfel, diferențierea între sexe.

16
PARTICULARITĂŢI PSIHICE

Acestei perioade îi sunt sunt caracteristice dezoltarea percepției, a unei gândiri critice,
flexibile, axându-se mai mult pe observație. Dintre modificările ce apar la nivel psihic în
această perioadă de vârstă amintim:

 Are loc apariția memoriei logice, în detrimentul celei mecanice, ce era mult mai
utilizată până în acest moment.
 Elevul are o percepere sistematică a lucrurilor din jurul său, toate acțiunile fiind
realizate pentru a urmări un scop anume.
 Apare un așa zis fond de reprezentări și noțiuni, bazate pe experiențele acumulate,
ceea ce îî permit elevului să își imagineze clar și precis povestirile, descrierile sau discuțiile la
care ia parte.
 Este inlocuită imaginația reproductivă de cea creatoare, fiind o modalitate de afirmare
a propriei personalități.
 Elevul este capabil să facă singur sinteze și analize, abstractizări și generalizări, să
genereze inducții și deducții bazate pe gândirea logică și categorică.
 Se dezvoltă limbajul, odată cu dezvoltarea gândirii.
 Se modifică personalitatea elevului, acesta fiind preocupat de activități extrașcolare nu
doar de cele ce au loc în timpul programului școlar.
 Este dată o mai mare importanță activităților practice, cele ce au ca scop prezentarea
abilităților, din dorința de afirmare a elevului.
 Apar schimbări de comportament, fiind pus accent mai mult pe anturaj decât pe
mediul familial.
 Apar modificări ale afectivității, ce prezintă intsbilitate afectivă prezentă prin
sensibilitate, impulsivitate, incăpățânarea, ineriorizare, izolare.
 Se consolidează caracterul elevului, putând fi prezente schimbări bruște de
comportament, din dorința de cunoaștere a sinelui și a societății.

Obiectivul profesorului este acela de a le însuși elevilor o tehnică de muncă intelectuală,

prin înțelegerea obiectivului de predare prin participarea activă și conștientă a elevilor la
lecții.

De asemenea, pedagogul poate rezolva dificultățile afective pe care le întâmpină

elevul, prin apropierea față de acesta, înțelegerea și stimularea lui și atragerea în activități
colective.

17
PARTICULARITĂŢI MOTRICE

Această perioadă de vârstă este considerată a fi vârsta primelor performanțe. Practic în

această perioadă este indicat dezvoltarea calităților motrice, punându-se accent în special pe
viteză și îndemânare.

Ținând cont de mobilitate proceselor nervoase corticale, putem spune că are loc o
alternanță rapidă a ecitației și inhibiției în zonele motori ale scoarței, ceea ce asigură
sincronizarea contracției și relaxării grupelor musculare cu acțiuni se se află în contradictoriu,
răspunzând însă corect la excitații.

Trebuie ținut cont de modalitatea prin care se dezvoltă forța, datorită neîncheierii
procesului de consolidare a aparatului locomotor și circulator.

Funcțiile aparatului locomotăr ajungând la un nivel maxim de dezvoltare, putem

insista pe dezvoltarea vitezei în regim de rezistență.

Mobilitatea articulară este crescută la această vâsrtă datorită, însă trebuie avut grijă și
de acest aspect pentru a nu avea parte de un regres.

Ținând cont de toate aceste aspecte, conținuturile abordate la clasa a V-a în lecția de
educație fizică, vor viza dezvoltarea vitezei, îndemânării și a mobilității, prin utilizarea
jocurilor și exercițiilor ce solicită cu mare dinamism dezvoltarea acestor calități motrice.

Scopul profesorului de educație fizică este acela de a depista aptitudinile elevilor și să

realizeze orientarea profesională în funcție de capacitatea acestora.

Odată cu înaintarea în vârstă și cu dobândirea de experiențe social-istorice în procesul

de învățământ se afirmă particularătățile individuale ale elevului.

Elevii trebuie tratați în funcție de vârstă și de particularitățile individuale reale, precum

și de perspectivele dezvoltării fizice și psihice a fiecăruia.

Dacă nu se țin cont de aceste particularități pot apărea efecte negative asupra
dezvoltării elevilor, precum încetinirea ritmului dezvoltării, fapt ce poate fi datorat de
solicitări sub nivelul elevului sau de suprasolicitări. Toate acestea pot provoca în rândul
elevilor dezinteres, oboseală, sau atitudini negative față de procesul de învățământ.

18
CAPITOLUL II

2.1 IPOTEZELE LUCRĂRII

În lucrarea de față am plecat de la ipoteza următoare:

Viteza se poate dezvolta cu eficacitate dacă se folosesc mijloace specifice jocului de

fotbal, în cadrul lecției de educație fizică și sport la nivelul clasei a V a.

În cadrul ipotezei se iau în considerare modelele de pregătire, tehnice, tactice și fizice,

ce vizează pregătirea în vederea dezvoltării vitezei, fiind în legătură cu conținutul concret al
jocului de fotbal.

2.2 SCOPUL LUCRĂRII

Scopul lucrării este acela de a evidenția importanța mijloacelor specifice fotbalui

pentru dezvoltarea vitezei.

Este necesară găsirea și selectarea celor mai eficiente exerciții pentru îndeplinirea
scopului propus.

2.3 MOTIVELE TEMEI DE CERCETARE

Practicarea fotbalului încă din perioada copilăriei m-a determinat să îmi doresc să
studiez și să caut să îmi îmbunătățesc cunosștințele, atât teoretice, cât și motrice în ceea ce
privește jocul de fotbal.

Un alt motiv pentru care am ales această temă este acela că antrenez o grupă de copii
și juniori la un club din oraș. Printre acestea dezvoltarea vitezei este una dintre principalele
obiective urmărite în antrenamente, ceea ce a dus la acordarea unei mai mari importanțe din
partea mea, în selectarea metodelor și mijloacelor utilizate cu acest scop.

19
2.4 SARCINILE CERCETĂRII

Sarcinile de care am țimut cont în realizarea cercetării au fost:

1. Studierea literaturii de specialitate în ceea ce privește aspectele științifice și metodice a

temei cercetate;
2. Stabilirea testelor (bateriei de teste) ce urmează a fi folosite în experiment;
3. Elaborarea unor probe de control care să confirme sau să infirme ipotezele de lucru;
4. Înregistrarea datelor obținute în urma evaluărilor;
5. Prelucrarea datelor obținute;
6. Intepretarea datelor obținute;
7. Elaborarea concluziilor.

2.5 OBIECTIVELE STUDIULUI

Obiectivele propuse în efectuarea acestui studiu sunt următoarele:

1. Consultarea și studierea literaturii de specialitate cu scopul de a stabili nivelul la care

este cercetată această temă și gradul de actualitate a acesteia.

2. Selectarea metodelor de lucru cele mai relevante pentru a putea dovedi ipoteza
formulată.

3. Planificarea experimentului pe etape de lucru și desfășurarea acestuia.

4. Selectarea grupului de subiecți, precum și evaluarea acestora la începutul, în timpul și

la sfârșitul experimentului.

