Zonele Tale Eronate

ZONELE TALE ERONATE
Your Erroneous Zones

Copyright © 1976 by Wayne W Dyer
All rights reserved
© 2022 Editura ACT și Politon, pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
Tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro
Traducător: Alexandra Țabără

Redactor: Dana-Ioana Chiriță
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DYER, WAYNE W.
Zonele tale eronate / Wayne W. Dyer; trad.: Alexandra Ţabără. - Bucureşti:
ACT şi Politon, 2021
ISBN 978-606-913-842-7
I. Ţabără, Alexandra (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tu-
turor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de
titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să
o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și
lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la
crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Îm-
părtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care
le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.
DR. WAYNE W. DYER
ZONELE TALE
ERONATE
Învață cum să-ți controlezi gândurile și emoțiile,
ca să-ți clădești liber destinul
Traducere din limba engleză de

Alexandra Tabără
2022
DE ACELAȘI AUTOR, la Editura ACT și Politon
Cărți
Există o soluție spirituală pentru orice problemă (There

Is a Spiritual Solution to Every Problem)
Înțelepciunea evurilor (Wisdom of the Ages)
Cele 10 secrete ale succesului și păcii lăuntrice (10 Se-
crets for Success and Inner Peace)
Fii stăpân pe viața ta! (Pulling Your Own Strings)
Cărți pentru copii
Adio, probleme! Cum să vorbești cu lucrurile care te sâcâie

(Good-bye, Bumps! Talking to What’s Bugging You) –
scrisă î�n colaborare cu Saje Dyer
Ești extraordinar! 10 modalități prin care să-ți arăți
măreția (Incredible You! 10 Ways to Let Your Greatness
Shine Through) – scrisă î�n colaborare cu Kristina Tracy
Fără scuze! Ceea ce spui îți poate sta în cale (No Excuses!
How What You Say Can Get in Your Way) – scrisă î�n co-
laborare cu Kristina Tracy
Nu ești ceea ce ai! Câteva lecții despre bani și prosperi-
tate pentru copii (It’s Not What You’ve Got! Lessons for
Kids on Money and Abundance) – scrisă î�n colaborare cu
Kristina Tracy
Sunt de neoprit! 10 modalități de a te avânta în viață
(Unstoppable Me! 10 Ways to Soar Through Life) – scri-
să î�n colaborare cu Kristina Tracy
Audiobookuri
Cele 10 secrete ale succesului și păcii lăuntrice (10 Secrets

for Success and Inner Peace)
Înțelepciunea evurilor (Wisdom of the Ages)
Există o soluție spirituală pentru orice problemă (There
Is a Spiritual Solution to Every Problem)
EU SUNT Dorințe împlinite. Meditație (I AM Wishes
Fulfilled)
Dorințe împlinite. Cum să stăpânim arta manifestării
(Wishes fulfilled. Mastering the Art of Manifesting)
Meditații pentru manifestare. Meditații de dimineață și
seară (Meditation for Manifesting)
101 căi de a-ți transforma viața (101 Ways to Transform
Your Life)
Fii stăpân pe viața ta! (Pulling Your Own Strings)
Pentru
TRACY LYNN DYER
Te iubesc
în felul special
despre care am scris
în aceste pagini.
CUPRINS
Introducere: O declaraț�ie personală 11
I. Preia controlul asupra propriei persoane 19

II. Prima iubire 45
III. N-ai nevoie de aprobarea lor 73
IV. Eliberează-te de trecut 107
V. Emoț�ii inutile – vinovăț�ia ș� i î�ngrijorarea 127
VI. Explorează necunoscutul 165
VII. Dărâmă barierele convenț�ionale 193
VIII. Capcana dreptăț�ii 227
IX. Renunț�ă la tergiversare – chiar acum 243
X. Declară-ț�i independenț�a 259
XI. Spune adio furiei 285
XII. Portretul unei persoane care ș� i-a extirpat
toate zonele eronate 303
Întreaga teorie a universului
i se adresează negreșit unui singur
individ – adică ȚIE.
– WALT WHITMAN
Introducere
O declarație personală
U n vorbitor stătea î�n faț�a unui grup de alcoolici hotărât

să le demonstreze, o dată pentru totdeauna, că alcoolul
e un rău de nedescris. Pe pupitru avea două vase identice,
cu câte un lichid transparent î�n ele. A precizat că unul con-
ț�ine apă curată ș� i celălalt e plin cu alcool pur. A pus un vier-
me mic î�n vasul cu apă ș� i toată lumea l-a văzut cum î�noată,
î�ndreptându-se către margine, de unde, pur ș� i simplu, s-a
târât î�n sus până la buza vasului. A luat apoi acelaș� i vierme
ș� i l-a pus î�n recipientul cu alcool. Viermele s-a dezintegrat
chiar sub ochii lor.
− Iată, spuse vorbitorul. Care-i morala?
O voce din spatele î�ncăperii rosti foarte clar:
− Eu văd că, dacă bei alcool, n-o să faci viermi niciodată.
Cartea asta are mulț�i „viermi“ î�n ea – adică, vei auzi ș� i
vei î�nț�elege exact ceea ce vrei tu, î�n baza multora dintre
propriile tale valori, credinț�e, prejudecăț�i ș� i experienț�e per-
sonale. Comportamentul autodistructiv ș� i modalităț�ile de a-l
combate sunt subiecte sensibile, greu de abordat î�n scris.
Poate, tu spui că eș� ti interesat să te autoanalizezi î�n pro-
funzime cu intenț�ia de a te schimba, î�nsă comportamentul
tău de multe ori spune altceva. Schimbarea e dificilă. Dacă
eș� ti ca majoritatea oamenilor, toată ființ�a ta se va î�mpo-
trivi muncii anevoioase de a î�ndepărta gândurile care î�ț�i
12 Zonele tale eronate
î�ntreț�in sentimentele ș� i comportamentele toxice. Î�nsă, î�n

ciuda „viermilor“, cred că î�ț�i va plăcea cartea asta. Eu o
ador! Ș� i am scris-o cu plăcere.
Deș� i nu consider că sănătatea psihică trebuie luată î�n
derâdere, nici nu sprijin ideea că tratarea acestui subiect
trebuie să fie lipsită de umor ș� i plină de un jargon obscur.
Am î�ncercat să evit explicaț�iile complicate, î�n special deoa-
rece nu cred că „a fi fericit“ e o chestiune sofisticată.
A fi sănătos e o stare naturală, iar mijloacele pentru
redobândirea sănătăț�ii se află la î�ndemâna fiecăruia dintre
noi. Consider că un amestec chibzuit de efort susț�inut, ju-
decată limpede, umor ș� i î�ncredere î�n sine constituie reț�eta
unui trai eficient. Nu cred î�n formule simandicoase ori î�n
incursiuni istorice î�n trecutul tău, pentru a afla că ai fost
„î�nvăț�at cu forț�a să faci la oliț�ă“ ș� i că altcineva e responsa-
bil pentru nefericirea ta.
Această carte conturează o modalitate plăcută de a atin-
ge fericirea – una care se bazează pe asumarea răspunderii
ș� i a angajamentului faț�ă de tine î�nsuț�i, precum ș� i pe pofta
de a trăi ș� i dorinț�a de a fi ceea ce alegi să fii î�n clipa de faț�ă.
Este o cale simplă, de bun-simț� . Dacă eș� ti un om sănătos ș� i
fericit, poate că î�ț�i spui î�n sinea ta: „Aș� fi putut ș� i eu să scriu
cartea asta.“ Ai dreptate. Nu e nevoie de o pregătire pro-
fesională î�n consiliere psihologică sau de un doctorat î�n
profesiile dedicate î�ntrajutorării altora, pentru a î�nț�elege
principiile traiului eficient. Acestea nu se î�nvaț�ă î�ntr-o sală
de clasă ori dintr-o carte. Le î�nveț�i dacă te dedici fericirii
tale ș� i faci ceva î�n această privinț�ă. Eu lucrez la asta î�n fie-
care zi, î�n timp ce î�i ajut ș� i pe alț�ii să facă alegeri similare.
Fiecare capitol al cărț�ii e structurat ca o ș� edinț�ă de con-
siliere psihologică. Această metodă are scopul de a-ț�i oferi
Introducere 13
oportunitatea să te ajuț�i cât mai bine singur. Aș� adar, se exa-

minează o anumită zonă eronată sau un anumit comporta-
ment vătămător ș� i se analizează antecedentele istorice ale
comportamentului respectiv î�n cultura noastră (ș� i, implicit,
î�n viaț�a ta). Accentul cade pe a te ajuta să î�nț�elegi de ce eș� ti
blocat î�n acea zonă toxică. Apoi î�ț�i sunt prezentate amănun-
ț�it comportamentele specifice care fac parte din respectiva
zonă eronată. Acestea ilustrează niș� te acț�iuni cotidiene ce
par perfect acceptabile, dar care î�n realitate dăunează feri-
cirii tale. Nu am oferit exemple de cazuri clinice cu tulburări
emoț�ionale severe, ci mesaje nevrotice cotidiene pe care le
transmitem cu toț�ii. Iar după ce trecem î�n revistă simpto-
mele tipice, analizăm motivele pentru care tu menț�ii com-
portamente ce nu te fac fericit. Asta presupune o examinare
atentă a sistemului de sprijin psihologic pe care ț�i l-ai con-
struit ca să î�ț�i menț�ii comportamentul autodistructiv, î�n loc
să renunț�i la el. Această secț�iune este o î�ncercare de a răs-
punde la î�ntrebările: „Ce am de câș� tigat din comportamen-
tul meu?“ ș� i „De ce persistă, dacă î�mi este dăunător?“
Pe măsură ce vei examina fiecare zonă eronată, vei ob-
serva cu siguranț�ă că secț�iunile cu „recompense“ implică
mesaje asemănătoare. Vei descoperi că motivele pentru
menț�inerea comportamentului nevrotic sunt relativ ace-
leaș� i pentru toate zonele eronate. Practic, este mai uș� or să
te agăț�i de o reacț�ie deprinsă, chiar dacă e autodistructivă.
Î�n plus, dacă menț�ii zonele eronate intacte, poț�i elimina
nevoia de a te schimba ș� i de a-ț�i asuma răspunderea. Aces-
te recompense ce vizează siguranț�a ș� i protecț�ia ta vor fi
evidente pe tot parcursul cărț�ii. Vei î�ncepe să observi că
sistemul tău de mentenanț�ă psihologică are rolul de a te
absolvi de orice vină ș� i de a ț�ine la distanț�ă orice oportu-
nitate de a te schimba. Dar faptul că ai aceleaș� i motive
pentru a perpetua comportamente dăunătoare diferite

face ca evoluț�ia desăvârș� ită să-ț�i fie ș� i mai accesibilă. Elimi-
nă acele motive ș� i î�ț�i vei eradica zonele eronate.
Fiecare capitol se î�ncheie cu câteva strategii clare, meni-
te să elimine comportamentul prin care î�ț�i reduci la tăcere
sinele autentic. Acest format de capitol reproduce o ș� edinț�ă
de consiliere psihologică, incluzând: explorarea dificultăț�ii
ș� i a contextelor î�n care aceasta iese la iveală, analiza com-
portamentului autodistructiv, î�nț�elegerea profundă a cau-
zelor sale ș� i strategiile concrete pentru eliminarea ariei
problematice.
Uneori, s-ar putea ca această abordare să ț�i se pară re-
petitivă. Este un semn bun; un semn al gândirii eficiente.
Sunt psihoterapeut de mulț�i ani. Ș� tiu că gândirea eficientă
– aceea care poate modifica tiparele autodistructive – nu
se dezvoltă doar pentru că pomeneș� te cineva de ea. O reve-
laț�ie profundă trebuie revăzută, reanalizată ș� i rememorată.
Numai atunci când o accepț�i ș� i o î�nț�elegi pe deplin, î�ncepi
să î�ț�i schimbi comportamentul. Tocmai de aceea trebuie să
insiș� ti temeinic pe anumite subiecte din paginile cărț�ii,
exact la fel cum ar fi acestea readuse mereu î�n discuț�ie ș� i î�n
ș� edinț�ele de consiliere.
Există două teme centrale care se î�mpletesc î�n paginile
acestei cărț�i. Prima se referă la capacitatea de a face ale-
geri cu privire la propriile emoț�ii. Î�ncepe să î�ț�i analizezi
viaț�a prin prisma alegerilor pe care le-ai făcut sau, dimpo-
trivă, nu ai reuș� it să le faci. Î�n acest fel, î�ț�i asumi total răs-
punderea pentru cine eș� ti ș� i ce simț�i. A fi mai fericit ș� i mai
eficient î�nseamnă a fi mai conș� tient de alegerile pe care le
ai la dispoziț�ie. TU EȘ� TI SUMA TUTUROR ALEGERILOR TALE,
iar eu sunt î�ndeajuns de insolit î�ncât să cred că, având
Introducere 15
suficientă motivaț�ie ș� i depunând efortul necesar, poț�i fi

orice alegi tu să fii.
A doua temă evidenț�iată î�n paginile cărț�ii vizează pre-
luarea controlului asupra momentelor pe care le trăieș� ti î�n
prezent. Această idee va reapărea de multe ori. Este o par-
te esenț�ială a procesului de curăț�are a zonelor tale eronate
ș� i de creare a fericirii proprii. Există un singur moment î�n
care poț�i trăi orice experienț�ă, iar acel moment este acum.
Î�nsă de multe ori, acesta e risipit din cauză că te preocupă
excesiv diferite experienț�e din trecut sau din viitor. Trans-
formarea ta pentru a trăi pe deplin clipa de faț�ă reprezintă
piatra de temelie a traiului eficient. Ș� i, practic, toate com-
portamentele autodistructive (adică zonele eronate) sunt
eforturi de a trăi î�ntr-un alt moment decât cel de faț�ă.
„A face alegeri“ ș� i „a trăi î�n prezent“ sunt idei care vor
fi subliniate î�n aproape fiecare pagină a acestei cărț�i. Citind
cu atenț�ie, vei î�ncepe î�n curând să î�ț�i pui î�ntrebări care nu
ț�i-au venit până acum î�n minte. „De ce aleg să fiu supărat î�n
clipa asta?“ ș� i „Cum pot să profit mai mult de clipa de faț�ă?“
sunt interogaț�ii interioare ale unei persoane care se î�nde-
părtează de zonele sale eronate ș� i se î�ndreaptă către auto-
nomie personală ș� i fericire.
Cartea se î�ncheie cu o scurtă descriere a unei persoane
care ș� i-a curăț�at toate zonele eronate ș� i care trăieș� te î�ntr-un
univers emoț�ional controlat din interior, ș� i nu din exterior.
Următoarele 25 de î�ntrebări măsoară capacitatea ta de a
alege fericirea ș� i î�mplinirea. Parcurge-le î�ntr-un mod cât se
poate de obiectiv ș� i evaluează-te pe tine î�nsuț�i ș� i felul î�n
care î�ț�i trăieș� ti clipa de faț�ă. Răspunsurile afirmative („da“)
indică măiestria personală ș� i abilitatea de a face alegeri î�n
mod eficient.
1. Crezi că mintea ta gândeș� te pe cont propriu? (Capitolul I)

2. Eș� ti capabil să î�ț�i controlezi propriile sentimente? (Ca-
pitolul I)
3. Eș� ti motivat intrinsec, nu extrinsec? (Capitolul VII)
4. Te-ai eliberat de nevoia de a fi aprobat? (Capitolul III)
5. Tu î�ți� stabileș� ti propriile reguli de conduită? (Capitolul VII)
6. Te-ai eliberat de dorinț�a de a se face dreptate ș� i de a fi
totul corect? (Capitolul VIII)
7. Poț�i să te accepț�i aș� a cum eș� ti ș� i să nu te plângi? (Capi-
tolul II)
8. Ai renunț�at să mai idolatrizezi diverș� i eroi? (Capitolul VIII)
9. Preferi să acț�ionezi, decât să critici? (Capitolul IX)
10. Î�ntâmpini cu entuziasm misterul ș� i necunoscutul? (Ca-
pitolul VI)
11. Poț�i evita să te descrii î�n termeni absoluț�i? (Capitolul IV)
12. Poț�i să te iubeș� ti pe tine î�nsuț�i î�n orice moment? (Capi-
tolul II)
13. Poț�i să î�ț�i cultivi propriile rădăcini ș� i să te eliberezi de
convingerile î�nrădăcinate? (Capitolul X)
14. Ai eliminat din viaț�a ta toate relaț�iile de dependenț�ă?
(Capitolul X)
15. Ai eliminat din viaț�a ta î�n totalitate obiceiul de a î�nvi-
novăț�i ș� i a reproș� a? (Capitolul VII)
16. Te-ai eliberat pentru totdeauna de sentimentul de vi-
novăț�ie? (Capitolul V)
17. Eș� ti capabil să nu î�ț�i faci griji î�n privinț�a viitorului? (Ca-
pitolul V)
18. Poț�i primi ș� i dărui dragoste? (Capitolul II)
Introducere 17
19. Poț�i evita furia paralizantă î�n viaț�a ta? (Capitolul XI)
20. Ai eliminat tergiversarea ca stil de viaț�ă? (Capitolul IX)
21. Ai î�nvăț�at cum să dai greș� ș� i să î�nveț�i lecț�ia î�n mod efi-
cient? (Capitolul VI)
22. Poț�i să te bucuri de spontaneitate, fără să î�ț�i faci vreun
plan? (Capitolul VI)
23. Eș� ti î�n stare să apreciezi umorul ș� i să vezi partea fru-
moasă a lucrurilor? (Capitolul XI)
24. Cei din jur te tratează aș� a cum vrei tu? (Capitolul X)
25. Eș� ti motivat de potenț�ialul tău de a evolua, ș� i nu de ne-
voia de a-ț�i repara deficienț�ele? (Capitolul I)
Î�n orice moment al vieț�ii tale, poț�i alege să spui „da“ la

toate î�ntrebările de mai sus, dacă eș� ti dispus să revoci multe
dintre obligaț�iile de tipul „trebuie să“ ș� i „se cuvine să“ pe
care le-ai integrat de-a lungul vieț�ii. Adevărata alegere este
să decizi dacă vrei să fii liber sau să rămâi prins î�n lanț�urile
aș� teptărilor pe care le au alț�ii de la tine.
După ce-a asistat la una dintre prelegerile mele, Doris
Warshay, o prietenă de-a mea, mi-a scris o poezie pe care a
intitulat-o „New Directions“ („Direcț�ii noi“).
Vreau să călătoresc cât de departe se poate.

Bucuria din sufletul meu s-o ating,
Limitele pe care le cunosc să le schimb,
Să simt cum mintea și spiritul meu cresc;
Vreau să trăiesc, să exist, „să fiu“ eu
Și să ascult adevărurile dinlăuntrul meu.
Sper că această carte te va ajuta să elimini „viermii“

sau ochelarii de cal care te î�mpiedică să trăieș� ti experienț�e
noi ș� i frumoase, astfel î�ncât să descoperi ș� i să-ț�i alegi pro-
priile direcț�ii inedite.
Capitolul I
Preia controlul asupra
propriei persoane
Esența măreției rezidă în capacitatea de a alege împlinirea

personală, în circumstanțe în care alții aleg nebunia.
U ită-te î�n spatele tău. Vei observa că ai o companie con-

stantă. Din lipsa unor denumiri mai bune, o poț�i numi
Propria Moarte. Ș� i te poț�i teme de acest urmăritor sau î�l
poț�i folosi î�n avantajul tău. Alegerea î�ț�i aparț�ine.
Când moartea e o propunere veș� nică ș� i viaț�a-i extraor-
dinar de scurtă, î�ntreabă-te aș� a: „Oare, ar fi cazul să evit
lucrurile pe care chiar î�mi doresc să le fac?“; „Ar trebui să-mi
trăiesc viaț� a aș� a cum vor alț� ii?; „Chiar este important să
acumulez lucruri?; „O fi amânarea calea cea mai bună î�n
viaț�ă?“. Există ș� anse mari ca răspunsurile tale să poată fi
rezumate î�n doar câteva cuvinte: Trăieș� te... Fii tu î�nsuț�i...
Bucură-te... Iubeș� te.
Poț�i să te temi î�n zadar de moarte sau poț�i să o folo-
seș� ti pentru a î�nvăț�a să trăieș� ti eficient. Ascultă-l pe Ivan
Ilici, eroul lui Tolstoi, cum î�l aș� teaptă pe marele nivelator,
cugetând la un trecut ce fusese dominat complet de alț�i oa-
meni, la o viaț�ă î�n care el renunț�ase la controlul asupra
propriei persoane pentru a se î�ncadra î�ntr-un sistem:
Îi trecuse prin minte că ceea ce i se păruse o abera-

ție, adică gândul că nu își trăise viața cum ar fi tre-
buit, s-ar putea să fie un adevăr. Îi mai trecuse prin
minte că acele tentative firave de a lupta cu ceea ce
oamenii sus-puși socoteau a fi onorabil – tentative
firave la care renunțase imediat – ar fi putut să fie
calea corectă, iar restul să fie fals. Și slujba, și felul
în care își rânduise viața, și familia lui, și preocu-
pările sociale și profesionale – era posibil ca toate
acestea să fi fost false. Încercase să le apere în fața
propriei sale conștiințe, dar brusc percepuse toată
șubrezenia lor. De fapt, nu avea ce apăra.*
Data viitoare când ai de luat o decizie ce presupune să

te gândeș� ti dacă să preiei sau nu controlul asupra propriei
persoane ș� i să alegi singur, pune-ț�i o î�ntrebare importantă:
„Cât timp o să fiu mort?“ Având perspectiva aceasta a eter-
nităț�ii, poț�i să î�ț�i iei propriile alegeri ș� i să laș� i deoparte gri-
jile, fricile, î�ndoiala că ț�i-ai putea permite să faci acel lucru
ș� i vinovăț�ia celor care vor trăi o veș� nicie.
Dacă nu î�ncepi să faci aceș� ti paș� i, te poț�i aș� tepta să-ț�i
trăieș� ti î�ntreaga viaț�ă aș� a cum î�ț�i indică alț�ii. Totuș� i, dacă
ș� ederea ta pe pământ este atât de scurtă, ar trebui măcar
să fie plăcută. Altfel spus, e viaț�a ta; fă ce vrei tu cu ea.
Fericirea și propriul IQ
Preluarea controlului asupra propriei persoane implică
eradicarea unor mituri foarte larg răspândite. Î�n fruntea
listei se află noț�iunea că inteligenț�a se măsoară î�n funcț�ie
* Lev Tolstoi, Sonata Kreutzer. Moartea lui Ivan Ilici, traducere din limba rusă
de Ana-Maria Brezuleanu și Magda Achim, Ed. Polirom, Iași, 2013. (n. trad.)
Preia controlul asupra propriei persoane 21
de capacitatea ta de a soluț�iona probleme complexe, de a citi,

a scrie ș� i a socoti la anumite niveluri, precum ș� i de a rezolva
rapid ecuaț�ii abstracte. Această viziune asupra inteligenț�ei
susț�ine ideea că educaț�ia formală ș� i performanț�a academică
sunt adevăratele măsuri ale î�mplinirii personale. Î�ncurajează
un fel de snobism intelectual ce implică niș� te rezultate descu-
rajante. Am ajuns să credem că este „inteligentă“ o persoană
care are multe distincț�ii educaț�ionale, care este as la o anumi-
tă disciplină ș� colară (e bună la matematică, la ș� tiinț�ele exacte,
are un vocabular bogat, o memorie bună pentru informaț�ii
superflue sau citeș� te repede). Î�nsă spitalele de psihiatrie sunt
pline de pacienț�i cu calificări „ca la carte“ – dar ș� i cu mulț�i
pacienț�i... fără. Adevăratul barometru pentru măsurarea in-
teligenț�ei este o viaț�ă fericită, fructuoasă, trăită î�n fiecare zi
ș� i î�n fiecare moment prezent al fiecărei zile.
Dacă eș� ti fericit, dacă valorifici la maximum fiecare mo-
ment al vieț�ii tale, atunci eș� ti o persoană inteligentă. Capaci-
tatea de a rezolva probleme este o anexă utilă pentru fericirea
ta. Dar dacă ș� tii că, î�n ciuda neputinț�ei tale de a soluț�iona o
anumită chestiune, tot poț�i alege fericirea personală sau
măcar poț�i refuza să alegi nefericirea, atunci eș� ti un om inte-
ligent. Eș� ti inteligent pentru că deț�ii arma supremă î�mpotriva
marii „CN“. Dap, despre ea vorbim – Căderea Nervoasă.
Poate vei fi uimit să afli că, de fapt, căderea nervoasă nu
există. Nervii nu cad. Disecă tu un om ș� i caută-i nervii căzuț�i.
Nu-i vei găsi niciodată. Oamenii „inteligenț�i“ nu au căderi
nervoase, fiindcă deț�in controlul asupra propriei persoa-
ne. Ș� tiu să aleagă fericirea î�n locul depresiei, pentru că ș� tiu
cum să facă faț�ă problemelor din viaț�a lor. De remarcat
ceva: nu am spus că ei ș� tiu să rezolve problemele. Î�n loc să-ș� i
măsoare inteligenț�a î�n funcț�ie de abilitatea lor de a rezolva
o problemă, o măsoară î�n funcț�ie de capacitatea lor de a se

menț�ine fericiț�i ș� i î�ncrezători î�n sine, indiferent dacă pro-
blema se rezolvă sau nu.
Poț�i î�ncepe să te consideri cu adevărat inteligent î�n baza
felului î�n care alegi să te simț�i atunci când te confrunț�i cu
situaț�ii dificile. Chinurile vieț�ii sunt cam aceleaș� i pentru
fiecare dintre noi. Toț�i oamenii care au de-a face cu alte per-
soane î�ntr-un context social î�ntâmpină provocări asemă-
nătoare. Neî�nț�elegerile, conflictele ș� i compromisurile fac
parte din ceea ce î�nseamnă să fii om. Tot aș� a, banii, bătrâ-
neț� ea, boala, moartea, dezastrele naturale ș� i accidentele
sunt fenomene ce ridică probleme, practic, pentru toț�i oa-
menii. Doar că unii reuș� esc s-o scoată la capăt, să evite
descurajarea ș� i nefericirea paralizantă î�n ciuda acestor
î�ntâmplări, î�n timp ce alț�ii se prăbuș� esc, devin inerț�i sau
suferă o cădere nervoasă. Cei care acceptă problemele ca
fiind parte integrantă a condiț�iei umane ș� i nu-ș� i măsoară
fericirea î�n funcț�ie de absenț�a problemelor sunt cei mai in-
teligenț�i oameni din lume, dar ș� i cei mai rari.
A î�nvăț�a cum să preiei controlul absolut asupra propriei
persoane implică adoptarea unui proces de gândire com-
plet nou, care se poate dovedi anevoios, deoarece există nu-
meroase forț�e î�n societatea noastră ce conspiră î�mpotriva
responsabilităț�ii individuale. Trebuie să ai î�ncredere î�n ca-
pacitatea ta de a te simț�i la nivel emoț�ional aș� a cum alegi
tu să te simț�i, î�n orice moment al vieț�ii tale. Aceasta ț�i s-ar
putea părea o noț�iune radicală. Probabil, ai crescut cu con-
vingerea că nu î�ț�i poț�i controla propriile emoț�ii, că mânia,
frica ș� i ura, precum ș� i dragostea, extazul ș� i bucuria sunt
lucruri care „ț�i se î�ntâmplă“. Că omul nu controlează aceste
lucruri, ci doar le acceptă. Aș� adar, când se petrec eveni-
mente nefericite, simț�i î�n mod firesc tristeț�e, precum ș� i
speranț�a că vor urma niș� te evenimente fericite, ca să te

poț�i simț�i bine foarte curând.
Alege cum vrei să te simți

Sentimentele nu sunt doar emoț�ii care ț�i se î�ntâmplă. Sen-
timentele sunt reacț�ii pe care alegi să le ai. Dacă deț�ii con-
trolul asupra emoț�iilor tale, nu trebuie să alegi reacț�ii care
î�ț�i sunt dăunătoare. Odată ce î�nveț�i că poț�i simț�i ceea ce
alegi să simț�i, vei porni pe drumul către „inteligenț�ă“ – un
drum fără cărări ocolite care să ducă spre căderi nervoase.
Acest drum va fi unul inedit, deoarece vei privi fiecare
emoț�ie ca pe o alegere, ș� i nu ca pe o condiț�ie a vieț�ii. Iată
chintesenț�a libertăț�ii personale.
Poț� i ataca prin logică mitul conform căruia nu deț� ii
controlul asupra emoț�iilor tale. Folosind un silogism sim-
plu (adică un raț�ionament care conț�ine o premisă majoră,
o premisă minoră ș� i o concluzie bazată pe acordul dintre
cele două premise), poț�i iniț�ia procesul de preluare a con-
trolului asupra propriei persoane, atât la nivel intelectual,
cât ș� i emoț�ional.
Raționament logic
Premisa majoră: Aristotel este bărbat.
Premisa minoră: Toț�i bărbaț�ii au păr pe faț�ă.
Concluzia: Aristotel are păr pe faț�ă.
Raționament ilogic
Premisa majoră: Aristotel are păr pe faț�ă.
Premisa minoră: Toț�i bărbaț�ii au păr pe faț�ă.
Concluzia: Aristotel este bărbat.
Este clar că trebuie să fii atent atunci când foloseș� ti logi-

ca, astfel î�ncât să existe o concordanț�ă î�ntre premisa majoră
ș� i cea minoră. Î�n al doilea exemplu, Aristotel ar putea fi o
maimuț�ă sau o cârtiț�ă. Iată î�n cele ce urmează un raț�iona-
ment logic ce poate î�nlătura pentru totdeauna ideea că nu
poț�i prelua controlul asupra universului tău emoț�ional.
Premisa majoră: Pot să-mi controlez gândurile.

Premisa minoră: Sentimentele mele sunt cauzate de gân-
durile mele.
Concluzia: Pot să-mi controlez sentimentele.
Premisa ta majoră este clară. Ai puterea de a gândi orice

alegi să-ț�i intre î�n cap. Deș� i crezi că un lucru î�ț�i „vine deo-
dată“ î�n minte, reț�ine că tu alegi să-l pui acolo, chiar dacă
nu ș� tii de ce. Aș� adar, ai puterea de a-l alunga ș� i, prin urmare,
de a-ț�i controla lumea mintală. Eu pot să te î�ndemn „Gân-
deș� te-te la o antilopă roz“, iar tu poț�i s-o faci verde sau s-o
transformi î�ntr-un porc-furnicar sau, pur ș� i simplu, să te
gândeș� ti la altceva – dacă asta doreș� ti. Numai tu controlezi
gândurile care î�ț�i pătrund î�n minte. Dacă nu crezi, răspun-
de la următoarea î�ntrebare: „Dacă nu tu î�ț�i controlezi gân-
durile, atunci cine?“ Soț�ul sau soț�ia ta, ș� eful tău, mama ta?
Iar dacă ei sunt cei care controlează ceea ce gândeș� ti tu,
atunci trimite-i să facă psihoterapie ș� i imediat te vei simț�i
tu mai bine. Dar ș� tii că nu este aș� a. Tu ș� i numai tu î�ț�i poț�i
controla sistemul de gândire (exceptând situaț�iile extreme
de spălare pe creier sau experimentele de condiț�ionare ș� i
inoculare, ce nu fac parte din viaț�a ta). Gândurile tale sunt
ale tale; doar tu le poț�i păstra, schimba, î�mpărtăș� i sau ana-
liza. Nimeni nu poate pătrunde î�n mintea ta ș� i nu poate
percepe gândurile tale aș� a cum le trăieș� ti tu. Tu singur î�ț�i

controlezi gândurile, aș� adar î�ț�i poț�i folosi creierul după cum
crezi de cuviinț�ă.
Premisa ta minoră nu poate fi pusă la î�ndoială, dacă iei
î�n calcul cercetările ș� tiinț�ifice ș� i judeci la rece situaț�ia. Nu
poț�i avea un sentiment sau o emoț�ie, fără să fi avut mai î�ntâi
un gând. Î�n absenț�a creierului, capacitatea ta de a „simț�i“
dispare cu desăvârș� ire. Un sentiment este o reacț�ie fizică la
un gând. Dacă plângi, te î�nroș� eș� ti, î�ț�i creș� te ritmul cardiac
sau ai oricare altă reacț�ie emoț�ională din lista interminabi-
lă de posibilităț�i, î�nseamnă că ai primit mai î�ntâi un semnal
din centrul gândirii. Când centrul gândirii este deteriorat
sau scurtcircuitat, nu mai poț�i avea reacț�ii emoț�ionale. De
exemplu, anumite leziuni pe creier te î�mpiedică să simț�i
durere fizică, aș� a că ai putea să î�ț�i prăjeș� ti mâna pe plită, la
propriu, ș� i să nu simț�i nicio durere. Tu ș� tii că nu ai cum să
ocoleș� ti centrul gândirii, ca să nu mai resimț�i nicio senza-
ț�ie î�n corpul tău. Astfel, premisa ta minoră se bazează pe
un adevăr. Orice senzaț�ie pe care o ai a fost precedată de
un gând, iar fără creier nu poț�i avea nicio emoț�ie.
Concluzia ta este, de asemenea, inevitabilă. Dacă tu î�ț�i
controlezi gândurile, iar sentimentele tale decurg din gân-
duri, î�nseamnă că eș� ti capabil să-ț� i controlezi propriile
sentimente. Ș� i î�ț�i poț�i controla sentimentele, dacă lucrezi
la gândurile care le-au precedat. Mai simplu spus, tu crezi
că anumite lucruri sau oameni te fac nefericit, dar nu este
aș� a. Tu singur te faci nefericit, din cauza gândurilor pe care
le ai vizavi de oamenii sau lucrurile din viaț�a ta. Pentru a fi
un om liber ș� i sănătos, trebuie să î�nveț�i să gândești diferit.
Odată ce reuș� eș� ti să-ț�i schimbi gândurile, î�ncep să apară ș� i
noile tale sentimente, iar acesta este primul pas î�n drumul
către libertatea personală.
Pentru a privi silogismul printr-o prismă mai personală,

să ne î�ndreptăm atenț�ia asupra lui Cal, un tânăr funcț�ionar
administrativ care î�ș�i petrece majoritatea timpului chinuit
de gândul că ș� eful său î�l crede un netot. Cal este foarte ne-
fericit, deoarece ș� eful lui are o părere proastă despre el.
Dar dacă tânărul Cal nu ar fi ș� tiut că ș� eful său î�l crede netot,
ar mai fi fost nefericit? Sigur că nu. Cum să fie nefericit din
cauza unui lucru pe care nu-l ș� tie? Prin urmare, nefericirea
lui nu e cauzată de ceea ce crede sau nu crede ș� eful său.
Nefericirea lui este cauzată de ceea ce gândeș� te el î�nsuș� i.
Î� n plus, Cal e nefericit ș� i din cauza convingerii sale că ceea
ce gândeș� te o altă persoană e mai important decât ceea ce
gândeș� te el.
Aceeaș� i logică se aplică î�n cazul tuturor evenimentelor,
lucrurilor ș� i opiniilor. Moartea î�n sine nu te î�ntristează; nu
te poț�i î�ntrista decât după ce afli că o anumită persoană a
murit, aș� a că nu moartea î�n sine este cauza nefericirii, ci
ceea ce gândeș� ti tu despre acel eveniment. Uraganele nu
sunt descurajante î�n sine; descurajarea este resimț�ită ex-
clusiv de oameni. Dacă eș� ti descurajat din cauza unui ura-
gan, î�nseamnă că tu î�nsuț�i î�ț�i spui anumite lucruri care te
descurajează. Asta nu î�nseamnă că ar trebui să te minț�i sin-
gur, ca să ajungi să te bucuri de un uragan, ci mai degrabă
să te î�ntrebi aș� a: „De ce să aleg descurajarea? Mă va ajuta
să depăș� esc mai uș� or acest eveniment?“
Ai crescut î�ntr-o cultură care te-a î�nvăț�at că nu eș� ti res-
ponsabil de sentimentele tale, chiar dacă adevărul silogis-
tic î�ț�i spune că eș� ti. Ai asimilat o pleiadă de afirmaț�ii pentru
a te apăra de faptul că tu chiar î�ț�i poț�i controla sentimentele.
Iată o listă scurtă de replici pe care le-ai folosit de nenumă-
rate ori. Analizează mesajul pe care acestea î�l transmit:
• „M-ai făcut să sufăr.“

• „Mă faci să mă simt prost.“
• „Nu pot controla ce simt.“
• „Pur ș� i simplu sunt nervoasă, nu mă pune să explic
de ce.“
• „Omul ăsta mă dezgustă.“
• „Mi-e frică de î�nălț�ime.“
• „Mă faci să mă jenez.“
• „Ea mă excită.“
• „M-ai făcut de râs î�n public.“
Lista este, probabil, interminabilă. Fiecare dintre aceste

enunț�uri include mesajul că nu eș� ti tu responsabil pentru
ceea ce simț�i. Acum, să rescriem lista astfel î�ncât să expri-
me adevărul, adică să reflecte faptul că tu controlezi ceea
ce simț�i ș� i că sentimentele tale provin din gândurile pe
care le ai vizavi de orice aspect:
• „Sufăr din cauza lucrurilor pe care mi le-am spus

singură despre reacț�ia ta faț�ă de mine.“
• „Eu singur m-am convins că merit să mă simt prost.“
• „Pot controla ce simt, dar am ales să fiu supărat.“
• „Am decis să fiu nervoasă, fiindcă de obicei î�i pot
manipula pe ceilalț�i cu furia mea, î�ntrucât ei cred
că eu î�i controlez.“
• „Eu î�mi fac silă singur.“
• „Eu mă î�nfricoș� ez când văd î�nălț�imi.“
• „Mă umplu de jenă singură.“
• „Eu mă excit când sunt î�n preajma ei.“
• „Mi-am indus singur ruș� ine, punând mai mult preț�

pe opiniile tale decât pe-ale mele ș� i crezând că ș� i
ceilalț�i vor face la fel.“
Poate consideri că afirmaț�iile din prima listă nu au mare

î�nsemnătate, fiind doar niș� te figuri de stil care au devenit
cliș� ee î�n cultura noastră. Dacă acesta e raț�ionamentul tău,
atunci î�ntreabă-te de ce afirmaț�iile din cea de-a doua listă
nu s-au transformat î�n cliș� ee. Răspunsul stă î�n cultura noas-
tră, care inoculează gândirea din prima listă ș� i descurajează
logica din cea de-a doua listă.
Mesajul este cât se poate de clar. Tu eș� ti responsabil
pentru ceea ce simț�i. Ș� i resimț�i î�ntocmai ceea ce gândeș� ti.
Î�nsă poț�i î�nvăț�a să gândeș� ti diferit î�n orice aspect al vieț�ii
– dacă iei această hotărâre. Î�ntreabă-te dacă î�ntr-adevăr
merită să fii nefericit, deprimat sau suferind. Apoi î�ncepe
să analizezi î�n profunzime gândurile care î�ț�i provoacă ast-
fel de stări nedorite.
Învață să nu fii nefericit (o sarcină grea)

Nu-i uș� or să-ț�i schimbi modul de gândire. Te-ai obiș� nuit cu
o anumită mentalitate, precum ș� i cu gândurile supărătoare
ce decurg din ea. Este necesar un efort considerabil pentru
a te dezvăț� a de toate obiceiurile mintale pe care ț� i le-ai
format până acum. Fericirea este uș� or de trăit, dar a î�nvăț�a
cum să nu fii nefericit poate fi greu.
Fericirea este o condiț�ie firească a unei persoane. Do-
vezile sunt cât se poate de evidente, când te uiț�i la copiii
mici. Î� nsă e greu să dai uitării toate impunerile cauzate
de „trebuie“ ș� i „se cuvine“ pe care le-ai asimilat î�n trecut.
Preluarea controlului asupra propriei persoane î�ncepe cu

conș� tientizarea. Fii atent când spui lucruri precum: „Mi-a
rănit sentimentele.“ Reaminteș� te-ț�i ce faci, chiar î�n momen-
tul î�n care faci lucrul respectiv. Adoptarea unei gândiri noi
presupune conș� tientizarea gândirii vechi. Te-ai obiș� nuit cu
tiparele mintale care plasează î�n exteriorul tău cauzele
sentimentelor tale. Ai dedicat mii de ore din viaț�a ta conso-
lidării acestei mentalităț�i ș� i va trebui să echilibrezi balanț�a
cu mii de ore de gândire nouă, care să implice asumarea
responsabilităț�ii pentru propriile sentimente. Este greu, al
naibii de greu. Ș� i ce dacă? Ă� sta nu este nici pe departe un
motiv pentru a evita s-o faci.
Aminteș� te-ț�i de perioada î�n care î�nvăț�ai cum să conduci
un automobil cu transmisie manuală. Ț� i se părea că te con-
frunț�i cu o problemă insurmontabilă. Trei pedale – ș� i doar
două picioare pentru a le manevra. Primul pas a fost să con-
ș� tientizezi complexitatea sarcinii. Dai drumul uș� or la am-
breiaj (ups! prea repede, zdruncinătură), apeș� i acceleraț�ia
î�n timp ce dai drumul la ambreiaj, piciorul drept este pen-
tru frână, dar ambreiajul trebuie apăsat până la refuz, altfel
te zdruncini iar. O mie de semnale mintale: trebuie să gân-
deș� ti permanent, să-ț�i foloseș� ti creierul neî�ncetat. Acum ce
trebuie să fac? Prima etapă este conștientizarea; apoi ur-
mează o mie de î�ncercări, greș� eli, eforturi noi – până î�n ziua
când intri î�n maș� ină ș� i conduci fără probleme. Nu mai tragi
de timp, nu te mai zdruncini, nu te mai gândești. Conducerea
unui vehicul cu transmisie manuală devine o a doua natură.
Dar cum ai reuș� it? Cu mare dificultate. Cu multă gândire,
reamintire ș� i muncă î�n momentul prezent.
Ș� tii cum să-ț�i adaptezi mintea pentru î�ndeplinirea unor
sarcini fizice, cum ar fi coordonarea mâinilor ș� i picioarelor
pentru condus. Ei bine, acest proces este mai puț�in cunos-

cut, dar identic, î�n universul emoț�ional. Ai î�nvăț�at obiceiu-
rile pe care le ai acum consolidându-le de-a lungul î�ntregii
tale vieț�i. Te simț�i supărat, nervos, rănit ș� i frustrat î�n mod
automat, deoarece ai î�nvăț�at să gândeș� ti aș� a cu mult timp
î�n urmă. Ț� i-ai acceptat comportamentul ș� i nu te-ai străduit
niciodată să-l conteș� ti. Dar poț�i î�nvăț�a cum să nu fii supă-
rat, nervos, rănit sau frustrat, tot aș� a cum ai î�nvăț�at să intri
î�n stările acestea dăunătoare.
De exemplu, ai fost î�nvăț�at că mersul la dentist este o
experienț�ă neplăcută, asociată cu durerea. Mereu ai simț�it
că e un lucru dezagreabil ș� i chiar î�ț�i repeț�i convingeri pre-
cum: „Urăsc freza aia.“ Dar toate acestea sunt reacț�ii de-
prinse. Poț�i face ca î�ntreaga experienț�ă să funcț�ioneze î�n
avantajul, ș� i nu î�n detrimentul tău, dacă alegi să o transfor-
mi î�ntr-o procedură plăcută ș� i palpitantă. Ai putea, dacă
ț�i-ai pune mintea la contribuț�ie, să-ț�i antrenezi mintea
pentru ca sunetul frezei să-ț�i amintească de o experienț�ă
sexuală frumoasă ș� i, de fiecare dată când se aude bâzâitul
acela, să vizualizezi cel mai orgiastic moment al vieț�ii tale.
Ai putea să ai un gând diferit vizavi de ceea ce î�nainte consi-
derai a fi durere ș� i să alegi să simț�i ceva nou ș� i plăcut. Este
mult mai captivant ș� i mai satisfăcător să preiei controlul ș� i
să-ț�i iei î�n stăpânire experienț�a stomatologică, decât să păs-
trezi î�n minte vechile imagini, î�ndurând suferinț�a.
Se poate î�ntâmpla să fii sceptic. E posibil să-ț�i spui ceva
de genul: „Pot să mă gândesc eu la asta oricât; când por-
neș� te freza aia, sunt tot nefericit.“ Aminteș� te-ț�i de trans-
misia manuală. Când ai crezut că poț�i să conduci? Un gând
devine o convingere după ce insiș� ti asupra lui î�n mod
repetat, nu doar dacă î�l î�ncerci o singură dată ș� i î�ț�i foloseș� ti

incapacitatea iniț�ială ca raț�ionament pentru a renunț�a.
A prelua controlul asupra sinelui tău presupune ceva
mai mult decât a î�ncerca o serie de gânduri noi pentru a
vedea dacă î�ț�i plac. Acest demers necesită hotărârea de a fi
fericit ș� i apoi de a pune la î�ndoială ș� i a distruge fiecare gând
care generează o nefericire interioară ce te blochează.
Alegerea, libertatea ta supremă

Dacă î�ncă mai crezi că nu tu alegi să fii nefericit, î�ncearcă să
î�ț�i imaginezi următoarele secvenț�e. Să presupunem că, de
fiecare dată când te simț�i nefericit, e ca ș� i cum ai fi supus
unui tratament neplăcut. Poate că eș� ti î�ncuiat singur î�ntr-o
cameră pentru intervale lungi sau, din contră, eș� ti forț�at
să stai zile î�ntregi î�ntr-un lift aglomerat. Poate nu ț�i se dă
nimic de mâncare sau, invers, eș� ti obligat să consumi un
preparat dezagreabil. Sau poate că eș� ti torturat – vreau să
spun, torturat fizic de alte persoane, nu torturat psihic de
tine î�nsuț�i. Continuă să-ț�i imaginezi că ț�i se aplică oricare
dintre pedepsele acestea, până când reuș� eș� ti să-ț�i alungi
sentimentul real de nefericire. Î�ntr-un astfel de context, cât
timp crezi că ai mai păstra nefericirea î�n tine? Probabil, ai
prelua controlul destul de rapid. Deci, î�ntrebarea nu este
dacă poț�i sau nu să preiei controlul asupra sentimentelor
tale, ci dacă eș� ti dispus să o faci. Cât poț�i î�ndura, până să
faci alegerea aceasta? Ș� i totuș� i, unii oameni aleg să-ș� i piar-
dă minț�ile, î�n loc să preia controlul. Alț�ii, pur ș� i simplu, se
dau bătuț�i ș� i cad pradă unei vieț�i pline de suferinț�ă, deoa-
rece dividendul pe care î�l primesc din partea milei este mai
mare decât recompensa adusă de fericire.
Este vorba aici despre abilitatea ta î�n orice moment al

vieț�ii de a alege fericirea sau măcar de a nu alege neferici-
rea. O opț�iune ș� ocantă poate, dar la care trebuie să te gân-
deș� ti cu atenț�ie î�nainte de a o respinge, deoarece a o refuza
î�nseamnă a renunț�a la tine î�nsuț�i. A nega existenț�a acestei
abilităț�i î�nseamnă a crede că nu tu, ci o altă persoană deț�i-
ne controlul asupra ta. Ș� i totuș� i, s-ar putea ca alegerea de a
fi fericit să fie mai uș� oară decât anumite lucruri care î�ț�i î�n-
curcă zilnic viaț�a.
Iar dacă eș� ti liber să alegi fericirea î�n detrimentul ne-
fericirii, î�nseamnă că î�n viaț�a cotidiană eș� ti liber să alegi un
comportament care î�ț�i oferă î�mplinire î�n locul celui care î�ț�i
face rău. De exemplu, î�n ziua de azi, dacă ai maș� ină, există
ș� anse mari să rămâi deseori blocat î�n trafic. Ia să vedem, te
enervezi, î�i î�njuri pe ceilalț�i ș� oferi, î�ț�i ocărăș� ti pasagerii, te
descarci pe oricine ș� i orice î�ț�i iese î�n cale? Î�ț�i justifici com-
portamentul spunând că traficul mereu î�ț�i face nervi, că
pur ș� i simplu î�ț�i pierzi controlul î�n ambuteiaje? Dacă da,
î�nseamnă că eș� ti obiș� nuit să crezi anumite lucruri despre
tine ș� i despre felul î�n care te comporț�i î�n trafic. Dar dacă ai
decide să gândeș� ti altceva? Ce-ar fi dacă ai alege să î�ț�i fo-
loseș� ti mintea î�n mod constructiv? Ar dura un timp, dar ai
putea î�nvăț�a să vorbeș� ti altfel cu tine î�nsuț�i, să te obiș� nu-
ieș� ti cu un nou comportament – cum ar fi să fluieri, să cânț�i,
să porneș� ti un reportofon pentru a-ț�i î�nregistra mesajele
sau chiar să-ț�i cronometrezi amânarea furiei cu intervale
de 30 de secunde. Nu vei î�nvăț�a să-ț�i placă traficul, dar vei
î�nvăț�a să pui î�n practică (foarte î�ncet, la î�nceput) niș� te con-
vingeri noi. Decide să nu te mai simț�i incomod. Cu paș� i
lenț�i, dar progresivi, alege să î�nlocuieș� ti vechile emoț�ii dă-
unătoare cu sentimente ș� i obiceiuri noi, mai sănătoase.
Poț�i alege să procedezi astfel î�ncât fiecare experienț�ă

să fie plăcută ș� i incitantă. Petrecerile formale ș� i ș� edinț�ele
plictisitoare sunt un teren fertil pentru alegerea de sen-
zaț�ii noi. Când te plictiseș� ti, poț�i să î�ț�i pui mintea la lucru
î�n diverse feluri palpitante, schimbând subiectul discuț�iei
printr-o observaț�ie-cheie, structurând primul capitol din
romanul pe care te gândeș� ti să-l scrii sau elaborând planuri
inedite pentru a evita astfel de situaț�ii î�n viitor. A-ț�i folosi
mintea î�n mod activ î�nseamnă a evalua oamenii ș� i eveni-
mentele care î�ț�i provoacă cele mai mari dificultăț�i ș� i a decide
apoi să depui noi eforturi mintale pentru a face ca provo-
cările să acț�ioneze î�n favoarea ta. Dacă, atunci când mergi
la restaurant, te supără de obicei servirea proastă, gândeș� -
te-te mai î�ntâi de ce nu ar trebui să te necăjeș� ti din cauza
faptului că o situaț�ie sau o persoană nu arată sau nu se
comportă aș� a cum ț�i-ar plăcea ț�ie. Eș� ti prea valoros î�n pro-
priii ochi, ca să te laș� i deranjat de o altă persoană, mai ales
de una atât de puț�in importantă î�n viaț�a ta. Concepe apoi
strategii de a schimba cadrul î�n care te afli, pleacă sau fă
orice altceva. Numai nu te lăsa tulburat. Foloseș� te-ț�i creie-
rul î�n favoarea ta, iar î�n cele din urmă vei dobândi obiceiul
extraordinar de a nu fi supărat atunci când lucrurile merg
prost.
Alege sănătatea în locul bolii

Poț�i alege, de asemenea, să elimini suferinț�ele fizice care nu
sunt cauzate de o disfuncț�ie cunoscută la nivel organic. Prin-
tre problemele fizice des î�ntâlnite care de cele mai multe
ori nu sunt cauzate de o afecț�iune fiziologică, se numără: du-
rerile de cap, ulcerele, hipertensiunea, inflamaț�iile, erupț�iile
cutanate, crampele, durerile trecătoare ș� i altele.
Am avut odată o clientă care se jura că, de patru ani,

are dureri de cap î�n fiecare dimineaț�ă. Aș� adar, la ora 6.45,
se trezea ș� i aș� tepta să apară durerea, iar apoi î�ș�i lua pasti-
lele analgezice. Î�n plus, le povestea tuturor prietenilor ș� i
colegilor ei despre suferinț�a sa acerbă. I-am sugerat clien-
tei că, de fapt, ea î�ș�i dorea durerile de cap ș� i chiar alegea să
le aibă, ca o modalitate de a i se da atenț�ie ș� i a primi com-
pasiune ș� i milă. I-am sugerat, de asemenea, că ar putea î�n-
văț�a cum să nu-ș� i mai facă rău singură ș� i cum să practice
mutarea durerii dintr-un punct localizat î�n centrul frunț�ii
către unul din dreptul tâmplei. Avea să descopere că î�ș�i
putea controla durerea de cap, mutând-o din loc î�n loc. Î�n
prima dimineaț�ă, s-a trezit la 6.30 ș� i a rămas î�ntinsă î�n pat,
aș� teptând durerea de cap. Când a simț�it-o, a reuș� it să o mute
cu puterea gândurilor ei î�ntr-o altă zonă a capului. A ales
ceva diferit pentru ea ș� i, î�n cele din urmă, a renunț�at com-
plet să mai invite durerile de cap.
Există din ce î�n ce mai multe dovezi care atestă faptul
că oamenii pot alege să sufere chiar ș� i de tumori, gripă, ar-
trită, boli cardiace, „accidente“ ș� i multe alte maladii, inclu-
siv cancer – boli pe care î�ntotdeauna le-au considerat a fi
un lucru ce „ț�i se î�ntâmplă“ pur ș� i simplu. Tratând pacienț�i
cu boli „î�n fază terminală“, unii cercetători au ajuns să con-
state că a ajuta pacientul să nu-ș� i dorească boala sub nicio
formă este o modalitate de a ameliora maladia ucigătoare.
Î�n anumite culturi, exact aș� a se tratează durerea: prin pre-
luarea puterii absolute asupra creierului de către persoa-
na bolnavă ș� i prin identificarea totală a controlării sinelui
cu controlarea creierului.
Creierul, care este compus din zece miliarde de părț�i
funcț�ionale, are o capacitate de depozitare suficient de
mare pentru a asimila zece informaț�ii noi î�n fiecare secun-

dă. S-a estimat fără exagerare că, de fapt, creierul uman
poate stoca o cantitate de informaț�ii echivalentă cu o sută
de mii de trilioane de cuvinte ș� i că noi folosim doar o mi-
nusculă fracț�iune din acest spaț�iu de stocare. Creierul este
un instrument redutabil, pe care î�l porț�i cu tine oriunde
mergi, aș� a că-i poț�i da î�ntrebuinț�ări fantastice, pe care poa-
te nici nu le-ai luat î�n calcul până acum. Ț� ine minte asta î�n
timp ce parcurgi paginile cărț�ii de faț�ă ș� i î�ncearcă să con-
cepi noi moduri de a gândi.
Nu te grăbi să numeș� ti acest control „ș� arlatanie“. Mulț�i
medici au avut pacienț�i ce au ales să manifeste o boală fizi-
că pentru care nu exista nicio cauză fiziologică ș� tiută. Se
î�ntâmplă adesea ca oamenii să se î�mbolnăvească î�n mod
misterios exact atunci când se confruntă cu o situaț�ie difi-
cilă sau să evite boala î�n momentul î�n care a fi bolnav este
practic „imposibil“ (amânând efectele bolii, poate chiar
febra, până când marele eveniment se î�ncheie, moment î�n
care se prăbuș� esc ș� i ei).
Eu cunosc cazul unui bărbat de 36 de ani, prins î�ntr-o
căsnicie î�ngrozitoare. Pe 15 ianuarie a hotărât să-ș� i pără-
sească soț�ia la data de 1 martie. Î�nsă pe 28 februarie, a făcut
o febră de 40 de grade ș� i a î�nceput să vomite necontrolat.
Acesta a devenit un tipar recurent: de fiecare dată când î�ș�i
făcea curaj, se î�mbolnăvea de gripă sau avea indigestie. Î�n
fapt, el făcea o alegere. Î�i era mai uș� or să fie bolnav, decât
să î�nfrunte vinovăț�ia, frica, ruș� inea ș� i nesiguranț�a pe care
le implică o despărț�ire.
Ascultă cu atenț�ie reclamele pe care le vedem ș� i le au-
zim toț�i la televizor. „Sunt agent de bursă... Aș� a că vă imagi-
naț�i tensiunea ș� i durerile de cap de care sufăr. Iau pastila
aceasta ca să scap de ele.“ Mesaj: nu poț�i controla felul î�n

care te simț�i, atunci când î�ndeplineș� ti un anumit rol (pro-
fesor, director, părinte), aș� a că bazează-te pe altceva care
să facă asta î�n locul tău.
Ne trezim bombardaț�i cu astfel de mesaje î�n fiecare zi.
Aluzia e clară. Suntem niș� te prizonieri neajutoraț�i ș� i avem
nevoie de cineva sau ceva care să facă treaba î�n locul nos-
tru. Prostii! Numai tu poț�i să-ț�i î�mbunătăț�eș� ti soarta sau să
te faci fericit. De tine depinde să preiei controlul asupra
minț�ii tale ș� i să alegi apoi cum te simț�i ș� i cum te porț�i.
Evită blocajul
Î�n timp ce î�ț�i evaluezi potenț�ialul pentru alegerea fericirii,
păstrează î�n atenț�ie cuvântul „blocaj“, ca indicator al emo-
ț�iilor negative din viaț� a ta. Poate crezi că merită uneori
să simț� i furie, ostilitate, timiditate ș� i alte sentimente ase-
mănătoare, aș� a că nu renunț�i la ele. Reperul tău trebuie să
fie, î�nsă, măsura î�n care eș� ti tras î�napoi de sentimentul
respectiv.
Blocajul variază de la inacț�iune totală până la uș� oară
ezitare. Furia te î�mpiedică să spui, să simț�i ori să faci ceva?
Dacă da, atunci eș� ti imobilizat î�n starea ta. Timiditatea
te î�mpiedică să cunoș� ti oameni pe care î�ț�i doreș� ti să î�i cu-
noș� ti? Dacă da, eș� ti blocat ș� i ratezi experienț�e pe care ai
dreptul să le trăieș� ti. Ura ș� i gelozia î�ț�i provoacă ulcer sau
hipertensiune? Te î�mpiedică să lucrezi eficient la serviciu?
Nu poț�i dormi sau face dragoste din cauza unui sentiment
negativ pe care-l resimț�i î�n momentul prezent? Toate aces-
tea sunt semne ale blocajului. Ce este blocajul? O stare,
uș� oară sau acută, din cauza căreia nu funcț�ionezi la nivelul
la care ț�i-ai dori. Dacă anumite sentimente te conduc la o

stare de acest fel, nu ai nevoie de niciun motiv î�n plus pen-
tru a le elimina.
Iată o scurtă listă de contexte î�n care s-ar putea mani-
festa un blocaj î�n viaț�a ta. Acestea variază de la dificultăț�i
minore până la probleme majore de imobilitate.
Ești blocat atunci când...

