-Ce ne facem noi, Patrocle? Îl întrebă ea pe cățel. Drumul nu se mai cunoaște. Prin ușoara întunecime viorie, cățelul îi întinse mâinile cu botul și o privi amical. Cu Patrocle lângă dânsa, n-avea de ce se teme. Asta o vedea foarte bine dudia Lizuca. -Patrocle, îi zise ea, eu știu că tu ești cățel vrednic și viteaz; dar ce ne facem noi dacă ne-om rătăci în pădure? Eu zic să căutăm un culcuș. Într-un colț de umbră îi apăru o luminiță. -Acolo trebuie să fie o căsuță pentru noi, murmură dudia Lizuca. Apropiindu-se de lumina licuriciului, observă că se află lângă o scorbură de răchită bătrână. -Aici e foarte bine, Patrocle, grăi fetița, cuibărindu-se. Văd că avem saltea și pernuță de mușchi. Mă învelesc cu paltonașul, îmi pun bereta pe cap și pot dormi împărătește. Uite, este loc și pentru tine. Cățelul intră și el în scorbură, pe fereastră, apoi se ghemui lângă copilă.” (Dumbrava minunată – Mihail Sadoveanu)
2) Subliniați, în textul de mai sus, substantivele comune cu o linie, pe cele proprii cu două linii.
3) Scrieți forma de plural a cuvintelor evidențiate în text.