5. Conceperea unei lucrări care să ateste faptul că prin intermediul fotbalului se poate
dezvolta calitatea motrică viteza, și care ar putea fi luată în considerare ca un exemplu pentru
conceperea unor noi modalități de lucru în cadrul orelor de educație fizică și sport.

20
2.6 METODE ȘI MIJLOACE FOLOSITE ÎN CERCETARE

2.6.1 METODA DOCUMENTĂRII SAU A STUDIULUI BIBLIOGRAFIC

Documentarea teoretică este pasul primar al cercetărilor, deoarece presupune căutarea

și găsirea surselor bibliografice de orice fel în care sunt tratate informațiile necesare cercetării.

În urma studierii literaturii de specialitate se poate realiza atât fundamentul teoretic al

lucrării cât și cel practic.

Studierea literaturii de specialitate este un act obligatoriu în cercatare, ce presupune

documentare permanentă, sistematică și adecvată scopului propus.

Informațiile utilizate în această lucrare au fost atent selecționate, atât din cărți, articole,
cursuri, pagini web etc., ce au fost atașate ca sursă bibliografică a lucrării.

2.6.2 METODA OBSERVAȚIEI

Observația este percepută ca cea mai veche metodă de cunoaștere.

Prin operația de observație se obțin informații direct de la sisteme, ce reprezintă o

necesitate a rezolvării unei probleme.

Observația este o metodă științifică de observare, prin activizare, conștientizare,

raționalizare și organizare. Importanța acesteia se mărește atunci când apare și utilizarea
metodei experiment. Împreună, aceste metode se completează prin particularitățile lor,
formând o bază metodologică a științei.

Prin natura ei, de metodă de constatare, dar și de exploatare, observația poate fi

descrisă ca o percepție activă, dirijată, planificată și interprinsă cu un anumit scop.

Observația este cea care datorită datelor acumulate, duce la nașterea unor ipoteze, care
pot fi verificate în continuare prin celelalte metode (experiment etc.).

21
2.6.3 METODA EXPERIMENTULUI

Experimentul este acela care stabilește relațiile dintre cauză și efect.

Experimentul presupune modificarea intenționată a unui aspect sau forme, ținând cont
de procesul instructiv-didactic, conform unei ipoteze de lucru cu scopul de a-l studia în
condiții noi favorabile, în vederea optimizării.

Pentru a putea verifica ipoteza, de regulă se folosesc două grupe: una martor și una
experiment. În cadrul grupei martor nu i se adresează nici un fel de modificări, pe când grupei
experiment i se aplică modificările dorite de noi. Ipoteza este verificată atunci când apar
diferențe între rezultatele celor două grupe.

2.6.4 METODA EVALUĂRII ȘI A TESTELOR

Evaluarea este procesul prin care se obțin informații despre anumiți caracteristici
psihofiziologici sau psihici ai anumitpr sarcini.

Testul este un instrument de lucru standardizat, ce este elaborat în urma unui lung
experiment, fiind un model și care are ca scop evaluarea capacităților fizice ale subiecților
supuși evaluării.

Cu ajutorul testelor am realizat evaluarea inițială și finală, ce a indicat procesul și

îmbunătățirea calității motrice viteza a subiecților supuși cercetării.

2.6.5 METODA MATEMATICO-STATISTICĂ

Statistica este raura matematicii ce ocupă cu colecatrea, ordonarea și analiza unor date
dintr-un anumit domeniu, cu scopul de a obține indicații și concluzii ce exprimă legitatea ce
are loc în acel domeniul, prin intermediul prelucrării acestor date cu mijloace specifice
statisticii.

22
Utilizarea metodei matematico-statistice în sport are următoarele avantaje:
- Are loc o descriere precisă a fenomenelor și proceselor ce au loc;
- Procedeele statistice, precum și metodele acesteia, ajută la delimitarea ai
riguroasă a problemelor și la ordonarea gândirii în procesul de analiză și interpretare a
rezultatelor unei cercetări concrete.
- Prin statistică se permite producerea unor concluzii generale, ținând cont de
anumite reguli ce sunt dinainte stabilite.
- Prin statistică se pot face predicții cu privire la evenimentele ce urmează a se
desfășura în condiții deja cunoscute sau cuantificate anterior.
- Elimină influeznțele ce pot apărea din cauza factorilor perturbatori prin analiza
factorilor cauzali.
- Statistica este cea care oferă informații multiple despre datele obținute în
cercetare.

Interpretarea datelor cercetării se obține cu ajutorul statisticii ce implică operații

matematice. Prin obiectivitatea ei, statistica, furnizează cele mai viabile indicii privind
siguranța rezultatelor obținute în timpul cercetării.
Cu ajutorul acestei metode am cules datele numerice de care am avut nevoie, am
realizat interpretarea lor statistică, ținâd cont atât de evaluarea inițială, cât și de cea finală.
În cercetare am ales să folosesc următorii indici statistici:
 Media aritmetică;
 Abaterea standard;
 Coeficientul de variabilitate.

MEDIA ARITMETICĂ

Media aritmetică reprezintă raportul dintre suma unui șir de valori și numărul acestora.
Reprezintă tendința fenomenului cercetat și se obține după următoarea formulă:

x = Ʃx
N

În care: Ʃx = suma variabilelor şirului de date.

N = numărul subiecţilor.

23
ABATEREA STANDARD

Abaterea standard este un indice statistic ce este indicatorul dispersiei, fiind

indicatorul cel mai folosit în rândul cercetărilor ştiinţifice:
Abaterea standard se calculează după formula:

X =√ Ʃ ¿ ¿ ¿
Ordineacoperaţiilor este următoarea:
1. Seccalculeazăcdiferenţele dintre valoarea individuală X şi media.
2. Secridicăclacpătrat fiecare diferenţă calculată.
3. Seccalculeazăcsuma diferenţelor ridicate la pătrat.
4. Secîmpartecla N - 1 suma pătratelor diferenţelor.
5. Secextragecrădăcina pătrată.

Abatereavstandardvarevsemnul +. Ea reprezintă standardul cu care se poate abate de la

media aritmetică fiecare din valorile individuale.

COEFICIENTUL DE VARIABILITATE

Coeficientul de variabilitate este raportul dintre abaterea standars și media aritmetică.

Simbolul acestuia este C.v și se calculează astfel:

S∗100
C.v = X

În care:
S reprezintă abaterea standard
X reprezintă media aritmetică

Coeficientul se folosește atuncă când dorim să apreciem gradul de omogenitate a unui

grup, dând informații despre gradul de împrăștiere a acestuia.
Coefientul de variabilitate se exprimă în procente, folosind pentru aprecierea
omogenității următoarea scală:

24
 - Între 0 – 10 % omogenitate mare, datorită dispersiei mici;
- Între 10 – 20% omogenitate medie, dispersie medie
- Peste 205 lipsă de omogenitate, fapt datorat de o dispersie foarte mare a
colectivului/grupului.

2.6.6 METODA IMAGISTICO - GRAFICĂ

Această metodă este folosită împreună cu metoda statistico-matematică.