• Nu poț�i vorbi afectuos cu soț�ul/soț�ia ș� i copiii tăi, deș� i
ț�i-ai dori.
• Nu te poț�i ocupa de un proiect care te interesează.
• Nu faci dragoste, chiar dacă ț�i-ai dori.
• Stai toată ziua î�n casă ș� i rumegi gânduri negre.
• Nu joci golf sau tenis ș� i nu te implici î�n nicio activi-
tate distractivă, din cauza unui sentiment rezidual
care te macină.
• Nu te poț�i prezenta cuiva care te atrage.
• Eviț�i să stai de vorbă cu o anumită persoană, deș� i
î�ț�i dai seama că acest simplu gest v-ar î�mbunătăț�i
relaț�ia.
• Nu poț�i dormi, deoarece te supără ceva.
• Furia te î�mpiedică să gândeș� ti limpede.
• Abuzezi verbal o persoană pe care o iubeș� ti.
• Faț�a î�ț�i zvâcneș� te ș� i simț�i atât de multă agitaț�ie, î�n-
cât nu poț�i funcț�iona aș� a cum ț�i-ai dori.
Blocajul are o rază de acț�iune extrem de largă. Practic,

toate emoț�iile negative provoacă un anumit grad de imobi-
litate autoindusă, iar acesta e un motiv î�ntemeiat pentru a
le elimina complet din viaț�a ta. Poate că te gândeș� ti la oca-

ziile î�n care o emoț�ie negativă î�ț�i oferă anumite recompen-
se, cum ar fi momentele î�n care te răsteș� ti la un copil pe un
ton furios pentru a accentua faptul că nu are voie să se joace
î�n stradă. Păi, dacă tonul furios este menit doar să-ț�i accen-
tueze spusele ș� i chiar funcț�ionează, atunci î�nseamnă că ai
adoptat o strategie benefică. Î�nsă dacă ridici tonul la oa-
meni nu pentru a evidenț�ia o idee, ci pentru că ț�i-ai pierdut
cumpătul, atunci î�nseamnă că te-ai blocat ș� i e cazul să faci
alegeri noi, astfel î�ncât să-ț�i protejezi copilul de un acci-
dent rutier fără să te supui unor emoț�ii dăunătoare. Pentru
mai multe despre furie ș� i comportamente care î�ț�i calmează
nervii, vezi capitolul XI.
Importanța momentului prezent

O modalitate accesibilă de a combate blocajul este să î�nveț�i
să trăieș� ti î�n momentul de faț�ă. A trăi î�n prezent, a intra î�n
contact cu clipa de „acum“ reprezintă esenț�a unei vieț�i pli-
ne de sens. Dacă te gândeș� ti bine, nici nu există vreun alt
moment î�n care ai putea trăi. Nu poț�i experimenta decât
clipa de faț�ă. Viitorul este, pur ș� i simplu, un alt moment
prezent, care trebuie trăit când î�i vine rândul. Un lucru e
sigur: nu ai cum să-l trăieș� ti, câtă vreme nu apare. Î�nsă din
păcate, î�n cadrul culturii noastre, clipa de faț�ă este deva-
lorizată prin recomandări de genul: „Fă economii pentru
viitor!... Gândeș� te-te la consecinț�e... Nu fi hedonist... Ia î�n
calcul ziua de mâine... Fă-ț�i planuri pentru pensie...“
Evitarea clipei de faț�ă a devenit aproape o boală î�n cul-
tura noastră, fiindcă suntem condiț�ionaț�i permanent să ne
sacrificăm prezentul pentru viitor. Condusă către conclu-
zia sa logică, această atitudine nu reprezintă doar irosirea
bucuriei din prezent, ci ș� i eschivarea eternă de la fericire.

Când viitorul apare, se transformă tot î�n prezent ș� i trebuie
folosit î�n scopul de a ne pregăti pentru un alt viitor. Ferici-
rea e lăsată pe altă dată, scăpându-ne mereu printre degete.
Boala evitării momentului prezent î�mbracă multe for-
me. Iată î�n cele ce urmează patru exemple tipice ale acestui
comportament evitant.
Doamna Sally Forth* decide să meargă la pădure pen-
tru a se î�nviora î�n mijlocul naturii ș� i a se bucura de fiecare
clipă. Numai că, î�n timp ce se plimbă pe acolo, î�ș�i lasă min-
tea să zboare î�n alte părț�i ș� i ajunge să se gândească la toate
lucrurile pe care le-a făcut acasă... Copiii, cumpărăturile,
casa, facturile – s-a ocupat de toate? Î�n alte momente, min-
tea i se î�ndreaptă către viitor, la tot ce are de făcut î�n peri-
oada următoare. Ș� i uite aș� a a zburat clipa de faț�ă, î�nlocuită
de evenimente din trecut ș� i viitor. Iar prilejul rar al femeii
de a se bucura de momentul prezent î�n contact cu natura
s-a pierdut.
Doamna Sandy Shore** se duce pe o insulă să se distre-
ze ș� i î�ș�i petrece î�ntreaga vacanț�ă stând la soare – nu din
plăcerea de a simț�i razele î�nvăluindu-i corpul, ci fiindcă an-
ticipează ce vor spune prietenii când se va î�ntoarce cu un
bronz minunat pe piele. Mintea ei se concentrează pe un
moment din viitor, iar când acel moment va veni, se va văi-
ta că nu se poate î�ntoarce la plajă doar ca să stea fără griji
la soare. Iar dacă nu crezi că societatea contribuie la astfel
de atitudini, gândeș� te-te la următorul slogan publicitar al
unei companii producătoare de loț�iuni de protecț�ie solară:
* În lb. engl., to sally forth – „a porni la drum, a ieși la atac“. (n. trad.)
** În lb. engl., sandy shore – „țărm nisipos“. (n. trad.)
„Te vor detesta ș� i mai mult cei rămaș� i acasă, dacă foloseș� ti
acest produs.“
Domnul Neil N. Prayer* are o problemă cu impotenț�a.
Deș� i e î�n pat cu soț�ia sa, mintea î�i zboară la câte un eveni-
ment din trecut sau viitor, iar prezentul î�i alunecă printre
degete. Când reuș� eș� te î�n cele din urmă să se concentreze
pe clipa de faț�ă ș� i î�ncepe să facă dragoste, î�ș�i imaginează că
este î�n pat cu o altă femeie, î�n timp ce ea visează la iubitul
ei absent.
Domnul Ben Fishen** citeș� te un manual ș� i se strădu-
ieș� te să-ș� i menț�ină atenț�ia asupra textului. Deodată î�ș�i dă
seama că, pe parcursul ultimelor trei pagini, mintea lui a
zburat la o excursie imaginară. Nu absorbise nici măcar o
singură idee. Evita materialul din paginile respective, chiar
dacă ochii lui se concentrau pe fiecare cuvânt. Participa
efectiv la ritualul lecturii, î�nsă prezentul î�i era ocupat de
gânduri despre filmul văzut cu o seară î�nainte sau de griji
privind testul de a doua zi.
Momentul de faț�ă – acel prezent efemer care te î�nso-
ț�eș� te mereu – poate fi trăit cel mai frumos dacă î�ț�i î�ngădui
să te pierzi î�n el. Absoarbe fiecare clipă ș� i deconectează-te
de trecutul care s-a î�ncheiat, precum ș� i de viitorul care va
veni la timpul său. Trăieș� te clipa de faț�ă ca fiind singura pe
care o ai la dispoziț�ie. Ș� i ț�ine minte: dorinț�a, speranț�a ș� i
regretul sunt cele mai frecvente ș� i mai periculoase tactici
de evadare din prezent.
* Joc de cuvinte în lb. engl.: Neil N. Prayer are o pronunție asemănătoare

cu kneel and pray – „îngenunchează și roagă-te“. (n. trad.)
** Alt joc de cuvinte în lb. engl.: Ben Fishen are o pronunție asemănătoa-
re cu been fishing – „am fost la pescuit“. (n. trad.)
Deseori, evitarea prezentului duce la idealizarea viito-

rului. Va să zică, î�ntr-un moment miraculos din viitor viaț�a
ta se va schimba, toate lucrurile se vor aș� eza la locul lor, iar
tu vei găsi fericirea. Când va avea loc acel eveniment spe-
cial – absolvire, nuntă, copil, promovare – viaț�a va î�ncepe
din plin. Î� nsă, de cele mai multe ori, atunci când are loc
evenimentul respectiv, este dezamăgitor. Nu se ridică ni-
ciodată la î�nălț�imea aș� teptărilor. Aminteș� te-ț�i de prima ta
experienț�ă sexuală. Ai aș� teptat atât, dar nu ai avut parte
nici de orgasme care să explodeze ca artificiile, nici de con-
vulsii puternice, ci ai rămas mai degrabă cu senzaț�ia că nu
î�nț�elegi de ce toată lumea face aș� a mare caz de chestia asta
ș� i, poate, cu î�ntrebarea: „Asta-i tot?“
Desigur, atunci când un eveniment nu se ridică la î�năl-
ț�imea aș� teptărilor, nu vei reuș� i să ieș� i din depresie prin noi
idealizări. Nu lăsa ca acest cerc vicios să devină un stil de
viaț�ă. Î�ntrerupe-l acum, cu niș� te î�mpliniri memorabile, tră-
ite î�n momentul prezent.
Î�n 1903, scriitorul Henry James oferea următorul sfat
î�n The Ambassadors*:
Trăiește cât poți; este o greșeală să nu o faci. Nu

contează prea mult ce anume faci, atât timp cât ai
viața ta. Dacă nu ai avut asta, atunci ce-ai avut?...
Odată ce-ai pierdut ceva, pierdut rămâne, nu te amăgi
în privința asta... Momentul potrivit este orice mo-
ment pe care ești încă norocos să îl ai... Trăiește!
* Henry James, Ambasadorii, Ed. Univers, București, 1987. (n. trad.)

Dacă te gândeș� ti la tot ce-ai trăit – la fel cum a făcut ș� i

Ivan Ilici, personajul lui Tolstoi – vei descoperi că rareori
regreț�i lucruri pe care le-ai făcut. Lucrurile pe care nu le-ai
făcut sunt cele care te chinuie. Prin urmare, mesajul e clar.
Acț�ionează! Preț�uieș� te clipa de faț�ă. Agaț�ă-te de fiecare se-
cundă din viaț�a ta ș� i bucură-te de ea. Preț�uieș� te toate mo-
mentele din prezent. Dacă le iroseș� ti prin comportamente
dăunătoare propriei persoane, le pierzi pentru totdeauna.
Tema conș� tientizării momentului prezent apare î�n fie-
care pagină a acestei cărț�i. Aceia care ș� tiu cum să î�nhaț�e ș� i
să valorifice clipa de faț�ă sunt oameni care au ales să tră-
iască o viaț�ă liberă, benefică ș� i î�mplinită. Este o alegere pe
care o poate face fiecare dintre noi.
Evoluția și imperfecțiunea,
ca factori motivaționali
Î�n demersul de a deveni cât de fericit ș� i de î�mplinit alegi tu
să fii, ai putea fi motivat de două tipuri de nevoi. Cel mai
frecvent factor motivaț�ional poartă denumirea de „moti-
vaț�ie bazată pe deficit“ (imperfecț�iune), î�n timp ce forma
benefică este numită „motivaț�ie bazată pe dezvoltare“.
Dacă analizezi cu atenț�ie la microscop o piatră, vei ob-
serva că aceasta nu se schimbă niciodată. Dar dacă anali-
zezi un coral la acelaș� i microscop, vei descoperi că acesta
creș� te ș� i se schimbă. Concluzie: coralul este viu, piatra e
moartă. Cum faci diferenț�a î�ntre o floare vie ș� i una uscată?
Cea vie este aceea care creș� te. Singura dovadă a prezenț�ei
vieț�ii este evoluț�ia! Acelaș� i principiu e valabil ș� i î�n plan psi-
hologic. Dacă te dezvolț�i, eș� ti viu. Î�nsă dacă rămâi pe loc,
este ca ș� i cum ai fi mort.
Te poate motiva dorinț�a pozitivă de a evolua, ș� i nu ne-

voia negativă de a scăpa de niș� te carenț�e. Ca prim pas, e de
ajuns să admiț�i faptul că ai mereu ș� ansa să te dezvolț�i, să
devii mai bun, mai influent, mai puternic. Fiindcă atunci
când decizi să rămâi blocat ori să resimț�i emoț�ii supărătoa-
re, iei o decizie care î�ț�i inhibă dezvoltarea. A fi motivat de
dezvoltare î�nseamnă să-ț�i foloseș� ti energia vieț�ii pentru a
dobândi o fericire mai mare, ș� i nu pentru a te repara ca om
fiindcă ai păcătuit sau eș� ti incomplet î�n vreun fel.
O urmare a faptului că alegi dezvoltarea ca factor mo-
tivaț�ional este măiestria personală î�n orice moment pre-
zent al vieț�ii tale. Măiestrie î�nseamnă că tu î�ț�i decizi propria
soartă, nu doar că te descurci sau te străduieș� ti sau te
adaptezi la lume. Tu alegi cum va fi lumea pentru tine.
George Bernard Shaw a exprimat ideea aceasta î�n piesa
Mrs. Warren’s Profession (Profesiunea doamnei Warren):
Oamenii dau vina întotdeauna pe circumstanțe, pen-

tru cine sunt ei. Eu nu cred în circumstanțe. Oamenii
care o duc bine în lumea asta sunt cei care se trezesc
și caută circumstanțele pe care le doresc, iar dacă
nu le găsesc, le creează ei.
Dar aminteș� te-ț�i ce-am spus la î�nceputul acestui capitol.

Este posibil să-ț�i schimbi modul de a gândi, a simț�i sau a
trăi, numai că nu-i deloc uș� or. Să gândim ipotetic, pentru o
clipă. Dacă ț�i s-ar spune, cu pistolul la tâmplă, că î�ntr-un an
va trebui să finalizezi o sarcină dificilă (cum ar fi să alergi
1,6 kilometri î�n 4 minute ș� i 30 de secunde sau să execuț�i
o săritură perfectă î�n echer de la î�nălț� ime), iar dacă nu
reuș� eș� ti, vei fi executat, ai î�ncepe un program strict de
antrenament zilnic până la termenul-limită. Ț� i-ai antrena

ș� i mintea, ș� i corpul, deoarece mintea ta î�i spune corpului ce
să facă. Ai exersa la nesfârș� it, fără să cedezi niciodată ten-
taț�iei de a renunț�a sau de a te fofila. Ș� i apoi ai reuș� i să î�nde-
plineș� ti sarcina, salvându-ț�i astfel viaț�a.
Bineî�nț�eles, exemplul acesta vrea să demonstreze ceva.
Nimeni nu se aș� teaptă să î�ș�i poată antrena corpul peste
noapte, î�n schimb prea mulț�i dintre noi î�ș�i doresc ca min-
tea chiar să se adapteze cu o aș� a de mare viteză. Prin urma-
re, când î�ncercăm să deprindem un nou comportament
mintal, ne aș� teptăm să-l î�ncercăm o dată ș� i el să devină in-
stantaneu parte integrantă din noi.
Dacă vrei, î�ntr-adevăr, să scapi de nevroză, să fii un om
î�mplinit ș� i să deț�ii controlul asupra alegerilor tale, dacă
vrei cu adevărat să simț�i fericirea î�n prezent, va trebui ca
– î�n efortul tău de a renunț�a la gândirea toxică pe care ai
aplicat-o până acum – să dai dovadă de silinț�a ș� i stricteț�ea
pe care le aplici când trebuie să finalizezi orice alt proiect
dificil.
Pentru a obț�ine o astfel de î�mplinire personală, va tre-
bui să-ț�i repeț�i la nesfârș� it că mintea ta chiar î�ț�i aparț�ine ș� i
că eș� ti capabil să-ț�i controlezi propriile sentimente. Restul
cărț�ii e dedicat demersului tău de a-ț�i atinge obiectivele
personale, î�ncepând cu repetarea acestei idei centrale: ale-
gerea este a ta ș� i te poț�i bucura î�n orice moment de clipa de
faț�ă, î�nsă numai dacă decizi să preiei controlul asupra pro-
priei persoane.
Capitolul II
Prima iubire
Stima de sine nu poate fi generată de alții. Ești meritoriu

pentru că așa consideri tu. Dacă depinzi de alții pentru
a te considera valoros, atunci vorbim de stima celorlalți.
E ste posibil să suferi de o boală socială, iar asta nu se

tratează cu o simplă injecț�ie. Cel mai probabil, eș� ti in-
fectat cu septicemia stimei de sine scăzute ș� i singurul leac
descoperit este o doză masivă de iubire de sine. Dar, la fel
ca multe alte persoane, probabil ai crescut cu ideea că a te
iubi pe tine î�nsuț�i e ceva greș� it. „Gândeș� te-te la ceilalț�i“, ne
spune societatea. „Iubeș� te-ț�i aproapele“, ne î�ndeamnă bi-
serica. Ceea ce toată lumea pare să ignore este recomanda-
rea de a te iubi pe tine î�nsuț�i; dar tocmai asta trebuie să te
deprinzi să faci, dacă vrei să simț�i fericirea î�n momentul
prezent.
Ai î�nvăț�at de mic copil că a-ț�i iubi propria ființ�ă – un
lucru firesc pentru tine la vremea aceea – î�nseamnă să fii
egoist sau î�ngâmfat. Ai î�nvăț�at să-i pui pe alț�ii mai presus
de tine, să te gândeș� ti mai î�ntâi la ceilalț�i, pentru că asta
demonstrează că eș� ti un om „bun“. Ai î�nvăț�at să fii modest
ș� i ai fost î�ndopat cu instrucț�iuni precum „î�mparte-ț�i lu-
crurile cu veriș� orii tăi“. Nu conta că acelea erau comorile
tale, cele mai î�ndrăgite obiecte, sau că mami ș� i tati nu-ș� i
î�mpărț�eau jucăriile lor de oameni mari cu alte persoane.

Poate ț�i s-a spus chiar că trebuie să ai grijă „să te vadă lu-
mea, dar nu să te ș� i audă“ ș� i că „ar trebui să stai î�n banca ta“.
Copiii se consideră î�n mod natural frumoș� i ș� i extrem
de importanț�i, dar până î�n adolescenț�ă mesajele societăț�ii
deja se î�nrădăcinează î�n mintea lor. Î�ndoiala de sine î�nflo-
reș� te. Iar consolidarea acestei senzaț�ii continuă odată cu
trecerea anilor. La urma urmei, doar nu trebuie să umbli
ț�anț�oș� de colo-colo, iubindu-te pe tine î�nsuț�i. Ce-ar crede
lumea?!
Aluziile sunt subtile ș� i nu sunt rău intenț�ionate, î�nsă ț�in
individul sub control. De la părinț�i ș� i alț�i membri ai familiei
până la ș� coli, biserică ș� i prieteni, toț�i î�l î�nvaț�ă pe copil ast-
fel de bune maniere sociale, ce caracterizează lumea adul-
ț�ilor. Copiii nu se poartă aș� a unii cu alț�ii, decât pentru a-i
mulț�umi pe oamenii mari. „Spune mereu «te rog» ș� i «mul-
ț�umesc», fă reverenț�e, ridică-te î�n picioare când intră un
adult, cere permisiunea de a te ridica de la masă, tolerează
nesfârș� itele ciupituri de obraz ș� i mângâieri pe creș� tet.“ Me-
sajul a fost clar: adulț�ii sunt importanț�i, copiii nu contează.
Alț�ii sunt î�nsemnaț�i, tu eș� ti neî�nsemnat. Principala conse-
cinț�ă logică era că nu trebuie să ai î�ncredere î�n propria ju-
decată, după care urma o porț�ie completă de ingrediente
care î�ntăreau această convingere, cunoscute sub titulatura
de „politeț�e“. Respectivele reguli – mascate sub denumirea
de „maniere“ – te-au ajutat să asimilezi raț�ionamentele altor
persoane, cu preț�ul propriilor tale valori. Nu-i de mirare că
aceleaș� i mentalităț�i ș� i definiț�ii altruiste persistă ș� i la matu-
ritate. Ș� i cum î�ț�i pune beț�e î�n roate î�ndoiala de sine? Păi,
s-ar putea să î�ntâmpini dificultăț�i î�n zona importantă a
dragostei faț�ă de cei din jur. Fiindcă, să ș� tii, iubirea pe care
Prima iubire 47
le-o dăruieș� ti altor persoane este direct proporț�ională cu

iubirea pe care ț�i-o oferi ț�ie.
Iubirea (o definiție sugerată)

„Iubire“ este un cuvânt care are la fel de multe definiț�ii câț�i
oameni î�l pot defini. Ia vezi cum sună următoarea: „capaci-
tatea ș� i disponibilitatea de a le î�ngădui persoanelor la care
ț�ii să fie ceea ce aleg ele să fie, fără nicio insistenț�ă din par-
tea ta de a-ț�i face ț�ie pe plac“. Dar cum devii capabil de a-i
lăsa pe ceilalț�i să fie aș� a cum aleg ei, fără să insiș� ti a-i ridica
la î�nălț�imea aș� teptărilor tale? Foarte simplu. Iubindu-te pe
tine î�nsuț�i. Simț�ind că eș� ti o persoană importantă, nepre-
ț�uită ș� i frumoasă. După ce recunoș� ti cât de bun eș� ti, nu vei
mai avea nevoie de alte persoane care să-ț�i consolideze va-
loarea sau valorile prin adaptarea comportamentului lor
la principiile tale. Dacă eș� ti sigur pe tine, atunci nici nu
vrei, nici nu ai nevoie ca ș� i alț�ii să fie ca tine. Î�n primul rând,
tu eș� ti unic. Î�n al doilea rând, acest lucru i-ar deposeda pe
ei de propria unicitate; ș� i ceea ce iubeș� ti tu la ei reprezintă
tocmai trăsăturile acelea care î�i fac deosebiț�i ș� i speciali.
Treptat, lucrurile î�ncep să capete contur. Devii tot mai pri-
ceput la a te iubi pe tine î�nsuț�i ș� i, deodată, î�nț�elegi că eș� ti
capabil să î�i iubeș� ti ș� i pe ceilalț�i, să le dăruieș� ti ș� i să faci
lucruri pentru ei – oferindu-ț�i ț�ie ș� i făcând ceea ce trebuie
pentru tine mai î�ntâi. Abia apoi vei putea dărui tuturor din
preaplinul tău, fără nicio motivaț�ie ascunsă. Nu faci asta
pentru mulț�umiri sau recompense, ci pentru plăcerea sin-
ceră pe care o simț�i când ajuț�i ș� i iubeș� ti pe altcineva.
Dacă tu te consideri o persoană nevrednică ș� i nu te
placi, atunci î�ț�i va fi imposibil să dăruieș� ti. Cum să oferi
dragoste altcuiva, dacă tu nu ai nicio valoare? Cât ar valora
iubirea aceea a ta? Ș� i dacă nu poț�i oferi dragoste, nici nu o

poț�i primi. Cât valorează iubirea dăruită unei persoane lip-
site de valoare? Î�ntregul proces de a fi î�ndrăgostit, a dărui
ș� i a primi î�ncepe cu o iubire de sine totală.
Să-l luăm ca exemplu pe Noah, un bărbat de vârstă mij-
locie care susț� ine că î�ș�i iubeș� te din suflet soț� ia ș� i copiii.
Pentru a-ș� i dovedi afecț�iunea, le cumpără cadouri scumpe,
î�i duce î�n vacanț�e luxoase ș� i, când pleacă î�n călătorii de afa-
ceri, e mereu atent să î�ș�i î�ncheie scrisorile apelând la for-
mula „cu dragoste“. Î�nsă Noah nu î�ș�i face niciodată curaj să
le spună soț�iei ș� i copiilor săi că î�i iubeș� te. Are aceeaș� i pro-
blemă ș� i vizavi de părinț�ii săi, la care ț�ine foarte mult. Noah
vrea să rostească acele cuvinte; î�i răsună continuu î�n cap,
dar de fiecare dată când î�ncearcă să spună „te iubesc“, simte
cum se sufocă.
Î� n mintea lui Noah, a rosti cuvintele „te iubesc“ î�n-
seamnă a se aș� eza î�n bătaia puș� tii. Dacă spune cuiva „Te
iubesc!“, se presupune că persoana î�n cauză trebuie să
replice „Ș� i eu te iubesc, Noah“. Declaraț�ia lui de dragoste
trebuie î�ntâmpinată cu o afirmare a propriei lui valori per-
sonale. Rostirea acelor cuvinte reprezintă asumarea unui
risc prea mare pentru Noah, deoarece e posibil să nu i se
răspundă la fel, ș� i atunci valoarea lui ca om va fi pusă sub
semnul î�ntrebării. Pe de altă parte, dacă Noah ar porni de
la premisa că merită să fie iubit, nu i-ar mai fi deloc greu să
spună „Te iubesc!“. Î�n caz că nu ar primi mult doritul „Ș� i eu
te iubesc, Noah“, nu ar mai considera că acest lucru are
vreo legătură cu valoarea sa ca om, fiindcă aceasta e deja
bine instituită î�nainte ca scena să se petreacă ș� i rămâne
intactă inclusiv după aceea. Dacă este sau nu iubit la rân-
dul său, devine problema soț�iei lui sau a oricărei alte femei
Prima iubire 49
ce i-ar declara dragostea la momentul respectiv. Poate că

ș� i-ar dori dragostea acelei persoane, î�nsă reciprocitatea nu
ar fi esenț�ială pentru stima sa de sine.
Poț�i să î�ț�i evaluezi toate sentimentele faț�ă de propria
persoană, î�n funcț�ie de capacitatea de a te iubi pe tine î�n-
suț�i. Nu uita, î�n niciun moment, î�n nicio situaț�ie, nu este mai
benefică ura de sine decât iubirea de sine. Chiar dacă ș� tii că
te-ai comportat indezirabil, ura de sine provoacă doar blocaje
ș� i daune interioare. Î�n loc să te urăș� ti, cultivă sentimente po-
zitive. Î�nvaț�ă din greș� eala comisă ș� i pune-ț�i î�n minte să nu o
mai repeț�i, î�nsă nu o asocia cu stima ta de sine.
Iată care este esenț�a iubirii de sine ș� i a celei î�ndreptate
către alte persoane: nu confunda niciodată stima de sine
(care este un dat) cu comportamentul tău sau cu compor-
tamentul altor persoane vizavi de tine. Repet, nu este uș� or,
fiindcă mesajele societăț�ii sunt covârș� itoare: „Eș� ti un băie-
ț�el obraznic“, î�n loc de „Te-ai comportat urât“; sau „Mami
nu te place când te comporț�i aș� a“, ș� i nu „Mami nu-i de acord
să te comporț�i astfel“. Concluziile pe care le-ai formulat î�n
urma acestor mesaje sunt: „Nu mă place, probabil sunt un
nerod“, î�n loc de „Nu mă place; este decizia ei ș� i, chiar dacă
nu mă î�ncântă ceea ce-mi spune, eu ș� tiu că tot contez“.
Î�n cartea sa, Knots (Noduri), R.D. Laing sintetizează fe-
lul î�n care se desfăș� oară procesul de asimilare a gândurilor
altor persoane ș� i, apoi, echivalarea lor cu propria valoare
personală:
Mama mă iubește.
Mă simt bine.
Mă simt bine pentru că ea mă iubește.
Mama nu mă iubește.
Mă simt rău.
Mă simt rău pentru că ea nu mă iubește.
Sunt rău pentru că mă simt rău.
Mă simt rău pentru că sunt rău.
Sunt rău pentru că ea nu mă iubește.
Ea nu mă iubește pentru că sunt rău.*
Nu-i uș� or să renunț�i la tiparele de gândire din copilă-

rie. Este posibil să-ț�i bazezi î�n continuare imaginea de sine
pe percepț�iile referitoare la tine ale altor persoane. Î�nsă,
deș� i e adevărat că iniț�ial ț�i-ai conturat profilul de persona-
litate prin prisma opiniilor adulț�ilor din jur, nu e adevărat
că acesta trebuie să rămână pentru totdeauna neschimbat.
Da, e greu să te eliberezi de vechile lanț�uri ș� i să ș� tergi cu
buretele toate acele cicatrici nevindecate, dar să te agăț�i de
ele este ș� i mai greu, dacă iei î�n considerare urmările. Cu an-
trenament mintal, poț�i face pentru tine alegeri favorabile,
care te vor uimi.
Cum sunt oamenii care ș� tiu să iubească? Au un com-
portament autodistructiv? Niciodată. Se pun singuri la pă-
mânt ș� i se ascund î�ntr-un colț�? Deloc. Priceperea î�n a dărui
ș� i a primi dragoste î�ncepe acasă, cu tine – cu legământul
de a renunț�a la toate comportamentele dăunătoare pentru
stima de sine care ț�i-au devenit un mod de viaț�ă.
* R.D. Laing, Knots, Vintage Books, New York, 1970, p. 9. (n. aut.)
Prima iubire 51
Acceptarea de sine
Î�n primul rând, trebuie să demontezi mitul conform căruia
ai o singură percepț�ie asupra sinelui tău – care este tot tim-
pul fie pozitivă, fie negativă. Ai multe imagini de sine, iar
acestea diferă de la un moment la altul. Dacă te-ar î�ntreba
cineva „Î�ț�i place de tine?“, poate ai fi tentat să î�ț�i î�ngrămă-
deș� ti toate gândurile vizavi de propria persoană î�ntr-un
„Nu“ colectiv. Dar dacă î�mparț�i zonele pe care nu le placi î�n
segmente specifice, vei putea decanta niș� te obiective con-
crete, pe atingerea cărora să te axezi.
Ai opinii despre propria persoană din punct de vedere
fizic, intelectual, social ș� i emoț�ional. Ai păreri despre apti-
tudinile tale î�n muzică, sport, artă, scris, tehnică ș� i aș� a mai
departe. Autoportretele tale sunt la fel de numeroase ca
activităț�ile tale ș� i, î�n spatele acestor comportamente, î�ntot-
deauna te afli TU, persoana pe care o accepț�i sau o respingi.
Numai că stima ta de sine – acea prietenoasă umbră omni-
prezentă, consilierul tău pentru fericire ș� i măiestrie perso-
nală – nu trebuie să aibă nicio legătură cu autoevaluările
tale punctuale. Exiș� ti. Eș� ti om. Nu trebuie să fii mai mult.
Valoarea personală ț�i-o stabileș� ti chiar tu – ș� i nu trebuie să
dai nimănui nicio explicaț�ie pentru asta. Î�nsemnătatea ta
ca om este un dat ș� i nu are nimic de-a face cu comporta-
mentele ori sentimentele tale. Poate nu-ț�i place purtarea
ta dintr-un anumit moment, dar asta nu are nimic de-a
face cu stima ta de sine. Ai ș� ansa de a alege să te preț�uieș� ti
pe tine î�nsuț�i orice-ar fi ș� i, abia după aceea, să te ocupi de
diversele imagini pe care le ai vizavi de propria persoană.
Iubește-ți corpul
Totul î�ncepe cu partea fizică. Î�ț�i place corpul tău? Dacă răs-
punsul este „nu“, î�ncearcă să-l separi î�n părț�i componente.
Fă o listă cu aspectele faț�ă de care ai ceva de obiectat. Î� n-
cepe de sus: părul, fruntea, ochii, pleoapele, obrajii. Î�ț�i plac
gura ta, nasul, dinț�ii ș� i gâtul? Dar braț�ele, degetele, sânii ș� i
abdomenul? Fă o listă lungă. Include ș� i organele interne.
Rinichii, splina, arterele ș� i oasele femurale. Acum treci la
părț�ile mai puț�in cunoscute din care eș� ti compus. Ce păre-
re ai despre scizura lui Rolando, cohleea, pavilionul ure-
chii, glandele tale suprarenale ș� i omuș� orul? Trebuie să faci
o listă lungă, pentru a te examina amănunț�it. Nu ai un corp
frumos; tu ești corpul tău. Iar dacă nu-l placi, î�nseamnă că
nu te accepț�i pe tine î�nsuț�i ca om.
Poate chiar ai anumite caracteristici fizice care î�ț�i dis-
plac. Dacă sunt părț�i ale corpului ce-ș� i pot modifica aspec-
tul, pune o astfel de schimbare pe lista ta de obiective. Î�n
caz că ai burta prea mare sau nu te prinde culoarea păru-
lui, consideră că arăț�i astfel fiindcă î�n anumite momente
ale vieț�ii ai făcut niș� te alegeri. Ei bine, î�n momentul de faț�ă
ai ș� ansa de a face alte alegeri. Iar părț�ile care î�ț�i displac,
dar la care nu poț�i schimba nimic (picioarele prea lungi
sau prea scurte, ochii prea î�nguș� ti sau prea bulbucaț�i, sânii
prea mici sau prea mari), pot fi privite î�ntr-o nouă lumină.
Obiectiv vorbind, nimic nu este „prea mult“ sau „prea pu-
ț�in“. Picioarele lungi sau părul lung nu sunt cu nimic su-
perioare celorlalte. Dacă î�nsă tu aș� a te iluzionai, atunci
î�nseamnă că n-ai făcut decât să accepț�i o definiț�ie impusă
de societate. Nu-i mai lăsa pe alț�ii să-ț�i dicteze ce anume e
considerat atrăgător. Decide să-ț�i placă eul tău fizic ș� i de-
clară-l frumos ș� i important, respingând astfel comparaț�iile
Prima iubire 53
ș� i opiniile altora. Ai dreptul să decizi ce anume consideri tu

ca fiind „plăcut“. Doar aș� a poț�i face ca neacceptarea de sine
să rămână î�n trecut.
Eș� ti om. Iar oamenii emană anumite mirosuri, scot anu-
mite sunete ș� i au păr pe anumite părț�i ale corpului. Totuș� i,
societatea ș� i industria cosmeticelor transmit alte mesaje
despre condiț�ia fizică umană. „Ruș� inează-te de aceste ca-
racteristici omeneș� ti“, spun ei. Apoi î�ț�i oferă pe tavă solu-
ț�ia: „Î�nvaț�ă cum să te deghizezi – mai ales dacă î�ț�i maschezi
adevăratul eu folosind produsul nostru. Nu te accepta pe
tine î�nsuț�i; ascunde-ț�i sinele adevărat.“
Nu te poț�i uita la televizor nici măcar o oră, fără să re-
cepț�ionezi acest mesaj. Reclamele care te bombardează î�n
fiecare zi te î�ndeamnă să dispreț�uieș� ti felul î�n care î�ț�i mi-
ros axilele, picioarele, gura, pielea, ba chiar ș� i organele ge-
nitale: „Foloseș� te produsul nostru, ca să pari autentică
ș� i naturală.“ De parcă felul î�n care arăț� i ar fi nenatural ș� i,
î�n consecinț�ă, s-ar cuveni să î�mprăș� tii izuri cosmetice pe
oriunde mergi, ca să te placi mai mult!... Aș� a că î�ț�i dezodo-
rizezi fiecare orificiu cu chestii care au mirosul „potrivit“
– pentru că nu accepț�i o parte din tine care există la toț�i
oamenii.
Am cunoscut un bărbat de 32 de ani pe nume Frank,
care s-a î�nvăț�at să-ș� i respingă toate funcț�iile fiziologice,
catalogându-le drept dezgustătoare ș� i nedemne de a fi po-
menite. Frank î�ș�i menț�ine corpul curat î�n mod compulsiv,
de aceea resimte un disconfort accentuat ori de câte ori
transpiră. Evident, se aș� teaptă ca soț�ia ș� i copiii lui să se
menț�ină impecabil de curaț�i. Fuge repede la duș� (pentru a
scăpa de mirosurile neplăcute), după ce tunde iarba sau
joacă o partidă de tenis. Î�n plus, nu mai poate face sex
decât dacă ș� i el, dar ș� i soț�ia lui fac duș� – î�nainte ș� i după. Nu
e î�n stare să suporte mirosurile normale pe care le emană
propriul corp ș� i nici nu poate sta alături de cineva oarecum
mai nepăsător la igienă. Frank pulverizează odorizante î�n
baie, foloseș� te o multitudine de produse pentru a mirosi
bine mereu ș� i se î�ngrijorează la gândul că cineva ar putea
să-l displacă, dacă devine un om normal ș� i î�ncepe să mi-
roasă ca atare. Frank s-a deprins aș� adar să nege funcț�iile ș� i
mirosurile naturale ale corpului. Ș� i-a î�nsuș� it atitudini ce
reflectă respingerea de sine – adică se simte jenat, ba chiar
î�ș�i cere scuze, atunci când î�i permite corpului să se mani-
feste natural. Dar a fi „om“ î�nseamnă a avea multe mirosuri
naturale; iar o persoană cu dragoste ș� i acceptare de sine
nu se lasă tulburată de caracteristicile propriei ființ�e. De
fapt, dacă Frank ar fi complet autentic ș� i s-ar lepăda de me-
sajele de respingere a propriului corp pe care le-a asimilat
de la alț�ii, ar putea ajunge la concluzia că î�i place corpul
său, precum ș� i toate mirosurile specifice pe care acesta le
emană. Chiar dacă nu ș� i-ar dori ca alț�ii să perceapă respec-
tivele mirosuri, măcar ar fi capabil să le accepte la el î�nsuș� i,
pentru ca mai apoi să-ș� i spună că, de fapt, chiar le agreează,
aș� a î�ncât n-are motiv să se ruș� ineze când se află î�n preajma
altor oameni.
Să te accepț�i pe tine î�nsuț�i î�nseamnă să î�ț�i placă de tine
la nivel fizic pe de-a-ntregul, renunț�ând la normele cultu-
rale de a fi aș� a cum se cuvine sau de a-ț�i suporta corpul cu
dificultate atunci când nu se comportă î�n maniera impusă
de industria cosmetică. Asta nu î�nseamnă că trebuie să faci
paradă cu corpul tău, ci să î�nveț�i să te bucuri de el î�n mod
discret.
Prima iubire 55
Multe femei au asimilat astfel de mesaje culturale. Prin

urmare, se supun unor cutume atunci când vine vorba de
corpul lor: „Epilează-te pe picioare ș� i la subraț� , parfu-
mează-te peste tot, î�mbibă-ț�i corpul cu miresme artificiale,
sterilizează-ț�i gura, machiază-ț�i ochii, buzele, faț�a, căptu-
ș� eș� te-ț�i sutienul, pulverizează mireasma adecvată î�n zona
genitală ș� i pune-ț�i unghii false.“ Ideea care ț�i se induce este
aceea că eul tău natural – eul tău fundamental uman – are
ceva neplăcut ș� i, numai dacă devii artificială, poț�i fi atrăgă-
toare. Cel mai trist e că produsul final este un eu fraudulos,
care î�i ia locul eului tău natural ș� i pe care ajungi să-l porț�i
cu tine mai toată viaț�a. Eș� ti î�ncurajată să te dezici de eul
tău, care e î�n mod natural frumos. E de î�nț�eles că profesio-
niș� tii care concep reclamele te î�ncurajează să procedezi
astfel, având î�n vedere profiturile pe care le vizează. Î�nsă e
mai greu de î�nț�eles de ce le cumperi tu produsele, având î�n
vedere că ele te determină să renunț�i la cine eș� ti cu adevă-
rat. Î�ncetează să-ț�i mai ascunzi eul autentic. Dacă foloseș� ti
un produs cosmetic, nu o face ca să ascunzi ceva, ci de dra-
gul noutăț�ii sau pentru că te î�ncântă. Nu-i uș� or să fii sincer
cu tine î�nsuț�i î�n acest domeniu. Ș� i durează o vreme, până
când î�nveț�i să faci diferenț�a î�ntre ceea ce î�ț�i place ș� i ceea ce
î�ț�i spun reclamele că ar trebui să î�ț�i placă.
Alege imagini de sine mai pozitive

Chiar este posibil să alegi o imagine agreabilă pentru fiecare
faț�etă a personalităț�ii tale. Eș� ti î�ndreptăț�it să te consideri
inteligent după propriile standarde. De fapt, cu cât reuș� eș� ti
să fii mai fericit, cu atât te dovedeș� ti mai inteligent. Lacu-
nele î�n anumite sfere (precum algebra, ortografia sau lite-
ratura) sunt, pur ș� i simplu, rezultatul firesc al opț�iunilor
tale anterioare. Dacă ai decide să dedici suficient timp

exerciț�iului (î�n oricare dintre aceste domenii), ai deveni cu
siguranț�ă mai priceput la ele. Ș� i dacă tot nu te consideri o
persoană inteligentă, aminteș� te-ț�i ce-am spus despre in-
teligenț� ă î�n capitolul I: te subestimezi doar pentru că ai
aderat la noț�iunea după care se ghidează societatea ș� i te
compari cu alț�ii î�n baza unor criterii academice.
De tine depinde să fii cât de sclipitor vrei. Aptitudinea
este, î�n realitate, un derivat al timpului, ș� i nu o calitate î�n-
născută. Un argument î�n sprijinul acestei concepț�ii î�l re-
prezintă testele de evaluare. Baremele demonstrează că
rezultatele bune obț�inute numai de elevii de top ai unei
clase sunt obț�inute, de fapt, de majoritatea elevilor din cla-
sele mai mari. Iar alte studii arată că, deș� i cei mai mulț�i
elevi ating nivelul de cunoș� tinț�e cerut la fiecare disciplină,
câț�iva dintre ei ajung mult mai repede la acel nivel.* Cu toate
acestea, elevii care avansează î�ntr-un ritm mai lent ș� i ajung
să stăpânească mai târziu o abilitate sunt adesea catalogaț�i
ca fiind „slabi“ sau chiar „retardaț�i“. Iată ce are de spus
John Carroll pe această temă, î�n articolul său „A Model for
School Learning“, publicat î�n Teachers College Record:
Aptitudinea ilustrează intervalul de timp necesar

elevului pentru a ajunge la stăpânirea absolută a
unei discipline de studiu. Conform acestei definiții,
este implicită presupunerea că, dacă beneficiază de
timp suficient, toți elevii pot ajunge să stăpânească
pe deplin o materie.
* Benjamin S. Bloom et al., Handbook on Formative and Summative

Evaluation of Student Learning, New York, McGraw-Hill, 1971. (n. aut.)
Prima iubire 57
Dacă aloci suficient timp ș� i efort, poț�i î�nvăț�a aproape

orice disciplină ș� colară. Totuș� i, de vreme ce nu procedezi
aș� a, î�nseamnă că ai niș� te motive. Păi, de ce să-ț�i consumi
atâta energie î�n momentul prezent pentru rezolvarea unor
probleme obscure sau î�nvăț�area unui lucru care, de fapt,
nu te interesează? A fi fericit, a trăi eficient ș� i a iubi sunt
obiective mult mai î�nalte. Î�n esenț�ă, inteligenț�a nu repre-
zintă o calitate moș� tenită sau cu care ai fost î�nzestrat de la
natură. Eș� ti exact atât de deș� tept pe cât alegi tu să fii. Aș� a
că nemulț�umirea faț�ă de nivelul deș� teptăciunii tale este
doar dispreț� de sine, iar acesta are consecinț�e dăunătoare
î�n viaț�a ta.
Logica aceasta – care î�ț�i garantează că ai puterea de
a-ț�i contura imaginea de sine aș� a cum doreș� ti – se aplică î�n
toate ipostazele î�n care s-ar putea găsi persoana ta. De
exemplu, eș� ti atât de sociabil pe cât alegi tu să fii. Dacă î�ț�i
displace comportamentul tău î�n plan social, străduieș� te-te
să-l schimbi, dar nu-l confunda cu stima de sine. Î�n mod
similar, aptitudinile tale artistice, tehnice, sportive, muzi-
cale sau î�n alte domenii reflectă propriile alegeri ș� i nu tre-
buie confundate cu valoarea ta ca om. (Vezi capitolul IV,
pentru analiza completă a felului î�n care te descrii pe tine
ș� i a motivelor pentru care ț�i-ai ales respectivele formulări.)
Pe acelaș� i principiu, capitolul precedent a susț�inut ideea
că viaț�a ta emoțională e rezultatul propriilor alegeri. Prin
urmare, poț�i chiar acum să iei decizia de a te accepta aș� a
cum eș� ti, î�n baza a ceea ce consideri tu că este potrivit pen-
tru tine. Iar î�mbunătăț�irea acelor aspecte care nu se ridică
la î�nălț�imea aș� teptărilor tale se poate dovedi un demers
plăcut. Ș� i nu ai de ce să te simț�i nevrednic, doar fiindcă ai
anumite faț�ete pe care e util să le perfecț�ionezi.
Lipsa aprecierii de sine poate î�mbrăca multe forme ș� i e

posibil ca tu să fi adoptat anumite obiceiuri depreciative la
adresa propriei persoane. Iată o listă scurtă de comporta-
mente recurente tipice, care intră î�n categoria dezaprobării
de sine:
• Respingi complimentele care î�ți� sunt adresate. („Care

bluză frumoasă? Vechitura asta?!“; „Nu sunt eu aș� a
deș� tept, ci doar norocos...“)
• Găseș� ti scuze pentru faptul că arăț�i bine. („E meri-
tul frizerului; ar putea să facă ș� i un broscoi să arate
bine“; „Crede-mă, hainele î�mi ascund defectele“;
„Verdele î�mi vine mie bine“.)
• Pasezi altor persoane meritele tale. („Slavă Domnu-
lui că î�l am pe Michael, fără el n-aș� fi nimic“; „Marie
a făcut toată treaba, eu doar am stat pe-acolo ș� i am
urmărit-o“.)
• Faci referire la alte persoane când afirmi ceva. („So-
ț�ul meu spune că...“; „Mama crede că...“; „George
mereu î�mi zice că...“.)
• Cauț�i la alț�ii o confirmare a propriilor opinii. („Nu-i
aș� a, dragă?“; „Asta am zis ș� i eu, aș� a-i, Martha?“; „Ia
î�ntreabă-l pe soț�ul meu, o să-ț�i spună ș� i el“.)
• Refuzi să comanzi un obiect pe care ț�i-l doreș� ti – nu
pentru că nu ț�i-l permiț�i (chiar dacă acesta e moti-
vul invocat de tine), ci fiindcă simț�i că nu-l meriț�i.
• Nu ai orgasm.
• Nu î�ț�i cumperi ț�ie un lucru necesar, deoarece con-
sideri că trebuie să î�l cumperi pentru altcineva,
chiar dacă sacrificiul acesta nu e necesar.
Prima iubire 59
• Eviț�i să te răsfeț�i cu flori, vin sau orice altceva, fi-

indcă ț�i se pare că ar fi o risipă.
• Te simț�i vizat î�ntr-o cameră plină de oameni ș� i î�n-
torci capul când cineva strigă: „Hei, fraiere!“
• Foloseș� ti nume de alint depreciative la adresa pro-
priei persoane (ba chiar î�i faci ș� i pe alț�ii să le folo-
sească), de exemplu: Netoata, Prostuț�ul, Bombonica
sau Puiuț� (pentru un adult), Ciudăț�ica, Pitica, Gră-
suț�ul sau Cheliuț�ă.
• Respingi ideea că meriț�i cadouri. Când un prieten
sau iubit î�ț�i oferă o bijuterie, primul gând care te
î�ncearcă e ceva de genul: „Probabil, are acasă un
sertar î�ntreg cu bijuterii pentru fete.“
• Ț� i se pare că nu arăț�i bine. Când cineva te laudă,
răspunsul care î�ț�i vine î�n minte este: „Ori eș� ti orb,
ori î�ncerci să mă cucereș� ti.“
• Gândeș� ti sceptic. Dacă cineva te duce la restaurant
sau la teatru, tu gândeș� ti: „Aș� a e la î�nceput, dar cât
o să dureze până să-ș� i dea seama ce fel de persoa-
nă sunt eu, de fapt?“
• Nu te crezi demn de ceilalț�i. O fată acceptă să iasă
la î�ntâlnire cu tine, iar tu consideri că a fost de
acord doar din milă faț�ă de tine.
Am consiliat la un moment dat o tânără atrăgătoare,

care era î�n mod evident foarte dorită de bărbaț�i. Î�nsă Shir-
ley insista că toate relaț�iile ei se sfârș� iseră prost ș� i că, deș� i
î�ș�i dorea cu disperare să se mărite, nu avusese niciodată
ocazia până atunci. Î�n cursul ș� edinț�elor de consiliere psi-
hologică, am descoperit că Shirley î�ș�i strica fiece relaț�ie
– fără să-ș� i dea seama. Dacă î�i spunea vreun tânăr că ț�ine la
ea sau că o iubeș� te, mintea lui Shirley î�l contrazicea cu re-
plici precum: „Spune asta doar pentru că ș� tie că asta vreau
eu să aud.“ Shirley căuta î�ntotdeauna un enunț� care să-i
nege valoarea, ca om. Nu se iubea pe sine, drept pentru
care ea respingea eforturile altor persoane de a o iubi. Nu
credea că ar putea să o placă cineva. De ce? Pentru că nu
considera că merită să fie iubită. Iar ciclul interminabil de
abandonuri ilustra felul î�n care î�ș�i consolida ea î�nsăș� i pro-
priile idei legate de lipsa valorii personale.
Chiar dacă multe dintre comportamentele incluse î�n
lista precedentă pot părea nesemnificative, ele sunt indi-
catori fideli ai respingerii de sine. Dacă te sacrifici sau
refuzi să faci cheltuieli mari pentru tine (alegând, spre
exemplu, să serveș� ti un hamburger î�n locul cotletului de
miel), motivul este că nu simț�i că meriț�i porț�ia mai bună.
Poate ț�i-a fost inoculată ideea că politeț�ea impune să negi
complimentele primite sau poate chiar crezi că nu eș� ti o
persoană atrăgătoare. Acestea sunt lecț�iile pe care le-ai î�n-
văț�at î�n copilărie, î�n consecinț�ă abnegaț�ia a devenit pentru
tine o a doua natură. Există numeroase exemple de repudi-
ere a propriei persoane, î�n conversaț�ii ș� i comportamente
de zi cu zi. Ș� i de fiecare dată când te pui singur la pământ,
hrăneș� ti vechile spaime pe care ț�i le-au băgat alț�ii î�n cap ș� i
î�ț�i reduci ș� ansele la orice fel de dragoste î�n viaț�a ta – fie
î�ndreptată spre tine, fie de la tine spre alte persoane. Cu
toate acestea, eș� ti o ființ�ă prea valoroasă ca să te tot dobori
mereu.
Prima iubire 61
Acceptă-te așa cum ești,

fără a te mai plânge
A te iubi pe tine î�nseamnă a te accepta ca pe-o persoană
meritorie – pentru simplul motiv că î�n acest fel alegi tu să
te priveș� ti. Totodată, acceptarea î�nseamnă absenț�a plânge-
rilor. Oamenii complet funcț�ionali nu se plâng niciodată ș� i,
mai ales, nu se plâng că... pietrele sunt tari, că... pe cer trec
nori sau că... gheaț�a e prea rece. Acceptarea î�nseamnă să
nu te plângi; iar fericirea î�nseamnă să nu te plângi de lu-
cruri î�n privinț�a cărora oricum nu poț�i face nimic. Lamen-
tările sunt refugiul celor ce nu se bizuie pe propriile forț�e.
A le povesti altor oameni despre niș� te trăsături care nu î�ț�i
plac la tine e un demers ce te face doar să î�ț�i perpetuezi
nemulț�umirea, deoarece interlocutorii nu au aproape ni-
ciodată puterea de a schimba ceva; ei pot doar să nege ce
spui tu, iar tu oricum nu î�i crezi. Pe de altă parte, aș� a cum a
te plânge altora nu duce nicăieri, nici să le î�ngădui lor să
abuzeze de tine – î�mpovărându-te cu autocompătimirea ș� i
nefericirea lor – nu ajută la nimic. Î�n general, o î�ntrebare
simplă va pune capăt acestui comportament inutil ș� i ne-
plăcut: „De ce-mi spui mie asta?“ sau „Pot să te ajut cu ceva
î�n privinț�a asta?“. Adresându-ț�i ț�ie î�nsuț�i astfel de î�ntrebări,
vei î�ncepe să-ț�i priveș� ti propriul comportament plângă-
reț� ca pe-o absurditate evidentă. E un timp irosit, care ar
putea fi valorificat mai bine prin niș� te iniț�iative capabile
să ț�intească iubirea de sine – aș� a cum este preț�uirea tăcu-
tă a sinelui sau ajutarea unei alte persoane să-ș� i atingă
potenț�ialul.
Există două situaț�ii î�n care plângerile sunt complet inu-
tile: (1) când î�i spui cuiva că eș� ti obosit; ș� i (2) când î�i spui
cuiva că nu te simț�i bine. Dacă eș� ti extenuat, poț�i recurge la
diverse opț�iuni, dar a te plânge unui biet om, mai ales unei
ființ�e dragi, î�nseamnă a abuza de persoana respectivă. Ș� i
nici nu vei scăpa de oboseală. Acelaș� i tip de raț�ionament se
aplică ș� i la partea cu „nu mă simt bine“.
Nu vorbim aici despre situaț�ia î�n care informezi alte
persoane cu privire la felul cum te simț�i, î�n condiț�iile î�n
care acestea te pot ajuta cumva. Ne referim la a te plânge
altor persoane, atunci când acestea nu pot face altceva de-
cât să suporte mormăielile tale. Î�n plus, dacă chiar te stră-
duieș� ti să î�ț�i cultivi iubirea de sine ș� i, pe parcurs, te loveș� ti
de vreo suferinț� ă sau vreun disconfort, vei vrea să te
descurci singur cu astfel de trăiri, nu să-ț�i arunci povara î�n
cârca altcuiva.
A te plânge de tine î�nsuț�i este o activitate nefolositoa-
re, ce te î�mpiedică să î�ț�i trăieș� ti viaț�a eficient. Acest obicei
î�ncurajează autocompătimirea ș� i, prin urmare, te blochea-
ză î�n efortul tău de a oferi ș� i a primi dragoste. Î�n plus, î�ț�i
scade ș� ansele de a-ț�i î�mbunătăț�i relaț�iile amoroase ș� i de
a-ț�i extinde raporturile sociale. Deș� i te ajută să atragi
atenț�ia celorlalț�i asupra ta, lumina î�n care vei fi privit î�ț�i va
umbri, cu siguranț�ă, propria fericire.
Acceptarea de sine fără plângeri implică atât î�nț�elege-
rea iubirii de sine, cât ș� i a procesului de lamentare – două
noț�iuni care se exclud reciproc. Dacă te iubeș� ti sincer pe
tine î�nsuț�i, obiceiul de a te plânge altor oameni (care nu te
pot ajuta cu nimic) devine imposibil de perpetuat. Iar dacă
observi la tine (ș� i la alț�i oameni) lucruri care î�ț�i displac, î�n
loc să te plângi poț�i î�ncepe imediat să urmezi paș� ii nece-
sari pentru a corecta situaț�ia.
Data viitoare când participi la o reuniune socială cu cel
puț�in patru cupluri, poț�i î�ncerca următorul mic exerciț�iu:
Prima iubire 63
î�nregistrează mintal câte conversaț�ii au constat î�n plângeri

