Ploua. Băiatul asculta, ghemuit sub plapumă, foșnetul ploii pe acoperișul de tablă. Pe fereastră se frângeau fulgere. Păreau crengi care se mistuiau într-o clipă.( ...) - Bunico!chemă el, ridicându-se în coate. Nu-i răspunse nimeni și i se făcu frică. Coborî totuși din pat și se apropie de sobă. Bunica dormea (...) și băiatul zâmbi. <<E aici bunica - își spuse-n-are de ce să-mi fie frică.>> Ploaia și vuietul ei depărtat, străin și parcă de pierzanie a unor lumi ascunse și nedeslușite, scurgerea aceea de vânt și de ape urca în urechile băiatului ca o pasăre ce i se risipea apoi în trup. I se părea că plânge cineva, că se vaită și în același timp goana șuvoiului prin burlanul din dreapta ferestrei îl făcea să se scuture înfiorat. (Fănuș Neagu, În zori, pe ploaie)
1. Prezintă, în trei rânduri, starea sufletească a copilului, generată de ploaie.
2. Numește două însușiri posibile ale bunicii, susținute de afirmația copilului: ,,E aici bunica - își spuse- n-are de ce să-mi fie frică.” 3. Formulează două idei principale corespunzătoare fragmentului. 4. Numește personajele prezente în text, precizând rolul pe care îl au. 5. La ce persoană sunt relatate întâmplările? Justifică-ți răspunsul cu o secvență potrivită din text. 6. Identifică, în text, un enunț asertiv și unul exclamativ 7. Ce tip de narator există în text? Motivează-ți răspunsul. 8. Argumentează, în minimum 4 rânduri, că fragmentul citat este un text narativ literar. 9. Precizează câte un sinonim pentru următorii termeni: zâmbi, nedeslușite, se risipea, înfiora. 10. Construiește două enunțuri în care să evidențiezi alte sensuri decât în text ale cuvântului se frângeau. 11. Desparte în silabe cuvintele: apropie, vaită, șuvoiului, ferestrei, înfiorat 12. Scrie numărul de litere și de sunete pentru cuvintele: ghemuit, fulgere, scurgerea, urechile, aceea.