Metoda imaginilor permite prezentarea prin intermediul imaginilor sau a fotografiilor

a metodelor utilizate în experiment, precum și a traseelor aplicate.

Metoda grafică permite crearea unei multitudini de forme prin care să poată fi
reprezentate situațiile, ordinea fenomenelor, respectiv mișcarea și evoluția lor. Progresul sau
regresul matematic, diferențele sau asemănările, pot fi ușor concretizate matematic, dar și mai
ușor percepute când acestea sunt reprezentate grafic. Graficele permit perceperea
concomitentă a grupei supuse experimentului față de cea de control.

25
2.7 DESCRIEREA TESTELOR UTILIZATE

Alergare de viteză 50 metri

Descriere: Subiectul este în spatele liniei de start. La semnal sonor se aleargă

cât mai repede posibil pe o distanță de 50 metri.

Se înregistrează timpul parcurgerii distanței.

Materiale necesare: suprafață curată, antiderapantă, suprafață delimitată de 50

metri, cronometru.

Figura numărul 1. Alergare de viteză 50 metri

26
 Naveta 10x5 metri

Descriere: Se trasează două linii pe sol la distanță de 5 metri(fig.1). Subiectul

se află în spatele unei linii. La semnal el trebuie să alerge cât mai repede, până la
cealaltă linie, să o depășească cu ambele picioare și se revine la lina de la care a plecat.
Se efectuează 5 cicluri dus-întors. Evaluatorul anunță după fiecare ciclu numărul
repetărilor la care s-a ajuns

Se înregistrează timpul necesar parcurgerii traseului.

Materiale necesare: suprafaţă curată, antiderapantă; un cronometru; cretă;

jaloane.

Figura numărul 2. Traseu Naveta 10x5 metri

27
TRASEU CONDUCEREA MINGII

Descriere: Se măsoară pe teren o distanță de 20 metri. La fiecare 2 metri este așezat

câte un jalon. Traseul constă în conducerea mingii în linie dreaptă, întoarcere prin dribling și
conducerea mingii printre jaloane.

Se execută în viteză maximă fără a pierde mingea pe traseu. Se cronometrează timpul

necesar parcurgerii traseului.

Materiale necesare: Marcaje, mingi, jaloane.

Figura numărul 3. Traseu conducerea mingii

28
2.8 ETAPELE CERCETĂRII
Cercetarea s-a desfășurat pe durata a 4 luni, respectiv din ianuarie 2016 până în aprilie
2016.

Etapele experimentului au fost următoarele:

Etapa I: ianuarie-februarie 2016

In cadrul acestei etape, mai exact la începutul acesteia a avut loc evaluarea inițială a
subiecților. În această etapă s-a pus accentul pe dezvoltarea vitezei fără minge, exercițiile
folosite, urmărind dezvoltarea vitezei de deplasare.

Etapa a II a: februarie- martie 2016

Această etapă a avut ca obiectiv principal dezvoltarea vitezei în regim de îndemânare,

dezvoltarea coordonării, prin intermediul mijloacelor de exerciții cu mingea de fotbal.

Etapa a III a: martie - aprilie 2016

În ultima etapă s-au utilizat mijloacele din primele două etape, cărora li s-au adăugat
diferite elemente ce țin de dezvoltarea vitezei de execuție. La finalul acestei etape a avut loc
evaluarea finală a subiecților, pentru a putea înregistra rezultatele subiecților în urma
experimentului.

29
CAPITOLUL III ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA
CERCETĂRII

3.1 SUBIECȚII SUPUȘI CERCETĂRII

Pentru realizarea cercetării au fost selectați un număr de 16 copii din cadrul Clubului
Luceafărul Bucovina Suceava, grupa de vârstă 2004-2005-2006, care își efectuează
antrenamentele sub îndrumarea mea de 3 ori pe săptămână.

Copiii au fost împărțiți în două grupe egale, grupa experiment care a folosit mijloace
specifice jocului de fotbal pentru dezvoltarea vitezei, iar grupa martor ce a utilizat mijloace
clasice pentru dezvoltarea acestei calități motrice.

Componențele grupelor sunt:

Grupa experiment:

TABELUL NUMĂRUL 1. COMPONENȚA GRUPEI EXPERIMENT

Nr. crt Înițiale nume și prenume Vârsta

1. L.B 11
2. I.O 11
3. P.U 12
4. L.M 11
5. F.N 11
6. C.N 12
7. D.O 11
8. D.R 11
Grupa martor:

TABELUL NUMĂRUL 2. COMPONENȚA GRUPEI MARTOR

Nr. crt Înițiale nume și prenume Vârsta

1. O.P 12
2. D.J 11
3. S.B. 11
4. M.I 11
5. M.C 11
6. D.T 12

30
 7. S.C 11
8. U.I 11

3.2 LOCUL, TIMPUL ȘI CONDIȚIILE AMBIANȚEI ÎN CARE

S-A EFECTUAT CERCETAREA

Cercetarea s-a desfășurat pe terenul sintetic al Universității Ștefan cel Mare, Suceava,
beneficiind de condițiile necesare pentru desfășurarea antrenamentelor.

Antrenamentele au avut loc de 3 ori pe săptămână, în zilele de antrenament ale grupei

2004-2005-2006.

Condițiile de care am dispus în cadrul cercetării au fost:

- Teren sintetic de fotbal cu pistă de alergare cu o suprafață de 2400 metri;

- Porți de fotbal;
- Mingi de fotbal;
- Bănci de gimnastică;
- Jaloane, copete, fanioane,
- Scărițe;
- Mingi medicinale;
- Cronometru.

31
3.3 SISTEMATIZAREA ȘI DESCRIEREA MIJLOACELOR
UTILIZATE

3.3.1 OBIECTIVE GENERALE

Activitatea fizică la vârsta de 10-12 ani, urmărește următoarele:

- Menținerea unei stări optime de sănătate;

- Urmărirea unei creșteri normale ale organismului, o dezvoltare fizică
armonioasă prin crșterea graduală a indicilor morfo-funcționali.
- Creșterea calităților motrice de bază.
- Creșterea capacității fizice generale.
- Prevenirea atitudinilor deficitare și corectarea acestora.
- Formarea deprinderilor fizice și a cunoaștințelor depsre igienă și sănătate.
- Realizarea unei educații fizice și sportive permanente.
- Educarea în spiritul fair-playului și al sportivității.

3.3.2 PRINCIPIILE DIDACTICE

Pentru a se putea realiza aceste orbiective în cadrul procesului instructiv-educativ,

trebuie să se țină cont de următoarele principii.

PRINCIPIUL ACCESIBILITĂȚII

Acest principiu se referă la modalitatea de lucru în procesul instructiv educativ și

anume respectarea regulilor didactice ce presupun învățarea treptată de la simplu la complex,
de la ușor la greu, de la cunoscut la necunoscut.

Simplu la complex. Aici facem referire la nivelul forței implicate în efectuarea

mișcărilor, precum și la indicii de îndemânare necesari însușirii corecte a unei acțiuni
respective.