(de la propria persoană la alț�i oameni, la evenimente, pre-
ț�uri, starea vremii ș� i aș� a mai departe); după ce se termină
petrecerea ș� i toț�i se duc la casele lor, î�ntreabă-te: „Câte din-
tre văicărelile din seara asta au ajutat la ceva?“ ș� i „Cui î�i
pasă de toate lucrurile de care ne-am văitat noi aici?“. Apoi,
data viitoare când î�ț�i vine să te plângi de ceva, aminteș� te-ț�i
de inutilitatea acelei reuniuni.
Iubire de sine versus infatuare

Poate ț�i se pare că toată chestiunea asta cu iubirea de sine
implică un comportament neplăcut, asemănător cu ego-
centrismul. Nu este deloc aș� a. Iubirea de sine nu are nimic
de-a face cu obiceiul de a declama î�n stânga ș� i-n dreapta ce
ființ�ă minunată eș� ti. Asta nu e dragoste de sine, ci mai de-
grabă o î�ncercare de a atrage atenț�ia ș� i de a câș� tiga aproba-
rea celor din jur bătându-te cu pumnii î�n piept. Un astfel de
comportament este la fel de nevrotic ca cel al indivizilor
suprasaturaț�i cu dispreț� de sine. Comportamentul lăudă-
ros este motivat de raportarea la alte persoane ș� i, ca ur-
mare, de î�ncercarea de a intra î�n graț�iile lor. Individul se
evaluează pe sine î�n funcț�ie de cum este privit de ceilalț�i.
Dacă nu ar fi aș� a, nu ar mai simț�i nevoia să-i convingă de
ceva. Iubirea de sine î�nseamnă să te preț�uieș� ti tu pe tine,
nu să ceri iubirea altora. Nu ai nevoie să convingi pe nimeni
de nimic. Acceptarea lăuntrică este de ajuns. Iar ea nu are
nimic de-a face cu opiniile altor persoane.
Ce câștigi în schimb, atunci când

te lipsești de iubirea de sine
De ce-ar alege cineva să nu se iubească pe sine? Care-i avan-
tajul? Ei bine, recompensele – deș� i nesănătoase – există ș� i
pot fi analizate. Iar pentru a î�nvăț� a cum să fii un om efi-
cient, cel mai important este să î�nț�elegi de ce te comporț�i
î�ntr-un mod dăunător ț�ie î�nsuț�i. După ce descoperi moti-
vele care stau la baza răutăț�ii î�ndreptate asupra propriei
persoane ș� i iei la bani mărunț�i sistemul de perpetuare a
toxicităț�ii, poț�i î�ncepe să ataci comportamentele î�n cauză.
Î�nsă dacă nu te î�nț� elegi, vei continua să repeț� i vechile
acț� iuni.
De ce-ai ales să adopț�i comportamente de condamnare
a propriei persoane, oricât de neî�nsemnate ț�i s-ar părea?
Poate că, pur ș� i simplu, e mai uș� or să crezi ce î�ț�i spun alț�ii,
decât să gândeș� ti singur. Dar mai există ș� i alte câș� tiguri.
Dacă alegi să nu te iubeș� ti ș� i să te consideri neimportant,
plasând opiniile altor persoane mai presus de ale tale...
• Vei găsi o scuză intrinsecă pentru faptul că nu ai

parte de dragoste î�n viaț�a ta, ș� i anume: pur ș� i sim-
plu, nu meriț�i să fii iubit. Scuza aceasta e o recom-
pensă nevrotică.
• Vei putea să eviț�i riscurile pe care le implică clădi-
rea unor relaț�ii pline de iubire cu persoanele din
jur. Elimini astfel posibilitatea de a fi respins sau
dezaprobat.
• Vei descoperi că e mai facil să rămâi aș� a cum eș� ti.
Dacă tot nu te dovedeș� ti vrednic de nimic, nu are
niciun rost să î�ncerci să evoluezi ori să devii mai
Prima iubire 65
bun ș� i mai fericit. Iar câș� tigul tău constă î�n a rămâ-
ne mereu neschimbat.
• Vei câș� tiga milă, atenț�ie ș� i chiar aprobare din partea
celor din jur, lucru care suplineș� te nevoia riscantă
de a te implica î�ntr-o relaț�ie de dragoste. Astfel, mila
ș� i atenț�ia constituie recompensele tale toxice.
• Vei avea la dispoziț�ie mulț�i ț�api ispăș� itori pe care
să dai vina pentru nefericirea ta. Te plângi, ca să nu
trebuiască să faci chiar tu vreo schimbare.
• Vei putea să-ț�i iroseș� ti comod toate momentele pre-
zente cu mini-depresii ș� i să eviț�i fără niciun efort
comportamentele care te-ar ajuta să devii altfel.
Autocompătimirea va fi calea ta de scăpare.
• Vei regresa confortabil până î�n postura de băieț�el
sau fetiț�ă cuminte, recurgând la reacț�ii copilăreș� ti,
mai exact la a-i mulț�umi pe „oamenii mari“ pe care
ai î�nvăț� at să-i consideri superiori ț� ie. Această re-
gresie este mai sigură decât riscul de a te confrun-
ta cu ei.
• Vei putea să-ț�i consolidezi obiceiul de a fi depen-
dent de ceilalț�i, poziț�ionându-i pe o treaptă mai sus
decât cea pe care te-ai aș� ezat tu. Un stâlp de sprijin
de care să te ț�ii este un avantaj, chiar dacă te zgâl-
ț�âie ocazional.
• Vei rămâne î�n zona de confort, incapabil să preiei
controlul asupra vieț�ii tale ș� i s-o trăieș� ti aș� a cum
alegi tu. Pur ș� i simplu, te vei convinge că nu meriț�i
fericirea la care râvneș� ti.
Acestea sunt componentele sistemului prin care î�ț�i per-

petuezi dispreț�ul de sine. Ele reprezintă, de fapt, motivele
pentru care alegi să te agăț�i de vechile mentalităț�i ș� i pur-
tări. Este mai uș� or (adică mai puț�in riscant) să te culci sin-
gur la pământ, decât să î�ncerci să te ridici. Î�nsă nu uita că
singurul curs firesc al vieț�ii este evoluț�ia, astfel că a refuza
să te dezvolț�i ș� i să devii o persoană iubitoare cu tine este o
alegere fatală. Î�narmat cu aceste revelaț�ii vizavi de propriul
comportament, poț�i î�ncepe acum să practici anumite exerci-
ț�ii fizice ș� i psihice – pentru stimularea iubirii de sine.
Câteva exerciții ușoare,

pentru a te iubi mai mult
Cultivarea iubirii de sine î�ncepe la nivelul minț�ii. Trebuie să
î�nveț�i să-ț�i controlezi gândirea. Pentru asta, e absolut ne-
cesar să conș� tientizezi ce anume faci, î�n momentele î�n care
te comporț�i autodistructiv. Dacă te surprinzi atunci când
acț�ionezi toxic, poț�i î�ncepe să te opui gândurilor ce se as-
cund î�n spatele faptelor tale.
Spre exemplu, descoperi că ai spus ceva de genul: „Nu
sunt chiar aș� a deș� tept; cred că am avut noroc de-am primit
calificativul maxim.“ Î�n momentul acela, î�n capul tău trebu-
ie să răsune un clopoț�el: „Tocmai am făcut-o! M-am com-
portat dispreț�uitor faț�ă de mine î�nsumi. Dar sunt conș� tient
acum, iar data viitoare o să mă abț�in să mai spun lucrurile
astea, pe care mi le-am repetat toată viaț�a.“ Strategia con-
stă î�n a te corecta cu voce tare, printr-o afirmaț�ie de tipul:
„Tocmai am afirmat că am fost norocos, dar norocul n-a
avut nicio legătură cu succesul meu. Am primit calificativul
maxim pentru că l-am meritat.“ E primul pas către iubirea
de sine ș� i constă î�n identificarea remarcii peiorative exact
Prima iubire 67
î�n clipa î�n care ai făcut-o ș� i î�n luarea deciziei de a acț�iona

diferit pe viitor. Î�nainte, aveai un obicei; acum, ai conș� tien-
tizarea dorinț�ei de a te comporta diferit ș� i voinț�a de a o
î�nfăptui. Seamănă cu a î�nvăț�a să conduci o maș� ină cu trans-
misie manuală. Î�n cele din urmă, prin repetiț�ie, î�ț�i formezi
un obicei – care nu mai necesită atenț�ie constantă, fiindcă
devine o rutină. Curând, te vei comporta agreabil î�n mod
natural faț�ă de propria persoană.
Acum, că mintea ta funcț�ionează î�n favoarea ș� i nu î�m-
potriva ta, se î�ntrezăresc la orizont multe activităț�i intere-
sante, fundamentate pe iubirea de sine. Iată o scurtă listă
de comportamente pe care le poț�i adopta, pentru a-ț�i culti-
va stima de sine bazată pe propria valoare ca om:
• Reacț�ionează diferit la î�ncercările altor persoane

de a se apropia de tine cu dragoste ș� i acceptare. Î�n
loc să arăț�i scepticism î�n privinț�a unui gest iubitor,
î�ntâmpină-l cu un „Mulț�umesc“ ori spunând „Mă
bucur că simț�i asta“.
• Dacă iubeș� ti sincer o persoană, spune-i î�n faț�ă „Te
iubesc!“ ș� i, î�n timp ce-i observi reacț�ia la declaraț�ia
ta, fii mândru de tine că ț�i-ai asumat riscul.
• Când te duci la restaurant, comandă un meniu care
î�ț�i place cu adevărat, indiferent cât ar costa. Răsfa-
ț�ă-te cu ceva bun, pentru că meriț�i. Î�ncepe să selec-
tezi î�n toate situaț�iile opț�iunile pe care le preferi, î�n
orice magazin. Bucură-te de produsul tău preferat,
doar pentru că meriț�i. Renunț�ă la spiritul de sacri-
ficiu, dacă nu este absolut necesar – ș� i trebuie să-ț�i
spun că rareori este.
• După o zi obositoare ș� i o masă î�ncărcată, trage un

pui de somn sau aleargă puț�in prin parc, chiar dacă
ai multe lucruri de făcut. Te va ajuta să te simț�i
mult mai bine.
• Alătură-te unei organizaț�ii pe care o admiri sau î�n-
scrie-te la o activitate care te î�ncântă. Poate că ai
tot amânat demersul acesta, deoarece ai prea multe
responsabilităț�i ș� i, pur ș� i simplu, nu dispui de timp
liber. Î�nsă dacă tu alegi să te iubeș� ti ș� i să serveș� ti
porț�iile de viaț�ă pe care le doreș� ti, atunci persoa-
nele pentru care te sacrificai tu î�nainte vor î�ncepe
să descopere cum să fie autonome. Iar tu vei con-
stata că nu mai ai resentimente faț�ă de ele. Le vei
ajuta de bunăvoie, nu din obligaț�ie.
• Elimină invidia ș� i gelozia, admiț�ând că sunt mo-
duri prin care te desconsideri pe tine î�nsuț�i. Com-
parându-te cu alte persoane ș� i imaginându-ț�i că
eș� ti mai puț�in meritoriu, le acorzi o importanț�ă
mai mare lor decât ț�ie. Î�ț�i măsori propriile merite
prin ochii altora. Dar aminteș� te-ț�i că: (1) un om
poate prefera oricând o altă persoană decât tine,
fără ca acest lucru să reflecte ceva negativ despre
ființ�a ta; ș� i (2) faptul că cineva te alege să-i fii par-
tener nu este o modalitate de validare a valorii tale
personale. Dacă mai continui să crezi că alț�ii î�ț�i dau
valoare, te condamni la o eternă î�ndoială de sine,
fiindcă mereu vei fi supus incertitudinii cu privire
la ce simte persoana respectivă pentru tine. Iar dacă
la un moment dat va alege pe altcineva, opț�iunea
sa va reflecta anumite lucruri legate de personali-
tatea sa, nu de-a ta. Când î�ț�i cultivi iubirea de sine,
Prima iubire 69
situaț�iile î�n care anterior simț�eai gelozie vor avea

acum efectul opus. Vei crede atât de mult î�n tine,
î�ncât nu vei mai avea nevoie de iubirea sau aproba-
rea altor persoane pentru a te preț�ui.
• Activităț�ile prin care î�ț�i manifeș� ti dragostea faț�ă de
propria persoană pot include ș� i modalităț�i noi de
a-ț�i trata corpul, cum ar fi: să alegi alimente bune ș� i
hrănitoare; să elimini kilogramele î�n plus (ce pot
prezenta riscuri pentru sănătate, fiind simultan ș� i
un indiciu al respingerii de sine); să te plimbi regu-
lat, pe jos sau cu bicicleta; să faci sport; să ieș� i î�n
natură pentru a respira aer curat, fiindcă asta î�ț�i dă
o stare de bine; ș� i, î�n general, să-ț�i menț�ii corpul
sănătos ș� i atrăgător. Î�ț�i vei dori chiar tu să fii sănă-
tos. De ce? Pentru că eș� ti important ș� i vrei să te
porț�i cu tine ca atare. Orice zi pe care o petreci î�n-
chis î�n casă ori inactiv fizic (doar fiindcă eș� ti an-
grenat î�n activităț�i de rutină) î�nseamnă ostilitate
faț�ă de propria persoană. Numai dacă nu cumva...
preferi să stai î�nchis – aceasta fiind alegerea ta.
• Î�ț�i poț�i cultiva dragostea de sine ș� i î�n plan sexual.
Vino î�n pielea goală î�n faț�a oglinzii ș� i spune-ț�i că
eș� ti o persoană atrăgătoare. Intră î�n contact cu cor-
pul tău. Explorează-ț�i trupul cu senzualitate, con-
vingându-te că meriț�i fiori de plăcere fremătătoare.
Chiar ș� i când eș� ti î�mpreună cu o altă persoană, poț�i
alege să simț�i satisfacț�ie sexuală, î�n loc să consideri
plăcerea celuilalt mai importantă ca a ta. Poț�i oferi
plăcere altcuiva numai dacă o simț�i ș� i tu. Î�n gene-
ral, dacă tu nu simț�i nicio mulț�umire, ș� i celălalt va
fi dezamăgit. Î�n plus, când te pui pe tine pe primul
loc, ș� i ceilalț�i î�ș�i vor permite să fie fericiț�i. Poț�i î�nce-

tini î�ntregul act sexual, arătându-i iubitului/iubitei
– prin gesturi ș� i vorbe – ce anume î�ț�i place. Simte
libertatea de a avea orgasm. Poț� i face î�n aș� a fel
î�ncât să te bucuri de o experienț�ă sexuală supremă,
datorită convingerii că o meriț� i. Testează această
convingere pe propria piele. De ce? Pentru că
meriț� i!
• Î�ncetează să-ț� i mai echivalezi stima de sine cu
reuș� ita î�n diverse domenii. Se poate î�ntâmpla să-ț�i
pierzi serviciul sau să dai greș� la un anumit pro-
iect. E posibil să nu-ț�i placă felul î�n care ai î�ndepli-
nit o sarcină sau alta. Dar asta nu î�nseamnă că eș� ti
un om de nimic. Trebuie să-ț�i î�ntipăreș� ti adânc î�n
minte convingerea că ai valoare, indiferent de rea-
lizările tale. Dacă nu conș� tientizezi acest lucru, te
vei confunda permanent cu activităț� ile tale. A-ț� i
cuantifica valoarea personală î�n funcț�ie de anumi-
te realizări exterioare ființ�ei tale este la fel de ab-
surd ca a o asocia cu părerile altor persoane despre
tine. După ce elimini această identificare a ta cu
faptele tale, vei reuș� i să te implici î�n tot felul de de-
mersuri. Din nou, ț�ine cont că rezultatul final – deș� i
va fi de interes pentru tine – nu va determina î�n
niciun fel cât de valoros eș� ti tu ca om.
Acestea ș� i multe altele asemenea sunt iniț� iative ale

persoanelor care se iubesc pe sine. De multe ori, ele pun
sub semnul î�ntrebării lecț�iile pe care le-ai asimilat î�ncă din
copilărie. Cândva, ș� i tu erai chintesenț� a iubirii de sine.
Când erai copil, ș� tiai î�n mod instinctiv că ai valoare.
Prima iubire 71
Să revenim acum la câteva dintre î�ntrebările menț�io-

nate î�n introducerea acestei cărț�i:
• „Poț�i să te accepț�i aș� a cum eș� ti ș� i să nu te plângi?“

• „Poț�i să te iubeș� ti pe tine î�nsuț�i î�n orice moment?“
• „Poț�i primi ș� i dărui dragoste?“
Acestea sunt chestiuni la care poț�i lucra. Stabileș� te-ț�i

obiective personale care să te ajute î�n a te î�ndrăgosti de cea
mai frumoasă, incitantă ș� i preț�ioasă persoană din î�ntreaga
lume – tu.
Capitolul III
N-ai nevoie de aprobarea lor
Nevoia de aprobare e sinonimă cu a spune:

„Părerea ta despre mine este mai importantă
decât propria mea opinie despre mine.“
S -ar putea să dedici mult prea multe momente din pre-

zent î�ncercării de a obț�ine aprobarea altor persoane
sau făcându-ț�i griji î�n privinț�a dezaprobărilor pe care deja
le-ai î�ntâmpinat. Dacă î�ncuviinț�area din partea altora a de-
venit o nevoie î�n viaț�a ta, ai de lucrat la acest aspect. Poț�i
î�ncepe prin a î�nț�elege că aprobarea e o dorinț�ă, nu o nece-
sitate. Tuturor ne plac aplauzele, complimentele ș� i laudele.
Ne simț�im bine când suntem alintaț�i la nivel mintal. Cine ar
vrea să renunț�e la aș� a ceva? Ei bine, nici nu-i nevoie. Apro-
barea î�n sine nu e nesănătoasă; de altfel, adularea este o
î�ncântare. Căutarea aprobării primite din partea altora e
zonă eronată doar atunci când devine o nevoie, nemaifiind
o simplă dorinț�ă.
Atunci când î�ț�i doreș� ti să fii aprobat, pur ș� i simplu te
bucuri să primeș� ti susț�inerea altor persoane. Î�nsă dacă ai
nevoie de ea, te simț�i dărâmat când nu o primeș� ti. Atunci
î�ncep să acț�ioneze forț�ele autodistructive. Mai rău, de vre-
me ce căutarea aprobării a devenit o nevoie, se cheamă că
cedezi o parte mare din sinele tău ș� i o laș� i la discreț�ia celui
de la care aș� tepț�i un răspuns favorabil. Dacă nu primeș� ti o

reacț�ie pozitivă, te blochezi (fie ș� i î�ntr-o mică măsură). Î�n
cazul acesta, ai ales să-ț�i oferi pe tavă stima de sine, pentru
ca oamenii să o gâdile sau nu – după cum consideră fieca-
re. Iar tu te simț�i bine numai dacă alț�ii decid să-ț�i acorde
apreciere.
Nevoia de a primi aprobare din partea altor persoane
e dăunătoare î�n sine, î�nsă adevărata problemă apare atunci
când simț�i nevoia de aprobare din partea tuturor oamenilor,
pentru fiecare acț�iune pe care o î�ntreprinzi! Dacă mani-
feș� ti o astfel de nevoie, eș� ti sortit să ai parte de o î�ndelun-
gată nefericire ș� i multă frustrare de-a lungul vieț�ii. Î�n plus,
î�ț�i vei construi o imagine de sine insipidă, ca ș� i cum ai fi
omul invizibil. Iar asta te va conduce la respingerea de sine
despre care am discutat î�n capitolul anterior.
Nevoia de aprobare trebuie să dispară! Nu există nicio
î�ndoială î�n privinț�a asta. Dacă vrei să obț�ii î�mplinirea perso-
nală, necesitatea de a obț�ine aprobarea altora trebuie eradi-
cată din viaț�a ta. O astfel de nevoie este un context psihologic
fără ieș� ire, care nu î�ț�i oferă absolut niciun beneficiu.
Este imposibil să treci prin viaț� ă fără să ai parte de
numeroase dezaprobări. Aș� a funcț�ionează omenirea; este
preț�ul pe care î�l plăteș� ti pentru a trăi î�n societate – un lu-
cru care, pur ș� i simplu, nu poate fi evitat. Am lucrat odată
cu un bărbat de vârstă mijlocie care avea exact mentalita-
tea clasică specifică nevoii de aprobare. Ozzie î�ș�i crease un
set de convingeri legate de toate subiectele controversate,
inclusiv despre avort, contracepț�ie, războiul din Orientul
Mijlociu, Watergate, politică ș� i toate celelalte. De fiecare
dată când se lovea de dispreț�ul altor persoane, o lua razna.
Î�ș�i consuma aproape toată energia î�n î�ncercarea de a fi
N-ai nevoie de aprobarea lor 75
aprobat de toată lumea, î�n tot ce zicea ș� i făcea. Spre exem-

plu, mi-a povestit un incident petrecut cu socrul său, î�n
care el afirmase că aprobă cu fermitate sinuciderea asista-
tă ș� i observase cum bătrânul ridică din sprânceană contra-
riat. Imediat, aproape ca un gest reflex, Ozzie ș� i-a schimbat
poziț�ia: „Ceea ce voiam să spun este că, dacă o persoană e
conș� tientă ș� i cere î�n mod explicit să-i fie luată viaț�a, atunci
sinuciderea asistată e acceptabilă.“ Ozzie a observat atunci
cum interlocutorul său cade de acord ș� i a respirat uș� urat.
Cu altă ocazie, ș� i-a declarat susț�inerea pentru sinuciderea
asistată î�n faț�a ș� efului său, î�nsă acesta l-a dezaprobat vehe-
ment: „Cum poț�i să spui aș� a ceva? Nu-ț�i dai seama că asta
ar î�nsemna să ne jucăm de-a Dumnezeu?“ Ozzie nu a putut
suporta o asemenea respingere, aș� a că ș� i-a schimbat rapid
punctul de vedere: „Mă refeream doar la cazurile extreme,
î�n care pacientul e declarat î�n moarte cerebrală, când afir-
mam că este î�n regulă să fie deconectat de la aparate.“ Î�n
cele din urmă, ș� eful său a fost de acord, iar Ozzie a ieș� it din
nou din î�ncurcătură. Î�ntr-o altă conversaț�ie, ș� i-a exprimat
părerea despre sinuciderea asistată ș� i faț�ă de fratele lui, iar
acesta l-a aprobat imediat. „Pfiu“, ș� i-a spus Ozzie. Scăpase
uș� or, fiindcă nu fusese nevoit să î�ș�i schimbe atitudinea
pentru a beneficia de aprobarea fratelui său. Toate aceste
exemple mi-au fost relatate de Ozzie, ca argumente pentru
modul său uzual de a interacț� iona cu oamenii. Aș� adar,
Ozzie se î�nvârte prin cercurile sale sociale fără o atitudine
proprie, iar nevoia lui de a fi aprobat este atât de puterni-
că, î�ncât î�ș�i schimbă constant punctul de vedere, î�n funcț�ie
de interlocutor – doar pentru a fi plăcut de ceilalț�i. Ozzie
nu există; există doar reacț�iile circumstanț�iale ale altor
persoane, care determină nu numai felul î�n care se simte
el, ci ș� i felul î�n care gândeș� te sau lucrurile pe care le spune.

Ozzie este orice î�ș�i doresc alț�ii.
Când căutarea aprobării este o nevoie, posibilităț�ile de
a afla adevărul dispar aproape î�n î�ntregime. Dacă ai nevoie
să fii ridicat î�n slăvi ș� i transmiț�i astfel de semnale, nimeni
nu poate discuta sincer cu tine. Ș� i nici tu nu poț�i afirma cu
tărie ceea ce gândeș� ti ș� i simț�i î�ntr-un anumit moment al
vieț�ii tale. Î�ț�i sacrifici sinele, î�n favoarea opiniilor ș� i predi-
lecț�iilor altor persoane.
Politicienii sunt o categorie de oameni î�n care lumea
nu are î�ncredere, î�n general. Nevoia lor de aprobare este
uriaș� ă. Fără votul publicului, ies din scenă. Aș� a se face că
au tendinț�a să vorbească din ambele colț�uri ale gurii, spu-
nând un lucru î�ntr-o direcț�ie pentru a mulț�umi comunitatea
A ș� i altul î�n direcț�ia opusă pentru a obț�ine aprobarea grupă-
rii B. Nu poate fi vorba de adevăr, atunci când vorbitorul este
viclean ș� i abordează chestiunile aflate î�n discuț�ie cu dibăcie
– pentru a mulț�umi pe toată lumea. Comportamentele de
acest fel sunt uș� or de recunoscut la politicieni, dar mai greu
de identificat î�n noi î�nș� ine. Poate „ai lăsat-o mai moale“ ca
să î�mpaci pe cineva sau ai fost de acord cu o anumită per-
soană pe care te temeai să nu o superi. Ș� tiai că ai fi fost
nefericit dacă erai dezaprobat, aș� a că ț�i-ai modificat com-
portamentul pentru a evita această consecinț�ă.
E greu să faci faț�ă mustrărilor ș� i mai uș� or să adopț�i o
atitudine care să î�ț�i garanteze aprobarea. Dar atunci când
alegi această cale uș� oară, acorzi mai multă importanț�ă opini-
ilor altor oameni decât propriei judecăț�i. Este o capcană vi-
cioasă din care e greu să te eliberezi, î�n societatea noastră.
Pentru a scăpa din cursa nevoii de aprobare (prin care
eș� ti controlat de opiniile altor oameni), este important să
analizezi factorii care stimulează nevoia de aprobare – î�n ca-

zul tău. Iată î�n cele ce urmează o scurtă incursiune î�nspre
rădăcina comportamentelor bazate pe căutarea aprobării.
Antecedentele nevoii de aprobare

Nevoia de aprobare se bazează pe o singură premisă: „Nu
te î�ncrede î�n tine – verifică să vezi ce spun alț�ii.“ Cultura
noastră î�ncurajează comportamentul de căutare a apro-
bării, transformându-l î�ntr-un standard al vieț�ii. Gândirea
independentă nu doar că este neconvenț�ională, dar este
chiar inamicul instituț�iilor ce constituie bastionul socie-
tăț�ii noastre. Dacă ai crescut î�n societatea aceasta, ai fost
contaminat cu următoarea convingere: „Să nu ai î�ncredere
deplină î�n tine î�nsuț�i.“ Exact asta e esenț�a nevoii de elogii ș� i
î�ntruchipează coloana vertebrală a culturii noastre: „Con-
sideră opinia altei persoane mai importantă decât a ta, iar
dacă nu primeș� ti susț�inere, ai toate motivele din lume să te
simț�i deprimat, nevrednic sau vinovat, pentru că alț�ii sunt
mai importanț�i decât tine.“
Nevoia de aprobare poate fi un important factor de ma-
nipulare. Valoarea ta ca om este pusă astfel pe umerii altor
persoane, iar dacă ele refuză să te susț�ină, tu nu mai rămâi
cu nimic. Eș� ti lipsit de valoare. Ș� i cu cât ai mai mare nevoie
de măguliri, cu atât eș� ti mai uș� or de manipulat de către
ceilalț�i. Ei bine, paș� ii pe care î�i faci î�n vederea aprobării de
sine ș� i a renunț�ării la dependenț�a de părerea pozitivă a ce-
lor din jur te ajută să te eliberezi de controlul pe care aceș� tia
î�l exercită asupra ta. Tocmai de aceea, astfel de acț�iuni sunt
catalogate ca fiind egoiste, neglijente, indiferente faț�ă de
alț�i oameni – fiindcă societatea vrea să te menț�ină depen-
dent. Pentru a î�nț�elege acest cerc vicios al manipulării,
gândeș� te-te la abundenț�a de mesaje culturale ce î�ncurajea-

ză nevoia de aprobare – care au î�nceput pe când erai copil
ș� i continuă să te bombardeze până î�n ziua de azi.
Mesaje privind nevoia de aprobare provenite

din familie, în copilăria timpurie
Este important de subliniat aici că, î�n primii ani de viaț�ă,
copiii mici chiar au nevoie de acceptare din partea adulț�i-
lor importanț�i din viaț�a lor (părinț�ii). Î�nsă aprobarea nu
trebuie nici condiț�ionată de comportamentul obedient al
copilului, nici acordată pentru tot ce spune, gândeș� te, face
sau simte acesta. Astfel, autonomia se poate î�nvăț�a din lea-
găn. E bine să ai î�n vedere, î�n timp ce parcurgi această sec-
ț�iune a cărț�ii, că nevoia de aprobare nu trebuie confundată
cu nevoia de iubire. Ș� i tocmai pentru ca să nu existe nevoie
de aprobare la maturitate, este util să î�i oferi de la bun î�n-
ceput copilului diverse aprecieri laudative – fără să ai reti-
cenț�e. Î�nsă dacă acesta creș� te cu sentimentul că nu poate
gândi sau acț�iona fără să primească mai î�ntâi permisiunea
unui părinte, seminț�ele nevrotice ale î�ndoielii de sine se
sădesc î�ncă de timpuriu. Căutarea aprobării este conside-
rată o nevoie dăunătoare atunci când copilul e condiț�ionat
să ceară mereu acordul lui mami ș� i tati, nu atunci când î�m-
bracă forma sănătoasă ș� i normală a dorinț�ei de dragoste ș� i
acceptare din partea unui părinte iubitor.
Î�n majoritatea cazurilor, cultura noastră î�nvaț�ă copilul
să se bazeze pe alț� ii, î�n loc să se î�ncreadă î�n propria ju-
decată. Consultă-te î�ntotdeauna cu mami ș� i tati: „Ce să
mănânc?“, „Când?“, „Cât?“ ș� i tot aș� a. Î�ntreab-o pe mami: „Cu
cine am voie să mă joc?“, „Când?“, „Unde?“. Apoi vin indica-
ț�iile: „E camera ta, dar trebuie s-o menț�ii exact aș� a cum
ț�i-am aranjat-o! Hainele î�n cuier, patul făcut, jucăriile î�n cu-
tia lor ș� i fiecare obiect la locul său.“
Iată, ca exemplu, o serie de interacț�iuni ce î�ncurajează
dependenț�a ș� i nevoia de aprobare:
− Poț�i să te î�mbraci cu ce vrei tu.
− Ce zici de asta, mami?
− Nu, nu, iubita! Dungile ș� i bulinele nu merg bine î�mpre-
ună! Du-te î�napoi ș� i schimbă-ț�i ori bluziț�a, ori pantalonii,
ca să se asorteze.
După o săptămână...
− Cu ce să mă î�mbrac, mami?
− Ț� i-am zis doar, poartă ce vrei tu. De ce mă tot î�ntrebi
pe mine?
Da, oare de ce...?
Apoi, la magazin, casierul î�ntreabă fetiț�a:
− Vrei o bomboană?
Fetiț�a se uită la mama ei ș� i î�ntreabă:
− Vreau o bomboană?
S-a î�nvăț�at să-i î�ntrebe orice pe părinț�i, chiar ș� i dacă î�ș�i
doreș� te ea ceva cu ardoare. De la jucat, mâncat, dormit
până la prieteniile pe care le leagă sau felul î�n care gân-
desc, copiii mici primesc foarte puț�ine mesaje de autono-
mie î�n familie. Această realitate izvorăș� te din convingerea
fundamentală a mămicilor ș� i tăticilor că ei sunt stăpânii
copiilor lor. Î�n loc să-ș� i ajute copiii să gândească singuri,
să-ș� i rezolve singuri problemele ș� i să capete î�ncredere î�n
sine, părinț�ii tind să-ș� i trateze copiii ca pe niș� te bunuri pe
care le deț�in.
Kahlil Gibran vorbeș� te elocvent î�n The Prophet* despre

copiii care sunt trataț�i ca niș� te bunuri:
Copiii voștri nu sunt ai voștri.

Sunt fiii și fiicele dorului vieții de sine însăși.
Vin prin voi, dar nu din voi,
Și, deși sunt împreună cu voi, nu vă aparțin vouă.**
Rezultatele acestei strategii se văd clar î�n fiecare copil

„dependent“. Mami devine un arbitru, o persoană care pune
capăt certurilor î�n mod constant, omul la care te duci să-l
pârăș� ti pe fratele tău când face prostii, o persoană care,
practic, î�i dictează copilului cum să gândească, ce să simtă
ș� i cum să se poarte. Mesajul sună cam aș� a: „Nu te î�ncrede
î�n propria capacitate de a-ț�i rezolva dificultăț�ile. Se ocupă
mami ș� i tati de ele.“ Sau: „Nu te baza pe tine î�nsuț�i pentru a
lua deciziile pe care eș� ti capabil să le iei, consultă-te cu alt-
cineva mai î�ntâi.“
Ș� i totuș� i, copiii nu vor să se lase modelaț�i î�n „căutători
de aprobare“. Există numeroase exemple de î�mpotrivire,
apărute î�n viaț�a tuturor celor care intră î�n contact cu cei
mici. Nenumăraț�i părinț�i mi-au povestit experienț�ele lor
legate de a-i î�nvăț�a pe copii cu oliț�a. Aceș� tia susț�in că micu-
ț�ul pare să î�nț�eleagă ce i se cere, iar ei ș� tiu că acesta are
capacitatea de a-ș� i controla fizic sfincterele. Î�nsă copilul
refuză î�n mod intenț�ionat ș� i cu î�ncăpăț�ânare să se supună
cerinț�ei. Iată primul protest adevărat faț�ă de nevoia de apro-
bare din partea părintelui. Mesajul care zace î�n spatele
* Kahlil Gibran, The Prophet, Alfred A. Knopf Publisher, New York, p. 17.
(n. aut.)
** Kahlil Gibran, Profetul, Editura Mix, 2000. (n. trad.)
unui astfel de refuz sună aș� a: „Poț�i tu să-mi spui ce să mă-

nânc, cu ce să mă î�mbrac, cu cine să mă joc, când să dorm,
când să intru î�n casă, unde să-mi spun jucăriile ș� i chiar ce
să gândesc. Dar lucrul ăsta î�l fac eu, când sunt eu pregătit.“
Iată primul protest reuș� it î�mpotriva nevoii de aprobare
(pentru orice) din partea mămicii ș� i a tăticului.
Când erai mic, voiai să gândeș� ti singur, să te bazezi pe
tine î�nsuț�i. Î�n copilărie, dacă tatăl tău te ajuta să î�ț�i pui gea-
ca, tu î�i spuneai: „Pot ș� i singur.“ Î�nsă de cele mai multe ori
răspunsul era: „Lasă, că te ajut eu. N-avem timp de pier-
dut“ sau „Eș� ti prea mic“. Scânteia aceea de independenț�ă,
dorinț�a de a fi autonom (care era atât de vie î�n interiorul
tău când erai copil) a fost domolită de mami ș� i tati: „Dacă
nu te bazezi pe noi, te dezaprobăm; iar dacă noi te deza-
probăm, ș� i tu trebuie să te dezaprobi singur.“ Sub forma
bunelor intenț�ii, familia alimentează dependenț�a ș� i nevoia
de aprobare. Părinț�ii, care nu vor să li se î�ntâmple nimic rău
copiilor lor, î�ș�i pun î�n gând să î�i apere de orice pericol. Î�nsă
rezultatul acestei bune intenț�ii este tocmai opusul a ceea ce
se doreș� te, fiindcă – neș� tiind cum să te descurci singur î�n
momentele dificile (să-ț�i soluț�ionezi conflictele, să faci faț�ă
insultelor, să lupț�i pentru renumele tău, să-ț�i croieș� ti pro-
priul drum) – este imposibil să-ț�i construieș� ti un arsenal de
comportamente independente pentru î�ntreaga viaț�ă.
Deș� i poate nu î�ț�i aminteș� ti toate ideile privind solici-
tarea aprobării care ț�i-au fost transmise când erai copil,
multe dintre ele ț�i-au parvenit la vârste mici. Ș� i, chiar dacă
multe dintre mesajele de tipul „î�ntreabă-i pe mami ș� i pe
tati“ erau importante pentru siguranț�a ș� i sănătatea ta, al-
tele î�ț�i erau transmise doar pentru a te î�nvăț�a un concept
fundamental: comportamentul obedient, singurul care avea
să-ț�i fie acceptat. Astfel, aprobarea (care trebuia să vină î�n

mod natural) ț�i-a fost oferită cu condiț�ia de a-i mulț�umi pe
alț� ii. Esenț� ial aici nu este că aprobarea nu-i importantă,
ci că aceasta ar trebui oferită inerent copilului, nu ca o re-
compensă pentru o conduită adecvată. Copilul nu trebuie
î�ncurajat niciodată să î�ș�i confunde stima de sine cu apro-
barea venită din partea altor persoane.
Mesaje privind nevoia de aprobare

transmise în școală
Când ai plecat de acasă ș� i ai intrat î�n ș� coală, ai pătruns î�ntr-o
instituț�ie destinată î�n mod expres inculcării gândirii ș� i com-
portamentului specifice căutării aprobării: „Cere voie pen-
tru a face orice. Nu te baza niciodată pe propria judecată.
Cere-i profesorului permisiunea de a merge la baie. Stai
î�ntr-o bancă anume. Nu te ridica din ea, altfel primeș� ti o
bilă neagră.“ Totul era orientat către controlul exercitat din
exterior. Î�n loc să î�nveț�i cum să gândeș� ti, erai î�nvăț�at cum
să nu gândeș� ti singur: „Î�mpătureș� te hârtia î�n 16 ș� i nu scrie
nimic pe margini. Î�nvaț�ă capitolele 1 ș� i 2 î�n seara asta. Exer-
sează pronunț� ia cuvintelor următoare. Desenează asta.
Citeș� te aia.“ Erai î�nvăț�at cum să devii supus. Iar dacă aveai
î�ndoieli, trebuia să î�ntrebi profesorul. Dacă se î�ntâmpla să
atragi furia unui cadru didactic sau, ș� i mai rău, a directoru-
lui, trebuia să te simț�i vinovat luni î�ntregi. Carnetul de note
era un mesaj pentru părinț�ii tăi, care le comunica de câtă
aprobare te-ai bucurat la ș� coală.
Dacă te uiț�i pe declaraț�ia de misiune a ș� colii tale (care,
probabil, a fost elaborată sub presiunea vizitei vreunei
echipe de inspectori), vei vedea cel mai probabil un enunț�
formulat cam aș� a:
La Liceul Oricare, noi credem în dezvoltarea educa-

țională deplină a fiecărui elev. Programa a fost cre-
ată astfel încât să satisfacă nevoile tuturor copiilor
din școala noastră. Țintim și promovăm realizarea
propriului potențial și dezvoltarea individuală a ele-
vilor noștri etc... etc... etc...
Câte instituț�ii de î�nvăț�ământ sau câț�i dascăli chiar î�n-

drăznesc să pună î�n practică astfel de cuvinte? Orice elev
care î�ncepe să dea semne de realizare a propriului potenț�ial
ș� i măiestrie personală este pus la punct. Elevii indepen-
denț�i, plini de iubire de sine ș� i deloc predispuș� i la vinovă-
ț�ie sau î�ngrijorare, sunt catalogaț�i î�n mod sistematic ca
fiind obraznici.
Ș� colile nu se pricep să facă faț� ă copiilor care arată
semne de gândire independentă. Î�n mult prea multe ș� coli,
căutarea aprobării este calea succesului. Vechile cliș� ee (fa-
vorizarea unui elev anume ș� i linguș� irea profesorului) nu
degeaba sunt cliș� ee. Ele există – ș� i funcț�ionează. Prin ur-
mare, dacă obț�ii lauda cadrelor didactice, te comporț�i cum
î�ț�i dictează aceș� ti adulț�i ș� i studiezi după programa care ț�i
se pune î�n faț�ă, atunci vei avea succes. Desigur, vei dobândi
ș� i o nevoie puternică de aprobare, î�ntrucât autonomia ț�i-a
fost descurajată, practic, la fiecare pas!
Î� n general, până să ajungă la gimnaziu, elevul î�nvaț�ă
deja lecț�ia aprobării. Î�ntrebat de consilierul vocaț�ional ce
materii ar vrea să studieze ulterior, el răspunde: „Nu ș� tiu,
spune-mi tu de ce am nevoie.“ Apoi, î�n liceu, este posibil
să-i vină greu să ia decizii cu privire la disciplinele pe care
doreș� te să le studieze mai departe, aș� a că se simte mai î�m-
păcat cu deciziile pe care le iau alț�ii î�n numele lui, pentru
viitorul lui. Î�n clasă, va î�nvăț�a să nu pună la î�ndoială ceea ce

i se predă. Va î�nvăț�a cum să scrie corect un eseu ș� i care
sunt interpretările corecte ale piesei Hamlet. Va î�nvăț�a să
compună lucrări bazate nu pe propria judecată ș� i pe pro-
priile opinii, ci pe citate ș� i referinț�e menite să confirme tot
ceea ce scrie el când î�ș�i face tema. Dacă nu asimilează aces-
te norme, va fi pedepsit cu note mici – ș� i cu dezaprobare
din partea profesorului. Iar î�n momentul î�n care este pe
punctul de a absolvi, va descoperi că î�i vine greu să ia sin-
gur vreo decizie, pentru că timp de 12 ani i s-a spus cum ș� i
ce să gândească. A urmat o dietă strictă de consultare cu
profesorul, iar acum, î�n ziua absolvirii, nu este capabil să
judece singur. Aș� a că tânjeș� te după aprobare ș� i î�nvaț�ă că
î�ncuviinț�area primită din partea altor persoane este echi-
valentă cu succesul ș� i fericirea.
La facultate, se continuă acelaș� i tipar al î�ndoctrinării:
„Scrie două teze la sfârș� it de semestru. Foloseș� te formatul
corect. Aplică setările standard pe fiecare pagină. Ai grijă
să fie corespunzător redactate. Să ai introducere, cuprins
ș� i î�ncheiere. Î�nvaț�ă capitolele acestea.“ Marea bandă rulan-
tă din linia de producț�ie. Conformează-te, fă-le pe plac pro-
fesorilor ș� i vei reuș� i. Când studentul ajunge î�n cele din
urmă la un curs î�n care profesorul spune: „Semestrul acesta
puteț�i studia orice doriț�i din materia mea. Eu vă voi ajuta
să alegeț�i un subiect ș� i să aprofundaț�i ceea ce vă interesea-
ză, dar e vorba de instruirea voastră, aș� a că voi decideț�i
cum o faceț�i. Eu vă voi î�ndruma cât de bine voi putea.“ Se
instalează panica: „Dar câte eseuri trebuie să scriem? Care
sunt termenele-limită? Trebuie să fie tehnoredactate? Ce
cărț�i trebuie să citim? Câte teste vom da? Ce fel de î�ntre-
bări vom primi? Cât de lungi să fie eseurile? La ce distanț�ă
trebuie să setăm marginile textului? Ș� i trebuie să fim pre-

zenț�i la fiecare curs?“
Acestea sunt î�ntrebările unui doritor de aprobare – fapt
care nu este deloc surprinzător, având î�n vedere metodele
educaț�ionale pe care le-am descris anterior. Studentul a
fost î�nvăț�at să procedeze aș� a cum î�i spune altcineva, să facă
pe placul profesorului ș� i să se ghideze după standardele
altor persoane. Î�ntrebările sale sunt produsul unui sistem
care impune căutarea aprobării, pentru a supravieț�ui. Tână-
rul e î�ngrozit de ideea de a gândi singur. Pur ș� i simplu, este
mai uș� or ș� i mai sigur să facă ceea ce aș� teaptă altcineva de
la el.
Mesaje privind nevoia de aprobare

transmise de alte instituții
Ne molipsim ș� i din alte surse cu simptome de căutare a
aprobării. Cu siguranț�ă, religia a avut o influenț�ă conside-
rabilă î�n această privinț�ă. Trebuie să fii pe placul lui Iehova
sau al lui Iisus sau al altei entităț�i din exteriorul tău. Con-
ducătorii bisericii au interpretat greș� it î�nvăț�ăturile mari-
lor lideri religioș� i, î�ncercând să impună conformismul prin
inducerea fricii de pedeapsă. Aș� a se face că omul are un
comportament moral nu pentru că astfel crede el că este
bine, ci pentru că Dumnezeu vrea ca el să se comporte aș� a.
Dacă ai î�ndoieli, consultă poruncile, nu propria minte ș� i
propriile convingeri. Comportă-te frumos pentru că aș� a ț�i-a
spus nu ș� tiu cine ș� i pentru că altminteri vei fi pedepsit, nu
pentru că ș� tii tu că acesta e cel mai adecvat comportament
uman. Religia organizată face apel la nevoia ta de aprobare.
Chiar dacă generează acelaș� i comportament pe care l-ai fi
ales ș� i tu, ideea fundamentală este că nu l-ai ales î�n mod

deliberat.
Să te ghidezi după propriile principii ș� i să nu ai nevoie
de aprobarea unui terț� este cea mai revelatoare experienț�ă
posibilă. E o veritabilă religie a sinelui, î�n care individul
î�ș�i determină propriul comportament pe baza conș� tiinț�ei
sale ș� i a legilor culturii sale (motivul fiind că acestea chiar
funcț�ionează pentru el), ș� i nu după dictarea altcuiva (ca-
re-i spune cum ar trebui să se comporte). Dacă ne uităm cu
atenț�ie la Iisus Hristos, vom descoperi că era o persoană
care ș� i-a atins potenț�ialul maxim, un om care ț�inea predici
despre autonomie ș� i căruia nu-i era teamă să stârnească
numeroase critici. Î� nsă mulț�i dintre adepț�ii săi i-au răs-
tălmăcit î�nvăț� ăturile, transformându-le mai apoi î�ntr-un
catehism al fricii ș� i urii de sine. (Vezi capitolul XII, pentru
descrierea completă a unei persoane care ș� i-a î�mplinit
potenț� ialul.)
Guvernul este un alt exemplu de instituț�ie ce foloseș� te
nevoia de aprobare pentru a induce conformismul la regu-
lile sale: „Nu te î�ncrede î�n tine î�nsuț�i. Nu ai aptitudinile ș� i
mijloacele necesare pentru a funcț� iona pe cont propriu.
Avem noi grijă de tine. Î�ț�i reț�inem noi impozitele, pentru că
tu ai cheltui banii î�nainte de scadenț�ă. Te obligăm să î�ț�i faci
asigurare socială, deoarece tu nu eș� ti capabil să decizi sin-
gur sau să economiseș� ti bani albi pentru zile negre. Tu nici
nu trebuie să gândeș� ti singur, căci î�ț�i reglementăm noi
viaț� a.“ Ș� i uite aș� a, vezi multe exemple de situaț� ii î�n care
guvernul î�ș�i depăș� eș� te atribuț�iile de a oferi servicii esenț�i-
ale ș� i de a guverna societatea.
Există mai multe reguli scrise, decât oameni care să le
î�ncalce. Dacă ar hotărî� cineva să verifice aplicarea fiecărei
reguli existente, te-ai trezi că î�ncalci legea de sute de ori pe

zi. Cineva a decis î�ntre ce ore ai voie să faci cumpărături, dar
ș� i că nu ar trebui să bei alcool î�n anumite zile sau la anumite
ore. Există reguli care interzic orice, inclusiv ce ai voie să
porț�i la o anumită oră, î�ntr-un anumit loc, sau cum poț�i să te
bucuri de sex, ce ai voie să zici ș� i unde ai voie să mergi. Din
fericire, majoritatea acestor reguli nu sunt aplicate. Î�nsă cei
care le stabilesc insistă că ș� tiu ei ce este mai bine pentru
tine... ș� i că ce ș� tiu ei este mai concludent decât ce ș� tii tu.
Suntem bombardaț�i zilnic cu sute de mesaje care ne
î�ncurajează să căutăm aprobare. Cântecele pe care le au-
zim î�n fiecare zi sunt pline de mesaje lirice care susț�in ne-
voia de aprobare, mai ales melodiile „populare“ cel mai bine
vândute î�n ultimele trei decenii. Acele versuri drăguț�e ș� i ino-
fensive sunt mai dăunătoare decât ț�i-ai putea î�nchipui. Iată o
scurtă listă de titluri care transmit mesajul că altcineva sau
altceva este mai important decât tine. Ș� i că, fără aprobarea
acelui cineva special, „eul“ tău s-ar prăbuș� i.
• „I can’t live, if living is without you.“*

• „You make me so very happy.“**
• „You make me feel like a natural woman.“***
• „You’re nobody till somebody cares.“****
• „It all depends on you.“*****
* Nu pot trăi, dacă trebuie să trăiesc fără tine. (n. trad.)