32
 Ușor la greu. Se referă la felul în care se realizează eșalonarea predării exercițiilor
fizice ținând cont de forța de execuție necesară îndeplinirii anumtor acțșiuni de mișcare. Este
necesar să se respecte această regulă pentru a evita suprasolicitarea în rândul elevilor,
deoarece aceasta poate avea efecte negative în ceea ce privește randamentul elevilor.

Cunoscul la necunoscut. Această regulă ajută procesul de învățare a elementelor noi

pe baza bagajului de cunoștințe deja acumulat. Exercițiile noi vor avea la bază elemente deja
învățate, care le sunt comune elevilor, iar pe baza acestora se vor construi diferite acțiuni
motrice.

PRINCIPIUL INTUIȚIEI

În domeniul educației fizice și sportului, acest principiu este printre cele mai
importante, deoarece acesta se referă la stânsa legătură a senzorilor cu mișcarea care urmează
a fi însușită.

Principiul intuiției ajută activitatea de predare a profesorilor și a antrenorilor prin

faprul că la baza însușirii unor priceperi și deprinderi stă priceperea clară a acestora și
înțelegerea lor.

Pentru a putea fi respectat acest principiu se poate folosi metoda demonstrației,

precum și materiale intuitive, care să activeze gândirea elevilor, care împreună cu profesorii
sau antrenorii află care sunt elementele generale ce stau la baza formări sau executării a
anumitor deprinderi.

Explicația este un alt mijloc prin care profesorii îi ajută pe elevi să se orienteze și să
observe prin informațiile primite de la cadrul specializat, pentru cunoașterea aprofundată și
multilaterală a deprinderii respective.

PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONȘTIENTE ȘI ACTIVE

Acest principiu se referă în primul rând la activitatea pe care elevii o interprind în

cadrul orelor de educație fizică, dar și la modalitatea profesorilor prin care acesta îi pot ține pe
elevi interesați și prezenți în cadrul orelor.

33
 Pentru respectarea acestui principiu este necesar să se repecte următoarele cerințe:

1. Înțelegerea obiectivelor urmărite în procesul instructiv educativ, precum și care sunt

efectele acestora asupra elevilor. Profesorii au obligația să îi facă pe elevi să înțeleagă care
sunt influențele exercițiului fizic asupra organismului, că acestea sunt calea pentru a dobândi
o dezvoltarea fizică armonioasă, o stare de sănătate bună, precum și că prin intermediul
deprinderilor și calităților însușite în cadrul lecțiilor se poate ușura activitatea cotidiană.

2. Asumarea responsabilității. Elevii trebuie să înțeleagă că prin respectarea

indicațiilor date de către profesor sau antrenor nși executarea în tocmai a celor indicate,
împreună cu lucrul individual, duc la obținerea unui progres și a unui randament sporit din
partea acestora, ceea ce le poate asigura succesul în cadrul activității interprinse.

3. Capacitatea de evaluare obiectivă și autoevaluare a randamentului dat. Evaluarea

trebuie ăs fie obiectivă, bazată pe calitatea pregătirii, randament și performanțele obținute
celor ce practică exercițiile fizice.

4. Însușirea capacității de a acționa individual și original. Această capacitate se

dezvoltă în funcție de motivația pe care o are elevul, deci profesorul are obligația de a găsi
mijloacele prin care să îi facă pe elevi să se autodepășească, să își dorească mai mult și să aibă
încredere în forțele proprii.

PRINCIPIUL SISTEMATIZĂRII ȘI AL CONȚINUTURILOR

Acest principiu îl are în vizor în special pe profesor și modalitatea prin care acesta își
planifică și își organizează procesul instructiv educativ. El trebuie să țină cont de:

- Sistematizarea conținuturilor în funcție de treptele de învățare caracteristice

activității practice respective. Se referă la faptul că predarea se va face în așa fel încât
materialul deva însușit va fi baza de temelie pentru perfecționarea ulterioară a randamentului.
- Eșalonarea va avea în vizor ca, conținuturile noi predate să se sprijine pe
cunoștințele dobândite în activitatea anterioară, contribuind la perfecționarea continuă a
pregătirii elevului.
- Activitateafcelorfcurpinșifînfpracticareafexercițiilornfizice și sportului să aibă
caracter sistematic și continuu, iar eforturile depuse să le stimuleze continuu dorința de
afirmare. Continuitateadpregătirii, condițieddedbazădadîntăririi permanente a stereotipurilor

34
dinamice și implicit a niveluluidcalitativdalddeprinderilor de mișcare, al calităților motrice
este în centrul preocupărilor cadrelor didactice, aceasta că atât mai mult cu cât întreruperea
activitățiicarecconsecințecnegativecasupracrandamentului.

PRINCIPIUL INSUȘIRII TEMENICE

Acest principiu se referă la faptul că:

1. Trebuie insistat pe fixarea temenică a deprinderilor motrice simultan cu asigurarea

indicilor funcționali ce sunt necesari aplicării lor în condiții optime. Acest lucru poate fi
realizat prin repetarea sistematică a exercițiilor ce stau la baza formării stereotipurilor
dinamice ale deprinderilor de mișcare, cât și prin creșterea indicilor funcționali ai
organismului, ce sunt necesari cerințelor aplicării acestora în condiții concrete ale activității.

2.Este necear asigurarea unui timp optim consolidării fiecărui stereotip de mișcare.
Pentru a putea obține rezultate satisfăcătorae trebuie ținut cont de faptul că pentru fiecare
deprindere este necesar un timp de învățare și unul de perfecționare a acesteia. Aglomerarea
sau încercarea de a învăța prea multe derpinderi poate duce la incapacitatea elevului de a
efectua corect sau de a-i asigura un rezultat optim.

3. Este necesar evaluarea periodică a nivelului de pregătire a elevilor pentru a putea

sesiza eventualele erori din cadrul procesului de predare, dar și pentru a evalua progresul și
randamentul mijloacelor și materialelor utilizate.

3.3.3 METODELE DE INSTRUIRE

În cadrul studiului am folosi tdiferite metode de instruire cu scopul de a transmite

informații elevilor, de a forma noi deprinderi și priceperi motrice, verificarea lor, precum și
pentru a evalua și aprecia activitate și evoluția progrexului:

Metodele verbale folosite au fost expunerea, conversația, studiul individual și

brainstormingul.

35
 Metodele intituitive utilizate au fost demonstrația, repetiția și metoda observării
execuției altor elevi.

Metodele practice folosite au fost exersarea individuală a fiecărei deprinderi noi

învățate, efectuarea complexelor de exerciții cu scopul de a crește gradul de dezvolatare a
indicilori morfologici, executarea complexelor de exerciții ce urmăresc dezvoltarea calităților
motrice, învățarea prin descoperire, algoritmizare, instruirea programată.

Metodele de evaluare au avut rolul de a verifica și aprecia activitatea desfășurată în

scopul evidențierii progresului.

3.3.4 CONȚINUTUL PROPUS ȘI METODICA DE LUCRU

În ciclul gimnazial scopul principal al instruirii elevilor este acela de a forma fondul
general de priceperi și deprinderi tehnico-tactice, ce pot fi utilizate în practicarea fotbalului,
precum și în participarea la competiții sportive.

ÎNSUȘIREA ELEMENTELOR TEHNICE

La această vârstă se acordă o mare atenție din complexul de elemete tehnice, însușirii
următoarelor elemente și preocedee:

1. Lovirea mingii cu piciorul

Este procedeul tehnic de bază în jocul de fotbal, datorită căruia se realizează toate
relațiile de joc. Lovirea mingii este de asemeni procesul tehnic de finalizare, dacă acesta se
efectuează în forți și cu o precizie clară asupra porții, marcându-se golul.

Mingea se lovește întotdeauna pe centrul ei, indiferent de procedeul de lovirii.

Procedeele de lovire a mingii sunt:

- Lovirea mingii cu latul interior sau exterior al labei piciorului. Această lovire
se realizează prin balansul piciorului dinapoi spre înainte, musculatura labei piciorului în
contracție, previzualizând direcția și traiectoria mingii, precum și forța cu care este transmisă.

36
 - Lovirea mingii cu șiretul plin, fie cu șiretul interior sau exterior. Acest
procedeu este cel care se utilizează cel mai des pentru realizarea șutului la poartă. Înainte de a
lovi mingea elevul trebuie să anticipeze și să își orienteze corespunzător laba și gamba
piciorului.

2. Lovirea mingii cu capul

Acest procedeu presupune lovirea mingii cu fruntea sau creștetul capului, lovitura
putând fi precedată de o săritură sau nu, fiind însoțită de extensia gâtului și a trunchiului.
Scopul utilizării acestui precedeu este acela de a transmite mingea la un partener, de a
respinge mingea sau de a marca un gol în urma unei centrări corespunzătoare.

3. Preluarea mingii

Acest procedeu are trei faze: amortizarea, ricoșarea și manevrarea în continuare a

balonului.

Amortizarea presupune întinderea unui segment al corpului spre minge, care se retrage
brusc în timpul contactului cu mingea, musculatura fiind relaxată.

Ricoșarea se referă la tăria contactului mingii de segmentul care îi vine în

întâmpinare.

Manevrarea în continuare a balonului presupune în așezarea mingii pentru a o

conducesau pentru a o pasa mai departe.

4. Conducerea mingii

Reprezintă deplasarea jucătorului aflat în posesia mingii. Se poate executa fie cu

piciorul îndemânatic, fie cu cel neîndemânatic, cu parte exterioară sau interioară a labei
piciorului, cât și cu șiretul. Deplasarea se poate executa în diferite ritmuri, putând avea loc în
timpul conducerii mingii schimbări de direcție, opriri bruște. Depășirea este conducerea
mingii prin care un jucător trece de adversar folosind mișcări înșelătoare ale picioarelor sau
trunchiului.

37
3.3.4.1 STRUCTURA PROGRAMUL DE LUCRU UTILIZAT ÎN
CERCETARE

Atât grupa martor, cât și grupa experiment au avut parte de antrenamente specifice
învățării și însușirii elentelor tehnico-tactice jocului de fotbalului. În partea antrenamentelor
destinată dezvoltării calității motrice viteza, aceștia au avut parte de programe diferite.

Programul de lucru pentru clasa martor a fost alcătuit din elemente specifice de
dezvoltare a vitezei din atletism.

Acesta a conținut:

- Alergare ușoară, urmată de alergare de viteză la semnal sonor;

- Alergare de viteză pe 10, 20, 30, 40 și 50 metri;
- Alergare de viteză 20 metri cu startul de sus și de jos;
- Alergare de viteză 10 metri cu schimbarea direcției de deplasare;
- Alergare de viteză cu oprire la semnal sonor
- Alergare în tempouri variate;
- Alergare lansată pe 50 metri;
- Ștafete
- Concursuri: Cine aleargă cel mai repede?

Programul de lucru pentru grupa experiment a fost conceput în urma selectării celor
mai relevate exerciții și elemente specifice jocului de fotbal și pregătirii în sensul acesta, care
sunt menite să asigure o bună dezvoltare a capacității motrice viteza.

1. Conducerea mingii în linie dreaptă pe distanță de 10 metri.

2. Conducerea mingii în linie dreaptă, urmată de pasă la un coleg.

3. Conducerea mingii și pasarea acesteia cu mijlocul șiretului.

4. Pe perechi, în alergare ușoară pase finalizate cu șut la poartă.

38
 5. Dribling printre jaloane cu piciorul îndemânatic dus, cu piciorul neîndemânatic
întors. (fig.4)

Figura numărul 4. Dribling printre jaloane

6. Dribling printre jaloane, așezarea mingii la punctul marcat, urmat de alergare de

viteză 10 metri. (fig.5)

Figura numărul 5. Traseu dribling

39
 7. Transmiterea mingii în trei cu schimb de locuri. La două repetări se schimbă
direcția de alergare.(fig.6)

Figura numărul 6. Pasă cu schimb de locuri

8. Același poziționare ca la exercițiul anterior, în triunghi, câte trei. Se vor executa

pase pe sus, cu menținerea mingii în aer, fără ca aceasta să atingă solul.

9. Pe perechi pe aceași linie, unul dintre elevi are mingea, pasează mingea înainte, iar
celălalt elev trebuie să alerge în viteză să facă preluare, pasă înapoi la colegul său și revenire
în alergare de viteză.

10. Ștafetă. Elevii sunt așezați pe două coloane egale. La semnal sonor primii elevi din
fiecare șir vora alerga în viteză până mingea aflată la o distanță de 10 metrii, se vor întoarce
prin conducerea mingii (fig. 7), pe care o pasează următoeului coleg din echipă, care va face
conducerea mingii, până la semnul de unde a fost luată mingea, o așează și se întoarce în
alergare de viteză.

Figura numărul 7. Ștafetă

40
 11. Jucătorii sunt împărțiți în două echipe egale, ce sunt așezate în coloană câte unu. În
fața fiecărei echipe la distanță de 15 metrii se află o poartă. Fiecare jucător trebuie să facă
conducerea mingii pe distanță de 10 metrii și să finalizeze cu șut la poartă cu latul. Câștigă
echipa care are cele mai multe goluri marcate.(fig.8)

Figura numărul 8. Șut la poartă cu latul

12.Huştiuluc. Scopul jocului este acela de a condolida pasa și preluarea și de a

dezvolta viteza de execuție și deplasare a jucătorilor.

Elevii sunt dispuși în două echipe egale,plasață pe două linii paralele, față în față la o
distanță de 10 metri. Echipele sunt împărțite în două grupe, așezate paralel la o distanță de 5
metri una de cealaltă. La mijlocul distanței dintre echipe este așezată o minge.

La semnalul dat de profesor câte un elev din fiecare echipă aleargă la centru pentru a
lua minge. Cel ce ia mingea, o pasează coechipierului său care încearcă să treacă cu mingea
prin pase succesive dincolo de linia adversarilor. Adversarii caută să intercepteze mingea şi să
atace la rândul lor.