** Mă faci atât de fericit. (n. trad.)
*** Tu mă faci să mă simt ca o femeie adevărată. (n. trad.)
**** Ești un nimeni, până când îi pasă cuiva de tine. (n. trad.)
***** Totul depinde de tine. (n. trad.)
• „You make me feel brand new.“*

• „As long as he needs me.“**
• „If you go away.“***
• „People who need people.“****
• „You are the sunshine of my life.“*****
• „No one else can make me feel the colors that you
bring.“******
• „Without you, I’m nothing.“*******
Data viitoare când asculț�i un cântec ce transmite nevo-

ia de aprobare, î�ncearcă să faci următorul mic exerciț�iu.
Caută versurile ce reflectă modul î�n care eș� ti î�ndemnat să
simț�i emoț�iile – mai exact, de parcă te-ai dezintegra dacă o
persoană te-ar dezaproba sau dezamăgi. Apoi rescrie ver-
surile respective conform mentalităț�ii ce caută î�mplinirea
personală, ș� i nu aprobarea. De exemplu:
• „Eu singură mă fac să mă simt ca o femeie adevăra-

tă; n-are nimic de-a face cu tine.“
• „Eu am ales să te iubesc. Probabil la vremea respec-
tivă asta voiam, dar acum m-am răzgândit.“
* Mă faci să mă simt un alt om. (n. trad.)

** Cât timp are el nevoie de mine. (n. trad.)
*** Dacă pleci. (n. trad.)
**** Oameni care au nevoie de oameni. (n. trad.)
***** Tu ești soarele vieții mele. (n. trad.)
****** Nimeni nu dă culoare vieții, așa cum o faci tu. (n. trad.)
******* Fără tine, nu sunt nimic. (n. trad.)
• „Oamenii care au nevoie de oameni sunt cei mai

nefericiț�i oameni din lume. Dar oamenii care vor
iubire ș� i se bucură de compania altor oameni se fac
singuri fericiț�i.“
• „Mă fac singur extrem de fericit, datorită lucrurilor
pe care mi le spun despre tine.“
• „Eu sunt soarele vieț�ii mele, dar alături de tine via-
ț�a mea străluceș� te mai tare.“
• „Pot î�nceta să te iubesc, dar î�n acest moment aleg
să nu o fac.“
Chiar dacă astfel de cântece nu s-ar vinde, te-ar ajuta

măcar să faci ca mesajele inconș� tiente pe care le auzi să
ricoș� eze – fiindcă î�n prezent acestea reflectă î�n ce anume
au ales să creadă oamenii din cultura noastră. De exemplu,
„Fără tine, nu sunt nimic“ trebuie transcris ca „Fără mine
nu sunt nimic, dar cu tine alături, clipa de faț�ă devine foar-
te plăcută“.
Reclamele de la televizor fac apel cu precădere la gân-
direa bazată pe nevoia de aprobare. Multe dintre aceste
poveș� ti publicitare sunt eforturi depuse de producători î�n
scopul de a te manipula, astfel î�ncât să le cumperi produse-
le – ș� i au efect prin consolidarea noț�iunii că opiniile altor
persoane sunt mai importante decât ale tale.
Hai să ne imaginăm dialogul următor, purtat de tine cu
niș� te prietene care vin acasă la tine să joace bridge î�ntr-o
după-amiază:
Prima prietenă (adulmecând aerul):
― Aț�i mâncat peș� te prăjit aseară, dragă? spune ea pe
un ton foarte dezaprobator.
A doua prietenă (cu o faț�ă î�ncruntată):

― Văd că George î�ncă mai fumează trabucuri, spune
aceasta pe un ton la fel de neî�ngăduitor.
Tu (cu o expresie rănită sau supărată pe faț�ă – ba nu,
chiar distrusă! – la gândul că alte persoane strâmbă din
nas din cauza mirosurilor emanate î�n casa ta):
― ...
Mesajul psihologic al dialogului anterior ar suna astfel:
„Ce cred alț�ii despre tine este mult mai important decât ce
crezi tu despre tine, astfel că, dacă nu î�ț�i mulț�umeș� ti prie-
tenii, meriț�i să te simț�i prost.“
Acum să ne gândim ș� i la mesajul pe care î�l transmit
următoarele trei scenarii de spot TV:
1. La un dineu cu homari, o chelneriț�ă pune un ș� ervet

la gâtul unui client ș� i observă „un cerc î�ntunecat“
î�n jurul gulerului de la cămaș� ă. Alături, soț�ia lui in-
tră î�n pământ de ruș� ine, la gândul că o chelneriț�ă
necunoscută ș� i-a făcut impresie negativă despre ea
din cauza detergentului pe care-l foloseș� te.
2. Î�ntr-un magazin, o femeie se chirceș� te de frică
atunci când î�ș�i î�nchipuie cum ar reacț�iona priete-
nele, dacă ar vedea-o cu niș� te dresuri ieftine: „Oh,
n-aș� suporta să-ș� i strice părerea despre mine. Tre-
buie neapărat să le câș� tig admiraț�ia, aș� a că o să
cumpăr marca asta, nu cealaltă.“
3. O reclamă la apă de gură (sau pastă de dinț�i sau
deodorant ce nu lasă pete) î�ț�i transmite î�ncontinuu
mesaje psihologice care î�ncurajează nevoia de apro-
bare. Evident, modalitatea de a o primi este aceea
de a cumpăra produsul promovat. De ce recurg

comercianț�ii la astfel de tactici? Pentru că funcț�io-
nează! Î�ș�i vând marfa. Ei admit că oamenii sunt in-
fectaț�i cu nevoia de acceptare ș� i profită de această
nevoie, creând poveș� ti care să transmită mesaje
avantajoase pentru ei.
Iată, aș� a arată o cultură care preț�uieș� te ș� i î�ncurajează

nevoia de aprobare. Nu este deloc surprinzător că ai ajuns
să pui atât de mult preț� pe ce cred alț�ii. Ai fost condiț�ionat
toată viaț�a ta să faci asta ș� i, chiar dacă familia ta era conș� ti-
entă de nevoia de a te ajuta să devii autonom, factorii cul-
turali auxiliari au acț�ionat î�n sens invers. Î�nsă nu trebuie să
menț�ii acest comportament bazat pe căutarea aprobării.
Aș� a cum te străduieș� ti să elimini obiceiul de a te pune sin-
gur la pământ, poț�i eradica ș� i deprinderea de a căuta mereu
aprobare.
În Pudd’nhead Wilson’s Calendar (una dintre cele mai
cunoscute antologii de citate), Mark Twain include o de-
scriere convingătoare a modului î�n care poț�i elimina un
tipar al obiș� nuinț�elor, aș� a cum este ș� i căutarea aprobării:
„Obiceiul e obicei, nu poate fi aruncat pe fereastră, ci con-
vins să coboare pe scări, treaptă cu treaptă.“
Cum să convingi nevoia de aprobare

să coboare treaptă cu treaptă
Uită-te la mersul lumii. Pe scurt, trebuie să î�nț�elegi că nu vei
putea niciodată să-i mulț�umeș� ti pe toț�i. Mai bine zis, dacă
î�i mulț�umeș� ti pe 50% dintre ei, î�nseamnă că te descurci
foarte bine. Acest procent este deja cunoscut. Aș� adar, ș� tii
că cel puț�in jumătate din oamenii aflaț�i î�n jurul tău nu vor
fi de acord cu jumătate din lucrurile pe care le spui. Dacă
statistica aceasta e adevărată (ș� i este de ajuns să te uiț�i la
alegerile câș� tigate cu o majoritate covârș� itoare, ca să vezi
că 45% din populaț� ie a votat î�mpotriva câș� tigătorului),
atunci î�nseamnă că î�ntotdeauna va exista o probabilitate
de 50% de a fi dezaprobat de fiecare dată când î�ț�i exprimi
o părere.
Î�narmat cu aceste date, poț�i î�ncepe să priveș� ti dezapro-
barea cu alț�i ochi. Când cineva te contrazice, î�n loc să te
simț�i rănit sau să î�ț�i schimbi imediat părerea ca să fii lău-
dat, aminteș� te-ț�i că pur ș� i simplu ai dat peste unul dintre
cei 50% din indivizii care nu sunt de acord cu tine. Certitu-
dinea că î�ntotdeauna va exista cineva care va dezaproba
ceea ce simț�i, gândeș� ti sau spui tu este calea de ieș� ire din
tunelul disperării. Odată ce te aș� tepț�i la astfel de reacț�ii,
nu vei mai avea tendinț�a de a te supăra din cauza lor ș� i,
totodată, vei î�nceta să echivalezi respingerea unei idei sau
a unei emoț�ii de-a ta cu respingerea ta ca om.
Nu poț�i să te fereș� ti complet de o dezaprobare, oricât
de mult ț�i-ai dori tu să dispară din peisaj. Pentru orice
opinie a ta, există un omolog undeva care are exact păre-
rea opusă. Abraham Lincoln a vorbit despre asta î�n cadrul
unei conversaț�ii de la Casa Albă, consemnată de Francis
B. Carpenter:
...Dacă ar fi să citesc, nu mai zic să răspund la toate

atacurile împotriva mea, practic aș putea înceta
orice altă activitate. Fac tot ce știu eu mai bine – tot
ce pot; și intenționez să fac asta până la capăt. Dacă
ajung la capăt cu bine, tot ce s-a spus împotriva
mea nu va mai conta deloc. Dacă nu, atunci nici zece

îngeri care ar jura că aveam dreptate nu ar mai
ajuta la nimic.*
Câteva exemple de comportament tipic

celor ce caută aprobare
La fel ca respingerea de sine, căutarea aprobării cuprinde o
gamă largă de comportamente autodistructive. Printre cele
mai frecvente tipuri de activităț�i specifice nevoii de aproba-
re se numără ș� i cele descrise î�n rândurile următoare.
• Î�ți� schimbi punctul de vedere sau convingerea, pentru

că o anumită persoană dă semne de dezaprobare.
• Î�ndulceș� ti o anumită afirmaț�ie, pentru a evita o re-
acț�ie de nemulț�umire.
• Linguș� eș� ti oamenii, pentru a-i face să te placă.
• Eș� ti deprimat sau neliniș� tit când cineva nu este
acord cu tine.
• Te simț�i jignit sau insultat, când un interlocutor ex-
primă sentimente aflate î�n opoziț�ie cu ale tale.
• Afirmi că anumiț�i oameni sunt snobi sau î�ngâmfaț�i,
ceea ce nu este decât un alt fel de a spune: „Acor-
dă-mi mie mai multă atenț�ie.“
• Eș� ti excesiv de dornic ș� i dispus să aprobi oamenii,
chiar dacă nu eș� ti deloc de acord cu ce spun ei.
• Le faci servicii anumitor persoane, apoi te superi
că n-ai avut tăria să refuzi.
* Francis B. Carpenter, Six Months with Lincoln in the White House, Wat-
kins Glen, Century House, New York. (n. aut.)
• Te laș� i intimidat de vânzătorii abili ș� i cumperi lu-

cruri pe care nu ț�i le doreș� ti sau eziț�i să returnezi
un produs, de teamă că vânzătorul nu te va agrea.
• Mănânci la restaurant o friptură care nu este gătită
aș� a cum ai comandat-o, din convingerea că, dacă o
trimiț�i î�napoi, chelnerul va deveni ostil faț�ă de tine.
• Spui lucruri pe care nu le crezi, doar pentru a evita
să fii antipatizat.
• Răspândeș� ti zvonuri compromiț�ătoare despre morț�i,
divorț�uri, jafuri ș� i aș� a mai departe, ca să te bucuri
de senzaț�ia de a fi băgat î�n seamă.
• Ceri permisiunea unei persoane importante din viaț�a
ta pentru a vorbi, a cumpăra sau a face ceva, fiindcă
te temi să nu-i provoci cumva vreo nemulț�umire.
• Î�ț�i ceri scuze la orice pas, rostind „Î�mi pare rău“ î�n
mod excesiv, pentru ca persoanele din jur să te ier-
te ș� i să te aprobe mereu.
• Te comporț�i nonconformist cu scopul de a atrage
atenț�ia – aceeaș� i nevroză ca ș� i conformismul mani-
festat de dragul aprobării exterioare. Astfel, a purta
teniș� i la frac sau a mânca piure de cartofi cu mâna
sunt, î�n mod paradoxal, tot comportamente care
vizează nevoia de aprobare.
• Ai obiceiul incurabil de a î�ntârzia peste tot. Când
ajungi târziu, nu se poate să nu fii remarcat, aceas-
ta fiind o modalitate de a atrage atenț�ia tuturor ce-
lor din jur. Este posibil să faci asta din nevoia de a
te evidenț�ia, fapt ce dovedeș� te că eș� ti controlat de
cei care te remarcă.
• Î�ncerci să impresionezi lumea cu cunoș� tinț�ele tale

legate de un subiect despre care nu ș� tii nimic, dar
te prefaci că ș� tii.
• Cerș� eș� ti complimente aranjând lucrurile astfel î�n-
cât să obț�ii aprobare ș� i te simț�i rău atunci când nu
le primeș� ti.
• Te simț�i nefericit, când o persoană pe care o res-
pecț�i are un punct de vedere opus faț�ă de al tău ș� i
ț�i-l expune ț�ie.
Evident, lista se poate î�ntinde la nesfârș� it. Căutarea apro-

bării este un fenomen cultural uș� or de observat î�n toate
colț�urile planetei. Î� nsă devine dezagreabilă doar atunci
când se transformă î�ntr-o nevoie – fapt care, desigur, echi-
valează cu a renunț�a la tine î�nsuț�i ș� i a plasa responsabilita-
tea pentru felul î�n care te simț�i î�n mâinile celor a căror
aprobare o cauț�i.
Recompensele celor ce caută aprobare

Dacă aflăm de ce adoptăm acest comportament toxic, vom
identifica strategiile potrivite pentru a elimina nevoia de
aprobare. Să enumerăm aici cele mai frecvente motive –
majoritatea, de natură nevrotică – pentru căutarea aprobă-
rii. Aș� adar, iată câș� tigurile rezultate din satisfacerea nevoii
de aprobare:
• Plasezi responsabilitatea pentru sentimentele tale

pe umerii altor persoane. Dacă te simț�i î�ntr-un anu-
mit fel (groaznic, rănit, deprimat etc.) fiindcă o altă
persoană nu a fost de acord cu tine, atunci ea este res-

ponsabilă pentru felul î�n care te simț�i (nu tu).
• Dacă celălalt e responsabil (deoarece nu te-a apro-
bat), atunci î�ț�i este imposibil să î�ț�i schimbi starea,
deoarece nu stă î�n puterea ta să modifici felul cum
te simț�i. E responsabil ș� i pentru faptul că nu poț�i fi
altfel. Prin urmare, căutarea aprobării te ajută să
eviț�i a te schimba.
• Dacă alț�ii sunt de vină, iar tu nu poț�i să te schimbi,
nici nu mai trebuie să î�ț�i asumi riscuri. Aș� adar, men-
ț�inând căutarea aprobării ca mod de viaț�ă, eviț�i ș� i
activităț�ile care ar putea implica vreun risc.
• Î�ț�i consolidezi imaginea de sine negativă ș� i î�ncura-
jezi autocompătimirea ș� i statul cu mâinile î�n sân.
Pe de altă parte, când eș� ti imun la nevoia de apro-
bare, eș� ti imun ș� i faț� ă de lipsa compătimirii din
partea celorlalț�i.
• Î�ț�i î�ntăreș� ti convingerea că alț�ii trebuie să aibă gri-
jă de tine, astfel că poț�i să regresezi până la stadiul
de copil cocoloș� it, protejat ș� i... manipulat.
• Dai vina pe alț�ii pentru ceea ce simț�i, găsind astfel
un ț�ap ispăș� itor pentru tot ce nu î�ț�i place î�n viaț�a ta.
• Te amăgeș� ti că oamenii cărora le acorzi o impor-
tanț�ă mai mare decât ț�ie î�nsuț�i te plac, fapt care te
face să te simț�i confortabil î�n exterior, chiar dacă î�n
interiorul tău fierbe un cazan î�ntreg de nemulț�u-
miri. Cât timp ceilalț�i sunt mai importanț�i, faț�ada
este (ș� i ea) mai importantă.
• Te consolezi cu faptul că persoanele din jur te re-

marcă, lucru ce î�ț�i oferă un motiv de laudă î�n faț�a
celorlalț�i prieteni care caută aprobare.
• Te integrezi î�n cultura ce elogiază comportamente-
le de acest gen ș� i intri î�n graț�iile majorităț�ii.
Aceste recompense nesănătoase seamănă izbitor cu re-

compensele respingerii de sine. De fapt, evitarea respon-
sabilităț�ii, a schimbării ș� i a riscurilor stă la baza tuturor
mentalităț�ilor ș� i comportamentelor autodistructive prezen-
tate î�n această carte. Lăsând la o parte limbajul sofisticat de
diagnosticare, pur ș� i simplu este mai uș� or, mai familiar ș� i mai
puț�in riscant să î�ț�i menț�ii comportamentele nevrotice. Iar
nevoia de aprobare face parte dintre acestea.
Ironia supremă a comportamentelor

de căutare a aprobării
Hai să facem un mic exerciț�iu de imaginaț�ie. Să presupunem
că ț�i-ai dori să primeș� ti aprobare din partea tuturor oame-
nilor ș� i că acest lucru chiar ar fi posibil. Să presupunem, de
asemenea, că acesta ar fi un obiectiv benefic. Acum, ț�inând
cont de aceste lucruri, care ar fi cea mai bună ș� i mai efici-
entă modalitate de a-ț�i atinge scopul? Î�nainte de a răspun-
de, gândeș� te-te la acea persoană din viaț�a ta care pare să
primească aprobare de cele mai multe ori. Cum este acel
om? Cum se comportă? Ce are el, de atrage lumea? Proba-
bil ț�i-a venit î�n minte un om sincer, direct, care nu se lasă
afectat de părerile altora ș� i se simte î�mplinit. Probabil că
are prea puț�in timp (sau chiar deloc) pentru a căuta apro-
bare. E o persoană care spune lucrurilor pe nume, oricare
ar fi urmările. Consideră că tactul ș� i diplomaț�ia sunt mai pu-

ț�in importante decât sinceritatea. Nu este un om rău, doar
că nu are timp de jocurile pe care le implică vorbitul cu tact
ș� i efortul de a alege cuvintele potrivite pentru a evita să
supere pe cineva.
Nu-i asta o ironie a sorț�ii? Oamenii care par să obț�ină
cea mai multă aprobare î�n această viaț�ă sunt cei care nu o
caută niciodată, nu ș� i-o doresc deloc ș� i nu sunt preocupaț�i
să o primească.
Iată o mică fabulă care se aplică î�n acest context, ară-
tând că fericirea î�nseamnă absenț�a nevoii de aprobare:
O pisică mare văzu într-o zi un pisoiaș cum încerca

să-și prindă codița și îl întrebă: „De ce alergi așa în
jurul cozii?“ Pisoiașul îi răspunse: „Am învățat că cel
mai bun lucru pentru o pisică este să fie fericită, iar
fericirea aceea stă în coada mea. Prin urmare, alerg
după ea, iar când o s-o prind, o să fiu fericit.“ Atunci,
pisica cea bătrână îi zise: „Fiule, și eu am cugetat la
problemele universului. Și eu m-am gândit că feri-
cirea se află în coada mea. Dar am observat că, de
fiecare dată când încerc s-o prind, ea fuge de mine;
însă când îmi văd de treburi, pare să vină după mine
oriunde aș merge.“*
Deci, dacă vrei toată aprobarea din lume, î�n mod ironic
metoda cea mai eficientă ca s-o obț�ii este să nu ț�i-o doreș� ti,
să nu o vânezi ș� i să nu o soliciț�i din partea nimănui. Dacă
eș� ti î�n comuniune cu tine î�nsuț�i ș� i î�ț�i foloseș� ti imaginea de
* C.L. James, „On Happiness“, în To See a World in a Grain of Sand, de Caesar

Johnson, The C.R. Gibson Co., Norwalk, Connecticut, 1972. (n. aut.)
sine pozitivă pe post de sfătuitor, vei dobândi mult mai multă

acceptare.
Desigur că nu vei primi remarci laudative din partea
tuturor pentru orice vei face. Dar atunci când ai stimă de
sine, nu vei fi deprimat dacă nu eș� ti aprobat. Vei privi dez-
aprobarea ca pe o consecinț�ă firească a existenț�ei pe aceas-
tă planetă, î�n care fiecare om î�ș�i are propriile opinii.
Câteva strategii specifice pentru

a elimina nevoia de aprobare
Pentru a renunț�a la comportamentele ce vizează aprobarea,
va trebui să vezi care sunt beneficiile pentru care tu perpe-
tuezi astfel de comportamente. Ei bine, pe lângă obiceiul de
a nutri gânduri noi ș� i pozitive vizavi de propria persoană
atunci când te loveș� ti de dezaprobare (aceasta fiind cea mai
bună strategie pe care o poț�i implementa), iată ș� i câteva
lucruri specifice pe care le poț�i face pentru a scăpa de de-
pendenț�a căutării aprobării.
• Etichetează dezaprobarea apelând la răspunsuri noi,

care î�ncep cu „tu“. De exemplu, observi că tatăl tău
nu-i de acord cu tine ș� i chiar se enervează. Î�n loc
să-ț�i schimbi poziț�ia sau să te aperi, răspunde î�n
felul următor: „Tu te superi doar fiindcă eș� ti de pă-
rere că nu ar trebui să gândesc aș� a.“ Î�n acest fel, vei
aduce î�n atenț�ie faptul că dezaprobarea cade î�n
responsabilitatea lui, nu a ta. Strategia aceasta poa-
te fi aplicată oricând, iar dacă stăpâneș� ti bine teh-
nica, rezultatele vor fi uimitoare. Va trebui să lupț�i
cu tentaț�ia de a î�ncepe propoziț�ia cu „eu“, evitând
astfel să fii nevoit să te aperi sau să reformulezi ce-ai

spus pentru a fi acceptat.
• Dacă ț�i se pare că o persoană î�ncearcă să te mani-
puleze prin refuzul său de a te aproba, spune-i asta.
Î�n loc să oscilezi î�ntre diverse poziț�ii cu scopul de
a culege roadele aprobării, spune cu voce tare: „Î�n
general, î�n momentul ăsta mi-aș� schimba punctul
de vedere pentru a te face să mă placi, dar eu chiar
cred ce-am zis, aș� a că va trebui să te descurci singur
cu sentimentele pe care ț�i le provoacă spusele mele.“
Sau, altfel exprimat: „Bănuiesc că ai vrea să-mi
schimb declaraț�iile.“ Etichetarea adecvată a situa-
ț�iei te ajută să menț�ii contactul cu propria gândire
ș� i propriul comportament.
• Mulț�umeș� te-i unei persoane care ț�i-a oferit infor-
maț�ii ce contribuie la dezvoltarea ta ca om, chiar
dacă nu-ț�i place ce auzi. Efortul de a mulț�umi cuiva
î�ț�i va bloca tentativa de căutare a aprobării. Soț�ul
tău î�ț�i spune că ai un comportament timid ș� i emo-
ț�ionat ș� i că asta nu-i place. Î�n loc să î�ncerci să-i faci
pe plac, poț�i pur ș� i simplu să-i mulț�umeș� ti că ț�i-a
atras atenț�ia asupra acestui lucru. Astfel, căutarea
aprobării dispare.
• Caută î�n mod activ dezaprobarea, străduindu-te să
nu te superi. Alege o persoană despre care ș� tii sigur
că nu va fi de acord cu tine ș� i, sfidând dezaproba-
rea î�n sine, menț�ine-ț�i punctul de vedere cu calm.
Vei deveni din ce î�n ce mai priceput la a nu te mai
supăra ș� i a nu mai simț�i nevoia să-ț�i modifici opini-
ile. Î�ț�i vei spune că te aș� teptai la poziț�iile contrare
ale altor persoane, că existenț�a lor nu e o problemă
ș� i că ele n-au nicio legătură cu tine. Dacă alegi să

cauț�i dezaprobarea î�n loc să o eviț�i, î�ț�i construieș� ti
un repertoriu de comportamente pentru a-i face
faț�ă î�n mod eficient.
• Ignoră dezaprobarea ș� i exersează refuzul de a le
acorda atenț�ie celor care î�ncearcă să te manipuleze
cu acuzaț�iile lor. Un coleg de-al meu a ț�inut o prele-
gere î�n Berlin, î�n faț�a unui public numeros. Pe par-
curs a văzut cum un membru din public fierbe î�n
mod evident de mânie, la auzul anumitor recoman-
dări. Î�n cele din urmă, respectivul nu a mai putut
suporta ș� i s-a legat de un argument neî�nsemnat
expus de vorbitor, turuind tot felul de remarci abu-
zive – sub formă de î�ntrebări. Î�ncerca astfel să î�ntă-
râte vorbitorul ș� i să-l ademenească î�ntr-un haotic
schimb de replici. Răspunsul colegului meu la tira-
da lui a fost un simplu „Bine“, după care ș� i-a conti-
nuat prelegerea. Ignorând abuzul, a demonstrat că
nu are de gând să se evalueze î�n baza a ceea ce sim-
te o altă persoană. Evident, perturbatorul s-a oprit.
Dacă vorbitorul nu ar fi avut î�ncredere î�n sine, ar fi
considerat dezaprobarea celeilalte persoane mai
importantă decât propria opinie favorabilă despre
sine, supărându-se atunci când a fost cu maliț�iozi-
tate contestat.
• Rupe lanț�ul care leagă tot ceea ce gândesc, spun sau
fac alț�ii de propria ta stimă de sine. Vorbeș� te cu tine,
atunci când te confrunț�i cu dezaprobări: „Aș� a e ea.
Mă aș� tept să se comporte astfel. Nu are nicio le-
gătură cu mine.“ Această abordare a problemei va
elimina suferinț�a pe care ț�i-o provoci singur, când
legi sentimentele altei persoane de propriile tale

gânduri.
• Data viitoare când te confrunț�i cu dezaprobarea cui-
va, pune-ț� i următoarea î�ntrebare fundamentală:
„Mi-ar fi mai bine dacă interlocutorul ar fi de acord
cu mine?“ Răspunsul este, î�n mod evident, „nu“.
Ceea ce cred alte persoane nu are niciun efect asu-
pra ta, decât dacă î�ngădui tu acest lucru. Î�n plus, cel
mai probabil vei descoperi că oamenii importanț�i
din viaț�a ta (precum ș� eful sau persoanele dragi) te
plac mai mult atunci când te simț�i liber să-i deza-
probi fără să te consumi pentru asta.
• Acceptă simplul fapt că mulț�i oameni nu te vor î�n-
ț�elege niciodată ș� i că asta nu e o problemă. Nici tu
nu vei î�nț�elege multe persoane apropiate ț�ie. Nici
nu trebuie. Nu este nimic î�n neregulă dacă alț� i
oameni sunt diferiț�i de tine, iar lucrul esenț�ial pe
care trebuie să î�l î�nț�elegi este că nu-i î�nț�elegi. Gustav
Ichheiser argumentează clar această idee î�n urmă-
toarele rânduri din Appearances and Realities [Apa-
rențe și realități]:
Dacă oamenii care nu se înțeleg unul pe ce-

lălalt înțeleg măcar că nu se înțeleg unul pe
celălalt, atunci se înțeleg unul pe celălalt mai
bine decât atunci când, neînțelegându-se unul
pe celălalt, nici măcar nu înțeleg că nu se înțe-
leg unul pe celălalt.
• Refuză să te contrazici sau să mai î�ncerci să convingi

pe cineva de corectitudinea poziț�iei tale. E suficient
să crezi tu î�n ea – ș� i atât.
• Ai î�ncredere î�n propria judecată, atunci când î�ț�i
cumperi haine sau alte obiecte personale. Nu te mai
consulta î�n prealabil cu persoane pe-a căror păre-
re pui mai mult preț� decât pe-a ta.
• Î�ncetează să-ț�i mai î�ntăreș� ti afirmaț�iile solicitând
confirmări din partea altor persoane, prin fraze pre-
cum: „Am dreptate, nu-i aș� a, scumpo?“, „Aș� a am pro-
cedat, nu, Ralph?“ sau „Î�ntreab-o pe Marie, î�ț�i va
spune ș� i ea acelaș� i lucru“.
• Corectează-te cu voce tare, atunci când observi că
tinzi să ceri aprobări. E necesar să conș� tientizezi
tendinț�a aceasta ș� i să î�ncerci noi comportamente.
• Elimină scuzele repetate pe care le ceri, atunci când
nu î�ț�i pare rău cu adevărat pentru ce-ai zis. Toate
scuzele reprezintă niș� te rugăminț� i de iertare, iar
acestea constituie tot căutări ale aprobării, doar că
iau forma unui... „Ș� tiu că nu m-ai plăcea, dacă ai ș� ti
că am vorbit serios când am spus ce-am spus, aș� a
că zi-mi, te rog, că î�ncă sunt ok“. E pierdere de timp.
Dacă ai nevoie să primeș� ti iertarea cuiva ca să te
simț�i mai bine, î�nseamnă că î�i oferi persoanei respec-
tive controlul asupra sentimentelor tale. Desigur,
poț�i să î�ț�i pui î�n gând să nu te mai comporț�i nicio-
dată î�n anumite moduri sau să nu mai consideri că
anumite acț�iuni ale tale sunt regretabile. Dar scuze-
le sunt o maladie care pasează controlul propriilor
sentimente către alte persoane.
• Î�n conversaț� ii, observă cât timp vorbeș� ti tu ș� i cât

vorbeș� te partenerul tău sau cunoș� tinț� ele cu care
discuț�i. Străduieș� te-te să nu fii cel care abia deschi-
de gura sau participă la conversaț�ie doar când este
î�ntrebat ceva.
• La următoarea reuniune, notează-ț�i mintal de câte
ori eș� ti î�ntrerupt. Vezi dacă nu cumva eș� ti î�ntotdeau-
na condescendent, când vorbeș� ti î�n acelaș� i timp cu
un alt membru al grupului. Căutarea aprobării poa-
te î�mbrăca forma timidităț�ii, î�n cazul tău. Elaborea-
ză strategii pentru a putea vorbi fără să fii î�ntrerupt,
etichetând comportamentul celuilalt pe măsură ce
se iveș� te î�n cercul tău social.
• Analizează câte fraze afirmative ș� i câte interogati-
ve foloseș� ti î�n vorbire. Obiș� nuieș� ti să pui î�ntrebări,
să ceri permisiunea ș� i să soliciț�i aprobarea, î�n loc
să faci afirmaț�ii? De exemplu, î�ntrebarea „Ce zi fru-
moasă, nu-i aș� a?“ î�i atribuie celeilalte persoane ro-
lul de a trage concluzia, î�n timp ce tu ocupi poziț�ia
celui care caută aprobare. Un comentariu simplu
(de tipul „Ce zi frumoasă!“) este o declaraț� ie, ș� i
nu o î�ncercare de a obț�ine un răspuns. Dacă le pui
mereu î�ntrebări celor din jur, î�nseamnă că eș� ti î�n
căutare de aprobare chiar ș� i î�n sfere ce par neî�n-
semnate, iar asta reflectă lipsa ta de î�ncredere î�n
propria abilitate de a prelua controlul.
Aceș� tia sunt primii paș� i pentru a elimina nevoia de

aprobare din viaț�a ta. Chiar dacă nu intenț�ionezi să renunț�i
la orice tip de aprobare, măcar te străduieș� ti să nu rămâi
absolut deloc blocat de absenț� a măgulirilor după care
tânjeș� ti. Laudele sunt plăcute, iar aprobarea este o experienț�ă

î�ncântătoare. Î�nsă tu cauț�i imunitate î�n faț�a durerii provo-
cate de lipsa aclamărilor. Aș� a cum o persoană care ț�ine di-
etă nu î�ș�i testează puterea de a slăbi cu burta plină sau cum
un individ care se lasă de fumat nu î�ș�i măsoară tenacitatea
după ce a stins o singură ț� igară, nici tu nu poț� i să te pui
la î�ncercare decât expunându-te dezaprobării. Poț�i să juri
până ce î�ț�i ies ochii din cap că vei face faț�ă căderii î�n dizgra-
ț�ie ș� i că nu vei cere elogii din partea oamenilor cu care ai
de-a face, dar – câtă vreme nu te confrunț�i cu respectivele
situaț�ii potrivnice – nu ș� tii cum vei reacț�iona. Dacă poț�i eli-
mina această zonă eronată problematică din viaț�a ta, restul
vor părea uș� oare, deoarece ai fost condiț�ionat să ai nevoie
de aprobare de la prima ta suflare pe acest pământ. Este
nevoie de foarte multă practică, dar rezultatul merită tot
efortul pe care î�l depui. Fiindcă imunitatea la disperarea
provocată de dezaprobare este biletul de trecere către o
viaț�ă î�ntreagă de fantastică libertate personală, exercitată
î�n fiecare moment.
Capitolul IV
Eliberează-te de trecut
Numai o fantomă bântuie în trecut, căutând să-și

justifice existența prin viața pe care a trăit-o deja.
Ești ceea ce alegi astăzi, nu ce-ai ales în trecut.
C ine eș� ti? Cum te-ai descrie? Pentru a răspunde la aces-

te două î�ntrebări, vei î�ncerca probabil să-ț�i consulț�i
istoricul personal, trecutul pe care deja l-ai trăit, dar de
care eș� ti legat fără î�ndoială ș� i de care î�ț�i vine greu să te
desprinzi. Care sunt termenii prin care te prezinț�i? Sunt
niș� te calificative clare, pe care le-ai acumulat de-a lungul
vieț�ii? Ai un sertar plin cu definiț�ii ale propriei persoane,
pe care le foloseș� ti î�n mod regulat? Acestea pot include eti-
chete care să sune, de exemplu, cam aș� a: „sunt emotiv“,
„sunt timid“, „sunt leneș� “, „nu sunt talentat la muzică“, „sunt
neî�ndemânatic“, „sunt uituc“, precum ș� i o î�ntreagă pleiadă
complementară. Probabil ai ș� i multe descrieri pozitive,
precum: „sunt iubitor“, „sunt bun la bridge“ sau „sunt ama-
bil“. Nu ne referim aici la acestea din urmă, deoarece scopul
capitolului de faț�ă este acela de a te ajuta să evoluezi, nu de
a te lăuda pentru sectoarele din viaț�a ta î�n care funcț�ionezi
eficient.
Termenii prin care te descrii nu sunt propriu-zis ina-
decvaț�i, î�nsă pot fi folosiț�i î�n moduri vătămătoare. Simpla
etichetare î�n sine poate constitui un obstacol î�n calea

dezvoltării personale. Fiindcă e uș� or să foloseș� ti eticheta
respectivă ca o justificare pentru a rămâne mereu la fel.
Søren Kierkegaard scria: „Odată ce mă etichetezi, mă neu-
tralizezi.“ Când individul trebuie să se conformeze etiche-
tei care i s-a pus, atunci sinele său î�ncetează să mai existe.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru etichetele pe care ni
le punem nouă î�nș� ine. Prin identificarea cu î�nsuș� irile tale
distinctive (ș� i nu cu potenț� ialul tău de dezvoltare), este
posibil să-ț�i anihilezi sinele autentic.
Toate etichetele pe care individul ș� i le pune singur pro-
vin din istoricul său personal. Î�nsă, aș� a cum a spus ș� i Carl
Sandburg î�n poemul „Prairie“, trecutul „este o găleată cu
cenuș� ă“.
Verifică măsura î�n care eș� ti legat de trecutul tău. Toate
exprimările toxice care î�ncep cu „eu sunt“ rezultă din cone-
xiunea cu următoarele patru enunț�uri nevrotice:
1. „Aș� a sunt eu.“

2. „Mereu am fost aș� a.“
3. „Nu mă pot schimba.“
4. „Asta-i firea mea.“
Iată-i pe toț�i strânș� i la pachet. Sunt conectorii ce te î�m-

piedică să evoluezi, să te schimbi ș� i să te bucuri de o viaț�ă
nouă, palpitantă ș� i plină de î�mpliniri î�n momentul prezent.
(Iar î�ncepând cu clipa de faț�ă, asta-i toată viaț�a pe care o ai
la dispoziț�ie.)
Eliberează-te de trecut 109
Cunosc cazul unei bunicuț�e care, duminica, atunci când

familia vine să ia cina la ea, hotărăș� te cât va mânca fiecare
ș� i î�mparte chiar ea porț�iile – după cum crede de cuviinț�ă.
Aș� adar, î�i serveș� te fiecăruia câte două felii de friptură, o
lingură de mazăre, un cocoloș� de cartofi ș� i aș� a mai departe.
Dacă este î�ntrebată „De ce faci asta?“, ea răspunde „Oh, aș� a
am procedat mereu“. De ce? Pentru că... „Pur ș� i simplu, aș� a
sunt eu“. Raț�ionamentul bunicii pentru justificarea com-
portamentului său este o concluzie pe care a tras-o dintr-un
trecut î�n care s-a comportat mereu la fel.
Unii oameni chiar folosesc toate cele patru enunț� uri
deodată, atunci când sunt chestionaț�i cu privire la com-
portamentul lor. Este posibil să î�ntrebi pe cineva de ce se
indispune î�ntotdeauna când se vorbeș� te î�n jurul său de ac-
cidente, iar persoana respectivă să-ț� i răspundă: „O, aș� a
sunt eu, mereu am fost aș� a, nu mă pot schimba, asta-i firea
mea.“ Uf, toate patru deodată! Ș� i fiecare dintre ele repre-
zintă un argument pentru faptul că nu va fi niciodată altfel
ș� i că nici nu ia î�n considerare ideea de a se schimba.
Afirmaț�iile de tipul „Eu sunt...“ prin care î�ț�i descrii com-
portamentul autodistructiv î�ș�i pot avea originea î�ntr-un
context pe care l-ai trăit cândva. Numai că, de fiecare dată
când foloseș� ti unul dintre cele patru enunț�uri, ceea ce spui
de fapt este: „...ș� i intenț�ionez să fiu î�n continuare aș� a cum
am fost mereu.“
Dar ai capacitatea de a î�ncepe să descâlceș� ti funiile ce
te leagă de trecut ș� i de a elimina enunț�urile inutile care te
fac să fii aș� a cum ai fost toată viaț�a.
Iată o listă tipică de afirmații care încep cu „Eu sunt“:

Ruș� inos Nepriceput Gras
Leneș� Dislexic Afon
Timid Vlăguit Fleș� căit
Temător Bolnăvicios Dezordonat
Neî�ndemânatic Stângaci Î�ncăpăț�ânat
Anxios Imprudent Imatur
Uituc Iritabil Pedant
Atehnic Ostil Neatent
Nesocotit Sobru Răzbunător
Singuratic Apatic Iresponsabil
Frigid Plictisit Emotiv
Probabil, te regăseș� ti î�n mai multe dintre precedentele

descrieri. Sau poate că ai la dispoziț�ie destui termeni î�ncât
să-ț�i î�ntocmeș� ti propria listă. Important nu este ce etichete
alegi să-ț�i lipeș� ti, ci faptul î�n sine că alegi să te etichetezi.
Dacă eș� ti mulț�umit de unele afirmaț�ii despre sine, atunci
perpetuează-le. Î� nsă dacă realizezi că unele dintre ele î�ț�i
stau î�n cale ocazional, e momentul să faci anumite schim-
bări. Să î�ncepem cu î�nț�elegerea originii acestor afirmaț�ii.
Oamenii vor să te eticheteze, să te î�ncadreze î�n mici ca-
tegorii precise. Le este mai uș� or aș� a. Î�n poemul său „What
Is He?“, D.H. Lawrence a ilustrat absurditatea procesului de
etichetare*:
* The Complete Poems of D.H. Lawrence, vol. I, editat de Vivian de Sola

Pinto și F. Warren Roberts; copyright 1929 de Frieda Lawrence Ravagli;
reprodus cu permisiunea The Viking Press, Inc. (n. aut.)
Ce este el?
― Un om, desigur.
Da, dar ce face?
― Trăiește și este om.
Da, sigur! Dar probabil și muncește. Trebuie să aibă un
serviciu.
― De ce?
Pentru că, evident, nu face parte din categoria celor care
stau degeaba.
― Nu știu ce să zic. Stă destul de mult timp degeaba. Și
face și scaune frumoase.
Asta era! E fabricant de mobilă.
― Nu, nu!
Atunci, dulgher și tâmplar.
― Nicidecum.
Dar așa ai zis.
― Ce am zis?
Că face scaune și că este tâmplar și dulgher.
― Am zis că face scaune, dar nu am zis că e tâmplar.
Bine, atunci e doar amator?
― Poate! Ai spune că un sturz e flautist profesionist sau
doar un amator?
Aș spune că e doar o pasăre.
― Iar eu aș spune că este doar un om.
Bine, atunci!... Mereu vorbești în dodii.
Cum au apărut toate aceste declarații

de tip „Eu sunt“
Fundamentele acestor afirmaț�ii se î�nscriu î�n două catego-
rii. Primul tip de etichete provine de la alț�i oameni. Ț� i s-au
atribuit pe vremea când erai copil ș� i le porț�i cu tine ș� i î�n
ziua de azi. Celelalte etichete au rezultat î�n urma alegerilor
pe care tu î�nsuț�i le-ai făcut, pentru a evita să î�ndeplineș� ti
anumite sarcini incomode sau dificile.
Prima categorie este, de departe, cea mai răspândită.
Să luăm un caz. Micuț�a Hope este î�n clasa a II-a. Se duce la
ora de desen î�n fiecare zi, î�ncântată că va colora ș� i î�ș�i va
î�ncerca talentul cu niș� te acuarele. Profesoara î�nsă î�i spune
că nu se pricepe foarte bine, aș� a că ea î�ncepe să se î�ndepăr-
teze de această activitate, deoarece nu-i place dezaproba-
rea. Nu durează mult ș� i o afirmaț�ie de tipul „Eu sunt“ deja
î�ncepe să se contureze: „Nu sunt bună la desen.“ Cu timpul,
comportamentul evitant î�i î�ntăreș� te această convingere. Iar
la maturitate, când este î�ntrebată de ce nu desenează, ea
răspunde: „Oh, nu sunt bună la desen. Niciodată n-am fost.“
Majoritatea unor astfel de declaraț� ii sunt reminiscenț�e;
niș� te vestigii din vremurile î�n care auzeai la adresa ta afir-
maț�ii precum: „E cam neî�ndemânatic; fratele lui este bun
la sport, dar el e cel studios“ sau „Eș� ti la fel ca mine, nici eu
nu eram bun la ortografie“ sau „Billy a fost mereu mai timid“
sau „Ea e la fel ca taică-său; nici el nu se pricepea deloc să
cânte“. Acestea sunt î�nceputurile unei vieț�i î�ntregi de afir-
maț�ii „Eu sunt“, care ajung să nu fie niciodată contestate.
Pur ș� i simplu, sunt acceptate ca o premisă pe care se clă-
deș� te viaț�a ta.
Discută cu oamenii despre care tu crezi că sunt princi-
palii responsabili pentru multe dintre afirmaț�iile pe care ț�i
le spui (părinț�i, vechi prieteni de familie, profesori, bunici

etc.). Î�ntreabă-i cum consideră ei că ai ajuns să fii aș� a cum
eș� ti – ș� i dacă ai fost mereu la fel. Spune-le că eș� ti hotărât să
te schimbi ș� i vezi dacă ei te cred capabil. Vei fi surprins să le
descoperi interpretările ș� i să le observi reacț�iile – ei simt că
nu ai cum să fii altfel, pentru că... „mereu ai fost aș� a“.
A doua categorie de afirmaț�ii despre sine provine din
etichetele pe care ai î�nvăț�at să ț�i le atribui pentru a putea
evita activităț�ile dezagreabile. Spre exemplu, am un client
de 46 de ani care vrea din tot sufletul să meargă la faculta-
te, deoarece î�n tinereț�e a ratat ocazia. Dar Horace se simte
ameninț�at la gândul de a intra î�n competiț�ie cu tineri care
abia au terminat liceul. Teama de eș� ec ș� i î�ndoiala cu privire
la capacităț�ile sale intelectuale î�l sperie pe Horace. Se uită
î�n mod regulat pe broș� urile de admitere ș� i, ajutat de ș� edin-
ț�ele de consiliere psihologică, a completat fiș� ele de î�nscriere
necesare ș� i a programat un interviu cu un membru al co-
misiei de admitere de la o universitate locală. Dar tot ape-
lează la vechile sale declaraț� ii, pentru a se eschiva de la
acț� iunea propriu-zisă. Î� ș�i justifică inerț� ia prin afirmaț� ii
precum: „Sunt prea bătrân. Nu sunt suficient de deș� tept. Ș� i
nu sunt realmente interesat.“
Horace î�ș�i foloseș� te afirmaț�iile despre sine pentru a
evita un lucru pe care ș� i-l doreș� te din suflet. De exemplu,
unul dintre colegii mei le utilizează pentru a se eschiva de
la sarcinile care nu-i fac plăcere. Se fereș� te să î�ș�i repare so-
neria de la uș� ă sau radioul ș� i fuge de orice altă activitate
neplăcută din gospodărie, amintindu-i soț�iei sale, ca justifi-
care: „Doar ș� tii, dragă, că nu sunt priceput la chestii tehnice.“
Astfel de afirmaț�ii î�ntruchipează niș� te comportamente
adaptive, clădite î�n timp. Î�nsă chiar ș� i aș� a, tot sunt niș� te
scuze amăgitoare. Fiindcă, î�n loc să spui cu realism „Activi-

tăț�ile de genul ăsta mi se par plictisitoare sau neinteresante
ș� i aleg să nu mă ocup de ele î�n clipa de faț�ă“ (lucru perfect
logic ș� i benefic), tu cedezi ș� i scoț�i la î�naintare un „Eu sunt
aș� a ș� i pe dincolo“.
Î�n astfel de cazuri, indivizii î�n cauză afirmă ceva des-
pre ei î�nș� iș� i. Cu alte cuvinte, ei spun: „Sunt un produs finit
î�n sfera aceasta ș� i nu voi fi niciodată altfel.“ Dacă eș� ti un
produs finit, ambalat ș� i pus pe raft, î�nseamnă că ai î�ncetat
să mai evoluezi ș� i – chiar dacă e posibil să vrei (pe bună
dreptate) să păstrezi anumite declaraț�ii – s-ar putea să
descoperi că alte formulări sunt, pur ș� i simplu, limitative ș� i
autodistructive.
Î�n cele ce urmează, vei găsi o listă de etichete care sunt
vestigii ale trecutului. Dacă unele ț�i se potrivesc ș� i ț�ie, ar fi
bine să le modifici. A rămâne î�nț�epenit la nivelul la care te
afli î�ntr-o anumită sferă a vieț�ii î�nseamnă a lua unele din-
tre acele decizii fatale descrise î�n capitolul I. Nu uita că nu
discutăm aici despre lucrurile care, pur ș� i simplu, nu î�ț�i plac,
ci de o examinare a comportamentelor care te î�mpiedică
să desfăș� ori activităț�i ce ț�i-ar putea aduce multă bucurie ș� i
î�ncântare.
Zece categorii uzuale de afirmații de tipul

„Eu sunt“ și beneficiile lor nevrotice
1. „Sunt slab la matematică/gramatică/literatură/limbi
străine etc.“
O astfel de atitudine î�ț�i garantează că nu va trebui să depui

efortul necesar pentru a te schimba. Fiindcă o incapacita-
te de natură academică este menită a te î�mpiedica să te
străduieș� ti din greu pentru a stăpâni bine materia respecti-

vă – care, î�n mod constant, ț�i s-a părut grea sau plictisitoa-
re. Atât timp cât te etichetezi ca fiind incompetent, ai un
motiv intrinsec de a evita să te ocupi de acel aspect.
2. „Sunt jalnic la activități care implică anumite apti-

tudini, cum ar fi gătitul/sportul/croșetatul/desena-
tul/actoria etc.“
O astfel de afirmaț�ie te scuteș� te să mai faci vreunul

dintre aceste lucruri î�n viitor ș� i justifică orice performanț�ă
slabă din trecut: „Mereu am fost aș� a; asta-i firea mea.“
Atitudinea de care vorbim î�ț�i cimentează inerț�ia ș� i, cel mai
important, te ajută să-ț�i menț�ii opinia absurdă că, de vre-
me ce nu poț�i face foarte bine un anumit lucru, atunci nu ar
trebui să-l mai faci deloc. Prin urmare, dacă nu eș� ti cam-
pion mondial la o anumită activitate, e mai bine să o eviț�i,
decât să te implici î�n ea.
3. „Sunt timid/rezervat/temperamental/emotiv/temă-
tor etc.“
Astfel de argumente apelează la construcț�ia ta genetică.