41
 Câştigă echipa care va avea cele mai puţine mingi în terenul propriu după ce toţi elevii
au executat o dată sau de două ori, acest traseu.5

13. Alergare în pătrat cu schimbarea sensului de alergare. Pe terenul de fotbal se

formează în pătrat cu laturile acestuia de 10 metri, colțurile acestuia fiind delimitate de
jaloane. La semnal elevul va alerga pe prima latură cu fața, pe a doua latură va face deplasare
laterală cu pas adăugat dreapta, pe a treia latură alergare cu spatele, iar pe ultima latură
alergare laterală cu pas adăugat stânga. (fig. 9)

Figura numărul 9. Alergare cu schimbarea sensului.

14. Ștafetă combinată.

Elevii sunt împărțiți în două echipe de câte 4. Una va executa traseul, fiind așezați în
coloană câte unul, iar cealaltă va avea elevii așezați în teren pe post de pasatori. Pasatorii vor
fi așezați lateral, de-o parte și de alta a traseului.

Primul elev din coloană va pleca la semnalul dat de profesor, prin conducerea mingii
printre trei jaloane așezate la distanță de 1 metru, unul de celălalt, execută pasă cu primul
pasator, continuădeplasarea, reprimește mingea și o pasează la al doilea, continuă deplasarea,
5
Ghe.Balint. (2007). Metodica predării fotbalului în gimnaziu. Iași. p.164

42
reprimește mingea și o pasează la al treilea, continuă deplasarea, reprimește mingea și o
pasează la al patrulea pasator, preia mingea de la acesta și o conduce în linie dreaptă pe
distanță de 5 metrii până la un jalon, și se întoarce în conducerea mingii în linie dreaptă și
pasează mingea următorului coleg din echipă și trece la coada coloanei. Următorul elev reia
traseul. (fig.10)

După terminarea ștafetei se schimbă rolurile: pasatorii trec în locul executanților și

viceversa.

Câștigă echipa care obține cel mai bun timp la efectuarea ștafetei.

Figura 10. Ștafetă combinată

15. Dribling cu depășire. Elevii sunt așezați într-o linie fiecare jucător având câte o
minge. Se va executa dribling șerpuit printre ceilalți colegi în alergare ușoară. Pleacă primul
jucător, urmând ca jucătorul care a fost depășit, să pornească imediat. După ce formația
ajunge în pozițiile inițiale, se reia jocul schimbând sensul de execuție a driblingului.

43
 16. Concurs de pase. Jocul se efectuează pe un sfert de teren, acesta fiind delimitat cu
jaloane. Jucătorii sunt împărțiți în două echipe egale. Echipa care are mingea va încerca să
efectueze cât mai multe pase, fără ca adeversarul să intre în posesia ei. Se numără pasele de
fiecare dată când o echipă este în posesie, iar la sfârșit se numără totalul de pase. Câștigă
echipa care are numărul cel mai mare de pase. Se va respecta regula de 2 atingeri. (fig.11)

Figura numărul 11. Concurs de pase

17. Joc de minifotbal (fig.12)

Echipele vor fi alcătuite din câte 7 jucători (un portar și 6 ucători de câmp). Durata
jocului va fi de două reprize a câte 10 minute, cu pauză între reprize de două minute.

Mențiuni:

- Dacă scorul final este egal se vor acorda încă 5 minute de prelungiri. Dacă
persistă egalitatea, se va trece la lovituri de departajare.

44
 - Nu se aplică regula afară din joc;
- Infracţiunile comise în suprafaţa de pedeapsă, vor fi penalizate cu lovitură de
pedeapsă de la 7 metri.
- În suprafaţa poartă marcată la 9 metri, portarul are voie penalizate cu lovitură
de pedeapsă de la 7 metri;
- În suprafaţa poartă marcată la 9 metri, portarul are voie să joace mingea cu
mâna şi este considerată spaţiul de protecţie al portarului.
- De la 9 metri se va repune mingea în joc când a ieşit afară dată de un jucător
advers;
- Repunerea mingii de la marginea terenului, se va face cu două mâini de sus;
- La executarea loviturilor de pedeapsă, de la 7 metri, în afara executantului şi a
portarului advers, toţi jucătorii sunt obligaţi să stea în afara suprafeţei de poartă marcată la 9
metri.6

Figura numărul 12. Joc de minifotbal

6
Ghe.Balint. (2007). Metodica predării fotbalului în gimnaziu. Iași. p.243-244

45
3.4. REZULTATELE ȘI INTERPRETAREA DATELOR

3.4.1 PREZENTAREA REZULTATELOR

În urma reaalizării probelor de control am înregistrat următoarele rezultate:

Grupa experiment:

TABELUL NUMĂRUL 3. REZULTATE TESTĂRI GRUPA EXPERIMENT

Alergare 50 m Naveta 10x5 Traseu

Nr.
Înițiale
Crt T.i T.f T.i T.f T.i T.f
dif. dif. dif.

1. L.B 8,8s 8,1s 0,7s 13,4s 12,6s 0,8s 22,1s 20,9s 1,2s

2. I.O 9,2s 8,5s 0,7s 14,1s 13,1 1s 23,4s 21,8s 1,6s

3. P.U 8,9s 8,2s 0,7s 13,7s 12,3s 1,4s 22,6s 21s 1,6s

4. L.M 8,6s 8s 0,6s 13,6s 13,2s 0,4s 23,1s 21,9s 1,2s

5. F.N 9,1s 8,4s 0,7s 14,3s 13,4s 0,9s 21,6s 20,1s 1,5s

6. C.N 8,7s 8,1s 0,6s 12,9s 12,6s 0,3s 21,3s 19,8s 1,5s

7. D.O 9,4s 8,5s 0,9s 13,2s 12,9s 0,3s 22,8s 20,2s 2,6s

8. D.R 9,6s 8,5s 1,1s 13,5s 13s 0,5s 22,4s 20,1s 2,3s

46
Grupa martor:

TABELUL NUMĂRUL4. REZULTATE TESTĂRI GRUPA MARTOR

Alergare 50 m Naveta 10x5 Traseu

Nr.
Înițiale
crt
T.i T.f T.i T.i T.f T.i

1. O.P 8,7s 8,2s 0,5s 14s 13,6s 9,4s 22,6s 21,1s 0,7s

2. D.J 8,9s 8,1s 0,7s 13,6s 13,2s 0,4s 23,1s 20,8s 1,3s

3. S.B. 9,1s 8,5s 0,6s 13,9s 13,6s 0,3s 22,1s 20,3s 1,8s

4. M.I 9,5s 8,6s 0,9s 14,2s 13,9s 0,3s 23,4s 21,4s 2s

5. M.C 9,2s 8,8s 0,4s 14,1s 13,1s 1s 22,8s 21,2s 1,6s

6. D.T 8,4s 8,2s 0,2s 13,1s 12,7s 0,4s 21,3s 20s 1,3s

7. S.C 8,7s 8,4s 0,3s 13,9s 13,6s 0,3s 22,4s 20,6s 1,8s

8. U.I 8,4s 8,2s 0,2s 13,3s 12,8s 0,5s 21,6s 20,2s 1,4s

Observații obținute în urma interacțiunii directe cu subiecții pe parcursul desfășurării

cercetării:

- În timpul antrenamentelor jocurile și complexele de exerciții ce au caracter

competitiv sunt mult mai atractive pentru tinerii sportivi;
- În cadrul antrenamentelor sunt mult mai agreate exercițiile ce au ca materiale
ajutătoare mingea de fotbal indiferent de scopul urmărit;
- Elevii sunt mult mai atenți atunci când le sunt comunicate sarcinile, precum
aceștia își măsoară singuri progresul, fiind foarte interesați de evoluția proprie.