Î�n loc să le conteș� ti (laolaltă cu gândirea toxică ce le susț�i-
ne), pur ș� i simplu le accepț�i ca pe o confirmare a felului î�n
care ai fost dintotdeauna. Suplimentar, poț�i da vina pe pă-
rinț�i ș� i î�i poț�i folosi ca motiv pentru care eș� ti aș� a cum eș� ti
î�n clipa de faț�ă. Identifici cauza î�n ei ș� i nu mai trebuie să te
străduieș� ti să fii diferit. Alegi acest comportament pentru
a evita să crezi î�n tine, î�n niș� te situaț�ii pe care mereu le-ai
considerat dificile. Aceasta e o convingere rămasă din co-
pilărie, când alte persoane aveau un interes inerent de a te
face să crezi că nu eș� ti capabil să gândeș� ti singur. Ș� i sunt

afirmaț�ii legate de personalitatea ta. Ele te ajută să eviț�i efor-
tul temeinic pe care ar trebui să-l depui pentru a deveni
altfel de cum ai fost î�ntotdeauna. Pur ș� i simplu, î�ț�i defineș� ti
personalitatea printr-un comod „Aș� a sunt eu“, pentru a
putea mai apoi să justifici toate comportamentele autodi-
structive prin faptul că, î�n realitate, nu ai cum să le contro-
lezi. Negi credinț� a că î�ț�i poț� i construi prin forț� e proprii
personalitatea ș� i apelezi la ghinioanele genetice pentru a
justifica acele trăsături de personalitate pe care le consideri
indezirabile.
4. „Sunt neîndemânatic/împiedicat/necoordonat etc.“
Aceste declaraț�ii – pe care le-ai asimilat în copilărie –

te ajută să eviț�i posibilele ridiculizări, ț�intite spre tine ca
urmare a faptului că nu eș� ti la fel de priceput ca alț�i oameni
la activităț�ile fizice. Desigur, lipsa aptitudinilor tale se da-
torează faptului că ai crezut atât de mult timp î�n ideile re-
spective, evitând (î�n consecinț�ă) activităț�ile fizice, ș� i nu
vreun defect î�nnăscut. Dar te poț�i perfecț�iona doar dacă
exersezi un lucru, nu ș� i dacă te fereș� ti de el. Î� n caz că î�ț�i
păstrezi convingerile, atunci vei continua să stai pe margi-
ne, să priveș� ti ș� i să tânjeș� ti, prefăcându-te că nu î�ț�i place
activitatea respectivă.
5. „Sunt neatrăgător/urât/osos/banal/prea înalt etc.“
Aceste convingeri, adânc î�nrădăcinate î�n mintea ta, te

ajută să eviț�i asumarea unor riscuri î�n raport cu sexul opus
ș� i să justifici proasta imagine de sine ș� i lipsa dragostei î�n
viaț�a ta. Atât timp cât te descrii î�n aceș� ti termeni, ai o scuză
gata pregătită pentru faptul că nu riș� ti să te implici î�ntr-o

relaț�ie amoroasă. Ș� i nici nu mai trebuie să te străduieș� ti
să arăț�i atrăgător î�n propriii ochi. Foloseș� ti imaginea din
oglindă ca pe-o scuză pentru a nu-ț�i asuma niciun risc. Î�nsă
problema este următoarea: î�ntotdeauna vedem doar ceea
ce alegem să vedem – chiar ș� i î�n oglindă.
6. „Sunt dezorganizat/meticulos/dezordonat etc.“
Astfel de convingeri privitoare la obiceiurile tale te

ajută să-i manipulezi pe ceilalț�i ș� i să explici de ce lucrurile
trebuie făcute î�ntr-un fel anume: „Mereu am procedat aș� a...“
De parcă tradiț�ia ar constitui un motiv î�ntemeiat pentru a
face ceva! Desigur, mesajul nerostit sună astfel: „...Ș� i mereu
voi proceda la fel.“ Dacă te bazezi pe ideea că de fiecare
dată ai făcut un lucru î�ntr-un anumit fel, nu va mai trebui
să iei î�n considerare iniț�iativa riscantă de a acț�iona diferit
ș� i te asiguri totodată că oamenii din jur vor face lucrurile
aș� a cum le faci tu. Aceasta e o afirmaț�ie care apelează la
„regulamente“, ca substitute ale raț�iunii.
7. „Sunt uituc/neatent/iresponsabil/apatic etc.“
Aceste enunț�uri sunt utile cu precădere atunci când vrei

să te disculpi pentru un comportament ineficient. Afirma-
ț�ia respectivă te î�mpiedică să te străduieș� ti pentru a-ț�i î�m-
bunătăț�i memoria sau a deveni mai atent, deoarece te scuzi
folosind un simplu ș� i imbatabil „Aș� a-s eu“. Dacă poț�i scoate
la î�naintare această scuză de fiecare dată când te comporț�i
aș� a, nu va trebui să te chinui niciodată să te schimbi. Uită î�n
continuare diverse informaț�ii, repetă-ț�i că nu ai ce face î�n
privinț�a asta ș� i î�ț�i vei permite să fii mereu un uituc.
8. „Sunt italian/german/evreu/irlandez/negru/chi-
nez etc.“
Acestea sunt declaraț�ii cu iz etnic ș� i funcț�ionează efi-

cient atunci când nu mai găseș� ti motive pentru a explica
unele dintre comportamentele tale care î�ț�i pun beț�e î�n ro-
ate, dar sunt prea greu de controlat. De fiecare dată când ai
comportamente stereotipe asociate culturii din care faci
parte, pur ș� i simplu te justifici folosind un mit de natură
etnică. Am î�ntrebat odată un ospătar de ce părea atât de
iritabil ș� i reacț�iona la cea mai mică problemă cu izbucniri
exagerate. El mi-a răspuns: „La ce te-aș� tepț�i din partea mea?
Sunt italian. Nu mă pot abț�ine.“
9. „Sunt autoritar/insistent/opresiv etc.“
Î�n cazul de faț�ă, declaraț�ia respectivă î�ț�i î�ngăduie să ac-

ț�ionezi ostil î�n continuare, î�n loc să te străduieș� ti să î�ț�i dez-
volț�i autodisciplina. Î�ncerci să î�ț�i justifici comportamentul
printr-un „Nu mă pot schimba, mereu am fost aș� a“.
10. „Sunt bătrân/trecut/obosit etc.“
Cu acest gen de afirmaț�ii, î�ț�i foloseș� ti vârsta ca scuză

pentru a nu participa la activităț�i ce ar putea fi riscante sau
periculoase. Când te confrunț�i cu perspectiva unor eveni-
mente sportive, î�ntâlniri amoroase după divorț� sau după
moartea soț�ului/soț�iei, cu călătorii lungi sau altele aseme-
nea, ajunge să spui doar atât: „Sunt prea bătrân.“ Î�n acest fel,
elimini orice risc pe care l-ar putea implica un lucru nou,
ce te-ar ajuta să evoluezi. Convingerile legate de vârstă induc
ideea că, pur ș� i simplu, ai terminat definitiv cu domeniul
acela. Ș� i, având î�n vedere că vei tot continua să î�naintezi î�n
nou, ce te-ar ajuta să evoluezi. Convingerile legate de vâr-
stă induc ideea că, pur s� i simplu, ai terminat definitiv cu
domeniul acela. Ș� i, având î�n vedere că vei tot continua să
î�naintezi î�n vârstă, î�nseamnă că ai terminat definitiv s� i cu
evolut�ia personală, precum s� i cu î�ncercarea de a face lu-
vârstă, î�nseamnă că ai terminat definitiv ș� i cu evoluț�ia per-
cruri noi.
sonală, precum ș� i cu î�ncercarea de a face lucruri noi.
Cercul vicios al afirmațiilor de tipul „Eu sunt“
Cercul vicios al afirmațiilor de tipul „Eu sunt“
Beneficiile agăt�ării de trecut prin reliefarea tuturor con-
Beneficiile
vingerilor agăț�
tale ătoxice
rii de trecut
poate fi prin reliefarea
rezumată tuturorprintr-un
relevant convin-
gerilor
singur tale toxice
cuvânt: poate fiDe
„evitare“. rezumată
fiecare relevant
dată cândprintr-un
vrei să tesin-
fe-
gur cuvânt: „evitare“. De fiecare dată când
res� ti de o anumită activitate sau să minimizezi un anumit vrei să te fereș� ti
de o anumită
defect activitate sau
de personalitate, pot�săi să
minimizezi
te justificiuncuanumit
un „Eudefect
sunt“.
de personalitate, poț� i să te justifici cu un „Eu
De fapt, dacă foloses� ti suficient de mult aceste etichete, sunt“. De fapt,
î�n-
dacă
cepi foloseș�
chiar săti suficient
le crezi, iarde mult
î�n acel aceste
moment etichete,
deviiî�nun
cepiprodus
chiar
să le crezi,
finit iar î�n să
– destinat acel moment
rămână as� adevii
cumun produs
este finittot
pentru – desti-
restul
nat
zilelor sale. Etichetele te ajută să evit�i efortul s� i risculsale.
să rămână aș� a cum este pentru tot restul zilelor de a
Etichetele
î�ncerca săteteajută să eviț�Ele
schimbi. i efortul ș� i riscul de
perpetuează a î�ncerca să te
comportamentul
schimbi.
care le-aEle perpetuează comportamentul care le-a generat.
generat.
Deci,
Deci,dacă
dacăun
untânăr
tânărseseduce
ducela laoopetrecere
petrecerecucuconvinge-
convinge-
rea
reacă
căeetimid,
timid,se
seva
vacomporta
comportade deparcă
parcăchiar
chiarar
arfifitimid,
timid,iar
iar
comportamentul său î�
i va susț� ine mai departe această
comportamentul său î�i va sust�ine mai departe această ima-
gine de sine.
imagine Un cerc
de sine. vicios.
Un cerc vicios.
Iată. Î�n loc să intervină î�ntre etapele 3 ș� i 4, el î�ș�i discul-

pă comportamentul cu un „Eu sunt“, evitând abil asumarea
riscului necesar pentru a ieș� i din capcană. Pot exista multe
motive pentru timiditatea tânărului, unele dintre ele pro-
venind chiar din copilărie. Î�nsă oricare ar fi motivele fricii
sale, el a decis să nu facă nimic î�n privinț�a prudenț�ei lui

sociale, ci să o justifice cu o simplă credinț� ă adânc î�nră-
dăcinată. Frica lui de eș� ec este atât de puternică, î�ncât î�l
î�mpiedică să mai î�ncerce. Dacă ar crede î�n potenț�ialul mo-
mentului prezent ș� i î�n capacitatea lui de a face noi alegeri,
afirmaț�ia lui ar trece de la „Sunt timid“ la „Până acum m-am
comportat timid“.
Cercul vicios al timidităț�ii se poate aplica, practic, î�n toa-
te cazurile de convingere dăunătoare propriei persoane.
Iată cum arată cercul vicios î�n cazul unui elev care crede că
nu se pricepe la matematică. Figura ilustrează felul î�n care
î�ș�i tratează el tema pentru acasă.
Î�n loc să se oprească î�ntre etapele 3 ș� i 4 ș� i să-ș� i aloce

timpul necesar găsirii unei soluț�ii, să discute cu un profe-
sor sau să se chinuie să rezolve tema pe cont propriu, el se
opreș� te. Mai târziu, când va fi î�ntrebat de ce a rămas cori-
gent la matematică, el va spune: „Mereu am fost varză la
algebră.“ Infernalele declaraț�ii de tip „Eu sunt“ formează
setul de scuze la care apelezi pentru a te absolvi de orice
vină ș� i a le explica altora de ce perpetuezi un tipar dăună-
tor propriei persoane.
Î�ț�i poț�i analiza propriul cerc al logicii nevrotice, î�nce-
pând să conteș� ti orice aspect al vieț�ii tale î�n care ai ales să
fii un produs finit. Principala răsplată, atunci când te agăț�i
de trecut ș� i apelezi la afirmaț�ii limitative, este evitarea
schimbării. De fiecare dată când foloseș� ti un „Eu sunt“ pen-

tru a justifica un comportament care nu î�ț�i place, imaginea-
ză-te ambalat î�ntr-o cutie frumos decorată ș� i î�mpachetat
ca un produs finit.
Cu siguranț�ă, e mai uș� or să te explici, decât să te schimbi.
Poate că pui originea etichetelor tale pe seama părinț�ilor
sau a altor adulț�i care au fost importanț�i pentru tine î�n co-
pilărie – profesori, vecini, bunici ș� i aș� a mai departe. Dar
dacă le atribui lor responsabilitatea convingerilor tale din
momentul de faț�ă, le oferi o doză de control asupra vieț�ii
tale din prezent, î�i ridici pe o poziț�ie superioară ț�ie ș� i î�ț�i
creezi un alibi ingenios pentru a rămâne î�n actuala ta con-
diț�ie ineficientă. Un câș� tig vizibil, desigur, fiindcă te apără
de riscuri. Dacă este vina mediului î�n care ai crescut, atunci
nu ai ce să faci î�n privinț�a problemelor tale.
Câteva strategii pentru a te elibera de trecut

și a elimina convingerile nimicitoare
Eliberarea de trecut implică asumarea de riscuri. Dar tu
te-ai obiș� nuit deja cu definiț�iile pe care i le dai propriei per-
soane. Î�n multe situaț�ii, acestea funcț�ionează ca un sistem
de susț�inere î�n viaț�a ta cotidiană. Iată, aș� adar, câteva stra-
tegii specifice pentru a elimina convingerile de tip „Eu sunt“:
• Î�nlocuieș� te astfel de afirmaț�ii, ori de câte ori e po-

sibil. Rosteș� te mai degrabă enunț�uri de tipul „Până
azi, am optat să fiu aș� a“ sau „Î�nainte, mă etichetam
ca fiind...“.
• Anunț�ă persoanele apropiate din viaț�a ta că ai de
gând să-ț�i modifici o parte din convingeri. Decide
care dintre ele sunt cele mai problematice ș� i cere-le

apropiaț�ilor tăi să-ț�i atragă atenț�ia, atunci când le
scoț�i la î�naintare.
• Stabileș� te-ț�i niș� te obiective comportamentale pri-
vitoare la diferite contexte î�n care vrei să te porț�i
altfel faț�ă de cum ai făcut-o până acum. De exemplu,
dacă te consideri timid, fă cunoș� tinț�ă cu o persoa-
nă pe care altminteri ai fi evitat-o.
• Discută cu o persoană de î�ncredere care să te ajute
să combaț�i puterea trecutului. Cere-i să-ț�i semna-
leze discret (de exemplu, trăgându-se uș� or de ure-
che), momentele î�n care iarăș� i revii la una dintre
vechile convingeri.
• Ț� ine un jurnal î�n care să scrii despre comportamen-
tul tău autodistructiv bazat pe definiț�ii ale propriei
persoane ș� i descrie nu doar î�ntâmplările petrecu-
te, ci ș� i ce anume simț�eai atunci când te comportai
aș� a. Timp de o săptămână, notează î�ntr-un jurnal
momentul, data ș� i ocazia exactă î�n care ai folosit
una dintre afirmaț�iile tale autodistructive, apoi stră-
duieș� te-te să î�mpuț�inezi ocaziile î�n care recidivezi.
Inspiră-te din lista de afirmaț� ii prezentată ante-
rior î�n acest capitol, ca ghid pentru completarea
jurnalului.
• Acordă atenț�ie celor patru enunț�uri nevrotice ș� i, de
fiecare dată când le foloseș� ti, corectează-te cu voce
tare î�n felul următor. Î�nlocuieș� te:
„Aș� a sunt eu“ cu „Aș� a eram eu“.
„Nu mă pot schimba“ cu „Pot schimba trăsătura asta,
dacă mă străduiesc“.
„Mereu am fost aș� a“ cu „Voi fi altfel“.

„Asta-i firea mea“ cu „Î�nainte credeam că asta-i fi-
rea mea“.
• Î�ncearcă î�n fiecare zi să stai departe de o anumită
convingere – pe toată durata zilei. Dacă obiș� nuiai
să afirmi „Sunt uituc“ pentru a te descrie, dedică
ziua de luni efortului de a fi atent î�n mod special la
această tendinț�ă ș� i a vedea dacă poț�i schimba unul
sau două comportamente legate de lipsa memori-
ei. Î�n caz că nu-ț�i place convingerea ta despre î�ncă-
păț�ânarea ce te defineș� te, dedică o zi î�n care să fii
tolerant faț�ă de opiniile contrare. Vezi dacă î�n ma-
niera aceasta poț�i scăpa, una câte una, de toate con-
vingerile toxice.
• Î�ntrerupe-ț�i propriul cerc vicios î�ntre etapele 3 ș� i 4
ș� i pune-ț�i î�n gând să renunț�i la toate scuzele acelea
vechi, folosite î�n scopul eschivării.
• Caută un lucru pe care nu l-ai făcut niciodată ș� i de-
dică o după-amiază î�ntreagă activităț�ii respective.
După o implicare de trei ore î�ntr-o activitate com-
plet nouă, pe care î�ntotdeauna ai evitat-o î�n trecut,
vezi dacă î�ncă mai eș� ti dispus să-ț�i atribui aceeaș� i
etichetă pe care ț�i-ai pus-o î�n cursul dimineț�ii
respective.
Toate afirmaț�iile tale de tipul „Eu sunt“ ilustrează niș� te

tipare de evitare consolidate de-a lungul timpului. Iar tu eș� ti
î�n stare să devii aproape orice î�ț�i doreș� ti, dacă aș� a alegi.
Câteva considerații finale

Conceptul de „natură umană“ nu există. Această expresie
este menită să eticheteze oamenii ș� i să le inventeze scuze.
Tu eș� ti totalul alegerilor tale ș� i fiecare afirmaț�ie negativă pe
care ț�i-o adresezi poate fi inversată, dacă o formulezi î�n-
cepând cu: „Am ales să fiu...“ Î� ntoarce-te la î�ntrebările in-
troductive din acest capitol: „Cine eș� ti?“ ș� i „Cum te-ai
descrie?“ Gândeș� te-te la niș� te etichete inedite ș� i flatante,
care să nu fie legate î�n niciun fel de alegerile pe care alț�ii
le-au făcut î�n numele tău sau pe care le-ai făcut tu până
acum. S-ar putea ca acele etichete răsuflate ș� i epuizante să
te î�mpiedice să î�ți� trăieș� ti viaț�a din plin, aș� a cum s-ar cuveni.
Aminteș� te-ț�i ce spunea vrăjitorul Merlin despre î�nvăț�are:
Cel mai bun lucru atunci când ești trist – răspunse

Merlin, începând să pufăie și să sufle fumul, este să
înveți ceva. Ăsta e singurul lucru care nu dă greș
nicicând. Poți să îmbătrânești și să-ți tremure mă-
dularele, poți să stai noaptea întins în pat și să-ți
asculți venele pulsând de boală, poți să-ți pierzi uni-
ca dragoste a vieții, poți să vezi lumea din jurul tău
distrusă de smintiți diabolici sau să-ți vezi onoarea
călcată în picioare și coborâtă-n cloaca unor minți
josnice. Nu ai decât un singur lucru de făcut atunci
– să înveți. Învață de ce se pune lumea în mișcare și
ce anume o face să se pună în mișcare. Ăsta este sin-
gurul lucru pe care mintea nu are cum să-l epuizeze
ori să-l piardă; de așa ceva nu poate fi torturată și
nici nu se poate înfricoșa sau îndoi; și nici nu-l va
regreta vreodată. Să înveți, asta trebuie să faci. Uite
câte lucruri sunt de învățat – știință pură (singura

puritate de pe fața pământului). Îți trebuie o viață
să înveți astronomia; trei, pentru științele naturii;
șase, pentru literatură. Iar apoi, după ce-ai epuizat
un milion de vieți (pentru biologie și medicină și te-
ocritică și geografie și istorie și economie), ei bine,
atunci poți începe să construiești o roată de căruță
din lemnul potrivit sau să-ți petreci 50 de ani în-
vățând cum să-ți învingi oponentul la scrimă. După
aceea, poți să te apuci din nou de matematică, până
când vine vremea să înveți să ari.*
Orice te î�mpiedică să evoluezi este un demon care tre-

buie exorcizat. Dacă vezi că e neapărat necesar pentru tine
să ai o convingere de tipul „Eu sunt“, atunci î�ncearc-o pe
următoarea: „Sunt un exorcist de mituri – ș� i î�mi place.“
* Terence H. White, The Once and Future King, G.P. Putnam’s Sons, New
York, 1958. (n. aut.)
Capitolul V
Emoții inutile – vinovăția
și îngrijorarea
Dacă tu crezi că, simțindu-te prost sau făcându-ți griji suficient

de mult, vei schimba un eveniment din trecut sau din viitor,
înseamnă că trăiești pe o altă planetă, într-o altă realitate.
D e-a lungul unei vieț�i de om, cele mai inutile emoț�ii pe

care le-ai putea simț�i sunt vinovăț�ia pentru un lucru
deja î�ntâmplat cândva ș� i î�ngrijorarea pentru un lucru care
s-ar putea î�ntâmpla de acum î�ncolo. Iată-le! O imensă risipă:
Î�ngrijorarea ș� i Vinovăț�ia. Sau invers: Vinovăț�ia ș� i Î�ngrijora-
rea. Pe măsură ce examinezi aceste două zone eronate, vei
observa cât de legate sunt una de cealaltă. De fapt, pot fi
privite ca doi poli opuș� i ai aceleaș� i sfere.
X Prezent X
Vinovăț�ie (Trecut) (Viitor) Î�ngrijorare
Asta e. Vinovăț�ia î�nseamnă să-ț�i risipeș� ti momentul

prezent blocat din cauza unui comportament trecut, î�n timp
ce î�ngrijorarea este mecanismul care te î�mpiedică să te bu-
curi de prezent din cauza unui anumit eveniment posibil î�n
viitor ș� i pe care deseori nu-l poț�i controla î�n niciun fel. Vei
î�nț�elege cu claritate despre ce vorbesc, dacă î�ț�i vei imagina

că te simț�i vinovat pentru un incident ce nu a avut loc sau
că î�ț�i faci griji î�n privinț�a unui lucru care deja s-a î�ntâmplat.
Deș� i una dintre cele două reacț�ii vizează viitorul ș� i cealaltă
trecutul, ambele au acelaș� i efect: î�ț�i provoacă tulburare sau
blocaj î�n momentul prezent. Robert Jones Burdette scria î�n
Golden Day:
Nu experiența zilei de azi îi înnebunește pe oameni,

ci remușcarea pentru ceva ce s-a petrecut ieri și spai-
ma de ce-ar putea aduce ziua de mâine.
Poț�i vedea exemple de vinovăț�ie ș� i î�ngrijorare peste tot,

la aproape orice persoană pe care o î�ntâlneș� ti. Lumea e pli-
nă de oameni care fie se simt î�ngrozitor din cauza unui
lucru pe care regretă că l-au făcut, fie sunt î�ngroziț�i de ceea
ce ar putea să se î�ntâmple (sau nu) pe mai departe. Proba-
bil că nici tu nu faci excepț�ie de la regulă. Dacă prezinț�i plăgi
extinse de î�ngrijorare ș� i vinovăț�ie, acestea trebuie curăț�a-
te, sterilizate ș� i pansate, ca să se vindece o dată pentru tot-
deauna. Anihilează toate virusurile din familia Vinovăț�iei
ș� i a Î�ngrijorării, care î�ț�i infectează sferele vieț�ii.
Î�ngrijorarea ș� i vinovăț�ia sunt, poate, cei mai răspândiț�i
factori de perturbare a vieț�ii, din cultura noastră. Î�n cazul
vinovăț�iei, te concentrezi pe un eveniment anterior, te sim-
ț�i demoralizat sau furios î�n privinț�a unui lucru pe care l-ai
făcut sau l-ai spus ș� i î�ț�i consumi toate clipele prezentului
copleș� it de sentimente privitoare la niș� te comportamente
din trecut. Iar î�n ceea ce priveș� te î�ngrijorarea, î�ț�i consumi
preț�iosul prezent gândindu-te obsesiv la un potenț�ial eve-
niment viitor. Dar, indiferent că priveș� ti î�nainte sau î�napoi,
Emoții inutile – vinovăția și îngrijorarea 129
rezultatul este acelaș� i: iroseș� ti prezentul. „Ziua de Aur“ a

lui Robert Burdette se referă chiar la cea de azi, iar autorul
rezumă inutilitatea vinovăț�iei ș� i a î�ngrijorării î�n cuvintele
care urmează:
Există două zile în cursul săptămânii, în privința

cărora nu-mi fac griji niciodată. Două zile senine,
complet neatinse de frică și anxietate. Una dintre
ele este ieri, iar cealaltă e mâine.
O examinare mai atentă a vinovăției

De-a lungul vieț�ii, noi toț�i am fost marionetele unei conspi-
raț�ii a vinovăț�iei – o intrigă trecută cu vederea, ce ne-a trans-
format î�n veritabile maș� inării ale vinovăț�iei. Iar mecanismul
funcț�ionează cam aș� a: cineva î�ț�i transmite un mesaj desem-
nat să-ț�i amintească faptul că ai fost un om rău, din cauza
unui lucru pe care l-ai spus sau nu l-ai spus, l-ai simț�it sau
nu l-ai simț�it, l-ai făcut sau nu l-ai făcut; reacț�ia ta e o stare
de rău î�n momentul prezent. Tu eș� ti maș� inăria vinovăț�iei
– o marionetă vie, ambulantă, vorbitoare, ce generează o
doză de vinovăț�ie de fiecare dată când este alimentată cu
combustibilul potrivit. Ș� i eș� ti, cu siguranț�ă, o rotiț�ă bine unsă,
dacă ai trăit integral î�n cultura noastră, care stimulează
astfel de stări.
De ce-ai asimilat mesajele de î�ngrijorare ș� i vinovăț�ie
care ț�i s-au inoculat de-a lungul anilor? Î�n mare parte pen-
tru că a nu te simț�i vinovat este considerat un lucru „rău“,
iar a nu-ț�i face griji este privit ca fiind „inuman“. Pentru cei-
lalț�i, important aici e să-ț�i pese. Dacă îți pasă cu adevărat de
cineva sau de ceva, atunci se aș� teaptă de la tine să mani-
feș� ti această afecț�iune prin sentimentul de vinovăț�ie vizavi
de lucrurile î�ngrozitoare pe care le-ai făcut sau prin oferirea

unor dovezi evidente ale preocupării tale vizavi de viitorul
acelei persoane. Este ca ș� i cum ar trebui să-ț�i demonstrezi
nevroza, pentru a fi catalogat drept „persoană iubitoare“.
Vinovăț�ia este cel mai puț�in folositor dintre toate com-
portamentele care ț�in de zonele eronate. E, de departe, cea
mai mare risipă de energie emoț�ională. De ce? Pentru că,
prin definiț�ie, te blochează î�n prezent din cauza unui lucru
care deja s-a petrecut ș� i, indiferent câtă vină ai simț�i tu, nu
poț�i schimba trecutul.
Diferența dintre „a te simți vinovat“

și „a trage învățăminte“
Vinovăț�ia nu este doar o preocupare faț�ă de trecut; este o

postură imobilă î�n prezent, cauzată de un eveniment din
trecut. Iar gradul de blocare poate varia de la supărare
uș� oară până la depresie severă. Pe de altă parte, dacă, pur
ș� i simplu, î�nveț� i câte ceva din trecutul tău ș� i promiț�i să
eviț�i repetarea unui anumit comportament, aceasta nu este
vinovăț�ie. Simț�i vinovăț�ie atunci când nu reuș� eș� ti să acț�io-
nezi acum, din cauză că te-ai comportat anterior î�ntr-un
anumit fel.
A î�nvăț� a din greș� eli este un lucru sănătos ș� i necesar
pentru dezvoltarea ta personală. Vinovăț�ia nu e sănătoasă,
deoarece î�ț�i consumă ineficient energia din prezent, făcân-
du-te să te simț�i rănit, supărat ș� i deprimat din pricina unei
î�ntâmplări precedente. Este un lucru inutil ș� i dăunător.
Oricât de vinovat te-ai simț�i, tot nu vei schimba nimic.
Originile vinovăției
Există două modalităț�i fundamentale prin care vinovăț�ia
se insinuează î�n structura emoț�ională a unui individ. Î�n pri-
mul caz, se î�nvaț�ă la o vârstă timpurie ș� i se menț�ine inclu-
siv la maturitate, ca reacț�ie infantilă rămasă din copilărie.
Î�n al doilea caz, vinovăț�ia este autoimpusă de adult, pentru
î�ncălcarea unui cod de conduită pe care î�l susț�ine.
1. Vinovăția rămasă din copilărie. Această vină este o re-
acț�ie emoț�ională cauzată de amintirile din copilărie. Există
numeroase astfel de acuzaț�ii generatoare de vinovăț�ie ș� i,
chiar dacă dau rezultate numai î�n copilărie, oamenii cară
după ei astfel de afirmaț�ii ș� i la vârstă adultă. Unele dintre
aceste rămăș� iț�e sunt mustrări de tipul:
„Lui tati n-o să-i placă, dacă faci asta iarăș� i.“
„Ar trebui să-ți fie rușine.“ (De parcă asta te-ar ajuta la
ceva...)
„Bine, fă cum vrei! Cine sunt eu, ca să mă asculț�i?! Doar
mama ta.“
Ca adult, implicaț�iile acestor afirmaț�ii î�ncă mai pot pro-
duce suferinț�ă, dacă se î�ntâmplă ca respectivul să-ș� i deza-
măgească ș� eful sau alte persoane pe care le-a transformat
î�n părinț�i. Î�ncercarea sa insistentă de a le câș� tiga sprijinul
î�ncă este prezentă, la fel ca vinovăț�ia ce survine atunci
când aceste eforturi nu dau roade.
Vinovăț�ia rămasă din copilărie î�ș�i face apariț�ia ș� i î�n re-
laț�iile sexuale sau matrimoniale. Aceasta poate fi observa-
tă î�n numeroasele mustrări de conș� tiinț�ă ș� i scuze pentru
comportamente din trecut. Astfel de reacț�ii de vinovăț�ie
sunt prezente ca urmare a deprinderii de a fi manipulat de
adulț�i î�n copilărie, î�nsă pot apărea ș� i după ce ființ�a umană

a ajuns la maturitate.
2. Vinovăția autoimpusă. A doua categorie este o zonă
mult mai problematică. Î�n acest caz, individul ajunge blo-
cat ca efect al unor lucruri pe care le-a făcut recent ș� i care
nu sunt neapărat legate de copilărie. Aceasta este vina pe
care o anumită persoană ș� i-o impune sieș� i, atunci când î�n-
calcă o regulă a adulț�ilor sau un cod moral. Individul se
poate simț�i rău mult timp, chiar dacă suferinț�a sa nu poate
schimba nicicum ceea ce s-a î�ntâmplat. Î� n general, vina
autoimpusă se resimte când insulț�i pe cineva ș� i te urăș� ti
pentru asta sau când te simț�i epuizat emoț�ional î�n prezent
din cauza unei fapte din trecut (precum furatul dintr-un
magazin, absenț�a de la biserică sau o remarcă negativă pe
care ai făcut-o).
Prin urmare, vinovăț�ia ta este fie o reacț�ie a unor stan-
darde impuse î�n copilărie (ce se manifestă ș� i î�n prezent,
prin î�ncercarea de a mulț�umi o persoană aflată î�ntr-o pozi-
ț�ie de autoritate), fie rezultatul strădaniei de a te ridica la
niș� te standarde autoimpuse (î�n care nici măcar nu crezi cu
adevărat, dar cărora, dintr-un motiv sau altul, le-ai decla-
rat un devotament nesincer). Oricum ar fi, vinovăț�ia este
un comportament stupid ș� i, cel mai important, inutil. Poț�i
sta toată ziua să te lamentezi cu privire la cât de rău ai fost,
poț�i să te simț�i vinovat până mori ș� i nicio părticică din acea
vină nu va putea rezolva nimic pentru a corecta comporta-
mentul din trecut. Gata, s-a dus! Vinovăț�ia ta este o î�ncer-
care de a schimba trecutul, de a-ț�i dori ca acesta să fi fost
altfel. Dar trecutul este aș� a cum este ș� i nu ai ce să faci î�n
privinț�a asta.
Dar poț�i î�ncepe să î�ț�i schimbi atitudinea vizavi de lu-

crurile î�n privinț�a cărora te simț�i vinovat. Cultura noastră
este impregnată de firiș� oare de mentalitate puritană care
transmit mesaje precum: „Dacă un lucru e distractiv, ar tre-
bui să te simț�i vinovat că î�l faci.“ Multe dintre reacț�iile tale
de vinovăț�ie autoimpusă pot fi puse pe seama acestui tip
de mentalitate. Poate ai î�nvăț�at că nu trebuie să te răsfeț�i,
să râzi la o glumă porcoasă ori să adopț�i un anumit tip de
comportament sexual. Deș� i mesajele restrictive sunt omni-
prezente î�n cultura noastră, vinovăț�ia pe care o simț�i când
te distrezi este eminamente autoimpusă.
Ai dreptul să savurezi plăcerea fără nicio urmă de vi-
novăț�ie. Î�nvaț�ă să te priveș� ti ca pe-un om capabil să facă
orice lucru ce se î�ncadrează î�n sistemul său de valori fără
să rănească pe nimeni – ș� i fă asta fără niciun sentiment de
vină. Dacă faci un lucru (orice-ar fi) ș� i nu î�ț�i place sau nu î�ț�i
place de tine după, atunci ia-ț�i angajamentul să elimini acel
comportament pe viitor. Dar să te supui unei sentinț�e de
vinovăț�ie autoimpusă este o capcană nevrotică pe care o
poț�i ocoli. Vinovăț�ia nu ajută la nimic. Pe lângă faptul că te
imobilizează mintal, aceasta chiar măreș� te ș� ansele de a re-
peta comportamentul nedorit î�n viitor. Fiindcă vinovăț�ia
poate fi o recompensă î�n sine, precum ș� i o permisiune de
a-ț�i repeta comportamentul. Cât timp păstrezi î�n vizor
potenț�iala răsplată a absolvirii prin vinovăț�ie, te menț�ii î�n
cursa vicioasă care nu duce decât la nefericire î�n prezent.
Categorii de vinovăție și reacțiile tipice

care le provoacă
Învinovățirea copiilor de toate vârstele
de către părinți
Iată cum se desfăș� oară procesul de manipulare a copilului,

pentru a-l face să î�ndeplinească o sarcină apelând la senti-
mentul de vinovăț�ie:
Tatăl: Donny, adu scaunele din pivniță. Ne așezăm la masă

în curând.
Fiul: Bine, tată, într-un minut. Mă uit la un meci acum,
dar mă duc după se termină repriza asta.
Tatăl (inducând vinovăț�ie): Lasă atunci. Mă duc eu – cu
spatele meu plin de probleme. Tu stai acolo și simte-te
bine.
Donny î�ș�i imaginează cum tatăl său cade ș� i ș� ase scaune

se prăbuș� esc peste el. Din vina lui.
Mentalitatea de tipul „M-am sacrificat pentru tine“
este un generator de vină extrem de eficient. Aici, părinte-
le poate evoca toate momentele grele î�n care a renunț�at la
propria fericire pentru ca tu să beneficiezi de ceva. După ce
ț�i se reamintesc datoriile tale, evident că te î�ntrebi cum ai
putut fi atât de egoist. Referirile la durerile naș� terii consti-
tuie un exemplu de atitudine generatoare de vină: „M-am
chinuit î�n travaliu 18 ore, doar ca să te aduc pe lume.“ O altă
afirmaț�ie eficientă este: „Am rămas măritată cu taică-tău
doar de dragul tău“ (asta e menită să te facă să te simț�i vi-
novat pentru căsnicia nefericită a mamei).
Vinovăț�ia este o metodă eficientă de manipulare paren-

tală a acț�iunilor copilului: „E î�n regulă. Noi stăm aici sin-
guri. Tu du-te ș� i distrează-te, cum faci de obicei. Nu-ț�i face
griji î�n privinț�a noastră.“ Afirmaț�iile de acest gen au efect
când vine vorba de a te obliga să-i suni sau să-i vizitezi î�n
mod regulat. Dacă te fofilezi puț�in, deja auzi: „Care-i pro-
blema? Ț� i-ai rupt arătătorul ș� i nu mai poț�i apăsa pe tastele
telefonului, ca să ne suni?“ Părinț�ii pornesc maș� inăria vi-
novăț�iei, iar tu te comporț�i corespunzător, chiar dacă eș� ti
nemulț�umit.
Tactica ascunsă î�n remarca „Ne-ai făcut de ruș� ine“ este,
de asemenea, utilă. Sau cea care te î�ndeamnă să te î�ntrebi
„Ce-or să creadă vecinii?“. Sunt invocate forț�e exterioare,
pentru a te determina să î�ț�i pară rău de ce-ai făcut ș� i pen-
tru a te î�mpiedica să judeci cu mintea ta. Iar tactica de
î�nvinovăț�ire prezentă î�n fraza „Dacă dai greș� , ne umpli de
ruș� ine“ poate să te î�mpingă să-ț�i fie imposibil să te î�mpaci
cu tine î�nsuț�i, î�n cazul î�n care obț�ii niș� te rezultate proaste.
Un alt mare generator de vinovăț�ie este acuza de î�m-
bolnăvire a părinț� ilor: „M-ai făcut să-mi crească tensiu-
nea.“ Declaraț�ii de tipul „Mă omori“ sau „O să fac infarct din
cauza ta“ sunt declanș� atori eficienț�i ai vinovăț�iei, la fel ca
î�nvinuirea că ai fi cauzat toate afecț�iunile asociate î�naintă-
rii î�n vârstă. Ai nevoie de niș� te umeri puternici pentru a
căra după tine atâta vinovăț�ie, î�ntrucât aceasta poate dura
(la propriu) o viaț�ă î�ntreagă. Iar dacă eș� ti deosebit de vul-
nerabil, poț�i chiar să te î�ncarci cu vina privind moartea
unui părinte.
Ș� i vinovăț�ia de natură sexuală impusă de părinț�i este
destul de frecventă. Orice gând sau comportament sexual
este un teren fertil pentru cultivarea vinei: „Ferească
Dumnezeu să te masturbezi! E un păcat de neiertat.“ Prin

intermediul vinovăț�iei, eș� ti manipulat să adopț�i poziț�ia
adecvată vizavi de sfera sexuală: „Ar trebui să-ț�i fie ruș� ine
că citeș� ti astfel de reviste. Nu se cuvine nici măcar să te
gândeș� ti la aș� a ceva.“
Comportamentul social adecvat poate fi ghidat tot prin
vinovăț� ie: „Cum ai putut să mă faci de râs î�n halul ăsta,
scobindu-te î�n nas de faț�ă cu bunica?“ sau „Ai uitat să spui
«mulț�umesc». Să-ț�i fie ruș� ine! Vrei ca prietenii noș� tri să
creadă că nu te-am î�nvăț�at nimic?“. Numai că un copil poa-
te fi educat să aibă un comportament social acceptabil ș� i
fără doza de vină aferentă. O simplă aluzie la explicaț�ia
deja oferită privind motivul pentru care comportamentul
respectiv este indezirabil se dovedeș� te mult mai eficientă.
De exemplu, dacă lui Donny i se spune că î�ntreruperile lui
constante sunt derutante ș� i că adulț�ilor le este imposibil
să poarte o conversaț�ie, deja s-a plantat sămânț�a bunelor
maniere, fără să se recurgă la generarea unui sentiment de
vinovăț�ie – ca î�n cazul afirmaț�iilor de tipul „Mereu ne î�n-
trerupi... ar trebui să-ț�i fie ruș� ine; ne este imposibil să dis-
cutăm ceva, cu tine de faț�ă“.
Atingerea unei vârste mature nu este de ajuns pentru
a pune capăt manipulării parentale prin î�nvinovăț�ire. Am
un prieten care are 52 de ani. Este un medic pediatru de
sorginte evreiască, î�nsurat cu o femeie care nu este evrei-
că. Î�ș�i ț�ine căsnicia ascunsă de mama lui, deoarece î�i e tea-
mă că vestea ar putea „s-o omoare“ sau, mai bine zis, că el
ar putea s-o omoare. Aș� a că, separat, î�ntreț�ine un aparta-
ment cu toate obiectele necesare î�ntr-o gospodărie norma-
lă, doar pentru a o primi î�n vizită pe mama lui de 85 de ani,
î�n fiecare duminică. Ea nu ș� tie că el este căsătorit ș� i că
deț�ine o altă locuinț�ă, î�n care stă ș� ase zile pe săptămână.

Iar el joacă joculeț�ul ăsta de frică – ș� i din cauză că se simte
vinovat că s-a î�nsurat cu o „Shiksa“. Deș� i e un om î�n toată
firea, care se bucură de un succes uriaș� la nivel profesional,
î�ncă mai este controlat de mama lui. Vorbeș� te cu ea î�n fie-
care zi de la cabinet ș� i, pentru ea, pune î�n practică o piesă
de teatru î�n care face pe holteiul.
Vinovăț�ia asociată părinț�ilor ș� i familiei este cea mai fo-
losită strategie pentru a ț�ine sub control o persoană rebelă.
Exemplele anterioare sunt doar o mică mostră din multitu-
dinea de afirmaț�ii ș� i tehnici prin care părinț�ii î�ș�i determină
fiii sau fiicele să-ș� i î�nsuș� ească vinovăț�ia (adică blocajul pre-
zent din cauza unui eveniment trecut) – ca preț� al descen-
denț�ei lor.
Vinovăția în relația de cuplu

Vinovăț�ia indusă prin expresii precum „Dacă m-ai iubi...“
este o modalitate de manipulare a partenerului. Această
tactică e utilă cu precădere atunci când individul î�n cauză
vrea să î�ș�i pedepsească partenerul pentru un anumit
comportament. Ca ș� i cum dragostea ar fi condiț�ionată de
adoptarea comportamentului potrivit. De fiecare dată când
persoana iubită nu se ridică la î�nălț�imea aș� teptărilor, se re-
curge la vină pentru a o da pe brazdă. Trebuie să se simtă
vinovată că nu ș� i-a iubit partenerul.
Ranchiuna, tăcerile prelungite ș� i privirile î�nț�epătoare
sunt metode utile pentru a genera vinovăț�ie: „Nu mai vor-
besc cu tine, aș� a o să te î�nveț�i minte“ sau „Nu te apropia de
mine! Cum te aș� tepț�i să te mai iubesc, după tot ce-ai făcut?“.
Aceasta e o tactică la care se recurge frecvent, î�n cazul î�n

care partenerul nu se comportă după cum ar trebui.
Deseori se readuce î�n discuț�ie o acț�iune săvârș� ită cu ani
î�n urmă, pentru ca persoana î�n cauză să resimtă vina î�n mo-
mentul prezent: „Dar nu uita ce-ai făcut î�n 1951“ sau „Cum
să mai am î�ncredere î�n tine, când m-ai dezamăgit ș� i altă
dată?“ Î�n felul acesta, individul î�ș�i poate manipula partene-
rul î�n prezent prin referiri la trecut. Dacă unul dintre cei doi
a uitat deja incidentul, celălalt poate să i-l reamintească,
pentru a-i menț�ine viu sentimentul de vinovăț�ie cu privire
la cele î�ntâmplate cândva.
Vinovăț� ia este utilă pentru a-l face pe partenerul de
cuplu să se conformeze anumitor cerinț�e ș� i standarde com-
portamentale: „Dacă ai fi fost un om responsabil, m-ai fi
sunat“ sau „Asta-i a treia oară când a trebuit să duc eu gu-
noiul; bănuiesc că tu, pur ș� i simplu, refuzi să-ț�i faci partea
ta“. Scopul? Acela de a-ț�i convinge partenerul să se com-
porte după cum vrei tu. Metoda? Î�nvinuirea.
Vinovăția inspirată de copii

Jocul î�nvinuirii parentale poate fi inversat. Vinovăț�ia e o cale
cu două sensuri, iar copiii pot deveni foarte pricepuț�i î�n
a-ș� i manipula părinț�ii.
Dacă un copil î�ș�i dă seama că părintele său nu suportă
gândul că micuț�ul e nefericit ș� i, î�n consecinț�ă, se simte vi-
novat deoarece s-a dovedit a fi un părinte rău, atunci cel
mic va î�ncerca să se folosească de acel sentiment de vino-
văț�ie pentru a-ș� i manipula părintele. O criză de plâns la
supermarket î�l poate ajuta să obț�ină bomboana dorită. Sau
permisiunea de a merge undeva: „Tatăl lui Sally o lasă pe
ea la petrecere.“ Prin urmare, tatăl lui Sally este un tată bun

ș� i tu nu eș� ti. Sau: „Nu mă iubeș� ti. Dacă m-ai iubi, nu m-ai
trata aș� a.“ Ș� i replica supremă: „Probabil, sunt adoptat. Pă-
rinț�ii mei adevăraț�i nu s-ar purta astfel cu mine.“ Toate aces-
te afirmaț�ii transmit acelaș� i mesaj: „Tu, ca părinte, ar trebui
să te simț�i vinovat pentru că mă tratezi pe mine, copilul
tău, aș� a.“
Desigur, copiii î�nvaț�ă acest comportament de inducere
a vinovăț�iei privindu-i pe adulț�ii din micul lor univers cum
î�l folosesc pentru a obț�ine lucrurile pe care ș� i le doresc.
Vinovăț�ia nu e un comportament natural. Este o reacț�ie
emoț�ională dobândită, care poate fi folosită dacă victima
se dă de gol î�n faț�a exploatatorului că e vulnerabilă. Copiii
ș� tiu când eș� ti susceptibil de a ceda. Iar dacă î�ț�i reamintesc
constant de lucruri pe care le-ai făcut sau nu le-ai făcut, cu
scopul de a obț�ine ce vor, atunci î�nseamnă că au î�nvăț�at
deja trucul î�nvinuirii. Î�n cazul î�n care copiii tăi folosesc
aceste tactici, î�nseamnă că le-au deprins de la cineva. Cel
mai probabil, de la tine.
Vinovăția inspirată de școală

Profesorii sunt generatori de vinovăț�ie de î�naltă clasă. Iar
copiii – fiind foarte influenț�abili din cauza vârstei fragede
– sunt subiecț�i excelenț�i pentru manipulare. Iată câteva me-
saje de î�nvinuire care le provoacă instantaneu nefericire
celor mici:
„Mama ta chiar va fi dezamăgită de tine.“
„Ar trebui să-ț�i fie ruș� ine că ai luat 7 – un băieț�el deș� -
tept ca tine.“
„Cum ai putut să-ț�i răneș� ti părinț�ii aș� a, după tot ce-au

făcut pentru tine? Nu ș� tii cât de mult î�ș�i doresc ei să intri la
Harvard?“
„Ai picat examenul pentru că nu ai î�nvăț�at; acum va
trebui să accepț�i că ăsta e nivelul tău.“
Vinovăț�ia este folosită adesea î�n ș� coli pentru a-i face
pe copii să î�nveț�e anumite lucruri sau să se comporte î�n
anumite moduri. Ș� i nu uita că tu, chiar ș� i adult fiind, rămâi
tot produsul acelor ș� coli.
Vinovăția inspirată de religie

Religia este folosită adesea pentru a provoca sentimente de
vinovăț� ie ș� i a manipula comportamentele oamenilor. Î� n
acest caz, Dumnezeu este cel pe care î�l dezamăgeș� ti. Î�n
anumite contexte, mesajul e acela că nu vei ajunge î�n Rai –
din cauză că te-ai comportat ca un păcătos.
„Dacă te-ai teme de Dumnezeu, nu te-ai comporta aș� a.“
„Nu vei ajunge î�n rai, dacă nu te căieș� ti pentru păcatele
tale.“
„Ar trebui să te simț�i prost că nu te-ai dus la biserică î�n
fiecare duminică. Iar dacă te simț�i î�ndeajuns de rău, poate
vei fi iertat.“
„Ai î�ncălcat una dintre legile lui Dumnezeu ș� i ar trebui
să-ț�i fie ruș� ine.“
Alte instituții generatoare de vinovăție

Majoritatea î�nchisorilor operează î�n baza acestei teorii a
vinovăț�iei. Mai exact, dacă o persoană stă după gratii su-
ficient de mult timp ș� i se gândeș� te la cât de rea a fost, va
deveni mai bună graț�ie sentimentului de vinovăț�ie. Pedep-

sele cu î�nchisoarea pentru infracț�iuni non-violente – cum
ar fi evaziunea fiscală, î�ncălcarea regulilor de circulaț� ie,
diverse delicte civile ș� i altele asemenea – sunt exemple ale
acestei mentalităț�i. Faptul că un procent uimitor de mare
de deț�inuț�i î�ncalcă din nou legea după ce sunt eliberaț�i nu
a reuș� it deloc să zdruncine această convingere.
„Stai la puș� cărie ș� i umple-te de remuș� cări pentru ce-ai
făcut.“ Această politică este atât de costisitoare ș� i de inutilă,
î�ncât sfidează orice explicaț�ie logică. Iar explicaț�ia ilogică,
desigur, este că vinovăția reprezintă o parte integrantă a cul-
turii noastre, î�n aș� a fel î�ncât a devenit temelia sistemului
de justiț�ie penală. Î�n loc să fie puse să presteze muncă î�n
folosul comunităț� ii sau obligate să-ș� i plătească datoriile
restante, persoanele care comit delicte civile sunt corijate
printr-o î�ncarcerare generatoare de vină – care nu aduce ni-
ciun folos pentru nimeni, cu atât mai puț�in pentru delincvent.
Oricât de mare ar fi, sentimentul de vinovăț�ie nu poate
schimba un comportament din trecut. Î�n plus, î�nchisorile
nu sunt niș� te locuri î�n care oamenii să î�nveț�e cum să aleagă
alt drum î�n viaț�ă – de data asta, unul legal. Din contră, ele
î�ncurajează repetarea faptelor ilegale, prin î�nrăirea con-
damnatului. (Politica î�ncarcerării infractorilor periculoș� i,
cu scopul de a proteja alț�i oameni, este o chestiune diferită,
care nu se discută aici.)
Î�n societatea noastră, lăsarea unui bacș� iș� a devenit un
obicei care nu reflectă o servire de calitate, ci sentimentul
de vinovăț�ie al persoanei servite. Ospătarii ș� i ospătăriț�ele,
ș� oferii de taxi, hamalii ș� i alț�i lucrători care lucrează cu cli-
enț�i au î�nvăț�at că majoritatea oamenilor nu suportă vina
de a nu se fi comportat aș� a cum trebuie ș� i oferă procentul
standard ca bacș� iș� , indiferent de calitatea serviciilor oferite.

Astfel, î�ntinsul mâinii î�n mod ostentativ, comentariile răută-
cioase ș� i privirile usturătoare sunt folosite pentru a provoca
vinovăț�ie ș� i – rapid î�n urma ei – un bacș� iș� generos.
Aruncarea gunoaielor pe stradă, fumatul ș� i alte com-
portamente inacceptabile sunt, de asemenea, lucruri pen-
tru care cei din jur te pot face să simț�i vinovăț�ie. Poate ai
scăpat pe jos un muc de ț�igară sau un pahar de carton. O pri-
vire aspră din partea unui străin î�ț�i poate provoca o vino-
văț�ie dusă la paroxism, din cauză că te-ai comportat î�ntr-o
manieră atât de grosolană. Î�n loc să te simț�i vinovat pentru
un fapt consumat, mai bine î�ț�i propui să nu te mai com-
porț�i din nou î�ntr-un mod antisocial.
Curele de slăbire sunt o altă sferă dominată de vinovă-
ț�ie. Persoana care urmează dieta mănâncă un fursec ș� i apoi
se simte vinovată toată ziua – pentru un singur moment de
slăbiciune. Ș� i totuș� i, dacă te chinui să slăbeș� ti ș� i se î�ntâm-
plă să cedezi î�n faț�a unor acț�iuni contraproductive, ai ș� an-
sa de a î�nvăț�a din asta ș� i te poț�i strădui pe viitor, pentru a fi
mai eficient cu proxima ocazie. Dar să te simț�i vinovat ș� i să
î�ț�i reproș� ezi mereu ce-ai făcut este o pierdere de timp, î�n-
trucât, dacă petreci prea mult timp simț�indu-te aș� a, devine
probabil să repeț�i mâncatul excesiv – ca o modalitate ne-
vrotică de a scăpa de dilemă.
Vinovăția asociată comportamentului sexual

Zona î�n care vinovăț�ia î�nfloreș� te, probabil, cel mai evident
î�n societatea noastră este cea a sexului. Am văzut deja cum
părinț�ii stimulează declanș� area unor sentimente de vino-
văț�ie î�n propriii copii, pentru fapte sau gânduri de natură
sexuală. Ș� i adulț�ii se simt la fel de vinovaț�i, când vine vorba

de sex. Oamenii preferă să se pitească printre ceilalț�i spec-
tatori ca să vizioneze filme porno, fiindcă nu vor ca alț�ii să
ș� tie cât de depravat s-au comportat. Iar unele persoane nu
admit că le place sexul oral, deoarece se simt adesea vino-
vate chiar ș� i numai dacă se gândesc la aș� a ceva.
Fanteziile sexuale sunt, de asemenea, foarte eficiente î�n a
genera vinovăț�ie. Mulț�i se simt vinovaț�i că au astfel de gân-
duri ș� i le neagă existenț�a chiar ș� i î�n privat sau la ș� edinț�ele de
psihoterapie. De fapt, dacă ar fi să identific î�n corpul uman
un centru al vinovăț�iei, l-aș� plasa î�n zona organelor genitale.
Aceasta e doar o scurtă trecere î�n revistă a influenț�elor
culturale ce conspiră pentru a te determina să-ț�i î�nsuș� eș� ti
vinovăț�ia. Să vedem acum care sunt recompensele psiho-
logice ale sentimentului de vinovăț�ie. Nu uita că, oricare ar
fi câș� tigul, acesta are efecte dăunătoare asupra propriei
persoane. Ș� i aminteș� te-ț�i acest lucru, data viitoare când alegi
vinovăț�ia î�n detrimentul libertăț�ii.
Recompensele psihologice
ale sentimentului de vinovăție
Iată care sunt motivele fundamentale pentru care optezi să
î�ț�i iroseș� ti clipa de faț�ă pentru a te simț�i vinovat de lucruri
pe care le-ai făcut sau nu le-ai făcut î�n trecut:
• Dacă î�ț�i iroseș� ti prezentul simț�indu-te vinovat pen-

tru un lucru care deja s-a petrecut, nu mai trebuie
să foloseș� ti clipa de faț�ă î�ntr-un mod eficient, apt
să contribuie la evoluț�ia sinelui. Mai simplu spus,
la fel ca multe alte comportamente dăunătoare
propriei persoane, vinovăț�ia este o tehnică de evi-

tare a efortului de a lucra cu tine î�nsuț�i î�n prezent.
Astfel, pasezi responsabilitatea pentru ceea ce eș� ti
sau nu eș� ti acum asupra a ceea ce ai fost sau nu ai
fost î�n trecut.
• Pasând responsabilitatea î�n trecut, nu eviț�i doar
efortul de a te schimba pe tine î�nsuț� i î�n prezent,
ci ș� i riscurile aferente schimbării. E mai uș� or să te
blochezi î�n vinovăț�ia legată de trecut, decât să stră-
baț�i calea primejdioasă a dezvoltării personale î�n
prezent.
• Mulț�i au tendinț�a să creadă că, dacă te simț�i sufici-
ent de vinovat, î�n cele din urmă vei fi iertat pentru
fapta rea săvârș� ită. Această recompensă a iertării stă
la baza mentalităț�ii referitoare la î�nchisoare (pre-
zentată anterior), î�n care deț�inutul î�ș�i răscumpără
păcatele simț�indu-se î�ngrozitor pentru o perioadă
î�ndelungată. Cu cât mai gravă este infracț�iunea, cu
atât mai lungă trebuie să fie perioada de remuș� ca-
re necesară pentru graț�iere.
• Vinovăț�ia poate fi o modalitate de revenire la sigu-
ranț� a copilăriei – o perioadă sigură, î�n care alț�ii
luau decizii î�n numele tău ș� i aveau grijă de tine. Î�n
loc să-ț�i iei soarta î�n propriile mâini î�n prezent, te
bazezi pe valorile altor persoane din trecutul tău.
Ș� i, î�ncă o dată, recompensa constă î�n evitarea pre-
luării controlului asupra propriei vieț�i.
• Vinovăț�ia este o metodă utilă de a transfera respon-
sabilitatea pentru comportamentul tău de pe umerii
tăi pe umerii altora. E uș� or să te enervezi din cauza
felului î�n care eș� ti manipulat ș� i să î�ț�i concentrezi
acuzele asupra unor persoane infernale, care sunt

atât de puternice î�ncât te pot face să simț�i ce vor
ele, inclusiv vinovăț�ie.
• Adesea, poț�i câș� tiga aprobarea altora chiar ș� i când
aceș� tia nu î�ț�i aprobă comportamentul, odată ce te
simț�i vinovat pentru fapta respectivă. Poate că ai
î�ntrecut măsura cumva, dar – dacă ai remuș� cări –
arăț�i că ș� tii care este comportamentul adecvat ș� i că
î�ncerci să te integrezi.
• Vinovăț�ia e o modalitate minunată de a stârni mila
celor din jur. Nu mai contează că dorinț�a de a-i fi
cuiva milă de tine este un indiciu clar al stimei de
sine scăzute. Î�n cazul acesta, preferi ca altora să le
pară rău pentru tine, decât să te placi tu pe tine ș� i
să te respecț�i.
Acestea sunt cele mai cunoscute recompense pentru

sentimentul de vină. Vinovăț�ia – la fel ca toate emoț�iile ce
invalidează sinele – este o alegere, un lucru pe care î�l poț�i
controla. Dacă nu î�ț�i place ș� i ai prefera să dispară (pentru a
te simț�i complet „eliberat de orice vină“), iată câteva stra-
tegii de î�nceput, menite a-ț�i ș� terge vinovăț�ia cu buretele.
O serie de strategii pentru eliminarea

sentimentului de vinovăție
• Î�ncepe să priveș� ti trecutul ca pe un lucru care nu
poate fi schimbat, indiferent ce ai simț�i tu î�n pri-
vinț�a lui. S-a terminat! Iar vina pe care alegi să o
simț�i nu va schimba trecutul. Gravează-ț�i î�n conș� ti-
inț�ă mesajul următor: „Faptul că mă simt vinovat
nu va schimba trecutul ș� i nici nu mă va transforma

î�ntr-o persoană mai bună.“ Această gândire te va
ajuta să faci diferenț�a î�ntre vinovăț�ie ș� i î�nvăț�area
din experienț�ele trecutului.
• Î�ntreabă-te ce anume eviț�i î�n prezent, simț�indu-te
vinovat pentru trecut. Apoi, ocupându-te î�n mod spe-
cial de aspectul acela, vei elimina nevoia de a simț�i
vinovăț�ie.
Unul dintre clienț�ii mei, care avea de ceva timp o relaț�ie

extraconjugală, oferă un exemplu relevant pentru această
strategie de eliminare a vinovăț�iei. Bărbatul susț�inea că se
simte vinovat din cauza aventurii, dar continua să se furiș� e-
ze pe la spatele soț�iei î�n fiecare săptămână, pentru a se ve-
dea cu cealaltă femeie. I-am explicat că vinovăț�ia de care
vorbea atât de mult e o emoț�ie complet inutilă. Nu î�i î�mbu-
nătăț�ea căsnicia ș� i chiar î�l î�mpiedica să se bucure de aventura
extraconjugală. Avea, aș� adar, două opț�iuni:
Putea să recunoască faptul că î�ș�i dedica prezentul vi-
novăț�iei, pentru că era mai uș� or să facă asta decât să î�ș�i
analizeze î�ndeaproape căsnicia ș� i să se străduiască s-o re-
pare, precum ș� i să lucreze la evoluț�ia sinelui.
Sau putea să î�nveț�e să î�ș�i accepte comportamentul. Să
admită că aproba relaț�iile sexuale extraconjugale ș� i să con-
ș� tientizeze faptul că sistemul său de valori cuprinde com-
portamente pe care alț�i oameni le condamnă.
Î�n ambele cazuri, trebuia mai î�ntâi să elimine vinovăț�ia
ș� i apoi... fie să se schimbe, fie să se accepte aș� a cum era.
• Î�ncepe să accepț�i anumite lucruri despre sine pe care

tu le-ai ales, deș� i altora le displac. Ș� i dacă părinț�ii,
ș� eful, vecinii sau soț�ul/soț�ia se î�mpotrivesc unor

părț�i ale comportamentului tău, poț�i privi acest lu-
cru ca fiind ceva normal. Aminteș� te-ț�i ce-am spus
mai devreme despre căutarea aprobării: este ne-
cesar să te aprobi tu pe tine; aprobarea din partea
altora e plăcută, dar nu importantă. Iar dacă nu mai
ai nevoie de aprobarea altcuiva, vinovăț�ia pentru
faptele dezaprobate va dispărea ș� i ea.
• Ț� ine un Jurnal al Vinovăției ș� i notează î�n el toate
momentele vinovate, consemnând cu precădere
când, de ce ș� i cu cine se petrec ele, dar ș� i ce anume
eviț�i î�n prezent când te laș� i cuprins de gânduri chi-
nuitoare legate de trecut. Jurnalul ar trebui să ofere
indicii utile cu privire la zona exactă a vinovăț�iei, î�n
cazul tău.
• Reexaminează-ț�i sistemul de credinț�e. Î�n ce valori
crezi tu? Pe care dintre ele doar te prefaci că le ac-
cepț�i? Enumeră toate valorile acestea contrafăcute
ș� i pune-ț�i î�n gând să te ghidezi după un cod etic
conceput de tine î�nsuț�i, nu impus de alț�ii.
• Î�ntocmeș� te o listă cu toate lucrurile rele pe care
le-ai făcut. Atribuie-le un punctaj al vinovăț�iei, pe o
scară de la 1 la 10. Calculează totalul punctelor
acumulate ș� i vezi dacă are vreo importanț�ă asupra
momentului prezent faptul că î�nsumează 100 sau
1 milion. Momentul prezent rămâne la fel, astfel că
toată vinovăț�ia ta e doar o activitate inutilă.
• Evaluează adevăratele urmări ale comportamentu-
lui tău. Î�n loc să cauț�i vreun sentiment mistic pen-
tru a determina unde ai fost „bun“ ș� i unde ai fost
„rău“, vezi dacă rezultatele acț�iunilor tale sunt agrea-

bile ș� i fructuoase pentru tine.
• Î�nvaț�ă-i pe aceia care î�ncearcă să te manipuleze in-
ducându-ț�i vinovăț�ie că eș� ti perfect capabil să faci
faț�ă dezamăgirii pe care le-o provoci. Aș� adar, dacă
tatăl tău î�ș�i î�ncepe numărul cu replici precum „N-ai
făcut asta sau aia“ ori cu replica „Mă duc să iau eu
scaunele, tu stai acolo liniș� tit“, î�nvaț�ă să î�i răspunzi
altfel. (De exemplu: „Bine, tată, dacă vrei să riș� ti să-ț�i
răneș� ti spatele pentru câteva scaune, doar pentru
că nu poț�i aș� tepta câteva minute, bănuiesc că nu
prea am cum să te fac să te răzgândeș� ti.“) Va dura
ceva timp, î�nsă comportamentul celor din jur va î�n-
cepe să se schimbe, odată ce î�ș�i vor da seama că nu
te pot obliga să simț�i vinovăț�ie – dacă tu nu vrei.
După ce î�nlături vina, vei elimina pentru totdeauna
controlul emoț�ional asupra ta, precum ș� i posibili-
tatea de a fi manipulat.
• Fă un lucru despre care ș� tii că î�ț�i va provoca senti-
mente de vinovăț�ie. După ce te cazezi la hotel ș� i i se
cere unui hamal să te î�nsoț�ească (spre camera pe
care eș� ti perfect capabil să o găseș� ti ș� i singur, la fel
cum eș� ti ș� i să î�ț�i cari gentuț�a de voiaj), spune-i an-
gajatului respectiv că te descurci ș� i singur. Dacă î�ț�i
ignoră solicitarea de a fi lăsat î�n pace, spune-i î�nso-
ț�itorului tău nedorit că î�ș�i pierde vremea ș� i energia,
fiindcă nu ai de gând să î�i oferi bacș� iș� pentru un
serviciu pe care nu-l doreș� ti. Sau, ca un alt exemplu,
ia-ț�i o săptămână liberă pe care să o petreci singur
(dacă mereu ț�i-ai dorit asta), î�n ciuda protestelor ge-
neratoare de vinovăț�ie ale altor membri ai familiei.
Aceste comportamente te vor ajuta să î�ndepărtezi

vinovăț�ia omniprezentă, pe care mediul social se pri-
cepe să te î�mpingă s-o alegi.
• Dialogul următor reprezintă un exerciț�iu pe roluri,
desfăș� urat î�ntr-un grup de consiliere psihologică
pe care î�l conduc chiar eu ș� i î�n care o tânără de 23 de
ani are o confruntare cu mama sa (interpretată de
o altă membră a grupului) cu privire la dorinț�a fetei
de a părăsi cuibul părintesc. Mama foloseș� te toate
argumentele ce ar putea provoca vinovăț�ie, pentru
a o î�mpiedica să se mute de acasă. Dialogul acesta
e rezultatul unei ore î�ntregi î�n care am î�nvăț�at-o pe
tânără cum să ofere contraargumente la afirmaț�ii-
le generatoare de vinovăț�ie ale mamei.
Fiica: Mamă, eu mă mut de acasă.