47
3.4.2 PRELUCRAREA ȘI ANALIZA REZULTATELOR OBȚINUTE

1. Proba Alergare de viteză 50 metri

TABELUL NUMĂRUL 5. INDICII STATISTICI LA ALERGARE DE VITEZĂ 50 METRI

Grupa experiment Grupa martor

Indicele statistic
Testare inițială Testare finală Testare inițială Testare finală

Media aritmetică 9,03 8,28 8,86 8,37

Abaterea standard 0,35 0,21 0,38 0,24

Coeficientul de
3,87 2,53 4,2 2,86
variație

GRAFICUL NUMĂRUL 1
9,03
8.28 8.86
9 8.37

8
TESTARE IN-
7 IȚIALĂ

6
TESTARE
FINALĂ
5

1
GRUPA EXPERIMENT GRUPA MARTOR

REPREZENTAREA GRAFICĂ MEDIA ARITMETICĂ PROBA ALERGARE DE VITEZĂ

50 METRI

48
 Valoarea mediei aritmetice a grupei experiment din testarea inițială este de 9,03, iar la
testarea finală de 8,28. Se poate observa faptul că s-a îmbunătățit cu 1 secundă valorile
mediilor aritmetice, ceea ce rezultă un progres în ceea ce privește valorile vitezei de
deplasare.

Grupa martor a înregistrat valoarea mediei aritmetice la testatrea inițială de 8,86, iar la
testarea finală 8,37, ceea ce de asemeni arată o îmbunătățire a vitezei de deplasare.

GRAFICUL NUMĂRUL 2

0.5

0.45

0.35 0.38
0.4

0.35

0.3
0.21 0.24 TESTARE IN-
0.25 IȚIALĂ

0.2 TESTARE
FINALĂ
0.15

0.1

0.05

0
GRUPA EXPERIMENT GRUPA MARTOR

REPREZENTAREA GRAFICĂ ABATEREA STANDARD PROBA ALERGARE DE

VITEZĂ 50 METRI

În ceea ce privește valorile abaterii standard atât a grupei experiment, care la testarea
inițială e de 0,35 și la cea finală 0,21, cât și a grupei experiment, testare inițială 0,38, iar finală
0,24, rezultă o dispersie mică a grupurilor. Asta arată că a fost realizată o interacțiune
pozitivă între scopul urmărit și mijloacele utilizate

49
GRAFICUL NUMĂRUL 3

3.87 4.2
4.5
4
3.5 2.86
2.53
3 TESTARE
2.5 INIȚIALĂ

2
TESTARE
1.5 FINALĂ
1
0.5
0
GRUPA EXPERIMENT GRUPA MARTOR

REPREZENTAREA GRAFICĂ COEFICIENTUL DE VARIAȚIE PROBA ALERGARE

DE VITEZĂ 50 METRI

Coeficientul de variație al grupei exoeriment la testarea inițială este de3,87%, iar la

cea finală de 2,53%. De aici deducem faptul că gradul de omogenitate al grupului este mare
valorile situându-se sub pragul de 10%.

Nici la grupa martor valorile nu sunt la mare diferență, acestea fiind la testarea inițială
de 4,2%, iar la cea finală de 2,86%, ceea ce prezintă că și acest grup este omogen în ceea ce
privește valorile vitezei de deplasare.

50
 2. PROBA NAVETA 10X5 METRI

TABELUL NUMĂRUL 5. INDICII STATISTICI AI GRUPEI EXPERIMENT LA

NAVETA 10x5 METRI

Grupa experiment Grupa martor

Indicele statistic
Testare inițială Testare finală Testare inițială Testare finală

Media aritmetică 13,58 12,88 13,76 13,31

Abaterea standard 0,45 0,36 0,39 0,42

Coeficientul de
3,31 2,79 2,83 3,51
variație

GRAFICUL NUMĂRUL 4

14

12

10

8 TESTARE INIȚIALĂ
TESTARE FINALĂ
6

2 13.58 12.88 13.76 13.31

0
GRUPA EXPERIMENT GRUPA MARTOR

REPREZENTAREA GRAFICĂ MEDIA ARITMETICĂ NAVETA 10x5 METRI

51
 Valorile mediei aritmetice ale grupei experiment sunt la testarea inițială de 13,58, iar
la cea finală de 12,88. Putem spune că se observă un progres în dezvoltarea vitezei de
execuție a grupei.

Grupa martor a obținut la testarea inițială media aritmetică de 13,76, iar la cea finală
13,31. Și aici se observă o evoluție în privința dezvoltării vitezei de execuție.

GRAFICUL NUMĂRUL 5

0.45
0.45 0.42
0.39
0.4 0.36

0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
GRUPA EXPERIMENT
GRUPA MARTOR

TESTARE INIȚIALĂ TESTARE FINALĂ

REPREZENTAREA GRAFICĂ ABATEREA STANDARD NAVETA 10x5 METRI

Abaterea standard a grupei experiment se află la 0,45 testare inițială, iar la cea finală la
0,36. Se observă dispersia mică a grupului, și că valorile subiecților sunt apropiate unele de
altele în ceea ce privește viteza de execuție.

Și la grupa martor dispersia grupului este mică, valorile fiind apropiate, obținând la
testarea inițială 0,39, iar la cea finală 0,42.

52
GRAFICUL NUMĂRUL 6

4 3.51
3.31
3.5
2.79 2.83
3

2.5
TESTARE INIȚIALĂ
2 TESTARE FINALĂ

1.5

0.5

0
GRUPA EXPERIMENT GRUPA MARTOR

REPREZENTAREA GRAFICĂ COEFICIENTUL DE VARIAŢIE NEVETA 10x5 METRI

Valorile coeficientului de variație a grupei experiment sunt: testarea inițială 3,31%, iar
testarea finală 2,79%.

Valorile coeficientului de variație a grupei martor sunt: testerea inițială 2,83%, iar
testarea finală 3,51.

După cum observăm ambele grupe au valorile apropiate, deci o dispersie a grupurilor
și o omogenitate mare. Grupurile sunt asemănătoare valoric și nu prezintă diferențe uriașe
între rezultate.