Mama: Dacă te muți, eu o să fac infarct. Știi că sunt
bolnavă cu inima și am nevoie de tine să mă
ajuți cu medicamentele și toate celelalte.
Fiica: Îți faci griji în privința sănătății tale și crezi
că n-o să te descurci fără mine.
Mama: Bineînțeles că nu pot. Uite, eu am fost bună
cu tine în toți anii ăștia și tu acum pleci și
mă lași aici să mor. Dacă atât îți pasă ție de
mama ta, dă-i înainte.
Fiica: Tu crezi că, dacă m-ai ajutat când eram copil,
eu ar trebui să te răsplătesc rămânând aici,
să nu devin independentă și să nu trăiesc pe
cont propriu.
Mama (cu o mână piept): Am un atac de tahicardie

chiar acum. Cred că mor. Mă omori, asta faci.
Fiica: Vrei să-mi spui ceva, înainte să te duci?
Î�n acest dialog, fiica a refuzat să cedeze unor evidenț�i

factori declanș� atori de vinovăț�ie, strecuraț�i de mama ei.
Fiica trăise practic ca o sclavă ș� i orice efort de a vieț�ui pe
cont propriu fusese până atunci î�ntâmpinat cu o discuț�ie
menită să î�i producă sentimente de vinovăț�ie. Mămica era
dispusă să folosească orice armă ca să î�ș�i menț�ină fiica de-
pendentă de ea ș� i sub controlul ei, iar fiica trebuia ori să
î�nveț�e să reacț�ioneze diferit, ori să rămână sclava mamei
sale ș� i a propriei vinovăț�ii pentru tot restul vieț�ii. Uită-te
cu atenț�ie la răspunsurile fiicei. Toate î�ncep cu o referire la
faptul că mama este ea î�nsăș� i responsabilă de propriile
sentimente. Spunându-i „Tu simț�i“ î�n loc de „Eu simt“, fata
a minimizat cu tact potenț�ialul de inducere a vinovăț�iei.
Aș� a funcț�ionează vinovăț�ia î�n cultura noastră. Este un
instrument util pentru manipularea altora ș� i o inutilă pier-
dere de timp. Reversul medaliei (adică î�ngrijorarea) e un
simptom identic la nivel de diagnostic cu vinovăț�ia, dar se
concentrează exclusiv pe viitor ș� i pe toate lucrurile î�ngro-
zitoare care s-ar putea î�ntâmpla.
O examinare mai atentă a îngrijorării

Nu ai niciun motiv să î�ț�i faci griji! Absolut niciunul. Poț�i să-ț�i
petreci tot restul vieț�ii, î�ncepând de acum, î�ngrijorându-te
î�n privinț�a viitorului, î�nsă grijile tale nu vor schimba ab-
solut nimic. Aminteș� te-ț�i că î�ngrijorarea î�nseamnă să fii
blocat î�n prezent din cauza unor lucruri care urmează (sau
nu) să se î�ntâmple î�n viitor. Trebuie să fii atent să nu con-

funzi grijile cu planurile de viitor. Dacă î�ț�i faci planuri, iar
activitatea din momentul prezent contribuie la un viitor
mai bun, asta nu î�nseamnă că î�ț�i faci griji. Se consideră că
î�ț�i faci griji, atunci când eș� ti î�n vreun fel blocat din cauza
unei eventuale î�ntâmplări din viitor.
La fel cum stimulează vinovăț�ia, societatea noastră î�n-
curajează ș� i grijile. Iar de data aceasta, totul î�ncepe echiva-
lând grijile cu afecț�iunea. Mesajul este că, dacă ț�ii la cineva,
atunci sigur î�ț�i vei face griji pentru persoana respectivă.
Astfel, vei auzi fraze de tipul: „Sigur că-mi fac griji, este
normal când ț�ii la cineva“ sau „Nu pot să nu-mi fac griji,
doar te iubesc“. Se consideră că î�ț�i dovedeș� ti dragostea î�n-
grijorându-te atât cât trebuie, la momentul potrivit.
Î�ngrijorarea este endemică î�n cultura noastră. Aproa-
pe toată lumea petrece un număr excesiv de momente din
prezent î�ngrijorându-se pentru viitor. Ș� i degeaba. Nici mă-
car o clipă de î�ngrijorare nu-ț�i va î�mbunătăț�i situaț�ia. Din
contră, cel mai probabil, grijile î�ț�i vor scădea eficienț�a î�n
gestionarea prezentului. Î�n plus, grija nu are nicio legătură
cu dragostea – sentiment ce defineș� te o relaț�ie î�n care fie-
care persoană are dreptul să fie orice alege ea, fără nicio
condiț�ie impusă de celălalt.
Să ne î�nchipuim că trăieș� ti î�n anul 1860, la î�nceputul
Războiului Civil. Ț� ara se mobilizează pentru război, iar î�n
SUA trăiesc aproximativ 32 de milioane de locuitori. Fieca-
re cetăț�ean are sute de lucruri la care să se gândească ș� i
petrece multe clipe din prezent stresându-se pentru viitor.
Oamenii î�ș�i fac griji legate de război, preț�ul alimentelor, se-
cetă, economie ș� i toate celelalte lucruri care te preocupă ș� i
pe tine î�n ziua de azi. Apoi, 115 ani mai târziu, adică î�n 1975,
toate grijile acelea au expirat ș� i, laolaltă, nu au schimbat ni-

ciun moment din ceea ce astăzi numim „istorie“. Acelaș� i lu-
cru e valabil ș� i pentru vremurile actuale. Când pământul va
fi populat de cu totul alte generaț�ii, oare momentele î�n
care ne-am î�ngrijorat noi vor fi schimbat cu ceva situaț�ia?
Răspunsul este î�ncă o dată „nu“. Prin urmare, grijile formea-
ză o sferă î�n care trebuie să faci ordine, deoarece î�ț�i iroseș� ti
momente preț�ioase din prezent cu comportamente care nu
î�ț�i aduc absolut nicio recompensă pozitivă, sănătoasă.
Multe dintre grijile tale se referă la lucruri pe care nu
le poț�i controla absolut deloc. Poț�i să-ț�i faci tu oricâte griji
ț�i-ai face î�n privinț�a războiului, economiei, unei posibile
boli... Grijile respective nu-ț�i vor aduce pacea, prosperita-
tea sau sănătatea. Ca simplu individ, nu deț�ii un control
prea mare asupra acestor lucruri. Î�n plus, catastrofa î�n pri-
vinț�a căreia î�ț�i faci griji deseori se dovedeș� te a fi mai puț�in
î�ngrozitoare î�n realitate, decât era î�n î�nchipuirea ta.
Timp de câteva luni, am lucrat cu Harold, un bărbat de
47 de ani. Acesta era î�ngrijorat că avea să fie concediat ș� i
nu avea să-ș� i mai poată î�ntreț�ine familia. Î�ș�i făcea griji î�n
mod compulsiv. A î�nceput să slăbească, nu mai putea să
doarmă ș� i se î�mbolnăvea des. La ș� edinț�ele de consiliere
psihologică, am discutat despre inutilitatea grijilor ș� i mo-
tivele pentru care stătea î�n puterea lui să fie mulț�umit. Î�nsă
Harold î�ntruchipa o persoană cu adevărat prăpăstioasă ș� i
simț�ea că era de datoria lui să-ș� i facă griji î�n fiecare zi, î�n
privinț�a unui dezastru iminent. Î�n cele din urmă, după luni
î�ntregi de î�ngrijorare, chiar a primit scrisoarea de concedi-
ere ș� i a rămas ș� omer pentru prima dată î�n viaț�a lui. Î�n trei
zile, deja ș� i-a găsit un nou serviciu, mai bine plătit ș� i care î�i
oferea mult mai multă satisfacț�ie la nivel profesional. Ș� i-a
folosit preocupările compulsive pentru a-ș� i găsi un nou loc

de muncă. Aș� adar, căutarea jobului a fost rapidă ș� i necon-
tenită. Toate grijile lui fuseseră inutile. Familia sa nu a mu-
rit de foame, iar Harold nu s-a prăbuș� it. Ca î�n cazul celor
mai multe imagini î�ntunecate pe care le creăm î�n mintea
noastră din cauza î�ngrijorării, rezultatul a fost aducător de
beneficii, nu de groază. Harold a î�nvăț�at pe propria piele
inutilitatea grijilor ș� i chiar a î�nceput să adopte î�n viaț�ă o ati-
tudine bazată pe renunț�area la griji.
Iată ce se spune î�ntr-un eseu ingenios despre î�ngrijo-
rare, publicat î�n The New Yorker ș� i intitulat „Look for the
Rusty Lining“*:
Ce listă! Ceva vechi și ceva nou, ceva cosmic, dar și

trivial – pentru că prăpăstiosul creativ trebuie să
îmbine întotdeauna banalul cu excepționalul. În caz
că arde tare soarele, oare echipa Mets va reuși să
joace în nocturnă toate meciurile programate? Dacă
oamenii înghețați prin criogenie vor fi readuși vreo-
dată la viață, oare vor fi nevoiți să se înscrie din nou
la vot? Iar dacă degetul mic de la picior va dispă-
rea odată cu evoluția speciei, oare golurile date în
Liga Națională de Fotbal vor juca un rol mai puțin
important?**
* Joc de cuvinte în limba engleză. To look for the silver lining înseamnă
„a căuta partea bună a lucrurilor“. Literal, expresia s-ar traduce prin
„a căuta garnitura din argint“. Rusty lining s-ar traduce prin „garnitură
ruginită“. (n. trad.)
** Ralph Schoenstein, „Look for the Rusty Lining“, The New Yorker, 3
februarie 1975. (n. aut.)
Poate faci parte din liga profesionistă a prăpăstioș� ilor,

umplându-ț�i viaț�a de stres ș� i neliniș� te, ca urmare a alegerii
pe care o faci de a te î�ngrijora cu privire la orice tip posibil
de activitate. Sau poate eș� ti un prăpăstios din divizia a
doua ș� i î�ț�i faci griji doar cu privire la problemele tale per-
sonale. Lista următoare cuprinde cele mai frecvente răs-
punsuri la î�ntrebarea: „Pentru ce î�ț�i faci griji?“
Comportamente tipice de îngrijorare

din cultura noastră
Am strâns următoarele date de la circa 200 de adulț�i aflaț�i
î�ntr-o seară la o prelegere de-a mea. Le-am reunit sub denu-
mirea „Listă de griji“, pentru ca tu să-ț�i poț�i atribui „puncte
de î�ngrijorare“, asemănătoare cu „punctele de vinovăț�ie“
discutate anterior. Nu sunt enumerate î�ntr-o ordine anume,
î�n funcț�ie de frecvenț�ă sau importanț�ă. Enunț�urile dintre
paranteze ilustrează genul de explicaț�ii prin care oamenii
î�ș�i justifică î�ngrijorarea.
Lista ta de griji
Îmi fac griji pentru...
1. Copiii mei („Toț�i ne facem griji î�n privinț�a copiilor

noș� tri; n-aș� fi un părinte prea bun, dacă nu mi-aș�
face griji, nu-i aș� a?“)
2. Sănătatea mea („Dacă nu-ț�i faci griji î�n privinț�a sănă-
tăț�ii tale, poț�i descoperi prea târziu o boală fatală!“)
3. Propria moarte („Nimeni nu vrea să moară; toț�i ne
î�ngrijorăm din cauza morț�ii.“)
4. Serviciul meu („Trebuie să-ț�i faci griji î�n privinț�a jo-

bului, altfel ai putea să-l pierzi.“)
5. Economia țării („Cineva trebuie să-ș� i facă griji î�n
privinț�a asta, că preș� edintelui nu-i pasă – din câte
se pare.“)
6. Un posibil infarct („Toț�i ne facem griji pentru aș� a
ceva, nu? Inima î�ț�i poate ceda î�n orice moment.“)
7. Asigurările sociale („Dacă nu-ț�i faci griji î�n privinț�a
propriei siguranț�e, o să ajungi la adăpostul pentru
oamenii străzii sau, î�n cel mai bun caz, o să fii asis-
tat social.“)
8. Fericirea soției/soțului („Dumnezeu ș� tie cât timp
petrec gândindu-mă la fericirea sa – ș� i tot nu apre-
ciază asta!“)
9. Corectitudine și adecvare („Î�ntotdeauna mă î�ntreb
dacă procedez aș� a cum se cuvine ș� i î�mi fac griji des-
picând firul î�n patru, până ce mă liniș� tesc.“)
10. Sănătatea fătului („Orice viitoare mamă î�ș�i face griji
pentru bebeluș� .“)
11. Prețurile în creștere („Cineva trebuie să-ș� i facă griji
î�n privinț�a lor, î�nainte să explodeze de-a dreptul.“)
12. Diverse accidente („Î�ntotdeauna î�mi fac griji că so-
ț�ul sau copiii vor avea un accident. E firesc, nu?“)
13. Părerile altor oameni („Î�mi fac griji că prietenii mei
nu vor fi de acord cu mine.“)
14. Gabaritul meu („Nimeni nu vrea să fie gras, aș� a că e
normal să-mi fac griji ca nu cumva să pun î�napoi
kilogramele pe care le-am dat jos.“)
15. Bani („Parcă niciodată nu avem destui ș� i î�mi fac griji

că, î�ntr-o bună zi, o să ajungem faliț�i ș� i o să trăim
din ajutorul social.“)
16. Defecțiunile mașinii („E o rablă veche ș� i eu merg cu
ea pe autostradă. E normal să-mi fac griji că se va
strica ș� i... cine ș� tie ce se va î�ntâmpla î�n cazul ăsta?!“)
17. Facturile mele („Toată lumea î�ș�i face griji î�n privinț�a
achitării facturilor. N-ai fi om, dacă nu te-ar preo-
cupa facturile de plată.“)
18. Moartea părinților mei („Nu ș� tiu ce m-aș� face, dacă
ar muri; mă î�ngrijorează teribil ideea asta. Mă spe-
rie faptul că o să rămân singur, fiindcă nu ș� tiu cum
aș� face faț�ă situaț�iei.“)
19. Existența raiului și accesul în el („Nu suport ideea
că nu există viaț�ă de apoi.“)
20. Starea vremii („Plănuiesc ieș� iri î�n aer liber, cum ar
fi un picnic, ș� i s-ar putea î�ntâmpla să plouă“ sau
„Î�mi fac griji că nu va fi suficientă zăpadă pentru a
schia“.)
21. Îmbătrânirea („Nimeni nu vrea să î�mbătrânească
– ș� i nu ai cum să mă prosteș� ti, toată lumea î�ș�i face
griji î�n privinț�a asta“ sau „Nu ș� tiu ce voi face după
ce ies la pensie, iar chestiunea aceasta chiar mă
î�ngrijorează“.)
22. Zborul cu avionul („Tot auzi de avioane care s-au
prăbuș� it...“)
23. Virginitatea fiicei mele („Orice tată care î�ș�i iubeș� te
fata î�ș�i face griji că va suferi sau că va intra î�n
î�ncurcături.“)
24. Discursul în public („Sunt î�ngrozit când mă aflu î�n

faț�a unei mulț�imi ș� i î�mi fac griji ca nebunul, î�nainte
de a vorbi î�n public.“)
25. Lipsa de vești din partea soțului/soției („Mi se pare
normal să-ț�i faci griji, atunci când nu ș� tii unde se
află persoana iubită sau dacă are vreo problemă.“)
26. Mersul în oraș („Cine ș� tie ce se va î�ntâmpla î�n jungla
aia... Î�mi fac griji la fiecare drum acolo“ ș� i „Mereu mă
î�ngrijorez că nu voi găsi niciun loc de parcare“.)
Și poate cea mai nevrotică dintre toate...

27. Absența oricărui motiv de îngrijorare („Nu am liniș� -
te, când toate par să meargă ca pe roate; î�mi fac
griji, fiindcă nu ș� tiu ce se va î�ntâmpla.“)
Aceasta e lista colectivă de griji a oamenilor din cultu-

ra noastră. Atribuie puncte de î�ngrijorare acelora care se
aplică î�n cazul tău, calculează totalul ș� i, oricare ar fi acesta,
să ș� tii că tot nu va avea nicio noimă. De exemplu, paragra-
ful următor ilustrează amploarea grijilor î�n lumea noastră.
Face parte dintr-un articol din Newsday, publicat î�n 3 mai
1975, despre malpraxis î�n spitale.
Știri din orășelul West Islip: Doi reprezentanți ai

consiliului de administrație din Spitalul Nassau-
Suffolk au avertizat ieri că persoanele care își fac
griji în privința problemelor pe care le-ar putea
crea criza asigurărilor de malpraxis – întrebându-se
dacă doctorii vor înceta să mai trateze pacienți sau
dacă se vor limita să trateze doar cazurile urgente
– nu își fac griji atât cât ar trebui.
Iată, un apel pentru a petrece ș� i mai mult timp î�ngrijo-

rându-ne î�n privinț�a unei anumite probleme. Cum e posibil
să fie publicat un astfel de articol? Păi, e posibil, deoarece
societatea ne presează mai degrabă să ne facem griji decât
să acț�ionăm. Ei, ș� i dacă toț�i cei preocupaț�i de un anumit
aspect se vor î�ngrijora mai tare, problema va dispărea?!
Pentru a elimina î�ngrijorarea, este necesar să î�nț�elegi
cauzele ei. Dacă grijile reprezintă o parte majoră din viaț�a
ta, atunci poț�i fi sigur că are multe antecedente î�n trecutul
tău. Dar să vedem care sunt recompensele pe care ț�i le
aduce. Trebuie spus că acestea se aseamănă beneficiilor ne-
vrotice aduse de vinovăț�ie, î�ntrucât atât grija, cât ș� i vinovă-
ț�ia sunt comportamente ce te neutralizează; ele diferă doar
ca sens temporal. Vinovăț�ia se concentrează pe trecut; gri-
jile, pe viitor.
Recompensele psihologice ale îngrijorării

• Grija este o activitate cu care î�ț�i poț�i ocupa timpul
î�n prezent. Aș� adar, dacă î�ț�i iroseș� ti viaț�a blocat din
cauza unui anumit moment viitor, poț�i să evadezi
din prezent ș� i să fugi de orice î�ț�i pare ameninț�ător
î�n momentul de faț�ă. De exemplu, mi-am petrecut
vara anului 1974 î�n Karamursel, Turcia, predând
cursuri ș� i scriind o carte despre consilierea psiho-
logică. Fetiț�a mea de 7 ani era î�n Statele Unite cu
mama ei. Trebuie să spun că, deș� i î�mi place să scriu,
scrisul mi se pare o activitate foarte solitară; o sar-
cină dificilă, care necesită o doză considerabilă de
autodisciplină. Stăteam la maș� ina de scris cu foaia
pregătită î�n ea ș� i marginile setate, iar gândul î�mi
zbura deodată la micuț�a Tracy Lynn. Dacă se plimba
cu bicicleta pe ș� osea, fără să se asigure î�ntr-o parte

ș� i-n cealaltă? Alteori, speram că o supraveghează
cineva la piscină, deoarece era destul de neatentă.
Fără să-mi dau seama, se scurgea astfel câte o oră
î�ntreagă – pe care eu o petreceam î�ngrijorându-mă.
Toate grijile acelea erau î�n zadar, desigur. Sau nu
erau chiar inutile?! Căci, dacă î�mi iroseam prezentul
făcându-mi griji, nu mai trebuia să mă chinui să
scriu. Un beneficiu nemaipomenit, s-ar zice.
• Dacă î�ț�i foloseș� ti grija ca motiv de blocaj, poț�i evita
asumarea de riscuri. Cum să fii î�n stare să acț�io-
nezi, dacă eș� ti preocupat de o grijă î�n momentul
prezent? „Nu pot să fac nimic, sunt prea î�ngrijorat
de...“ Aceasta este o lamentaț�ie frecventă, care î�ț�i
oferă beneficiul de a te imobiliza, pentru ca tu să ai
o scuză de a evita riscul oricărei acț�iuni.
• Dacă î�ț�i faci griji, te poț�i considera o persoană gri-
julie. Î�ngrijorarea ta dovedeș� te că eș� ti un părinte
bun, un partener bun, un... orice bun. Evident, un
considerabil beneficiu de imagine, dar care nu se
bazează pe o gândire logică ș� i sănătoasă.
• Grija e o justificare valabilă pentru orice compor-
tament toxic. Dacă eș� ti supraponderal, cu siguran-
ț�ă mănânci mai mult când eș� ti î�ngrijorat – drept
pentru care ai un motiv senzaț�ional pentru a conti-
nua să î�ț�i faci griji. Tot aș� a, î�n situaț�iile care î�ț�i pro-
voacă î�ngrijorare, ai tendinț�a să fumezi mai mult,
aș� a că poț�i folosi grijile ca pe-o scuză pentru a nu
renunț�a la fumat. Acelaș� i sistem nevrotic de recom-
pensare se aplică ș� i î�n alte sfere, precum căsnicia,
banii, sănătatea ș� i altele asemenea. Grija te ajută să
eviț�i schimbarea. Este mai uș� or să î�ț�i faci griji î�n

privinț�a durerilor î�n piept, decât să î�ț�i asumi riscul
de a afla adevărul ș� i de a te ocupa apoi de tine
î�nsuț�i.
• Grija te î�mpiedică să trăieș� ti. O persoană care se
î�ngrijorează mult stă ș� i se gândeș� te la diverse lu-
cruri, î�n timp ce un om de acț�iune trece la treabă.
Grija este un instrument isteț� pentru a te menț�ine
inactiv. Ș� i este mai facil (chiar dacă mai puț�in satis-
făcător) să î�ț�i faci griji, decât să fii o persoană activă
ș� i implicată.
• Grijile pot provoca ulcer, hipertensiune, crampe, du-
reri de cap, dureri de spate ș� i aș� a mai departe. Deș� i
acestea nu par a fi beneficii, î�n realitate te fac să te
bucuri de multă atenț�ie din partea celor din jur ș� i să
î�ț�i plângi ș� i tu de milă; iar unii oameni preferă să fie
mai degrabă compătimiț�i, decât î�mpliniț�i.
Acum, că ai î�nț�eles care e sistemul de sprijin psihologic

al î�ngrijorării tale, poț�i î�ncepe să concepi câteva strategii
pentru a elimina virusurile de î�ngrijorare care se î�nmul-
ț�esc î�n această zonă eronată.
Câteva strategii pentru a scăpa de îngrijorare

• Î�ncepe să-ț�i priveș� ti clipele prezente ca momente
î�n care trebuie să trăieș� ti, nu să te gândeș� ti obsesiv
la viitor. Când te trezeș� ti că î�ț�i faci griji, î�ntreabă-te:
„Ce evit acum, irosind momentul de faț�ă cu griji?“
Apoi î�ncepe să te ocupi de lucrul pe care î�l eviț�i. Cel
mai bun antidot pentru î�ngrijorare este acț�iunea.
De exemplu, unul dintre clienț�ii mei – care a ve-

nit la consiliere fiindcă era predispus la î�ngrijorare
– mi-a povestit de o victorie recentă asupra acestei
tendinț�e a sa. Aflat î�ntr-o staț�iune î�n vacanț�ă, s-a
dus î�ntr-o după-amiază la saună. Acolo a făcut cu-
noș� tinț�ă cu un bărbat care vorbea î�ncontinuu de
grijile sale. Î�ntr-o discuț�ie, omul respectiv a luat la
bani mărunț�i toate motivele pentru care clientul
meu ar fi trebuit să se î�ngrijoreze. La un moment
dat, a menț�ionat chiar ș� i bursa de valori, dar i-a spus
î�n treacăt să nu-ș� i facă prea multe griji î�n privinț�a
fluctuaț�iilor pe termen scurt, fiindcă î�n ș� ase luni
avea să se producă un adevărat colaps – acela tre-
buia să-l î�ngrijoreze, de fapt. Pe de altă parte, clien-
tul meu a trecut î�n revistă sumar toate lucrurile î�n
privinț�a cărora ar fi trebuit să î�ș�i facă griji, apoi a
plecat să-ș� i vadă de-ale lui. A jucat o partidă de tenis
pentru vreo oră, apoi a jucat rugbi cu niș� te copii, a
participat î�mpreună cu soț�ia sa la un meci de ping-
pong la care s-au distrat copios ș� i, î�n cele din urmă,
după trei ore, s-a î�ntors la saună. Noul lui amic era
tot acolo – ș� i tot î�ngrijorat. L-a regăsit enumerând
neî�ncetat alte ș� i alte lucruri care ar fi trebui să pro-
voace griji. Î�ntre timp, clientul meu î�ș�i petrecuse
timpul bucurându-se de viaț�ă, î�n timp ce bărbatul
celălalt ș� i l-a irosit cu diverse griji. Iar bursa de va-
lori nu a fost influenț�ată de comportamentul niciu-
nuia dintre ei.
• Recunoaș� te absurditatea î�ngrijorării. Î�ntreabă-te
î�n mod repetat: „Se va schimba ceva vreodată, dacă
î�mi fac eu griji?“
• Acordă-ț�i perioade tot mai scurte ca „intervale pen-

tru î�ngrijorare“. Alocă doar câte 10 minute dimi-
neaț�a ș� i după-amiaza, ca intervale de î�ngrijorare.
Foloseș� te-le pentru a-ț�i face gânduri negre î�n pri-
vinț�a oricărui potenț�ial dezastru pe care î�l poț�i ex-
plora î�n minutele alocate. Apoi, folosind capacitatea
de a-ț�i controla propriile gânduri, amână orice altă
grijă până la următorul „interval de î�ngrijorare“.
Vei observa curând absurditatea demersului tău
de a-ț�i irosi timpul î�n acest fel ș� i vei putea elimina
complet î�ngrijorarea.
• Fă o listă cu toate lucrurile pentru care ț�i-ai făcut
griji ieri, săptămâna trecută sau chiar anul trecut.
Vezi dacă grijile tale au avut vreun efect productiv.
Evaluează, de asemenea, câte dintre lucrurile î�n pri-
vinț�a cărora ț�i-ai făcut griji chiar s-au materializat.
Vei observa î�n curând că grija chiar este o activi-
tate inutilă – din două puncte de vedere. Î�n primul
rând, nu schimbă cu nimic viitorul. Î�n al doilea rând,
catastrofa imaginată se dovedeș� te a fi adesea un
eveniment minor sau chiar o binecuvântare, atunci
când are loc.
• Î�ngrijorează-te cu glas tare! Atunci când eș� ti tentat
să î�ț�i faci griji, vezi dacă poț�i demonstra ceva din
tot ce gândeș� ti. Opreș� te-te î�n loc, î�ntoarce-te către
un apropiat ș� i spune-i: „Uită-te la mine – sunt pe
punctul să mă î�ngrijorez.“ Persoana î�n cauză va fi
derutată de incoerenț�a gândurilor tale, deoarece
probabil nici nu vei ș� ti cum să-i explici un lucru pe
care î�l faci atât de bine ș� i atât de des.
• Pune-ț�i o î�ntrebare capabilă să î�ndepărteze grijile:

„Care-i cel mai rău lucru care s-ar putea î�ntâmpla
ș� i care-i probabilitatea ca acesta să se petreacă?“
Î�n acest fel, vei putea observa absurditatea î�ngrijo-
rării tale.
• Alege intenț�ionat să acț�ionezi î�ntr-un anumit fel,
care intră î�n conflict direct cu motivele tale obiș� nu-
ite de î�ngrijorare. Dacă economiseș� ti bani î�n mod
compulsiv, permanent î�ngrijorat că nu vei avea sufi-
cienț�i pentru ziua de mâine, î�ncepe să î�ți� cheltui banii
azi. Fii ca acel unchi bogat care ș� i-a scris testamentul
astfel: „Fiind î�n deplinătatea facultăț�ilor mintale,
mi-am cheltuit toț�i banii cât eram î�n viaț�ă.“
• Î�ncepe să-ț�i î�nfrunț�i temerile, cu gânduri ș� i compor-
tamente productive. O prietenă ș� i-a petrecut recent
o săptămână pe o insulă din vecinătatea coastei
statului Connecticut. Fiindcă î�i place să facă plim-
bări lungi, î�n scurtă vreme a descoperit că insula
era populată de mulț�i câini, cărora le era permis
să umble liberi. Ea a hotărât să î�ș�i î�nfrunte frica ș� i
grija că ar putea fi muș� cată (sau chiar total mutila-
tă – calamitatea supremă). A luat o piatră î�n mână
(pentru siguranț�ă), hotărâtă să nu arate niciun semn
de frică, dacă se apropiau cumva câinii de ea. A re-
fuzat chiar ș� i să î�ncetinească pasul, atunci când ani-
malele au î�nceput să mârâie ș� i să alerge spre ea. Ce
s-a î�ntâmplat? Când câinii s-au năpustit ș� i au dat
peste o persoană care a refuzat să bată î�n retragere,
au renunț�at ș� i s-au î�ndepărtat. (Deș� i nu î�ncurajez
comportamentul nechibzuit, cred că î�nfruntarea
eficientă a fricii sau a grijilor este cea mai producti-

vă modalitate de a le elimina din viaț�a ta.)
Acestea sunt câteva tehnici eficiente pentru a elimina

î�ngrijorarea din viaț� a ta. Î� nsă cea mai bună armă pentru
a scăpa de griji este hotărârea ta de a alunga un astfel de
comportament nevrotic din viaț�a ta.
Câteva considerații finale

privind îngrijorarea și vinovăția
Momentul prezent este cheia pentru a î�nț�elege cum stă trea-
ba cu î�ngrijorarea ș� i vinovăț�ia. Î�nvaț�ă să trăieș� ti clipa de
faț�ă ș� i să nu î�ț�i mai iroseș� ti prezentul cu gânduri despre
trecut ș� i viitor, care nu pot face altceva decât să te bloche-
ze. Clipa de acum e singura pe care o poț�i trăi cu adevărat,
iar toată vinovăț�ia ș� i grijile inutile afectează acest prezent
efemer.
Î�n Alice în Țara Oglinzilor, Lewis Caroll vorbeș� te despre
a trăi î�n prezent:
− Regula e următoarea: magiun mâine și magiun ieri...

dar niciodată magiun azi.
− Odată și odată, trebuie să fie și „magiun azi“, se
împotrivi Alice.
Dar tu? Ai servit ceva magiun azi? Dacă tot trebuie odată
ș� i odată, ce-ar fi s-o faci chiar acum?
Capitolul VI
Explorează necunoscutul
Numai cei nesiguri caută cu înverșunare siguranța.
P oate eș� ti expert î�n siguranț�ă – un individ care evită ne-

cunoscutul ș� i preferă să ș� tie mereu î�ncotro se î�ndreap-
tă ș� i la ce să se aș� tepte atunci când ajunge la destinaț�ie.
Instruirea timpurie din societatea noastră tinde să î�ncura-
jeze precauț�ia î�n defavoarea curiozităț�ii, siguranț�a î�n defa-
voarea aventurii: „Evită tot ce este incert, rămâi î�n zonele
pe care le cunoș� ti, nu te aventura niciodată î�n necunoscut.“
Astfel de mesaje timpurii pot deveni, î�n nenumărate feluri,
o barieră psihologică î�n calea î�mplinirii tale personale ș� i a
fericirii din momentul prezent.
Î� ntr-un articol intitulat „What I Believe“, publicat î�n
Forum (î�n octombrie 1930), Albert Einstein – un om care
ș� i-a dedicat viaț�a explorării necunoscutului – spunea că:
Cel mai frumos lucru pe care îl putem trăi e misterul.

Este adevărata sursă a artei și a științei.
Putea să adauge că este sursa dezvoltării ș� i a entuzias-

mului, de asemenea.
Î�nsă prea mulț�i oameni echivalează necunoscutul cu
pericolul. Î�n viaț�ă, cred ei, trebuie să ai siguranț�ă ș� i să ș� tii
mereu î�ncotro te î�ndrepț�i. Numai nesăbuiț�ii riscă să explo-

reze zonele neclare ale vieț�ii, iar atunci când o fac, se trezesc
uimiț�i, răniț�i ș� i, cel mai rău, nepregătiț�i. Ca tânăr cercetaș� ,
ț�i s-a spus: „Fii pregătit.“ Dar cum te poț�i pregăti pentru
necunoscut? Nu poț�i, evident! Prin urmare, evită-l ș� i n-o să
te trezeș� ti niciodată murdar de noroi pe faț�ă. „Ai grijă de
tine, nu î�ț�i asuma riscuri, urmează căile bătătorite – chiar
dacă e plictisitor.“
Poate te-ai săturat de atâta certitudine, adică de a ș� ti
cum va arăta fiecare zi – î�nainte s-o trăieș� ti. Nu poț�i evolua,
dacă ș� tii deja răspunsurile î�nainte ca î�ntrebările să fie puse.
Poate că momentele pe care ț�i le aminteș� ti cel mai bine
sunt acelea î�n care ai trăit spontan, ai făcut ce-ai vrut ș� i ai
anticipat cu î�ncântare misterul.
Pe tot parcursul vieț�ii, auzim mesaje culturale privitoa-
re la siguranț�ă. Acestea î�ncep să fie transmise mai î�ntâi î�n
familie ș� i sunt î�ntărite apoi de cadrele didactice. Copilul
î�nvaț�ă să evite experienț�ele inedite ș� i este î�ncurajat să se
ferească de necunoscut: „Nu te rătăci. Află răspunsurile
corecte. Stai cu cei de teapa ta.“ Dacă te mai agăț�i î�ncă de
aceste î�ndrumări temătoare de a alege siguranț�a, află că a
venit momentul să te eliberezi de ele. Renunț�ă la ideea că
nu poț�i î�ncerca lucruri noi ș� i incerte. Poț�i, dacă alegi să faci
asta. Totul î�ncepe cu î�nț�elegerea reflexului tău condiț�ionat
de a evita experienț�ele noi.
Receptivitatea la experiențe noi

Dacă tu crezi î�n tine pe deplin, nicio activitate nu î�ț�i va de-
păș� i potenț�ialul. Î�ntreaga varietate de experienț�e omeneș� ti
e la dispoziț�ia ta, odată ce decizi să te aventurezi î�n teritorii
Explorează necunoscutul 167
care nu î�ț�i oferă nicio garanț�ie. Gândeș� te-te la oamenii care

sunt consideraț�i genii ș� i care au fost deosebit de eficienț�i
î�n viaț� a lor. Nu erau oameni care puteau face doar un
singur lucru bine. Nu erau indivizi care evitau necunoscu-
tul. Benjamin Franklin, Ludwig van Beethoven, Leonardo
da Vinci, Albert Einstein, Galileo, Bertrand Russell, George
Bernard Shaw, Winston Churchill ș� i mulț�i alț�ii ca ei au fost
pionieri, oameni care s-au aventurat î�n sfere noi, nesigure.
Erau tot oameni, la fel ca tine, cu singura deosebire că ei au
fost dispuș� i să traverseze teritorii pe care alț�ii nu î�ndrăz-
neau să le străbată. Albert Schweitzer, un cunoscut î�nvăț�at
german, spunea cândva: „Niciun lucru omenesc nu-mi este
necunoscut.“ Poț�i să te priveș� ti cu alț�i ochi, să devii recep-
tiv î�n faț�a unor experienț�e pe care nu le-ai considerat nici-
odată ca făcând parte din potenț�ialul tău uman sau poț�i
face mereu aceleaș� i lucruri, î�n acelaș� i fel, până ce eș� ti pus
î�n sicriu. E lucru ș� tiut că oamenii măreț�i nu seamănă cu
nimeni altcineva; iar măreț� ia lor transpare, î�n general,
din calitatea explorării ș� i a î�ndrăznelii cu care explorează
necunoscutul.
A fi receptiv la experienț�e noi î�nseamnă a renunț�a la
convingerea că este mai bine să tolerezi un lucru neplăcut,
dar familiar, decât să te străduieș� ti să î�l schimbi – pentru că
schimbarea e plină de incertitudine. Poate ai adoptat ideea
că eș� ti fragil ș� i te poț�i sfărâma uș� or, dacă pătrunzi î�n zone
pe care nu le-ai cercetat anterior. Este un mit. Tu eș� ti un
munte de tărie. Nu te vei prăbuș� i ș� i nu te vei dărâma, dacă
te confrunț�i cu ceva nou. De fapt, ai ș� anse mai mari să eviț�i
prăbuș� irea psihică, dacă elimini o parte din rutina ș� i uni-
formitatea din viaț�a ta. Plictiseala este debilitantă ș� i dău-
nătoare la nivel psihologic. Doar după ce devii dezinteresat
de viaț�ă, ajungi să fii uș� or de dărâmat. Nu vei avea acea
faimoasă cădere nervoasă, dacă adaugi puț�ină incertitudine

picantă î�n viaț�a ta.
Este posibil să fi adoptat, de asemenea, ș� i mentalitatea
de tipul „dacă e ceva neobiș� nuit, trebuie să mă feresc de
asta“, care î�ț�i inhibă receptivitatea la experienț�e noi. Deci,
dacă vezi oameni surzi care folosesc limbajul semnelor, te
uiț�i curios, dar nu î�ncerci niciodată să conversezi cu ei. Tot
aș� a, când î�ntâlneș� ti oameni care vorbesc o limbă străină, î�n
loc să o desluș� eș� ti ș� i să î�ncerci cumva să comunici, probabil
te faci nevăzut ș� i eviț� i vastul necunoscut al comunicării
î�ntr-o altă limbă decât cea maternă. Există nenumărate
activităț� i ș� i oameni consideraț�i tabu doar pentru că sunt
necunoscuț�i. Prin urmare, homosexualii, travestiț�ii, handi-
capaț�ii, retardaț�ii, nudiș� tii ș� i alț�ii asemenea lor sunt î�nca-
draț�i î�n categoria celor obscuri. Nu ș� tii sigur cum să te
comporț�i ș� i, astfel, eviț�i î�ntreaga chestiune.
Poate crezi, de asemenea, că trebuie să ai î�ntotdeauna
un motiv pentru a face ceva; altfel, de ce ai mai face lucrul
respectiv? Tâmpenii! Poț�i face orice doreș� ti doar pentru că
aș� a vrei tu, nu î�ț�i mai trebuie niciun alt motiv. Ș� i nu ai nevo-
ie de un motiv nici pentru a nu face nimic. A căuta un motiv
pentru orice faci este o mentalitate care te î�mpiedică să î�n-
cerci experienț�e noi ș� i palpitante. Când erai copil, puteai să
te joci o oră cu un greier doar pentru că aș� a-ț�i plăcea ț�ie.
Sau puteai să urci un deal ori să explorezi pădurea. De ce?
Pentru că aș� a voiai. Dar ca adult, trebuie mereu să găseș� ti
un motiv pentru orice. Tendinț�a de a căuta motive te î�mpie-
dică să te deschizi ș� i să evoluezi. Ce libertate simț�i, atunci
când nu trebuie să mai justifici nimic nimănui, nici măcar
ț�ie!
Emerson, î�ntr-o î�nsemnare din jurnalul său, de pe data

de 11 aprilie 1834, observa:
Patru șerpi alunecă în sus și în jos într-o scorbură,

fără niciun motiv evident mie. Nu pentru hrană. Nici
ca să se împerecheze... Doar alunecă.
Poț�i face orice doreș� ti doar pentru că asta î�ț�i doreș� ti –

fără niciun alt motiv. Această gândire î�ț�i deschide noi per-
spective pentru a experimenta ș� i te ajută să elimini frica de
necunoscut pe care ai adoptat-o, poate, ca stil de viaț�ă.
Rigiditate versus spontaneitate

Analizează-ț�i un pic spontaneitatea. Ai deschidere către lu-
cruri noi sau te agăț�i cu rigiditate de comportamentul cu
care eș� ti obiș� nuit? Spontaneitatea î�nseamnă capacitatea de
a î�ncerca orice, î�n secunda următoare, doar pentru că este
un lucru care ț�i-ar face plăcere. S-ar putea chiar să desco-
peri că nu î�ț�i place să faci lucrul respectiv, dar că ț�i-a făcut
plăcere să î�l î�ncerci. Probabil, vei fi catalogat drept un
om iresponsabil sau imprudent. Dar ce mai contează ju-
decata altora, când tu te bucuri atât de mult să descoperi
necunoscutul?
Există multe persoane cu funcț�ii î�nalte, cărora le vine
greu să fie spontane. Î�ș�i trăiesc viaț�a î�ntr-o manieră rigidă,
fără să conș� tientizeze absurdităț�ile pe care le urmează or-
beș� te. Democraț�ii ș� i republicanii sprijină lozincile vehi-
culate de liderii partidului ș� i votează î�n linia acestuia.
Funcț�ionarii guvernamentali care vorbesc spontan ș� i sincer
devin deseori „foș� ti“ funcț�ionari guvernamentali. Gândirea
independentă este descurajată ș� i există ghiduri oficiale
privind modul î�n care oamenii trebuie să gândească ș� i

să vorbească. Persoanele linguș� itoare nu sunt spontane.
Acestea se tem cu disperare de necunoscut. Se integrează.
Fac ce li se spune. Nu pun nimic la î�ndoială, ci se supun
cu rigiditate aș� teptărilor pe care le au ceilalț�i de la ele. Tu
unde te î�ncadrezi, î�n această dimensiune? Poț�i mereu să fii
independent din punctul acesta de vedere? Poț�i urma spon-
tan căile ce nu au o destinaț�ie sigură?
Oamenii rigizi nu evoluează niciodată. Ei tind să pro-
cedeze mereu aș� a cum au procedat dintotdeauna. Un coleg
de-al meu, care predă cursuri de specializare pentru profe-
sori, î�i î�ntreabă mereu pe cei cu vechime, care au petrecut
mai bine de 30 de ani la clasă: „Chiar aț�i predat timp de
30 de ani sau aț�i predat un singur an de 30 de ori?“ Iar tu,
dragă cititorule, chiar ai trăit peste 10.000 de zile sau ai
trăit o singură zi de peste 10.000 de ori? Este o î�ntrebare
potrivită să ț�i-o adresezi, atunci când faci eforturi să intro-
duci mai multă spontaneitate î�n viaț�a ta.
Prejudecățile și rigiditatea
Rigiditatea este fundamentul prejudecăț�ii (care î�nseamnă
„a emite o judecată fără a cunoaș� te faptele“). Prejudecata
se bazează mai puț�in pe ura sau aversiunea faț�ă de anumi-
te persoane, idei sau activităț�i ș� i mai mult pe faptul că e
mai uș� or ș� i mai sigur să te limitezi la ceea ce cunoș� ti. Mai
exact, să rămâi lângă oamenii care sunt ca tine. Prejudecă-
ț�ile tale par să î�ș�i facă bine treaba. Te menț�in la distanț�ă de
oameni, lucruri ș� i idei necunoscute ș� i, posibil, problemati-
ce. Î�n realitate, acestea acț�ionează î�mpotriva ta, deoarece
te î�mpiedică să explorezi necunoscutul. A fi spontan î�n-
seamnă a î�nlătura toate ideile preconcepute ș� i a-ț�i î�ngădui
să cunoș� ti ș� i să ai de-a face cu oameni ș� i idei noi. Prejude-

căț�ile î�n sine sunt o supapă de siguranț�ă pentru evitarea
sferelor obscure sau misterioase, precum ș� i pentru î�m-
piedicarea dezvoltării. Dacă nu ai î�ncredere î�n oamenii pe
care nu î�i î�nț�elegi, î�nseamnă că, de fapt, nu ai î�ncredere î�n
tine atunci când te afli î�n situaț�ii neobiș� nuite.
Capcana de a avea mereu un plan