53
3. TRASEU

TABELUL NUMĂRUL7. INDICII STATISTICI AI GRUPEI EXPERIMENT LA TRASEU

Grupa experiment Grupa martor

Indicele statistic
Testare inițială Testare finală Testare inițială Testare finală

Media aritmetică 22,41 20,72 22,41 20,7

Abaterea standard 0,71 0,8 0,71 0,47

Coeficientul de
3,16 3,86 3,1 2,2
variație

GRAFICUL NUMĂRUL 7

25 22.41 22.41
20.72 20.7

20

15
TESTARE INIȚIALĂ
TESTARE FINALĂ

10

0
GRUPA EXPERIMENT GRUPA MARTOR

REPREZENTAREA GRAFICĂ MEDIA ARITMETICĂ TRASEU

54
 Valorile mediei aritmetice pentru grupa experiment sunt: testare inițială 22,41, iar la
tesaterea finală de 20,72.

Valorile mediei aritmetice pentru grupa martor sunt: testare inițială 22,41, testare
finală 20,7.

Ambele grupe au dobândit o îmbunătățire a vitezei în regim de coordonare, de

deplasare și execuție, valorile fiind cu aproximativ două secunde mai puțin.

GRAFICUL NUMĂRUL 8

0.9 0.8
0.71 0.71
0.8

0.7

0.6
0.47 TESTARE INIȚIALĂ
0.5 TESTARE FINALĂ

0.4

0.3

0.2

0.1

0
GRUPA EXPERIMENT GRUPA MARTOR

REPREZENTAREA GRAFICĂ ABATEREA STANDARD TRASEU

Abaterea standard pentru grupa experiment este la testarea inițială de 0,71, iar la
testarea finală de 0,8.

Abaterea standard pentru grupa martor la testarea inițială este de 0,71, iar la testarea
finală de 0,47.

Sunt prezentate valorile care sunt apropiate, gradul de împrăștiere a grupurilor fiind
mici.

55
GRAFICUL NUMĂRUL 9

3.86%
4.00%

3.50% 3.16% 3.10%

3.00%

2.50% 2.20%
TESTARE FINALĂ
2.00% TESTARE INIȚIALĂ

1.50%

1.00%

0.50%

0.00%
GRUPA EXPERIMENT GRUPA MARTOR

REPREZENTAREA GRAFICĂ COEFICIENTUL DE VARIAŢIE TRASEU

Coeficientul de variație al grupei experiment la testarea inițială este de 3,86%, iar la

testarea finală de 3,16%.

Coeficientul de variație al grupei experiment la testarea inițială este de 3,10%, iar la

testarea finală de 2,10%.

Gradul de omogenitate al grupurilor este unul mare.

56
3.4.3 INTERPRETAREA REZULTATELOR

1. Valorile mediilor aritmetice pentru ambele grupe, la toate cele trei probe arată o
îmbunătățire a vitezei generale, valorile finale scăzând cu aproximatix 2 secunde, față de cele
inițiale.

2. Valorile abaterii standard prezintă faptul că ambele grupe sunt apropiate valoric,
rezultatele acestora fiind apropiate, atât la evaluarea inițială cât și la cea finală.

3. Valorile coeficientului de variație pentru grupa experiment, la toate cele trei probe
indică faptul că grupa este una omogenă, subiecții având rezultate apropiate ca valoare atât la
testarea inițială, cât și la cea finală.

4. Și grupa martor este omogenă, fapt rezultat din analiza coeficientului de variație al
celor trei probe rezultat atât la evaluările inițiale, cât și la cele finale.

5. Se observă faptul că metodologia de lucru privind dezvoltarea vitezei, prin utilizarea

mijloacelor specifice jocului de fotbal, precum și a celor clasice, este una adecvată, fapt dedus
din culegerea rezultatelor finale și compararea lor cu cele inițiale.

6. Se poate spune că inclusiv celelalte mijloace utilizate în antrenamentele periodice

ale copiilor pot influența dezvoltarea vitezei.

57
CONCLUZIILE CERCETĂRII

1. Calitatea motrică viteza se poate dezvolta cu eficiență prin intermediul mijloacelor

specifice jocului de fotbal, la fel de bine cum se dezvoltă prin mijloacele specifice atletismului
ce sunt utilizate în cadrul lecțiilor de educație fizică și sport , fapt demonstrat prin intermediul
rezultatelor obținute.

2. Ipoteza de la care am plecat în realizarea cercetării a fost verificată prin compararea

rezultatelor obținute la grupa experiment cu cele obținute la grupa martor.

3. Este importantă alegerea celor mai eficiente exerciții din practica avansată jocului
de fotbal pentru a putea îndeplini scopul propus.

4. Dacă se ține cont de planificarea judicioasă a antrenamentelor și se utilizează

mijloace adecvate, indicii valorici cresc atât din punct de vedere al dezvoltării calităților
motrice, precum și a pregătirii tehnice.

5. Pentru a putea obține rezultatele progresive, este necesar ca participarea copiilor la

antrenamente să fie fără întreruperi, iar elevii trebuie să se implice individual și să fie
motivați.

6. Este important să se pună accent pe lucrul individual, stimulând și motivând copii

pentru o bună dezvoltare a tuturor capacităților, însă trebuie dezvoltat în paralel capacitatea de
lucru în echipă, lucru necesar în practica fotbalului

7. Utilizarea exercițiilor de tip joc sau de tip competitiv prezintă mai mult interes din
partea copiilor și implicit o mai bună desfășurare a lecțiilor de antrenament.

8. De asemeni, exercițiile de tip competitiv trebuiesc utilizate cu grija, pentru a evita

în cadrul elevilor, asocierea înfrângerii cu eșecul personal.

9. Cu cât sunt utilizate în antrenament cât mai multe exerciții tip joc, cu atât lecția este
mai atractivă, iar motivația participanților este mai mare.

10. Lecțiile de antrenament în fotbal au implicații privind formarea caraterului

elevilor. Prin intermediul acestora jucătorii îți dezvoltă spiritul de echipă, și fac cunoștință cu

58
noțiunea de fair-play, ceea ce îi poate ajuta mai tarziu în viața cotidiană privind modul de
reacție atunci când au parte de un eșec.

59
BIBLIOGRAFIE:

A.Drăgan. (2009). Optimizarea lecției de antrenament la disciplina fotbal. Galați.

A.Drăgan. (2012). Bazele teoretico-metodice ale fotbalului. Galați.

B.Grosu. Fotbalul și psihomotricitatea la copiii de 8 10 ani.

D.Păun. (2011). Fotbal/Curs în tehnologie IFR. București: Editura Fundaţiei România de

Mâine.

DUMITRESCU.GHEORGHE. (2011). FOTBAL Curs. Oradea.

Elena, R. Metodologia cerectării științifice în educație fizică și sport. Suceava: Suport de

curs.

F.Verza, E. (2000). Psihologia vârstelor. București: Editura Pro Humanite.

Ghe.Balint. (2007). Metodica predării fotbalului în gimnaziu. Iași.

Ghe.Balint. (2008). Bazele generale ale fotbalului. Bacău.

PetricăDragomir. (fără an). Educație fizică școlară. București: Ed. Didactică și pedagogică.

Petru, G. Teoria Educației Fizice și Sportului Curs. Suceava.

https://dexonline.ro/definitie/fotbal

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotbal

60