„Spontaneitate planificată“ nu există. E o contradicț�ie î�n
termeni. Cunoaș� tem cu toț�ii oameni care î�ș�i petrec viaț�a cu
o hartă ș� i o listă î�n mâini, nefiind capabili să se abată ni-
ciun centimetru de la planul original. Un plan nu este nea-
părat un lucru dăunător. Dar a te ataș� a inflexibil de el este
o adevărată nevroză. Poate că ț�i-ai făcut un plan de viaț�ă
pentru când vei avea 25, 30, 40, 50 sau 70 de ani, iar la mo-
mentul cuvenit pur ș� i simplu î�ț�i consulț�i agenda ca să vezi
unde ar trebui să te afli, î�n loc să iei o decizie nouă î�n fieca-
re zi ș� i să ai suficientă î�ncredere î�n tine î�ncât să modifici
planul. Nu lăsa planul să devină mai important ca tine.
Henry era un client de-al meu ș� i avea 25 de ani. Sufe-
rea î�ngrozitor de o nevroză pe care aș� intitula-o „Respectă
planul“. Drept urmare, el rata multe oportunităț�i intere-
sante de viaț�ă. Pe când avea 22 de ani, i s-a oferit un servi-
ciu î�ntr-un alt stat. A fost î�ngrozit de mutare. Putea, oare,
să se descurce î�n Georgia? Unde avea să locuiască? Dar pă-
rinț�ii ș� i prietenii lui? Teama de necunoscut l-a imobilizat la
propriu pe Henry, aș� a că a refuzat o posibilă ș� ansă de pro-
movare, aceea de a avea un nou loc de muncă palpitant ș� i
de a trăi î�ntr-un mediu complet nou, alegând î�n final să ră-
mână pe loc. Tocmai experienț�a aceasta l-a adus pe Henry
la consiliere psihologică. Simț�ea că aderarea sa rigidă la un
plan fix î�l î�mpiedica să se dezvolte, î�nsă î�i era teamă să se

elibereze ș� i să î�ncerce ceva nou. După o primă ș� edinț�ă de
evaluare, am descoperit că Henry era obsedat de ideea de
a acț�iona conform planului. Servea î�ntotdeauna acelaș� i mic
dejun, î�ș�i planifica î�n avans vestimentaț�ia pentru fiecare zi,
î�ș�i aranja perfect hainele î�n ș� ifonier pe culori ș� i mărimi. Î�n
plus, impusese acest plan ș� i asupra familiei lui. Voia ca ș� i
copiii lui să î�ș�i ț�ină toate lucrurile la locul lor, iar soț�ia lui să
se conformeze unui set rigid de reguli – stabilit de el. Pe
scurt, Henry era un om foarte organizat, dar complet nefe-
ricit. Î�i lipseau creativitatea, inovaț�ia ș� i afecț�iunea. Avea, de
fapt, un plan pentru sine î�nsuș� i: scopul său î�n viaț�ă era acela
de a menț�ine toate lucrurile la locul lor. Datorită ș� edinț�elor
de psihoterapie, Henry a î�nceput să trăiască un pic mai
spontan. A î�nț�eles că planurile sale erau doar mijloace de
a-i manipula pe cei din jur ș� i modalităț�i la î�ndemână pen-
tru a se sustrage de la o aventură î�n necunoscutul riscant.
Curând, a î�nceput să fie mai puț�in exigent cu familia lui,
permiț�ându-le tuturor să fie altfel decât î�ș�i dorea el. După
câteva luni, Henry chiar ș� i-a depus candidatura pentru un
job î�ntr-o firmă care i-ar fi impus să se mute des. Lucrul de
care se temea la î�nceput devenise acum atractiv pentru el.
Deș� i nu e nici pe departe o persoană complet spontană,
Henry ș� i-a î�nfruntat eficient o parte din gândirea nevrotică
ce stătea la baza existenț�ei sale planificate. Face î�n fiecare
zi eforturi î�n această direcț�ie ș� i î�nvaț�ă să se bucure de via-
ț�ă, nu să trăiască permanent î�n baza unor ritualuri.
Siguranța de sine – surse

interioare și exterioare
Cu mult timp î�n urmă, ai î�nvăț�at cum să scrii o compunere
sau un eseu pentru liceu. Ț� i s-a spus că ai nevoie de o intro-
ducere bună, de un cuprins bine structurat ș� i de o conclu-
zie valabilă. Din păcate, este posibil să fi aplicat acelaș� i
raț�ionament ș� i î�n viaț�a ta ș� i să fi ajuns să-ț�i priveș� ti exis-
tenț�a ca pe un eseu. Introducerea a fost copilăria ta, î�n care
te pregăteai să devii o persoană matură; iar cuprinsul este
viaț�a ta de adult, organizată ș� i planificată pentru pregăti-
rea concluziei – adică pensionarea ș� i finalul fericit. Numai
că toată această gândire organizată te î�mpiedică să î�ț�i tră-
ieș� ti clipele prezente. A trăi conform planului presupune
să vrei garanț�ia că totul va fi bine – pentru totdeauna. Î�nsă
certitudinea veș� nică e caracteristică pentru cadavre. Sigu-
ranț�a î�nseamnă să ș� tii ce urmează să se î�ntâmple. Î�nseamnă
lipsa entuziasmului, a riscurilor ș� i a provocărilor. Î�nseam-
nă lipsa evoluț�iei, iar lipsa evoluț�iei î�nseamnă moarte. Î�n
plus, siguranț�a este un mit. Dacă trăieș� ti pe acest pământ,
iar viaț�a se perpetuează aș� a cum o ș� tim noi, nu te vei bucu-
ra niciodată de siguranț�ă. Ș� i chiar dacă nu ar fi un mit, ar fi
o modalitate î�ngrozitoare de a-ț�i duce traiul. Siguranț�a ex-
clude entuziasmul – ș� i evoluț�ia.
Conceptul de „siguranț�ă“ (aș� a cum e folosit aici) se ba-
zează pe asigurări ce provin din exteriorul tău: bunuri
(precum bani, o casă ș� i o maș� ină) sau scuturi (precum un
loc de muncă ș� i o anumită poziț�ie î�n comunitate). Dar exis-
tă un alt tip de siguranț�ă care merită căutat, ș� i anume sigu-
ranț�a interioară pe care ț�i-o oferă î�ncrederea că poț�i face
faț�ă oricărei provocări ce ț�i se iveș� te î�n cale. Aceasta e uni-
ca siguranț�ă durabilă (ș� i singura adevărată). Lucrurile o
pot lua razna, o depresie te poate lăsa fără niciun ban, î�ț�i
poț�i pierde casa, dar tu vei rămâne ca o stâncă – dacă ai
stimă de sine. Asta î�nseamnă ș� ansa de a crede atât de tare
î�n tine ș� i î�n forț�a ta interioară, î�ncât să priveș� ti lucrurile sau
oamenii din jur doar ca pe niș� te completări plăcute, dar
superflue î�n viaț�a ta.
Î�ncearcă următorul exerciț�iu. Să presupunem că acum,
î�n secunda asta, î�n timp ce citeș� ti această carte, cineva s-ar
năpusti asupra ta, te-ar dezbrăca de haine ș� i te-ar duce un-
deva, departe, cu elicopterul. Fără niciun avertisment, fără
niciun ban, doar tu singur. Să presupunem că te-ar trans-
porta undeva î�n mijlocul Chinei ș� i te-ar abandona î�ntr-un
câmp. Ar trebui să te obiș� nuieș� ti cu o limbă nouă, noi obi-
ceiuri ș� i un nou climat – ș� i nu te-ai avea decât pe tine î�nsuț�i.
Ai supravieț�ui sau te-ai prăbuș� i? Ai putea să î�ț�i faci prie-
teni, să faci rost de mâncare, adăpost ș� i toate celelalte sau
doar ai sta acolo ș� i te-ai plânge de ghinionul pe care l-ai
avut, să ț�i se î�ntâmple tocmai ț�ie catastrofa asta? Dacă ai
nevoie de siguranț�ă exterioară, atunci ai pieri, pentru că nu
ai mai avea la dispoziț�ie niciunul dintre bunurile tale. Î�nsă
dacă te bucuri de siguranț�ă interioară ș� i nu î�ț�i este teamă
de necunoscut, atunci ai supravieț�ui. Siguranț�a poate fi re-
definită ca fiind certitudinea că poț�i face faț�ă oricărui con-
text, chiar ș� i î�n absenț�a siguranț�ei exterioare. Nu te lăsa
prins î�n capcana siguranț�ei date de factori externi, î�ntrucât
aceasta î�ț�i răpeș� te abilitatea de a trăi, a te dezvolta ș� i a te
î�mplini ca om. Uită-te la toț�i aceia care nu au siguranț�ă ga-
rantată din exterior, oameni care nu î�ș�i au tot drumul tra-
sat dinainte. Poate că ei sunt cu un pas î�naintea tuturor.
Măcar ei pot î�ncerca lucruri noi ș� i pot evita capcana con-
struită de nevoia de a rămâne mereu î�ntr-o zonă sigură.
Î�n Will You Be My Friend? (Vrei să fii prietenul meu?),

James Kavanaugh vorbeș� te elocvent despre siguranț�ă, î�ntr-o
poezioară intitulată „Some Day“*:
Într-o zi voi pleca departe

Și voi fi liber
Îi voi lăsa pe sterili
Cu sterilitatea lor sigură.
Voi pleca fără să las nicio adresă
Și voi străbate o pustietate stearpă,
Ca să abandonez lumea acolo.
Apoi voi umbla liber, fără nicio grijă,
Ca un Atlas șomer.
Reușita, ca motiv de siguranță

Dar este greu „să pleci departe“ pentru „a fi liber“, cum spu-
ne Kavanaugh, dacă porț�i cu tine convingerea că trebuie să
reuș� eș� ti orice-ar fi. Frica de eș� ec este o temă omniprezentă
î�n societatea noastră, inculcată î�n copilărie ș� i î�ntreț�inută
adesea de-a lungul î�ntregii vieț�i.
Poate vei fi surprins să auzi asta, dar eș� ecul nu există.
Eș� ecul este doar părerea altei persoane vizavi de cum ar fi
trebuit efectuat un anumit lucru. Când crezi că nicio acț�iu-
ne nu trebuie realizată obligatoriu î�ntr-un mod specific,
dictat de alț�i oameni, atunci eș� ecul devine imposibil.
Totuș� i, pot exista situaț�ii î�n care ajungi să dai greș� con-
form propriilor standarde. Î�n aceste cazuri, cel mai impor-
tant este să nu echivalezi nereuș� ita respectivă cu valoarea
* Los Angeles: Nash Publishing Corp., 1971. (n. aut.)
ta. Dacă dai greș� î�ntr-un anumit demers, nu î�nseamnă că

eș� uezi ca om. Pur ș� i simplu, î�nseamnă că nu ai putut să duci
la bun sfârș� it respectiva provocare, la momentul de atunci.
Î�ncearcă să-ț�i imaginezi că foloseș� ti eș� ecul ca descrie-
re a comportamentului unui animal. Să zicem că un câine
latră timp de 15 minute, iar cineva spune: „Chiar nu se pri-
cepe la lătrat, e un câine cam de nota 7.“ Ce absurd! Este
imposibil ca un animal să dea greș� , fiindcă nu există nicio
prevedere pentru a evalua comportamentul vietăț�ilor din
natură. Păianjenii construiesc pânze, nu pânze reuș� ite sau
pânze nereuș� ite. Pisicile vânează ș� oareci; dacă dau greș� o
dată, î�ncearcă din nou. Nu stau supărate ș� i nu se vaită, plân-
gându-se de ș� oarecele care le-a scăpat, ș� i nici nu suferă o
cădere nervoasă pe motiv că au dat greș� . Comportamentul
natural există, pur ș� i simplu. Prin urmare, tu de ce să nu
aplici acelaș� i raț�ionament ș� i asupra propriului comporta-
ment, ca să te eliberezi de frica de eș� ec?
Motivaț�ia pentru a reuș� i î�ș�i are originea î�n patru dintre
cele mai autodistructive cuvinte rostite î�n cultura noastră.
Le-ai auzit ș� i le-ai folosit de mii de ori: „Fă tot ce poț�i!“ Aceas-
ta e piatra de temelie pe care s-a clădit nevroza reuș� itei. Fă
tot ce poț�i – î�n orice activitate desfăș� urată. Dar care-i pro-
blema, dacă faci o tură mediocră cu bicicleta sau o plimbare
banală prin parc? De ce să nu ai anumite activităț�i î�n viaț�a
ta pe care doar să le practici ș� i atât, fără să te străduieș� ti să
obț�ii maximum posibil? Nevroza acestui „fă tot ce poț�i“ te
î�mpiedică să î�ncerci activităț�i noi sau să te bucuri de cele
vechi.
La un moment dat, i-am oferit consiliere psihologică
unei liceence de clasa a XII-a, pe nume Louann, care trăia
copleș� ită de standardul reuș� itei. Louann era o elevă de
nota 10, aș� a cum a fost de prima dată când a păș� it î�ntr-o
ș� coală. Petrecea ore bune lucrând la temele pentru acasă,
drept pentru care nu mai avea timp ș� i pentru viaț�a privată.
Era un adevărat computer, plin de cunoș� tinț�e adunate din
cărț�i. Î�nsă Louann era extrem de timidă î�n preajma băieț�i-
lor ș� i nici măcar nu se ț�inuse de mână cu vreunul, ca să nu
mai vorbim de ieș� it la î�ntâlniri. Dezvoltase un tic nervos,
care se manifesta de fiecare dată când aduceam î�n discuț�ie
această latură a personalităț�ii ei. Louann se concentrase
exclusiv pe a deveni un elev model, î�n detrimentul dezvol-
tării ei ca ființ�ă umană. Î�n timp ce lucram cu Louann, am
î�ntrebat-o ce anume era mai important î�n viaț�a ei: „Ce ș� tii
sau ce simț�i?“ A fost clar că, deș� i era ș� efă de promoț�ie, î�n
realitate fetei î�i lipsea pacea interioară ș� i era foarte neferi-
cită. După asta, a î�nceput să acorde o oarecare importanț�ă
sentimentelor sale ș� i, fiind atât de pricepută la asimilarea
ideilor noi, a aplicat aceleaș� i standarde riguroase din stu-
diul pentru ș� coală ș� i î�n demersul de a î�nvăț�a comportamen-
te sociale noi. După un an, mama ei m-a sunat ș� i mi-a spus
că e î�ngrijorată din cauză că fiica ei luase primul 7 – la un
curs de engleză din anul I de facultate. I-am recomandat să
facă mare caz de acest eveniment ș� i să o scoată la cină pen-
tru a-l sărbători.
Perfecționismul
De ce trebuie să faci totul cât se poate de bine? Cine î�ț�i ț�ine
socoteala? Vorbele celebre ale lui Winston Churchill despre
perfecț�ionism indică nivelul de blocaj pe care î�l cauzează
căutarea constantă a succesului:
Maxima „Numai perfecțiunea contează“ poate fi silabisită
astfel: PA-RA-LI-ZI-E.
Te poț�i paraliza singur cu tâmpenii perfecț�ioniste de

tipul „fă tot ce poț�i“. E posibil să-ț�i alegi anumite sfere ale
vieț�ii î�n care să î�ncerci, î�ntr-adevăr, să faci maximum posi-
bil. Dar î�n majoritatea activităț�ilor, dorinț�a de a face „tot
ce poț�i tu mai bine“ sau chiar de a face „bine“ devine un
obstacol î�n calea iniț�iativei. Nu lăsa perfecț�ionismul să te
pună pe tuș� ă ș� i să te convingă să eviț�i activităț�i care se pot
dovedi foarte plăcute. Î� ncearcă să î�nlocuieș� ti î�ndemnul
„Fă tot ce poț�i“ cu „Fă“ – ș� i atât.
Perfecț�iunea creează blocaje. Dacă ț�i-ai propus să atingi
standardele perfecț�iunii, atunci nu vei mai î�ncerca nimic
nou ș� i nici nu vei face mare lucru, î�ntrucât perfecț�iunea
este un concept care nu li se aplică oamenilor. Dumnezeu
poate fi perfect; dar tu, ca om, nu trebuie să-ț�i impui (ț�ie
î�nsuț�i ș� i conduitei tale) asemenea standarde ridicole.
Dacă ai copii, nu î�ncuraja paralizia ș� i resentimentele –
prin insistenț�a ta ca aceș� tia să facă tot ce pot, î�n orice situ-
aț�ie. Î�n schimb, discută cu ei despre lucrurile ce par să-i
î�ncânte cel mai mult ș� i î�ncearcă să-i î�ncurajezi să se strădu-
iască mai mult î�n acele domenii. Dar î�n cazul celorlalte ac-
tivităț�i (pe care ei nu le fac cu prea multă pasiune), e mai
important să le practice, decât să atingă performanț�a. Î�n-
vaț�ă-i să participe la jocul de volei, î�n loc să stea pe margine
zicându-ș� i: „Nu mă pricep la asta.“ Î�ncurajează-i să schieze,
să cânte, să deseneze sau să facă orice altceva, dacă asta î�ș�i
doresc; nu are rost să evite un lucru, doar pentru că s-ar
putea să nu î�l facă aș� a cum trebuie. Nu-i î�nvăț�a să fie com-
petitivi, să-ș� i măsoare forț�ele cu alț�ii ori să-ș� i construiască
o panoplie a succeselor. Î�ncearcă să-i î�nveț�i î�n schimb lec-
ț�ia stimei de sine, a destoiniciei ș� i a plăcerii oferite de acti-
vităț�ile pe care ei le consideră importante.
Copiii receptează foarte uș� or mesajul de a echivala sti-

ma de sine cu eș� ecul. Aș� a se face că cei mici î�ncep să evite
activităț�i la care nu excelează. Chiar mai periculos de-atât,
este posibil să dezvolte obiceiuri ce duc la o stimă de sine
scăzută, să caute aprobarea, să simtă vinovăț�ie ș� i să se pră-
buș� ească î�n toate zonele eronate asociate respingerii de
sine.
Dacă î�ți� echivalezi valoarea ca om cu eș� ecurile ș� i succese-
le tale, te condamni la sentimente de inutilitate. Gândeș� te-te
la Thomas Edison. Dacă el ar fi folosit eș� ecul ca indicator al
stimei de sine, după prima î�ncercare eș� uată ar fi renunț�at
la el î�nsuș� i, s-ar fi declarat un ratat ș� i ar fi abandonat toate
demersurile de a lumina lumea. Eș� ecul poate fi instructiv.
Poate fi un impuls pentru a munci ș� i a explora. Poate fi con-
siderat chiar un succes, dacă indică direcț�ia către noi des-
coperiri. Iată ce spunea economistul Kenneth Boulding:
În ultima vreme, am tot cercetat înțelepciunea po-

pulară. Și una dintre vorbele de duh pe care le-am
reprodus inspirându-mă din popor sună cam așa:
„Succesul e cel mai mare eșec“; pentru că nu înveți
nimic din el. Singurul care ne învață ceva este eșe-
cul. Succesul doar ne confirmă prejudecățile.
Ia, gândeș� te-te. Fără eș� ecuri, nu î�nvăț�ăm nimic nou. Cu

toate acestea, am î�nvăț�at să preț�uim succesul ca pe singu-
rul standard acceptabil. Avem tendinț�a să ocolim toate ex-
perienț�ele care ne-ar putea conduce la eș� ec. Teama de eș� ec
este o parte importantă a fricii de necunoscut. Dacă un lu-
cru nu pare să aibă izul succesului garantat, atunci trebuie
evitat. Iar teama de eș� ec î�nseamnă ș� i teamă de necunoscut,
dar ș� i de dezaprobarea care î�nsoț�eș� te lipsa reuș� itei.
Câteva comportamente tipice pentru teama

de necunoscut, prezente în cultura noastră
Am discutat deja despre câteva comportamente tipice pro-
venite din frica de necunoscut. Lipsa receptivităț�ii la expe-
rienț�e noi, rigiditatea, prejudecăț�ile, adeziunea î�nrobitoare
la planuri, nevoia de siguranț�ă garantată din exterior, tea-
ma de eș� ec ș� i perfecț�ionismul sunt, toate, faț�ete ale acestei
ample problematici. Î�n cele ce urmează, am menț�ionat cele
mai frecvente comportamente specifice. Poț�i folosi această
enumerare ca pe-o listă de verificare, pentru a-ț�i evalua
propriul comportament.
• Consumi toată viaț�a acelaș� i tip de alimente. Eviț�i

preparatele inedite, exotice, î�n favoarea mâncăru-
rilor mai tradiț�ionale, folosind descrieri precum:
„Eu sunt adeptul cartofilor cu carne“ sau „Eu mereu
comand pui“. Deș� i fiecare om are propriile gusturi
ș� i predilecț�ii, evitarea unor alimente necunoscute
este rigiditate pură. Unele persoane nu au servit
niciodată un taco sau nu au intrat nicicând î�ntr-un
restaurant cu specific grecesc ori indian, doar pen-
tru că preferă să rămână pe terenul familiar al
mâncărurilor cu care sunt deja obiș� nuite. Dar dacă
renunț�i la terenul familiar, poț�i accesa un î�ntreg
univers gastronomic.
• Porț�i mereu acelaș� i tip de haine. Nu î�ncerci nicio-
dată un stil nou ș� i nici nu porț� i ceva diferit. Te
cataloghezi ca fiind „conservator“ sau „strident“ î�n
materie de haine ș� i nu î�ț�i schimbi niciodată stilul
vestimentar.
• Citeș� ti zi după zi aceleaș� i ziare ș� i aceleaș� i reviste,

care susț�in aceleaș� i opinii editoriale, ș� i nu accepț�i
niciodată un punct de vedere opus. Î�ntr-un studiu
recent, unui cititor (ale cărui opinii politice erau
bine-cunoscute) i s-a cerut să citească un editorial
care î�ncepea cu o opinie similară cu a sa. La mijlo-
cul articolului, opinia s-a schimbat, iar o cameră
ascunsă a dezvăluit cum ochii cititorului s-au mu-
tat ș� i ei pe o altă parte a paginii. Cititorul rigid din
acest experiment nici măcar nu a vrut să ia î�n calcul
un punct de vedere diferit de al său.
• Te uiț�i toată viaț�a la aceleaș� i filme (cu titluri diferi-
te). Refuzi să urmăreș� ti orice producț�ie cinemato-
grafică ce ar putea susț�ine o credinț�ă filosofică sau
politică diferită, deoarece necunoscutul este deru-
tant ș� i trebuie respins.
• Trăieș� ti î�n acelaș� i cartier, oraș� sau stat, doar pentru
că s-a î�ntâmplat ca părinț�ii tăi ș� i părinț�ii lor să
aleagă zona respectivă. Î�ț�i e teamă să te muț�i î�ntr-un
loc nou, fiindcă oamenii, climatul, limba, obiceiuri-
le etc. ar fi diferite acolo.
• Refuzi să asculț�i idei cu care nu eș� ti de acord. Î�n loc
să iei î�n considerare punctul de vedere al interlo-
cutorului tău (cu un „Hm, nu m-am gândit nicioda-
tă la asta!“), insiș� ti imediat că acesta e nebun sau
dezinformat. Iată o metodă de a evita tot ce este di-
ferit sau necunoscut, prin refuzul de a comunica.
• Î�ț�i e teamă să î�ncerci o activitate nouă, de teamă că
nu poț�i s-o faci bine. „Nu cred că sunt bun la aș� a
ceva; prin urmare, doar o să mă uit la ceilalț�i.“
• Te străduieș� ti compulsiv la ș� coală sau la muncă.

Notele sunt mai importante decât orice altceva.
Rapoartele elogioase contează mai mult decât plă-
cerea unei activităț�i bine făcute. Te foloseș� ti de re-
compensele primite pentru reuș� itele tale, î�n scopul
de a evita să î�ncerci lucruri noi ș� i necunoscute. Te
menț�ii î�n zonele sigure ale ș� tiinț�ei convenț�ionale,
spunându-ț� i „Ș� tiu că aș� a pot lua 10“, î�n loc să te
lansezi î�ntr-o dezbatere nouă, riscând astfel să iei
un 7. Alegi jobul cu cele mai mici provocări, pentru
că ș� tii că acolo vei avea succes, î�n loc să te antre-
nezi î�ntr-o cursă nouă ș� i să riș� ti un eș� ec.
• Eviț�i oamenii pe care î�i cataloghezi ca fiind anormali,
precum homosexualii, comuniș� tii, tocilarii, hispa-
nicii, negrii, italienii, emigranț�ii, amerindienii, hi-
pioț�ii, evreii, chinezii ș� i alte categorii pe care le
desemnezi prin termeni peiorativi, meniț�i să te
protejeze de teama faț�ă de tot ce nu-ț�i este familiar.
Î�n loc să î�ncerci să î�nveț�i ceva despre aceș� ti oameni,
î�i etichetezi cu epitete jignitoare ș� i vorbeș� ti despre
ei, ș� i nu cu ei.
• Continui să ai acelaș� i loc de muncă, deș� i î�ț�i displace
– nu pentru că ai fi nevoit, ci din teama de a pătrun-
de î�n vastul necunoscut al unui serviciu nou.
• Rămâi captiv î�ntr-o căsnicie care nu merge din cau-
za fricii de necunoscut, adică a vieț�ii de om singur.
Nu-ț�i mai aminteș� ti cum e să nu fii căsătorit, aș� a că
nu ș� tii î�n ce te-ai băga. Mai bine te rezumi la ceea ce
este familiar, dar neplăcut, decât să te avânț�i î�ntr-un
posibil teritoriu al singurătăț�ii.
• Î�n fiecare an, mergi î�n vacanț�ă î�n acelaș� i loc, la ace-
laș� i hotel, î�n acelaș� i sezon. Î� n acest caz, ș� tii la ce
să te aș� tepț�i ș� i nu trebuie să riș� ti explorând locuri
noi, care s-ar putea să î�ț�i ofere (sau nu) experienț�e
plăcute.
• Foloseș� ti performanț�a, ș� i nu plăcerea, ca principal
criteriu pentru tot ce faci. Mai exact, faci doar lu-
cruri la care te pricepi bine ș� i le eviț�i pe cele la care
nu te descurci sau la care obț�ii rezultate proaste.
• Evaluezi lucrurile î�n funcț�ie de valoarea lor mone-
tară. Dacă un lucru costă mai mult, î�nseamnă că
valorează mai mult, indicând astfel succesul tău
personal. Cunoscutul se măsoară î�n bani, î�n timp
ce necunoscutul nu poate fi evaluat din punct de
vedere financiar.
• Aspiri la titluri importante, maș� ini luxoase, mărci
de seamă pe etichetele hainelor ș� i alte simboluri
ale unui statut superior, chiar dacă poate nici nu î�ț�i
plac bunurile respective ș� i stilul de viaț�ă pe care î�l
reprezintă.
• Nu accepț�i să-ț�i schimbi planurile, atunci când se
iveș� te o alternativă interesantă. Dacă te abaț�i de la
harta din capul tău, te rătăceș� ti ș� i te destabilizezi.
• Eș� ti obsedat de timp ș� i laș� i ceasul să î�ț�i controleze
viaț�a. Trăieș� ti î�n baza unui orar care te î�mpiedică
să î�ncerci zone noi ș� i necunoscute ale vieț�ii. Porț�i
mereu un ceas la mână (chiar ș� i noaptea î�n pat) ș� i
î�l laș� i să-ț�i dicteze programul. Dormi, mănânci ș� i faci
dragoste la ore prestabilite, indiferent când simț�i
oboseală, foame sau dorinț�ă.
• Respingi anumite tipuri de activităț�i pe care nu le-ai

î�ncercat niciodată. Acestea pot cuprinde „chestii
ciudate“, precum meditaț�ia, yoga, izometria, astro-
logia, jocul de table, bocce, rummy sau orice alt lu-
cru despre care nu ș� tii nimic.
• Abordezi sexul fără niciun strop de imaginaț�ie. Faci
mereu aceleaș� i gesturi, î�n aceeaș� i poziț�ie. Nu î�ncerci
niciodată nimic nou ș� i exotic, pentru că este ceva
diferit ș� i s-ar putea să fie inacceptabil.
• Te ascunzi î�n spatele aceleaș� i găș� ti de prieteni ș� i nu
î�ț�i diversifici cercul social cu oameni diferiț�i, deoa-
rece aceș� tia ilustrează lumi noi ș� i necunoscute. Te
î�ntâlneș� ti regulat cu acelaș� i grup de persoane ș� i te
limitezi la el toată viaț�a.
• Atunci când mergi la o petrecere cu soț�ul/soț�ia, stai
doar cu persoana respectivă toată seara, dar nu pen-
tru că ai vrea, ci pentru că aș� a te simț�i î�n siguranț�ă.
• Te comporț�i cu reț�inere, de teama a ceea ce s-ar pu-
tea î�ntâmpla, dacă te-ai avânta î�ntr-o conversaț�ie
cu oameni necunoscuț�i pe subiecte necunoscute.
Te gândeș� ti că probabil ei sunt mai deș� tepț�i, mai
talentaț�i, mai capabili sau mai dezinvolț�i decât tine
ș� i foloseș� ti asta ca motiv pentru a evita o experien-
ț�ă nouă.
• Te condamni singur, dacă se î�ntâmplă să nu te bucuri
de reuș� ită î�n toate demersurile pe care le î�ntreprinzi.
Acestea sunt doar câteva mostre de comportament ne-

sănătos generat de teama de necunoscut. Probabil că ai
destule exemple pentru a-ț�i î�ntocmi propria listă. Dar, î�n
loc să faci liste, mai bine te-ai î�ntreba de ce vrei să trăieș� ti
î�n fiecare zi la fel ca î�n precedenta, fără nicio posibilitate de

a evolua.
Sistemul de sprijin psihologic

pentru menținerea acestor comportamente
Iată câteva recompense comune care nu te lasă să hoină-
reș� ti prin necunoscut:
• Dacă rămâi mereu la fel, nu mai trebuie să gândeș� ti

pe cont propriu. Când ai un plan bun, pur ș� i simplu
apelezi la scenariu, nu la raț�iunea ta.
• Ocolirea necunoscutului î�ș�i are propriul sistem de
recompense î�ncorporat. Teama de necunoscut e pu-
ternică ș� i, cât timp te menț�ii î�ntr-o zonă familiară,
poț�i contracara frica respectivă, oricât de mult te-ar
costa acest lucru la nivel de dezvoltare personală ș� i
î�mplinire. Este mai sigur să eviț�i teritoriile neex-
plorate. Dar gândeș� te-te la Cristofor Columb. Toată
lumea l-a avertizat că are să î�ntreacă limita. E mai
uș� or să fii unul dintre aceia mulț�i care bătătoresc
cărările cunoscute, decât un explorator ce riscă totul.
Necunoscutul e o provocare, iar provocările pot as-
cunde diverse ameninț�ări.
• Poț�i considera că î�ț�i amâni gratificarea – un com-
portament despre care ai auzit că este considerat
„matur“. Te menț�ii astfel î�n zona familiară, folosind
acest argument ca justificare. Prin urmare, amâna-
rea e aparent un lucru „matur“, de „adult“, î�nsă î�n
realitate rămâi aș� a cum eș� ti ș� i eviț�i zonele necunos-
cute doar din cauza panicii ș� i a î�ndoielii.
• Te simț�i important, dacă ș� tii că ai făcut totul aș� a

cum trebuie. Ai fost o fetiț�ă sau un băieț�el cuminte.
Dacă stima ta de sine depinde de reuș� ită ș� i eș� ec,
atunci o echivalezi cu performanț�ele obț�inute ș� i te
simț�i bine. Totuș� i, î�n cazul de faț�ă, „ceea ce trebuie“
ilustrează doar opinia unei alte persoane.
Câteva strategii pentru a înțelege

și a gestiona misterul și necunoscutul
• Fă eforturi selective pentru a î�ncerca lucruri noi,
chiar dacă eș� ti tentat să te rezumi la familiar. De
exemplu, când te duci la restaurant, comandă un
preparat nou. De ce? Pentru că este ceva diferit ș� i
s-ar putea să î�ț�i placă.
• Invită î�n casa ta un grup de oameni care să î�nfăț�i-
ș� eze puncte de vedere cât se poate de divergente.
Plonjează î�n necunoscut ș� i nu te rezuma la gaș� ca ta
obiș� nuită de cunoscuț�i, î�n cazul cărora poț�i prezice
tot ce urmează să se î�ntâmple.
• Renunț�ă la obiceiul de a avea un motiv pentru tot
ce faci. Când cineva te î�ntreabă „de ce“, aminteș� te-ț�i
că nu eș� ti obligat să î�i oferi un răspuns rezonabil,
care să-l mulț�umească. Poț�i face orice hotărăș� ti tu,
doar pentru că aș� a vrei.
• Î�ncepe să-ț�i asumi riscuri care să te scoată din ruti-
nă. De exemplu, poț�i merge î�ntr-o vacanț�ă neplani-
ficată, fără hărț� i sau rezervări, având î�ncredere
î�n tine că poț�i gestiona orice lucru care ț�i s-ar ivi
î�n cale. Mergi la un interviu pentru un nou loc de
muncă sau vorbeș� te cu un om pe care l-ai evitat
până acum din cauză că î�ți� era teamă de ce s-ar putea

î�ntâmpla. Mergi la serviciu pe alt drum sau ia cina
la miezul nopț�ii. De ce? Pentru că este ceva diferit
ș� i asta vrei să faci.
• Pune î�n practică o fantezie î�n care să trăieș� ti tot ce-ț�i
doreș� ti. Fără limite. Ai toț�i banii din lume pentru a
face orice-ț�i doreș� ti, timp de două săptămâni. Foar-
te probabil, vei descoperi că aproape toate peregri-
nările tale mintale î�nfăț�iș� ează lucruri realizabile
pentru tine, că nu î�ți� doreș� ti luna de pe cer sau ceva de
neatins, ci doar lucruri pe care le poț�i realiza – dacă
elimini frica de necunoscut ș� i lupț�i ca să le obț�ii.
• Asumă-ț�i un risc ce-ar presupune o transformare
personală, î�nsă ț�i-ar oferi beneficii imense. Timp
de mai mulț�i ani, un coleg le vorbise studenț�ilor ș� i
clienț�ilor lui despre nevoia de a face lucruri noi.
Dar sfatul lui era ipocrit din multe puncte de vede-
re, î�ntrucât el lucra de-o veș� nicie la aceeaș� i univer-
sitate, oferea servicii standardizate de consiliere
psihologică ș� i menț�inea acelaș� i stil de viaț�ă comod.
Ș� i totuș� i, susț�inea că oricine poate face faț�ă unor
situaț�ii noi ș� i diferite. Î�nsă el continua să se menț�i-
nă î�n zona care î�i era familiară. Î�n 1974, a decis să
se mute î�n Europa pentru ș� ase luni, fiindcă mereu
î�ș�i dorise asta. A predat peste ocean două cursuri
de pedagogie pentru un program de masterat ș� i a
aflat pe propria piele (din experienț�ă nemijlocită,
ș� i nu din teorie) că poate face faț�ă situaț�iilor nepre-
văzute. După trei săptămâni î�n Germania, datorită
siguranț� ei lui interioare, obț� inuse la fel de multe
oportunităț�i de a ț�ine seminare, a consilia clienț�i ș� i
a preda cursuri ca ș� i la New York (un mediu famili-

ar, î�n care se simț�ea confortabil). Chiar ș� i î�ntr-un
sătuc izolat din Turcia, unde a locuit timp de două
luni, a fost mai ocupat decât fusese î�n New York. Î�n
cele din urmă, respectiva experienț�ă l-a î�nvăț�at că
poate să se descurce oriunde, oricând – ș� i, î�n acelaș� i
timp, să fie eficient – nu datorită circumstanț�elor
externe, ci pentru că putea face faț�ă necunoscutu-
lui, aș� a cum făcea faț�ă ș� i cunoscutului: î�narmat cu
propria forț�ă interioară ș� i cu aptitudinile sale.
• Ori de câte ori î�ț�i dai seama că eviț�i necunoscutul,
î�ntreabă-te: „Care este cel mai rău lucru care mi
s-ar putea î�ntâmpla?“ Probabil, vei observa că frica
de necunoscut nu este proporț�ională cu adevărate-
le consecinț�e ale î�nfruntării necunoscutului.
• Î�ncearcă să faci ceva imatur, cum ar fi să te plimbi
cu picioarele goale prin parc sau să î�noț�i dezbrăcat.
Fă lucruri pe care le-ai evitat mereu din cauză că
„nu trebuie să faci niciodată aș� a ceva“. Lărgeș� te-ț�i
propriile orizonturi personale ș� i gustă experienț�e
noi, pe care le-ai evitat până acum pentru că ț�i s-au
părut ridicole sau stupide.
• Reaminteș� te-ț�i că frica de eș� ec este deseori doar
frica de dezaprobarea sau batjocura cuiva. Dacă le
permiț�i celorlalț�i să aibă propriile păreri, care nu
au nicio legătură cu tine, atunci e firesc să î�ț�i evalu-
ezi comportamentul după propriile reguli, nu după
cum î�ț�i dictează ei. Vei ajunge să î�ț�i consideri abili-
tăț�ile nici mai bune, nici mai rele, ci doar diferite
de-ale celorlalț�i.
• Străduieș� te-te să faci lucruri pe care le-ai evitat

mereu cu scuza că „pur ș� i simplu, nu sunt bun la aș� a
ceva“. Î�ț�i poț�i petrece după-amiaza pictând un ta-
blou ș� i distrându-te grozav. Dacă produsul final nu
este chiar o operă de artă, nu î�nseamnă că ai dat
greș� , ci că te-ai bucurat de o jumătate de zi plăcută.
Pe peretele din sufrageria mea stă agăț�at un tablou
oribil din punct de vedere estetic. Oricine vine î�n
vizită remarcă (sau evită cu greu să remarce) cât
de urât arată. Î� n colț�ul din stânga jos, sunt inscrip-
ț� ionate cuvintele: „Pentru dumneavoastră, dr. Dyer:
Vă ofer tot ce nu pot eu mai bine.“ Î�l am de la o fostă
studentă, care toată viaț�a ei a evitat să picteze, fi-
indcă descoperise cu mult timp î�n urmă că nu are
talent la desen. Apoi, a petrecut un weekend î�ntreg
pictând doar de plăcere – iar acela este unul dintre
cele mai preț�ioase daruri pe care le-am primit eu
vreodată.
• Aminteș� te-ț�i că antonimele cuvântului „dezvoltare“
sunt „uniformizare“ ș� i „moarte“. Aș� adar, poț�i să-ț�i
pui î�n gând să trăieș� ti fiecare zi î�ntr-un mod diferit,
să fii spontan ș� i plin de viaț�ă sau să te temi de ne-
cunoscut ș� i să rămâi la fel – mort din punct de vedere
psihologic.
• Discută cu apropiaț�ii pe care î�i consideri responsa-
bili pentru frica ta de necunoscut. Spune-le cât se
poate de clar că intenț�ionezi să faci lucruri noi ș� i
vezi ce reacț�ii au. S-ar putea să descoperi că scepti-
cismul lor este unul dintre lucrurile î�n privinț�a căro-
ra ț�i-ai făcut griji î�n trecut ș� i că ai ales blocajul ca să
nu trebuiască să le vezi privirile dezaprobatoare.
Acum, că poț�i face faț�ă acelor priviri, susț�ine-ț�i „de-

claraț�ia de independenț�ă“ ș� i ieș� i de sub controlul lor.
• Renunț�ă la lozinca „Fă tot ce poț�i, î�n orice situaț�ie“,
pentru tine ș� i copiii tăi, ș� i î�ncearcă mai degrabă
următorul crez: „Selectează lucrurile importante
pentru tine ș� i fă eforturi pentru ele, iar pe celelalte
doar fă-le ș� i atât.“ Nu-i nicio problemă, dacă nu dai
tot ce poț�i! De fapt, î�ntregul sindrom „Fă tot ce poț�i“
este un mit. Niciunul dintre noi nu face niciodată
chiar tot ce poate. Mereu mai rămâne loc de î�mbu-
nătăț�iri, î�ntrucât perfecț�iunea nu este o î�nsuș� ire
omenească.
• Nu le permite convingerilor tale să te ț�ină pe loc. Să
crezi un lucru bazat pe o experienț�ă din trecut ș� i
să-ț�i menț�ii cu obstinaț�ie acea convingere î�nseam-
nă să eviț�i realitatea î�n schimbare. Nu există decât
clipa de faț�ă, iar adevărul prezentului s-ar putea
să nu fie adevărul trecutului. Evaluează-ț�i compor-
tamentul nu î�n baza a ceea ce crezi tu, ci î�n baza a
ceea ce există ș� i a ceea ce trăieș� ti î�n prezent. Dacă
î�ț�i î�ngădui să experimentezi, î�n loc să î�ț�i colorezi
realitatea cu convingeri anchilozate, vei descoperi
că necunoscutul este un loc fantastic.
• Aminteș� te-ț�i că niciun lucru omenesc nu-ț�i e stră-
in. Poț�i fi orice alegi tu să fii! Imprimă-ț�i aceste me-
saj î�n minte ș� i adu-ț�i aminte de el oricând vezi că
revii la obiș� nuitul tău comportament evaziv, care
caută certitudinea.
• Conș� tientizează faptul că eviț�i necunoscutul, chiar
î�n clipa când o faci. Poartă un dialog î�n sinea ta,
exact î�n momentul respectiv. Spune-ț�i că nu este
nicio problemă, dacă nu ș� tii î�ncotro te î�ndrepț�i î�n

fiecare clipă a vieț�ii tale. Conș� tientizarea rutinei e
primul pas pentru a o schimba.
• Eș� uează intenț�ionat î�ntr-o anumită situaț�ie. Chiar
eș� ti un om mai puț�in meritoriu, dacă pierzi o parti-
dă de tenis sau dacă desenezi un tablou urât? Sau
eș� ti î�n continuare o ființ�ă nepreț�uită, care nu a fă-
cut decât să se delecteze cu o activitate plăcută?
• Poartă o conversaț�ie cu membrul unui grup pe care
l-ai evitat î�n trecut. Vei descoperi curând că preju-
decăț�ile te ț�in pe loc ș� i te fac neinteresant. Când
judeci o persoană fără a o cunoaș� te, nu mai poț�i in-
teracț�iona cu ea î�n mod sincer, pentru că punctul
tău de vedere a fost dinainte cimentat. Cu cât î�ntâl-
neș� ti oameni mai diferiț�i, cu atât este mai probabil
să descoperi cât de mult ai avut de pierdut până
atunci ș� i cât de stupide erau fricile tale. Când vei
î�nț�elege astfel de lucruri, necunoscutul va deveni o
zonă demnă de a fi explorată din ce î�n ce mai mult,
ș� i nu ocolită.
Câteva considerații finale privind

frica de necunoscut
Sugestiile precedente reprezintă câteva mijloace construc-
tive de a combate frica de necunoscut. Î�ntregul proces î�n-
cepe cu î�nț�elegerea comportamentului tău evitant, urmat
de contestarea vigilentă a vechiului comportament ș� i î�n-
dreptarea spre direcț�ii noi. Imaginează-ț�i cum ar fi fost viaț�a
noastră azi, dacă marii inventatori sau exploratori din
secolele trecute s-ar fi temut de necunoscut. Î�ntreaga
populaț�ie a lumii ar locui ș� i acum î�n valea dintre Tigru ș� i

Eufrat. Evoluț�ia se ascunde î�n necunoscut – atât cea a civi-
lizaț�iei, cât ș� i a fiecărui individ.
Gândeș� te-te la o răscruce de drumuri. Î�ntr-o direcț�ie
se află siguranț�a, iar î�n cealaltă, marele necunoscut î�ncă
neexplorat. Ce drum ai alege?
Robert Frost a răspuns la această î�ntrebare î�n poemul
„The Road Not Taken“:
Două drumuri se despărțeau într-o pădure, iar eu –

Eu l-am ales pe cel mai puțin bătătorit,
Și asta mi-a schimbat viața.
E alegerea ta. Zona eronată a fricii de necunoscut î�n

care tu te zbaț�i aș� teaptă să fie î�nlocuită cu activităț�i noi ș� i
interesante, care î�ț�i vor umple viaț�a de bucurie. Nu trebuie
să ș� tii î�ncotro te î�ndrepț�i – important este să fi pornit deja
la drum.
Capitolul VII
Dărâmă barierele convenționale
Nu există legi, reguli sau tradiții care să se aplice

la nivel universal – nici măcar aceasta.
L umea este plină de bine-cunoscutul „trebuie“, pe care

oamenii î�l aplică propriilor comportamente fără să
evalueze situaț�ia î�n vreun fel. Iar totalul acestor „trebuie“
constituie o zonă eronată foarte amplă. Este posibil să te
ghidezi după un set de reguli ș� i principii cu care nici măcar
nu eș� ti de acord, î�nsă de care nu eș� ti capabil să te desprinzi,
ca să hotărăș� ti singur ce anume ț�i se potriveș� te ș� i ce nu.
Nimic nu este absolut. Nu există reguli sau legi care să
aibă sens î�ntotdeauna sau care să asigure binele suprem î�n
toate circumstanț�ele. Flexibilitatea e o calitate mult mai
valoroasă. Dar s-ar putea să ț�i se pară greu sau chiar impo-
sibil să î�ncalci o lege nefolositoare sau o tradiț�ie absurdă.
Integrarea î�n societate sau enculturaț�ia poate fi utilă uneori,
î�nsă dacă este dusă la extrem va deveni o nevroză – mai
ales că nefericirea, depresia ș� i anxietatea sunt consecinț�e-
le fireș� ti ale tendinț�ei de a face numai ce „trebuie“.
Nu trebuie să se deducă sau să se î�nț�eleagă că î�ț�i e su-
gerat să dispreț�uieș� ti legea sau să î�ncalci reguli, doar pentru
că aș� a î�ți� vine. Legile sunt necesare, iar ordinea este un aspect
important al unei societăț�i civilizate. Totuș� i, respectarea
oarbă a convenț�iilor e un lucru total diferit, un lucru care,

î�n realitate, poate fi mult mai dăunător pentru individ decât
î�ncălcarea regulilor. Regulile sunt adesea absurde, iar tra-
diț�iile î�ș�i pierd treptat rostul. Când se î�ntâmplă asta, când
nu mai funcț�ionezi eficient din cauză că trebuie să urmezi
niș� te reguli fără sens, e momentul să reexaminezi atât re-
gulile î�n cauză, cât ș� i comportamentul tău.
Iată ce spunea cândva Abraham Lincoln: „Nu am avut
niciodată o normă pe care să o pot aplica î�ntotdeauna. Am
î�ncercat doar să fac ceea ce era cel mai logic î�n momentul
respectiv.“ Nu era sclavul unei reguli standard, pe care să o
aplice î�n fiecare situaț�ie, chiar dacă fuseseră emise dispo-
ziț�ii exact cu această intenț�ie.
Un „trebuie“ se dovedeș� te nesănătos doar atunci când
devine un obstacol î�n calea unui comportament sănătos ș� i
eficient. Dacă te trezeș� ti că faci lucruri supărătoare sau
contraproductive ca urmare a unui „trebuie“, î�nseamnă că
ai renunț�at la libertatea ta de opț�iune ș� i te-ai lăsat contro-
lat de o forț�ă exterioară ț�ie. Î�nainte de a examina î�n conti-
nuare această sumă de obligaț�ii eronate care probabil ț�i-au
aglomerat viaț�a, este util să facem o analiză mai aprofun-
dată a diferenț�ei dintre controlul intern ș� i cel extern la care
eș� ti supus.
Sediul controlului – interior sau exterior?

S-a estimat că 75% dintre oamenii din cultura noastră au o
personalitate orientată mai mult spre exterior, decât spre
interior. Asta î�nseamnă că există ș� anse mai mari să intri
î�n prima categorie decât î�n cea de-a doua. Ce î�nseamnă să
fii supus unui control „extern“? Practic, eș� ti controlat din
Dărâmă barierele convenționale 195
exterior, dacă atribui responsabilitatea pentru starea ta

emoț�ională din prezent unei persoane sau unui lucru aflat
î�n exteriorul tău. Astfel, dacă te-ar î�ntreba cineva „De ce te
simț�i rău?“, iar tu ai da un răspuns de tipul „Părinț�ii mei se
poartă urât cu mine“, „Ea m-a rănit“, „Prietenii mei nu mă
plac“, „Am ghinion“ sau „Pur ș� i simplu, lucrurile nu merg
bine“, atunci te-ai afla î�n categoria celor controlaț�i extern.
După cum, dacă te-ar î�ntreba „De ce eș� ti fericit?“, iar tu ai
răspunde „Prietenii mei se poartă frumos cu mine“, „Ni-
meni nu mă deranjează“ sau „Ea mi-a venit î�n ajutor“, atunci
ai fi manipulat tot din exterior, deoarece pui felul î�n care te
simț�i acum pe seama unui lucru sau a unei persoane din
exteriorul tău.
Persoanele care au un control intern pun doar pe pro-
priii umeri responsabilitatea pentru felul î�n care se simt,
iar aceste persoane sunt cu adevărat rare î�n cultura noas-
tră. Când i se pun aceleaș� i î�ntrebări, individul din această
categorie oferă răspunsuri orientate spre interior, de tipul:
„Î�mi spun ceea ce nu trebuie“, „Mă consum prea mult din
cauza spuselor celorlalț�i“, „Î�mi fac griji cu privire la ce cred
alț�ii“, „Nu sunt suficient de puternic î�n clipa asta, ca să evit
nefericirea“ ș� i „Nu am abilităț�ile necesare pentru a mă
î�mpiedica să fiu trist“. Î� n mod similar, când persoana echi-
librată la nivel interior are o stare bună, răspunde tot cu
referinț�e la propria persoană, cum ar fi: „M-am străduit
mult să fiu fericită“, „Am făcut î�n aș� a fel î�ncât lucrurile să
meargă bine pentru mine“, „Î�mi spun ceea ce trebuie“, „Eu
deț�in controlul asupra mea ș� i î�n punctul ăsta aleg să mă
aflu“. Prin urmare, un sfert din populaț�ie î�ș�i asumă răspun-
derea pentru propriile sentimente ș� i trei sferturi aruncă
vina pe surse externe. Tu î�n ce categorie te î�ncadrezi? Prac-
tic, toate lucrurile care „trebuie“ făcute ș� i tradiț�iile sunt
impuse de surse externe. Mai exact, provin de la cineva sau

de undeva din afara ta. Dacă eș� ti î�mpovărat de o mulț�ime
de lucruri care „trebuie“ respectate ș� i nu poț�i ignora con-
venț�iile impuse de alț�ii, atunci te afli î�n grupul controlat
extern.
Un exemplu excelent de gândire orientată spre exteri-
or este dat de una dintre clientele mele, care a venit recent
la consiliere. Î�i vom spune Barbara. Principala ei problemă
era obezitatea, î�nsă mai avea ș� i alte nemulț�umiri minore.
Când am î�nceput să discutăm despre dificultatea ei de a
slăbi, mi-a spus că a fost mereu supraponderală – pentru
că avea o problemă metabolică ș� i fiindcă mama ei o obliga
să mănânce tot din farfurie pe vremea când era copil. Ti-
parul mâncatului î�n exces continua ș� i acum, a remarcat
ea, pentru că soț�ul o neglija, iar copiii o tratau cu lipsă de
respect. A î�ncercat de toate – diete, pastile, o mulț�ime de
doctori nutriț�ioniș� ti, ba chiar ș� i sfaturi astrologice. Psiho-
terapia era ultima ei ș� ansă. Dacă nu puteam nici eu să o
ajut să slăbească, a spus ea, atunci nimeni nu avea să reu-
ș� ească vreodată.
Având î�n vedere ce povestea Barbara – ș� i felul î�n care
î�ș�i privea propria dilemă – nici nu era de mirare că nu pu-
tea scăpa de kilogramele î�n plus. Toț�i ș� i toate conspirau
î�mpotriva ei: mama, soț�ul, copiii, propriul corp, chiar ș� i
stelele de pe cer. Poate că dietele ș� i nutriț�ioniș� tii ar fi reuș� it
să ajute alte suflete mai puț�in lovite de soartă, dar... î�n cazul
Barbarei circumstanț�ele nefavorabile erau prea mari.
Barbara era un exemplu clasic de gândire controlată
extern. Mama ei, soț�ul, copiii ș� i o faț�etă incontrolabilă a
propriei ființ�e o făceau să fie grasă. Rezultatul nu avea ni-
cio legătură cu alegerea ei de a mânca sau de a consuma î�n
exces anumite alimente, la anumite ore. Î�n plus, tentativele

ei de a ameliora situaț�ia erau ș� i ele direcț�ionate extern, la
fel ca percepț�ia sa asupra problemei. Î�n loc să recunoască
faptul că a acceptat să mănânce excesiv î�n trecut ș� i că era
necesar să facă alegeri noi pentru a slăbi, Barbara se î�ndrep-
tase către alte persoane ș� i alte lucruri (soluț�iile convenț�io-
nale promovate de societate pentru pierderea î�n greutate).
Când toate prietenele ei au apelat la diete, aș� a a procedat ș� i
Barbara. De fiecare dată când o prietenă descoperea un
nou medic nutriț�ionist, Barbara î�i cerea ș� i ea î�n scurt timp
ajutorul.
După mai multe săptămâni de consiliere, Barbara a î�nce-
put să admită că nefericirea ș� i nemulț�umirile rezultaseră
î�n urma propriilor alegeri, nu a acț�iunilor altora. A î�nceput
cu recunoaș� terea faptului că pur ș� i simplu mânca prea
mult, adesea mai mult decât î�ș�i dorea de fapt, ș� i că nu făcea
suficientă miș� care. Prima ei hotărâre a fost să î�ș�i schimbe
obiceiurile alimentare printr-o autodisciplină strictă. Pu-
tea ș� i avea să î�ș�i controleze propria minte. Ș� i-a pus î�n gând
ca, data viitoare când avea să i se facă foame, să se recom-
penseze cu gânduri legate de forț�a interioară ce o ajuta să
se abț�ină, ș� i nu cu un fursec. Î�n loc să dea vina pe soț� ș� i co-
pii că se purtau urât cu ea ș� i o î�mpingeau să mănânce, a
realizat că de ani buni juca rolul de martiră, parcă implo-
rându-i pe cei din jur să o exploateze. După ce Barbara a
î�nceput să ceară să fie tratată frumos, a descoperit că fami-
lia ei era cât se poate de dispusă la asta ș� i, î�n loc să caute
refugiu î�n mâncare, ș� i-a găsit î�mplinirea î�n relaț�ii bazate pe
respect ș� i dragoste reciprocă.
Barbara a decis chiar să petreacă mai puț� in timp cu
mama ei, despre care a î�nceput să î�ș�i dea seama că î�i
manipula ș� i î�i distrugea viaț�a, insistând să-i servească porț�ii

excesive de mâncare. După ce-a ajuns să conș� tientizeze re-
alitatea că mama sa nu avea niciun control asupra ei ș� i că
avea posibilitatea să o viziteze doar când dorea ea, nu când
î�i cerea mama ei ș� i, totodată, că nu trebuia să mănânce felia
aia î�n plus de tort de ciocolată doar pentru că aș� a o î�ndemna
bătrâna, Barbara a putut să se bucure (ș� i nu să-i fie groază)
de timpul pe care cele două î�l petreceau î�mpreună.
Nu î�n ultimul rând, Barbara a î�nț�eles că psihoterapia
nu avea nicio legătură cu niciun factor extern. Eu nu aveam
cum să o schimb. Ea singură trebuia să se schimbe. I-a luat
ceva timp, dar treptat, cu efort, Barbara ș� i-a î�nlocuit mulț�i-
mea externă de „trebuie“ cu standarde interioare proprii.
Î�n clipa de faț�ă, este nu doar mai slabă, ci ș� i mai fericită.
Acum ș� tie că nu soț�ul, copiii, mama sau astrele o fac ferici-
tă. Ș� tie că ea î�nsăș� i este responsabilă de propria fericire,
fiindcă î�ș�i controlează propria minte.
Fataliș� tii, determiniș� tii ș� i oamenii care cred î�n noroc
fac parte din grupul controlat de factori externi. Dacă ș� i tu
crezi că viaț�a ta e trasată î�n avans ș� i nu mai trebuie decât
să urmezi căile ce ț�i se aș� tern î�n faț�ă, atunci cel mai proba-
bil eș� ti î�ncărcat cu multe doze de „trebuie“, ce te menț�in pe
cărările prestabilite.
Nu vei găsi niciodată î�mplinirea de sine, dacă permiț�i
să fii controlat de forț�e externe sau continui să crezi că eș� ti
controlat de ele. A fi eficient nu î�nseamnă a elimina toate
problemele din viaț�a ta. Î�nseamnă să î�ț�i muț�i sediul con-
trolului din exterior către interior. Î�n acest fel, te responsa-
bilizezi pentru tot ce simț�i la nivel emoț�ional. Nu eș� ti un
robot care să î�ș�i conducă viaț�a printr-un labirint, î�mbuibat
cu regulile ș� i reglementările altor oameni, care pentru tine
nici măcar nu au sens. Poț�i î�ncepe să examinezi mai vigilent

„regulile“ ș� i să exerciț�i un control intern asupra propriilor
gânduri, sentimente ș� i comportamente.
Învinovățirea și idolatrizarea: poli opuși ai

aceluiași comportament orientat spre exterior
Î�nvinovăț�irea e un tertip mic ș� i drăguț� pe care î�l poț�i folosi
de fiecare dată când nu vrei să î�ț�i asumi răspunderea pen-
tru un anumit lucru din viaț�a ta. Este refugiul persoanelor
orientate spre exterior.
Î�n realitate, î�nvinovăț�irea este o pierdere de timp. Oricât
de vinovat l-ai considera pe altul ș� i oricât de mult l-ai î�nvi-
novăț�i, acest lucru nu te va schimba pe tine. Î�nvinovăț�irea
nu face decât să redirecț�ioneze atenț�ia î�n afara propriei
persoane, atunci când cauț�i motive externe pentru a-ț�i jus-
tifica nefericirea sau frustrarea. Dar î�nvinovăț�irea î�n sine
este o prostie. Chiar dacă are vreun efect, acesta nu va fi
asupra ta. Poate reuș� eș� ti să faci persoana î�n cauză să se
simtă vinovată de un anumit lucru, dacă dai vina pe ea;
î�nsă nu vei reuș� i să schimbi la tine acel ceva care te face
nefericit. E posibil să reuș� eș� ti astfel să nu te mai gândeș� ti la
lucrul respectiv, dar nu vei reuș� i să î�l schimbi.
Tendinț�a de a te concentra pe alte persoane cade î�n cea-
laltă extremă, atunci când se manifestă sub forma idolatri-
zării. Î�n acest caz, te î�ndrepț�i către alte persoane pentru
a-ț�i determina propriile valori: „Dacă X sau Y face asta, tre-
buie să fac ș� i eu.“ Idolatrizarea constituie un tip de respin-
gere a sinelui. Î�i consideri pe alț�ii mai importanț�i decât tine
ș� i î�ț�i asociezi î�mplinirea de sine cu un lucru din afara ta.
Deș� i a-i aprecia pe alț� ii ș� i realizările lor nu este ceva
dăunător, această tendinț� ă devine o zonă eronată atunci

când î�ț�i modelezi propriul comportament î�n funcț�ie de
standardele lor.
Toț�i idolii tăi sunt oameni. Toț�i sunt ființ�e omeneș� ti. Ș� i
ei fac ce faci tu – î�n fiecare zi. Î�i mănâncă pielea cum te mă-
nâncă ș� i pe tine, au o respiraț�ie urât mirositoare dimineaț�a
la fel cum ai ș� i tu. (Singurul idol benefic este ș� unca cu brân-
ză sau, poate, vânăta cu parmezan. Î�n toate celelalte cazuri,
eforturile tale sunt zadarnice.)
Marii idoli din viaț�a ta nu te-au ridicat cu nimic deasu-
pra condiț�iei tale. Ș� i nici nu sunt cu nimic mai buni decât
tine. Politicieni, actori, sportivi, cântăreț�i, ș� eful, psihologul,
profesorul, soț�ul, soț�ia ta sau cine o mai fi prin preajmă
sunt persoane pricepute la ceea ce fac – nimic mai mult. Iar
dacă î�i transformi î�n idolii tăi ș� i î�i plasezi pe o poziț�ie supe-
rioară ț�ie, atunci te î�ncadrezi î�n grupul celor cu un sediu al
controlului situat extern, considerându-i pe alț�ii responsa-
bili pentru starea ta de bine.
Fie că î�nvinovăț�eș� ti dintr-o anumită perspectivă, fie că
idolatrizezi din perspectiva opusă, te afli undeva î�ntr-un
punct pe Axa Concentrării pe Alte Persoane*.
Idolatrizare
Î�nvinovăț�ire DEZAXAT
Te comporț�i ca un nechibzuit, dacă obiș� nuieș� ti să cauț�i

î�n afara ta explicaț�ii pentru cum ar trebui să te simț�i sau ce
ar trebui să faci. Asumarea meritelor ș� i responsabilizarea
* În engleză, Focusing On Others Line cu acronimul F.O.O.L. – fool însem-

nând „fraier, prost, nesăbuit“. (n. trad.)
propriei persoane reprezintă primul pas pentru elimina-

rea acestei zone eronate. Fii propriul tău idol. Atunci când
renunț�i la î�nvinovăț�irea sau idolatrizarea altora, î�ț�i iei î�n stă-
pânire sediul controlului. Iar î�n interiorul tău nu există
niciun „trebuie“ absolut – nici pentru tine, nici pentru alț�ii.
Capcana opoziției dintre „corect“ și „greșit“

Î�n discuț�ia de faț�ă, opoziț�ia dintre „corect“ ș� i „greș� it“ nu are
nimic de-a face cu aspectele religioase, filozofice sau mora-
le ale unui bine sau rău aprioric. O astfel de discuț�ie este
rezervată altor contexte. Î�n cazul nostru, subiectul eș� ti tu ș� i
felul î�n care noț�iunile tale privind ceea ce este corect sau
greș� it stau î�n calea fericirii tale. Tot ce consideri corect sau
greș� it constituie obligaț�iile tale, rezumate prin acel „trebuie“
universal. Este posibil ca tu să fi adoptat anumite puncte
de vedere nesănătoase, conform cărora corect î�nseamnă
„bun“ sau „drept“, î�n timp ce greș� it e sinonim cu „rău“ sau
„nedrept“. Este o prostie. Ideea de corect ș� i de greș� it î�n
acest sens nu există. Cuvântul „corect“ presupune o garan-
ț�ie a faptului că, dacă faci un lucru î�ntr-un anumit fel, vei
obț�ine sigur un anumit rezultat. Dar î�n viaț�ă nu există nicio
garanț�ie. Aș� adar, poț�i î�ncepe să priveș� ti fiecare decizie ca
pe un fapt care î�ț�i aduce ceva diferit sau mai eficient ori
mai legal. Atunci când te afunzi î�n opoziț�ia dintre corect ș� i
greș� it, cazi î�n capcana unei mentalităț�i de tipul: „Trebuie
să fac î�ntotdeauna ce este corect, altfel – când lucrurile sau
persoanele din jur nu sunt corecte – devin nefericit.“
Poate că nevoia ta de a găsi răspunsul corect se leagă
parț�ial de căutarea siguranț�ei, de care am vorbit î�n capi-
tolul despre frica de necunoscut. Poate că ț�ine de tendinț�a
ta de a gândi dihotomic sau de a î�mpărț�i frumos lumea î�n
extreme precum „alb“/„negru“, „da“/„nu“, „bine“/„rău“ ș� i

„corect“/„greș� it“. Puț�ine lucruri se î�ncadrează perfect î�n
astfel de categorii, aș� a că majoritatea oamenilor inteligenț�i
cutreieră zonele gri, rareori staț�ionând î�n porț�iunile albe
sau negre. Această î�nclinaț�ie spre a avea răspunsurile co-
recte este evidenț�iată cel mai clar î�n căsnicii ș� i alte relaț�ii
ale adulț�ilor. Discuț�iile devin î�n mod inevitabil un concurs
care se î�ncheie cu unul dintre parteneri având dreptate ș� i
celălalt nu. Auzim tot timpul replici de felul: „Tu mereu crezi
că ai dreptate“ ș� i „Tu niciodată nu recunoș� ti când greș� eș� ti“.
Î�nsă nu putem vorbi aici despre a avea sau nu dreptate.
Oamenii sunt diferiț�i ș� i văd lucrurile din perspective diferite.
Dacă unul dintre parteneri trebuie neapărat să aibă drep-
tate, atunci singurul rezultat previzibil este o ruptură la nivel
de comunicare.
Singura modalitate de a ieș� i din această capcană este să
renunț�i la gândirea eronată de tipul „corect“ versus „greș� it“.
Aș� a cum i-am explicat ș� i unui client de-al meu, Clifford, a
cărui căsnicie era sufocată de certuri zilnice (despre orice
subiect posibil)... „Î�n loc să î�ncerci să î�ț�i convingi soț�ia că
nu are deloc dreptate, mai bine purtaț�i discuț�ii î�n care să
nu ai nicio aș� teptare de tipul «trebuie» din partea ei. Dacă
î�i î�ngădui să fie altfel decât tine, vei elimina certurile con-
stante î�n care te î�ncăpăț�ânezi, oricât de frustrant ar fi, să ai
dreptate.“ Clifford a reuș� it să renunț�e la această nevoie ne-
vrotică ș� i să readucă un plus de comunicare ș� i dragoste î�n
căsnicia lui. Tot ce este considerat corect sau greș� it indife-
rent de context reprezintă un „trebuie“. Iar toț�i aceș� ti „trebu-
ie“ sunt obstacole î�n calea ta, mai ales atunci când intră î�n
conflict cu nevoia altei persoane de a-i avea ș� i ea pe-ai săi.
Nehotărârea, ca rezultat al mentalității

de tipul „corect“ versus „greșit“
L-am î�ntrebat odată pe un client dacă î�i vine greu să ia de-
cizii, iar el mi-a zis: „Păi... da ș� i nu.“ Poate nu î�ț�i este uș� or să
iei decizii, nici chiar când ele vizează lucruri mărunte.
Aceasta e o urmare directă a î�nclinaț�iei de a î�mpărț�i lucru-
rile î�n două categorii: corect ș� i greș� it. Nehotărârea provine
din dorinț�a de a face neapărat alegerea corectă, iar amâna-
rea deciziei te ajută să eviț�i neliniș� tea pe care tu alegi să o
simț�i atunci când ț�i se pare că ai ales greș� it. După ce elimini
ideea de corectitudine sau eroare asociată fiecărei hotă-
râri (ș� i nu mai consideri că alegerea corectă presupune
existenț�a unei garanț�ii), atunci luarea deciziilor va deveni
foarte uș� oară. Dacă vrei cu tot dinadinsul să faci cea mai
bună alegere î�n privinț�a facultăț�ii la care te î�nscrii, s-ar pu-
tea să rămâi cu incertitudini nesfârș� ite chiar ș� i după ce-ai
luat hotărârea, deoarece te gândeș� ti că, poate, nu a fost de-
cizia corectă. Schimbă-ț�i procesul gândirii î�n felul următor:
„Nu există o alegere «corectă», când vine vorba de studiile
mele. Dacă aleg A, acestea vor fi probabil urmările, î�n timp
ce B probabil va aduce cu sine următoarele consecinț� e.“
Niciuna nu este corectă; pur ș� i simplu, sunt două opț�iuni
distincte ș� i nu vei primi nicio garanț�ie, indiferent dacă alegi
A, B sau Z. Î�ț�i poț�i tempera nevroza indeciziei, dacă î�ncetezi
să priveș� ti toate posibilele rezultatele ca fiind „corecte“ sau
„greș� ite“, „bune“ sau „rele“ sau chiar „mai bune“ ori „mai
rele“. Sunt, pur ș� i simplu, diferite. Dacă î�ț�i cumperi rochia
asta (care î�ț�i place), aș� a vei arăta î�mbrăcată cu ea, adică
altfel (nu mai bine) decât ai arăta purtând rochia cealaltă.
Odată ce renunț�i la gândurile toxice cu privire la ce este
corect ș� i ce este greș� it, luarea deciziilor va deveni o sarcină
simplă, care va consta doar î�n a stabili ce consecinț�e pre-

feri î�ntr-un anumit moment. Iar dacă î�ncepi să regreț�i de-
cizia luată, î�n loc să decizi că regretele sunt o pierdere de
timp pentru că te fac să trăieș� ti î�n trecut, pur ș� i simplu poț�i
hotărî� să iei î�n viitor o altă decizie, care să aibă urmările pe
care precedenta nu le-a avut. Dar nu î�ncerca niciodată să o
clasifici pe vreuna ca fiind corectă sau greș� ită.
Niciun lucru nu este mai important decât altul. Copilul
care colecț�ionează scoici nu face ceva mai corect sau mai
greș� it decât preș� edintele companiei General Motors care ia
o decizie corporatistă de importanț�ă majoră. Sunt doar ches-
tiuni diferite. Nimic mai mult!
Poate consideri că ideile proaste sunt greș� ite ș� i nu tre-
buie aduse î�n discuț�ie, î�n timp ce ideile bune trebuie î�ncu-
rajate. E posibil să-ț�i sfătuieș� ti copiii, prietenii ș� i soț�ul (sau
soț�ia) astfel: „Nu are rost să spui sau să faci nimic, dacă nu
spui sau nu faci ceea ce trebuie.“ Dar există un pericol aici.
Atunci când se extinde la nivel naț�ional sau internaț�ional,
acest punct de vedere autoritar duce la totalitarism. Cine
decide ce-i corect? La această î�ntrebare nimeni nu poate
găsi un răspuns satisfăcător. Legea nu decide dacă un lucru
este greș� it, ci doar dacă este legal. Cu mai bine de un veac
î�n urmă, John Stuart Mill declara î�n cartea On Liberty*:
Nu putem ști sigur niciodată dacă părerea pe care

ne-am pus în gând să o înăbușim este o părere falsă
– și, chiar dacă am fi siguri, tot ar fi un lucru diabo-
lic să o înăbușim.
* Apărută în traducere, sub titlul Despre libertate, la Editura Humani-

tas, București, 2017. (n. red.)
Eficienț�a ta nu se măsoară î�n funcț�ie de abilitatea de a

face alegeri corecte. Felul î�n care î�ț�i gestionezi starea emo-
ț�ională după fiecare alegere făcută este un barometru mult
mai bun al î�mplinirii tale î�n momentul prezent, deoarece o
alegere corectă î�nsumează toț�i acei „trebuie“ pe care, de
fapt, te străduieș� ti să î�i elimini. O gândire nouă î�ț�i va fi utilă
pe două planuri – î�n primul rând, vei î�nlătura toț�i acei „tre-
buie“ inutili ș� i, astfel, vei deveni mai orientat spre interior;
î�n al doilea rând, fără î�mpărț�irea improprie a lucrurilor î�n
cele două categorii (corect ș� i greș� it), luarea deciziilor va fi
o sarcină mult mai uș� oară.
Absurditatea lui „ar fi bine“, „ar trebui“

și „s-ar cuveni“
Albert Ellis a inventat un cuvinț�el foarte exact pentru a
descrie tendinț�a de a-l î�ncorpora pe „trebuie“ î�n viaț�a ta.
Este „trebuizarea“*. Te „trebuizezi“, atunci când te comporț�i
aș� a cum crezi tu că ar trebui, chiar dacă ai prefera să te porț�i
altfel. Karen Horney, strălucita psihiatră ș� i psihanalistă ger-
mană, a dedicat acestui subiect un î�ntreg capitol al cărț�ii
Neurosis and Human Growth (Nevroza și dezvoltarea omului),
intitulându-l „The Tyranny of the Should“. Ea comentează
astfel:
„Trebuie“ generează întotdeauna o tensiune inte-

rioară, care se amplifică pe măsură ce persoana în
cauză încearcă să-l asimileze în comportamentul
său... În plus, din cauza manifestărilor exterioare,
* În original, termenul folosit este musterbation, must însemnând „tre-

buie“. (n. trad.)
acești „trebuie“ contribuie într-un fel sau altul la

tulburarea relațiilor interumane.*
Aceste obligaț�ii sintetizate prin cuvântul „trebuie“ î�ț�i

determină viaț�a î�ntr-o mare măsură? Mereu simț�i că tre-
buie să fii amabil cu colegii, să î�ț�i sprijini soț�ul sau soț�ia, să
î�ț�i ajuț�i copiii ș� i să munceș� ti din greu? Iar dacă la un mo-
ment dat dai greș� î�n î�ndeplinirea acestor presupuse obli-
gaț�ii, te ocărăș� ti singur ș� i te laș� i copleș� it de tensiunea ș� i
tulburările la care face aluzie Karen Horney î�n citatul ante-
rior? Dar poate că acestea nu sunt î�ndatoririle tale. Dacă
aceș� ti „trebuie“ le aparț�in altor persoane, iar tu pur ș� i sim-
plu i-ai î�mprumutat, atunci î�nseamnă că „te trebuizezi“.
Există la fel de mulț�i „nu trebuie“ ca ș� i „trebuie“. Spre
exemplu, nu trebuie să fii... nepoliticos, furios, nesăbuit, ri-
dicol, imatur, desfrânat, mohorât, ofensator ș� i multe altele.
Dar nu-i nevoie să te trebuizezi. Niciodată. Nu este nicio
problemă, dacă nu eș� ti calm tot timpul sau nu î�nț�elegi ceva.
Ai voie să fii caraghios, dacă asta alegi. Nimeni nu î�ț�i ț�ine
socoteala ș� i nu te va pedepsi, dacă nu eș� ti aș� a cum a spus
altcineva că trebuie să fii. Î�n plus, nu ai cum să fii î�n perma-
nenț�ă altfel decât cum vrei să fii de fapt. Pur ș� i simplu, nu
este posibil. Prin urmare, orice „trebuie“ creează o tensiu-
ne î�n tine, deoarece nu eș� ti capabil să te ridici la î�nălț�imea
aș� teptărilor eronate. Tensiunea nu e generată de compor-
tamentul tău ridicol, indiferent, nedemn sau altcumva, ci
de obligativitatea lui „trebuie“.
* Karen Horney, Neurosis and Human Growth, W.W. Norton & Co., New
York, 1950, p. 81. (n. aut.)
Eticheta, ca obligație
Eticheta este un exemplu relevant de enculturaț�ie inutilă ș� i
nesănătoasă. Gândeș� te-te la toate micile reguli lipsite de
sens pe care ai fost î�ncurajat să le adopț�i doar pentru că aș� a
au scris niș� te specialiste precum Emily Post, Amy Vander-
bilt sau Abigail van Buren. Mănâncă boabele de porumb
direct de pe ș� tiulete, aș� teaptă î�ntotdeauna să î�nceapă gaz-
da să mănânce î�nainte să te apuci ș� i tu, prezintă bărbatul
femeii, stai pe partea aia î�n biserică la o cununie, dă bacș� iș� ul
ăsta, poartă asta, foloseș� te cuvintele acelea. Nu gândi tu ce
este de făcut, ci uită-te î�n carte. Deș� i bunele maniere sunt,
cu siguranț� ă, binevenite – î�ntrucât sunt, pur ș� i simplu, o
manifestare a respectului faț�ă de alte persoane – aproape
90% din normele de etichetă reprezintă reguli fără sens,
care au fost concepute arbitrar la un moment dat. Nu exis-
tă o cale adecvată de a trăi; există doar ce decizi tu că este
potrivit pentru tine, atât timp cât nu î�ngreunezi lucrurile
pentru ceilalț�i. Poț�i alege tu cum să le faci cunoș� tinț�ă oa-
menilor, cât bacș� iș� să laș� i, cu ce să te î�mbraci, cum să
vorbeș� ti, unde să stai, cum să mănânci ș� i aș� a mai departe,
strict pe baza a ceea ce î�ț�i doreș� ti tu. De fiecare dată când
cazi î�n capcana î�ndoielilor de tipul „Oare, cu ce să mă î�m-
brac?“ sau „Cum să fac asta?“, renunț�i la o parte din tine.
Scopul meu nu este de a te convinge să fii un răzvrătit social,
deoarece aceasta ar fi o formă de căutare a aprobării prin
nonconformism, ci de a pleda pentru orientarea spre sine,
ș� i nu spre alț�i oameni, î�n alegerea modului î�n care î�ț�i tră-
ieș� ti viaț�a de zi cu zi. A fi tu î�nsuț�i î�nseamnă a fi lipsit de
nevoia unui sistem de sprijin extern.
Respectarea oarbă a regulilor și a legilor

Unele dintre cele mai infame fapte umane consemnate
vreodată s-au săvârș� it sub pretextul respectării ordinelor.
Naziș� tii au executat ș� ase milioane de evrei ș� i au ucis ș� i mal-
tratat multe alte milioane de oameni, pentru că aș� a zicea
„Legea“ lor. Ulterior, după terminarea războiului, respon-
sabilitatea pentru aceste fapte barbare a escaladat rapid
ierarhia puterii naziste – până când, pe tot teritoriul Ger-
maniei, singurii oameni care mai puteau fi traș� i la răs-
pundere pentru acele crime odioase au rămas Hitler ș� i
principalii lui acoliț�i. Toț�i ceilalț�i nu au făcut decât să res-
pecte ordinele ș� i legea celui de-al Treilea Reich.
Î�n zilele noastre, î�n Suffolk County, New York, un pur-
tător de cuvânt al administraț�iei districtuale a explicat recent
de ce oamenii cărora li se aplicase din greș� eală o majorare
a impozitelor pe locuinț�e nu pot fi despăgubiț�i: „Legea spu-
ne că impozitele din trecut nu pot fi reevaluate după ce au
fost achitate. Asta-i legea, n-am ce face. Rolul meu este să
o aplic, nu să o interpretez.“ Î�ntr-adevăr, î�ntr-un alt loc ș� i î�n
alte vremuri, ar fi fost un călău excelent. Dar tu cunoș� ti
deja placa asta. O auzi î�n fiecare zi: „Nu gândi, doar respec-
tă regulile, chiar dacă sunt absurde.“
La piscine, terenuri de tenis ș� i alte locuri publice, aproa-
pe jumătate din reguli nu au niciun sens. Recent, î�ntr-o
seară foarte călduroasă, am î�ntrebat un grup de copii care
stăteau î�n jurul unei piscine, î�n mod evident foarte dornici
de a intra î�n apă, de ce stăteau tolăniț�i pe margine de vre-
me ce piscina era goală. Mi-au răspuns că î�ntre 18.00 ș� i
20.00, era program pentru adulț�i ș� i, chiar dacă niciun adult
nu voia să o folosească, regula tot era aplicată. Niciun strop
de flexibilitate, nici abilitatea de a schimba regula atunci
când circumstanț�ele ar impune acest lucru; pur ș� i simplu,

o respectare oarbă a unei reguli care nu avea nicio expli-
caț�ie logică la momentul respectiv. Când i-am î�ncurajat să
vadă dacă se puteau modifica regulile, m-a sunat directo-
rul să-mi spună că instig lumea la răzvrătire.
Unele dintre cele mai bune exemple de supunere oarbă
la reguli – oricât de prosteș� ti ar fi ele – se pot vedea î�n ar-
mată. Un coleg mi-a povestit un caz sugestiv pentru această
mentalitate de supunere. Pe când era staț�ionat î�n Guam,
Pacificul de Sud, l-a frapat cât de dispuș� i erau mulț�i soldaț�i
să aplice reguli î�n mod evident absurde. Spre exemplu, ca
să se uite la filme î�n aer liber, ofiț�erilor le era rezervată o
secț�iune de bănci roș� ii, acoperite. Pentru filmul de la mie-
zul nopț�ii, la care ofiț�erii nu veneau niciodată, un soldat era
desemnat să se asigure că nu se aș� ază nimeni pe băncile
roș� ii. Astfel, î�n fiecare seară, vedeai un grup de soldaț�i î�n-
rolaț�i î�n Marina Militară care stăteau î�n ploaie, î�n timp ce
unul de-al lor păzea o secț�iune de bănci roș� ii goale pentru
a se asigura că era respectată regula. Când colegul meu l-a
î�ntrebat de ce aplică o asemenea politică absurdă, soldatul
respectiv i-a dat un răspuns standard: „Nu eu fac regulile,
eu doar le aplic.“
Hermann Hesse spunea î�n cartea Demian*:
Cei care sunt prea comozi și leneși pentru a gândi pe

cont propriu respectă legile. Însă alții simt în inte-
riorul lor propriile legi; astfel, niște lucruri pe care
fiecare om onorabil le face în fiecare zi a anului, ei
le consideră interzise, în timp ce alte lucruri, care
* Herman Hesse, Knulp. Demian, Ed. Rao, București, 2014. (n. trad.)
sunt în general disprețuite, ei le consideră permise.

Fiecare om trebuie să stea pe picioarele sale.*
Dacă e să respecț�i permanent toate regulile, eș� ti con-

damnat la o viaț� ă de servitute emoț� ională. Î� nsă cultura
noastră ne î�nvaț�ă că este o obrăznicie să î�ncalci regulile, că
nu trebuie să faci nimic care să contravină normelor sta-
bilite. De aceea, important e să stabileș� ti singur ce reguli
funcț�ionează ș� i sunt necesare pentru a menț�ine ordinea î�n
societatea noastră ș� i ce reguli pot fi î�ncălcate fără să-ț�i faci
rău ț�ie sau celor din jur. Nu ai niciun avantaj, dacă te răz-
vrăteș� ti doar de dragul de a te răzvrăti; î�nsă ai multe de
câș� tigat, dacă gândeș� ti pe cont propriu ș� i î�ț�i trăieș� ti viaț�a
potrivit propriilor standarde.
Împotrivirea la enculturație și tradiții,

atunci când impactul lor e negativ
Progresul – al tău personal, dar ș� i al lumii î�ntregi – depinde
de oameni nerezonabili, nu de oameni care se adaptează
societăț�ii lor ș� i tuturor situaț�iilor ce li se ivesc î�n cale. Pro-
gresul depinde de indivizi inovatori, care resping convenț�i-
ile ș� i î�ș�i construiesc propria lume. Î�nsă, pentru a trece de la
acceptare la schimbare, trebuie să î�nveț�i să te opui encul-
turaț�iei ș� i nenumăratelor presiuni de a te conforma. Ca să
funcț�ionezi la capacitate maximă, î�mpotrivirea la encultu-
raț�ie este aproape un dat. Se poate ca unii să te considere o
persoană nesupusă, acesta fiind preț�ul pe care trebuie să-l
plăteș� ti dacă judeci lucrurile pe cont propriu. Poț�i fi consi-
derat diferit de ceilalț�i, poț�i fi etichetat ca egoist sau rebel,
* Hermann Hesse, Demian, Bantam Books, New York, 1974, p. 53. (n. aut.)
poț�i atrage dezaprobarea multor oameni „normali“, iar une-

ori poț�i fi ostracizat. Unii nu vor fi prea î�ncântaț�i de refuzul
tău de a te supune normelor pe care ei le-au adoptat. Vei
auzi vechiul argument: „Ce-ar fi, dacă toț�i ar decide să res-
pecte doar regulile care le convin? Î�n ce fel de societate am
mai trăi atunci?“ Răspunsul simplu la î�ntrebarea aceasta
este că, desigur, nu toț�i vor face asta! Dependenț�a majori-
tăț�ii oamenilor de un sprijin extern ș� i de respectarea lui
„trebuie“ î�mpiedică o astfel de opoziț�ie generalizată.
Ceea ce dezbatem noi aici nu are nicio legătură cu anar-
hia. Nimeni nu vrea să distrugă societatea, dar mulț�i dintre
noi ar vrea să-i ofere mai multă libertate individului î�n ca-
drul acestei societăț�i, adică să-l eliberăm de atâț�ia „trebu-
ie“ absurzi ș� i fără sens.
Nici chiar legile ș� i regulile rezonabile nu pot fi aplicate
î�n orice set de circumstanț�e. Noi susț�inem dreptul omului
de a opta liber, adică abilitatea de a te elibera de mentalita-
tea servilă a respectării constante a ceea ce „trebuie“ făcut.
Nu trebuie să fii î�ntotdeauna aș� a cum î�ț�i impune societa-
tea. Totuș� i, dacă eș� ti aș� a ș� i te simț�i incapabil de a fi altcum-
va, î�nseamnă că eș� ti, î�ntr-adevăr, un subordonat, unul din
turmă, care î�i lasă pe alț�ii să-i stabilească parcursul de
urmat. Pentru a fi conducătorul propriei vieț�i, ai nevoie de
flexibilitate ș� i de evaluări personale repetate privind efici-
enț�a unei reguli î�ntr-un anumit moment. Adevărat, adesea
e mai uș� or să te supui, să faci orbeș� te ceea ce ț�i se spune.
Dar odată ce admiț�i că rolul legii este să î�ț�i slujească ț�ie, nu
să te transforme pe tine î�ntr-un slujitor al ei, poț�i î�ncepe să
elimini comportamentul bazat pe „trebuizare“.
Dacă vrei să î�nveț�i să te opui enculturaț�iei, va trebuie
să ignori multe lucruri. Alț�ii vor continua să respecte de
bunăvoie regulile, chiar dacă acestea le fac rău, iar tu va

trebui să î�nveț�i să respecț�i alegerea lor. Fără să te enervezi,
doar păstrându-ț�i convingerile. Un coleg de-al meu î�nrolat
î�n Marină la un moment dat, era staț�ionat la bordul unui
portavion aflat î�n baza militară din San Francisco, î�n perioa-
da când preș� edintele Eisenhower făcea un tur electoral
prin nordul Californiei. Echipajului i s-a ordonat să se aș� e-
ze î�n formaț�ie astfel î�ncât să scrie cuvintele HI IKE, pentru
ca preș� edintele, când avea să se uite î�n jos din elicopter, să
vadă mesajul. Prietenului meu i s-a părut o idee nebuneas-
că ș� i a decis să nu ia parte la aș� a ceva, î�ntrucât ar fi contra-
venit tuturor principiilor sale. Dar î�n loc să organizeze o
revoltă, pur ș� i simplu s-a făcut dispărut î�n după-amiaza
aceea ș� i i-a lăsat pe ceilalț�i să participe la acest ritual î�njo-
sitor. Ș� i a ratat ocazia irepetabilă de a fi punctul lui „i“ din
Hi. Nu i-a criticat pe cei care au ales altceva, nu s-a certat
inutil, pur ș� i simplu a ridicat din umeri ș� i i-a lăsat pe ceilalț�i
să î�ș�i vadă de treaba lor.
A te opune enculturaț�iei î�nseamnă a lua decizii pe cont
propriu ș� i a le î�nfăptui î�ntr-un mod cât mai eficient ș� i mai
discret. Fără surle ș� i trâmbiț�e sau demonstraț�ii ostile, care
nu fac niciun bine. Regulile, tradiț�iile ș� i normele stupide nu
vor dispărea niciodată, dar tu nu trebuie să iei parte la ele.
Ignoră-le, tot la fel cum alț�ii urmează celelalte oi din turmă.
Dacă ei vor să se comporte aș� a, să fie sănătoș� i, î�nsă ț�ie nu
î�ț�i este bine aș� a. Să faci mare caz este aproape î�ntotdeauna
o modalitate sigură de a atrage mânia celor din jur ș� i de
a-ț�i pune singur ș� i mai multe piedici. Vei observa că există
o multitudine de î�ntâmplări cotidiene î�n cazul cărora e mai
uș� or să te sustragi î�n tăcere de la respectarea regulilor,
decât să iniț�iezi o miș� care de protest. Poț�i decide să fii aș� a
cum vrei tu sau aș� a cum vor alț�ii să fii. Este alegerea ta.
Practic, toate ideile care au generat schimbări î�n socie-

tatea noastră au fost la un moment dat dispreț�uite, iar unele
din ele erau chiar ilegale î�n momentul apariț�iei. Progresul
î�nseamnă î�ntotdeauna sfidarea regulilor vechi, care nu mai
sunt valabile î�n prezent. Lumea i-a luat î�n râs pe toț�i cei ca
Edison, Henry Ford, Einstein sau fraț�ii Wright – până când
aceș� tia s-au bucurat de succes. Ș� i tu te vei confrunta cu dis-
preț�ul altora, când vei î�ncepe să te opui normelor fără sens.
Câteva comportamente tipice de tipul „trebuie“

Enumerarea tuturor comportamentelor de tipul „trebuie“
ar umple o carte î�ntreagă. Iată î�n cele ce urmează doar câte-
va exemple ale celor mai frecvente obiș� nuinț�e prezente î�n
cultura noastră.
• Crezi că toate lucrurile au un loc al lor ș� i că trebuie

să stea acolo. Sindromul organizării arată că nu te
simț�i bine dacă lucrurile nu se află la locul desem-
nat fiecăruia.
• Te î�ntrebi î�n mod regulat: „Cu ce-ar trebui să mă
î�mbrac?“ De parcă ar fi o singură vestimentaț�ie ac-
ceptată, stabilită de alte persoane! Pantalonii albi
ș� i culorile pastelate trebuie purtate doar vara. Lâna
este î�ntotdeauna un material pentru iarnă – ș� i mul-
te alte concepte asemănătoare, impuse de „contro-
lul anotimpurilor“ care ț�i se infiltrează î�n viaț�ă. (Î�n
romanul Hawaii, James Michener descrie persoa-
nele care soseau din New England î�n climatul tro-
pical ș� i care, când venea luna octombrie, chiar dacă
afară î�ncă erau 30 de grade, defilau ca de obicei î�n
haine de iarnă ș� i suportau disconfortul purtării
acestora timp de ș� ase luni... De ce? Pentru că aș� a

trebuia.) Eș� ti sclavul dictatelor impuse de criticii de
modă ș� i î�mbraci doar „ce se poartă“, deoarece, nu-i
aș� a?, trebuie să te integrezi.
• Crezi că anumite băuturi trebuie consumate î�mpre-
ună cu anumite alimente. Vinul alb trebuie servit
cu peș� te ș� i carne de pasăre. Vinul roș� u merge doar
cu carne de vită. Eș� ti prizonierul regulilor create de
alte persoane cu privire la ce trebuie să mănânci ș� i
cu ce.
• Dai vina pe alte persoane pentru acț� iunile tale.
„E vina ei, din cauza ei am î�ntârziat“ sau „Nu da
vina pe mine, el a făcut-o“.
• Te simț�i obligat să mergi la o nuntă sau să trimiț�i
un dar, chiar dacă nu-i agreezi pe miri. Nu ignori
niciodată invitaț�iile, chiar dacă asta ț�i-ai dori. Poa-
te cumpărarea darului te nemulț�umeș� te, dar o faci
oricum, pentru că aș� a trebuie. Tot la fel, mergi la
î�nmormântări, deș� i ai prefera să n-o faci; î�nsă te
duci pentru că trebuie. Ț� i se pare obligatoriu să par-
ticipi la aceste evenimente, pentru a-ț�i arăta sufe-
rinț�a sau respectul ori alte emoț�ii adecvate situaț�iei.
• Participi la slujbe religioase care î�ț�i displac ș� i î�n care
nu crezi, doar pentru că asta aș� teaptă alț�ii de la tine,
iar tu vrei să faci ceea ce trebuie.
• Conferi anumite titluri celor care te servesc, din care
se deduce că le atribui poziț�ii superioare ț�ie. Cum î�i
spui dentistului tău? Dacă î�i zici „domnul doctor“,
este acesta doar un titlu vocaț�ional? Dar, oare, spui
ș� i „domnul tâmplar Jones“ sau „domnul instalator
Smith“? Dacă faci asta ca să î�ț�i arăț�i respectul faț�ă
de poziț�ia lui, ce te face să crezi că poziț�ia lui este

mai î�naltă decât a ta? De vreme ce e plătit să te ser-
vească, de ce el primeș� te un titlu, iar tu eș� ti strigat
pe numele mic?
• Te duci la somn când vine ora de culcare, ș� i nu când
te simț�i obosit.
• Faci sex doar î�ntr-unul sau două feluri, deoarece
acelea sunt singurele căi acceptate, sau participi la
un act sexual doar când sunt î�ndeplinite toate con-
diț�iile: când copiii s-au culcat deja, când nu eș� ti obo-
sit, când este î�ntuneric î�n cameră, când te afli î�n
patul de acasă ș� i aș� a mai departe.
• Î�ț�i asumi anumite roluri î�n viaț�a de zi cu zi, pentru
că aș� a î�ț�i cere cultura. Femeile spală vasele, băr-
baț�ii duc gunoiul. Treburile casnice sunt destinate
soț�iei, munca din exteriorul casei trebuie făcută de
soț� . Băieț�ii fac asta, fetele fac aia.
• Impui ș� i respecț�i î�n casa ta anumite reguli ș� i tradiț�ii
stupide, care nu aduc niciun beneficiu familiei tale,
cum ar fi aceea ca fiecare să ceară permisiunea î�na-
inte de a se ridica de la masă, toată lumea să mănân-
ce î�n acelaș� i timp, deș� i asta dă peste cap programul
unora, sau î�n toată casa să se dea stingerea la ore
fixe, ce nu au nicio logică.
• Respecț�i toate dispoziț�iile inscripț�ionate pe indica-
toare, indiferent dacă au sens ori nu. Nu vorbiț�i! Nu
intraț�i! Nu... orice altceva! Nu pui la î�ndoială niciun
consemn ș� i nici măcar nu te gândeș� ti că, poate, nici
nu are ce căuta î�ntr-un anumit loc. Î�ntr-adevăr, oa-
menii dau ordine, dar tot oamenii fac ș� i greș� eli.
• Păstrezi etichetele saltelelor ani la rând, deoarece

scrie acolo că î�ndepărtarea lor este pedepsită prin
lege.
• Iei mereu cina de duminică la mama, chiar dacă ai
prefera să n-o faci. Este o veche tradiț�ie ș� i, chiar
dacă nimănui nu-i place (nici chiar mamei), tradiț�i-
ile trebuie păstrate.
• Când citeș� ti o carte, î�ncepi mereu cu prima pagină
ș� i citeș� ti fiecare cuvânt până la sfârș� it, chiar dacă
jumătate din ea nu te ajută la nimic. Termini o carte
care nu î�ț�i place pentru că... ai ajuns deja la jumăta-
tea ei ș� i, dacă ai citit jumătate, trebuie s-o citeș� ti pe
toată.
• Ca femeie, nu dai niciodată î�ntâlnire unui bărbat.
Până la urmă, ăsta-i rolul bărbatului. Sau nu iniț�iezi
niciodată un apel telefonic, nu deschizi uș� a unui
bărbat, nu achiț�i consumaț�ia sau numeroase alte
tradiț�ii absurde care, de fapt, nu au niciun rost.
• Trimiț�i felicitări de sărbători, deș� i urăș� ti s-o faci.
Le trimiț�i doar pentru că mereu ai făcut-o ș� i lumea
aș� teaptă asta de la tine.
• Te chinui să obț�ii note mari la ș� coală sau î�i obligi pe
copiii tăi s-o facă. Nu î�nveț�i pentru propria satis-
facț�ie, ci pentru simbolurile ce vor apărea la sfârș� it
de an pe foaia matricolă.
• Te î�ntrebi neî�ncetat: „Oare, e perechea potrivită
pentru mine?“ Ș� i umbli mereu dezorientat, î�n cău-
tarea persoanei potrivite.
• Mergi peste tot cu partenerul pentru că aș� a se face,

chiar dacă amândoi aț�i prefera să vă aflaț�i î�n locuri
diferite î�n anumite momente.
• Te uiț�i î�n manuale de instrucț�iuni pentru orice, fi-
indcă fiecare treabă trebuie făcută î�ntr-un anumit
fel. Nu eș� ti î�n stare să faci diferenț�a î�ntre manuale-
le care prezintă informaț�ii utile ș� i cele care pur ș� i
simplu î�ț�i spun cum ar trebui să stea lucrurile.
• Te agiț�i plin de î�ndoială: „Oare, asta-i rochia... pălă-
ria... maș� ina... mobila... sosul... aperitivul... cartea...
facultatea... serviciul... potrivit?“ Te neliniș� teș� te că-
utarea obiectului adecvat ș� i, drept urmare, eș� ti
nehotărât ș� i nesigur.
• Consideri recompensele, plăcile memoriale, titula-
turile, onorurile ș� i toate insignele de merit mai im-
portante decât propria evaluare a reuș� itelor tale.
• Ai obiceiul să spui: „Nu voi fi niciodată la fel de bun
ca X.“
• Aplauzi când eș� ti î�n public, chiar dacă nu ț�i-a plăcut
reprezentaț�ia de pe scenă.
• Dai bacș� iș� pentru servicii nesatisfăcătoare.
• Viaț�a ta depinde de reuș� itele sau eș� ecurile vedete-
lor favorite. Te duci la meci ș� i faci ca nebunul când
echipa preferată câș� tigă sau pierde un meci.
Cele mai frecvente recompense

ale „trebuizării“
Î�n cele ce urmează, sunt enumerate câteva dintre motivele
pentru care faci ceea ce „trebuie“. Aceste beneficii – la fel ca
î�n cazul tuturor zonelor eronate – sunt î�n cea mai mare parte
autodistructive, î�nsă formează un sistem de sprijin pentru
tine.
• Făcând ce „trebuie“, te consolezi cu gândul că eș� ti „bă-
iat bun“ sau „fată bună“. Poț�i să te feliciț�i pentru câtă
obedienț�ă manifeș� ti. Acest beneficiu este regresiv,
deoarece presupune î�ntoarcerea la o perioadă de
dezvoltare din prima parte a vieț�ii, când primeai ca
recompense aprobări atunci când te comportai fru-
mos, ceea ce î�nseamnă că te bazai pe o altă persoană
pentru a-ț�i stabili propriile norme de conduită.
• Respectarea unui „trebuie“ extern î�ț�i permite să
atribui responsabilitatea pentru imobilitatea ta ace-
lei obligaț�ii, î�n loc să ț�i-o asumi tu. Cât timp impe-
rativele date de alț�ii alcătuiesc justificarea pentru
felul î�n care eș� ti (sau nu eș� ti), poț�i evita riscurile pe
care le implică î�ncrederea î�n sine cu scopul schim-
bării. Astfel, „trebuie“ te î�mpiedică să evoluezi. De
exemplu, Marjorie are un „trebuie“ î�n capul ei con-
form căruia sexul î�nainte de căsătorie este tabu.
Are 34 de ani ș� i, din cauza acestui „trebuie“ dobân-
dit, nu a avut nicio experienț�ă sexuală până acum.
Dar Marjorie nu este deloc î�mpăcată sufleteș� te. Ar
vrea să aibă o relaț�ie sexuală ș� i este foarte nemul-
ț�umită de ea î�nsăș� i, î�n privinț�a asta. Î�n plus, e posibil
ca Marjorie să nu se căsătorească niciodată, iar
acel „trebuie“ (î�n cazul de faț�ă, „nu trebuie“) ar
î�mpiedica-o să facă sex pentru toată viaț�a. Când

se gândeș� te la această posibilitate, se î�nfioară, î�nsă
interdicț�ia ei tot persistă. Marjorie se confruntă ș� i
cu efecte secundare ale acestui „trebuie“. Nici măcar
nu poate petrece noaptea î�n aceeaș� i casă cu priete-
nul ei, de teamă că va fi judecată de alte persoane.
Este permanent deranjată de aceș� ti „trebuie“, fi-
indcă e nevoită să se î�ntoarcă î�n fiecare noapte la
mama acasă. Faptul că se agaț�ă de aceș� ti „trebuie“
o ajută să evite riscul de a se implica î�n chestiunea
î�nfricoș� ătoare a participării ei la un act sexual. Ș� i
răspunsul ei este î�ntotdeauna: „Nu ar trebui să fac
asta.“ Mai simplu spus, „trebuie“ formează un ob-
stacol î�n calea fericirii sale.
• Mulț�imea ta de „trebuie“ te ajută să-i manevrezi pe
ceilalț�i. Dacă î�i spui unui om că trebuie să facă un
lucru î�ntr-un anume fel, ai ș� anse să-l determini să
acț�ioneze exact cum î�ț�i doreș� ti tu.
• E mai uș� or să scoț�i la î�naintare un „trebuie“, atunci
când nu ai î�ncredere î�n tine î�nsuț�i. Pe măsură ce
stima ta de sine scade, „trebuie“ devine scutul tău.
• Eș� ti î�ndreptăț�it să fii moralist când vine vorba de
comportamentul tău ș� i să te menț�ii ostil atunci când
alț�ii nu respectă toate obligaț�iile ș� i interdicț�iile pe
care le-ai stabilit pentru tine ș� i restul lumii. Astfel,
î�ț�i gonflezi imaginea de sine pe seama celor care nu
respectă normele.
• Ai ocazia de a câș� tiga aprobarea celor din jur, când
te conformezi. Te simț�i bine când te integrezi – ceea
ce ț�i s-a spus de la bun î�nceput că trebuie să faci.
Vechea nevoie de aprobare se face simț�ită ș� i aici.
• Cât timp te concentrezi asupra altora ș� i trăieș� ti prin

prisma succeselor ș� i eș� ecurilor lor, nu mai trebuie
să te ocupi de tine. Faptul că ai idoli pe care î�i ad-
miri î�ț�i î�ntăreș� te opinia proastă despre tine î�nsuț�i
ș� i î�ț�i permite să eviț�i să faci ceva pentru dezvolta-
rea ta. Cât timp idolii tăi pot fi consideraț�i cauza
sentimentelor tale pozitive ș� i a stărilor tale negati-
ve, nu ai niciun motiv să î�ț�i asumi tu răspunderea.
Î�n acest caz, stima ta de sine este de fapt stimă
pentru alț�ii, fiind astfel efemeră ș� i temporară. Ea
depinde de toț�i acei oameni grozavi ș� i de cum acț�io-
nează ei î�n beneficiul tău.
Câteva strategii pentru eliminarea lui

„trebuie“ din viața ta
Practic, demersul de a curăț�a această zonă eronată presu-
pune să-ț�i asumi riscuri. Să faci ceva! Să iei hotărârea de a
fi altfel de cum ai fost î�nvăț�at că se cuvine să fii, dacă ț�ie nu
î�ț�i este bine aș� a. Iată câteva tactici utile pentru renunț�area
la obiceiurile „trebuizatoare“.
• Î�ncepe cu î�nț�elegerea propriului comportament.
Studiază beneficiile nevrotice explicate anterior.
Î�ntreabă-te apoi de ce te î�mpovărezi cu atât de mulț�i
„trebuie“. Î�ntreabă-te dacă tu crezi cu adevărat î�n
ele sau doar te-ai obiș� nuit să te comporț�i aș� a.
• Enumeră toate regulile pe care le respecț�i, dar care
nu par să te ajute la nimic. Vorbesc despre toate
acele comportamente convenț�ionale prosteș� ti de
care te plângi, dar de care nici nu te debarasezi.
Creează-ț�i apoi propriile „norme de conduită“, care
să aibă sens pentru tine. Notează-le, chiar dacă î�n

momentul acesta nu crezi că ai fi capabil să le pui
î�n aplicare.
• Iniț�iază-ț�i propriile tradiț�ii. De exemplu, dacă me-
reu ț�i-ai î�mpodobit bradul î�n Ajunul Crăciunului,
dar ai prefera să o faci cu trei zile mai devreme, î�n-
cepe o nouă tradiț�ie de Crăciun – una care să aibă
logică pentru tine.
• Poartă o discuț�ie cu rudele ș� i prietenii tăi cu privi-
re la multitudinea de norme de conduită pe care le
respectaț�i cu toț�ii, dar care vi se par dezagreabile.
Poate veț�i reuș� i să instauraț�i niș� te reguli noi, mai
rezonabile pentru toată lumea. Vei descoperi că
regulile aflate î�ncă î�n vigoare sunt atât de vechi,
deoarece până acum nimeni nu s-a gândit cu serio-
zitate să le conteste.
• Ț� ine un jurnal de control intern ș� i extern. Notează
cazurile „externe“ î�n care le-ai atribuit altora res-
ponsabilitatea pentru ceea ce simț�i. Vezi dacă poț�i
umple cumva partea „internă“ cu câteva noi acte de
curaj. Ț� ine evidenț�a succesului tău î�n tranziț�ia că-
tre controlul intern.
• Observă câte reguli le impui altor oameni. Î�ntreabă-i
dacă chiar au nevoie de directivele acelea ori s-ar
comporta la fel ș� i fără ele. Poate vei descoperi că ei î�ți�
sugerează alte norme, mai eficiente ș� i mai flexibile.
• Asumă-ț�i riscul de a contesta o regulă sau o politică
pe care ț�i-ar plăcea să o elimini. Dar pregăteș� te-te să
te confrunț�i fără ostilitate cu urmările comporta-
mentului tău. De exemplu, dacă ai considerat î�ntot-
deauna că o femeie nu ar trebui niciodată să-i dea
î�ntâlnire unui bărbat, iar weekendul ăsta nu ai cu

cine să ieș� i î�n oraș� , sună un bărbat ș� i vezi ce se î�n-
tâmplă. Sau returnează un articol vestimentar de-
fect, chiar dacă magazinul nu permite rambursarea
produselor cumpărate, ș� i contestă această politică,
avertizând că te vei adresa conducerii dacă va fi
necesar. Nu te ghida după politicile altora, făcute
pentru ca tu să ajungi victimă.
• Priveș� te deciziile nu ca fiind „corecte“ sau „greș� ite“,
ci ca având consecinț�e diferite. Atunci când iei o
hotărâre, elimină noț�iunea de corect ș� i greș� it, gân-
dindu-te că oricare dintre opț�iuni este bună ș� i că
fiecare dintre ele are urmări diferite. Ai î�ncredere
î�n tine să iei o decizie ș� i nu te baza pe nicio garanț�ie
externă. Oferă-ț�i satisfacț�ie chiar ț�ie î�nsuț�i; nu te
mai conforma unor standarde externe.
• Î�ncearcă să trăieș� ti î�n momentul prezent ș� i să faci
î�n aș� a fel î�ncât „trebuie“ ș� i regulile tale să se aplice
doar clipei de faț�ă. Î�n loc să presupui că sunt uni-
versal valabile, recunoaș� te-le ca fiind valabile doar
î�n acest moment.
• Abț�ine-te să divulgi altor persoane comportamen-
tul tău de î�ncălcare a regulilor. Este un lucru care te
priveș� te doar pe tine ș� i nu vrei să ajungi î�ntr-o poziț�ie
de căutare a aprobării, motivul pentru care te opui
enculturaț�iei fiind î�n acest caz dorinț�a de a atrage
atenț�ia ș� i, implicit, adulaț�ia persoanelor din jur.
• Debarasează-te de rolurile pe care tu (ș� i alț�ii) i le-aț�i
repartizat vieț�ii tale. Fii ce vrei tu să fii, nu ce crezi
că ar trebui să fii – ca bărbat, femeie, adult, profe-
sionist sau orice altceva.
• Refuză pentru câte o bucată de conversaț�ie să te

mai concentrezi pe alte persoane. Î�ncearcă pentru
intervale tot mai lungi să nu arunci vina î�n spina-
rea altcuiva, să nu te plângi ș� i nici să le găseș� ti cu-
sururi unor oameni, evenimente sau idei.
• Nu mai aș� tepta ca alț�ii să se schimbe. Î�ntrebă-te de
ce alț�ii ar trebui să fie diferiț�i doar pentru că aș� a
ț�i-ar plăcea ț�ie mai mult. Conș� tientizează că fiecare
persoană are dreptul să fie orice alege ea să fie,
chiar dacă pe tine te irită.
• Elaborează o listă a vinovăț�iei, î�n care să scrii î�n de-
taliu tot ce nu î�ț�i place la tine. Poate arăta cam aș� a:
Ce nu-mi place la mine

Cine/Ce este de vină
și la viața mea
Sunt prea gras/ă.............................. Sara Lee, metabolismul meu,
mama, McDonald’s, moș� tenirea
genetică
Nu am vederea bună...................... Părinț�ii, bunicii, Dumnezeu,
moș� tenirea genetică, temele de
la ș� coală, furnizorul de energie
electrică
Nu mă pricep la Î�nvăț�ătorul, sora, genele defici-
matematică........................................ ente, mama
Nu am iubit/ă.................................... Norocul, ciudaț�ii din ș� coala
mea, părinț�ii, lipsa machiajului
Sunt prea î�nalt/ă............................. Moș� tenirea genetică, Dumnezeu,
mama
Sunt nefericit/ă............................... Economia, indicii bursieri, divor-
ț�ul, copiii mei (care mă urăsc),
boala
Sânii mei sunt prea mici.............. Mama, moș� tenirea genetică,

norocul, alimentaț�ia proastă din
copilărie, Dumnezeu, Satana
Părul meu nu are culoarea Helena Rubinstein, ereditatea,
potrivită.............................................. prietena mea, soarele
Starea î�n care se află lumea azi Preș� edinț�ii Ford, Nixon, Johnson
mă deranjează.................................. etc., comuniș� tii, î�ntreaga
umanitate
Vecinii mei sunt răutăcioș� i.......... Cartierul, „genul ăla de oameni“,
normele primăriei
Rezultatele mele la tenis sunt Vântul, soarele, fileul prea sus/
nule....................................................... jos, distragerea atenț�iei, crampe-
le, durerea de la braț�, picior etc.
Nu mă simt bine............................... Metabolismul, menstruaț�ia,
doctorul, hrana, căldura, frigul,
vântul, ploaia, polenul (practic,
orice)
La final, î�nsumează punctajul pe care i l-ai acordat fie-

cărei acuze ș� i vezi dacă eș� ti altfel acum, după ce ai găsit
vinovaț�ii ș� i ai atribuit corespunzător doza de vină oameni-
lor ș� i lucrurilor responsabile pentru felul î�n care te simț�i.
Nu e uimitor? Eș� ti exact la fel. Fie că arunci vina pe ceva sau
cineva, fie că nu faci asta, rămâi tot aș� a cum eș� ti, câtă vre-
me nu faci ceva constructiv pentru a corecta lucrurile care
î�ț�i displac. Poț�i folosi acest exerciț�iu ca pe-o modalitate de
a observa inutilitatea î�nvinovăț�irii altcuiva.
• Anunț�ă cu voce tare că tocmai ai î�nvinovăț�i pe cine-

va sau ceva ș� i că te străduieș� ti să elimini acest com-
portament. Declarând acest lucru ca obiectiv, vei fi
atent la tendinț�ele tale î�n această privinț�ă.
• Decide că toată nefericirea pe care o alegi nu va fi

niciodată pusă pe seama altcuiva, ci doar pe seama
ta ș� i a comportamentului tău. Reaminteș� te-ț�i con-
stant că orice nefericire căreia î�i este atribuită o
cauză externă î�ț�i consolidează propria robie, deoa-
rece implică faptul că tu nu deț�ii niciun control asu-
pra ta ș� i a cauzelor, ci că ele te controlează pe tine.
• Când o altă persoană aruncă vina pe ceva sau cine-
va, î�ntreab-o politicos: „Ai vrea să ș� tii dacă eu vreau
să aud ce î�mi spui tu mie acum?“ Mai exact, î�nvaț�ă-i
pe cei din jur să nu te folosească pe post de recipi-
ent pentru acuze ș� i î�ncepe să cataloghezi ca atare
acț�iunile de culpabilizare ș� i reproș� venite de la per-
soanele din jur, pentru a reuș� i să le identifici ș� i la tine.
Le poț� i semnala cu remarci inofensive precum:
„Tocmai l-ai î�nvinovăț�it pe George pentru felul î�n
care te simț�i. Chiar crezi că el e vinovat?“ Sau: „Tot
repeț�i că, dacă ar creș� te cotaț�iile bursiere, ai fi mai
fericit. Î�i aloci acestei instituț�ii un control mare asu-
pra vieț�ii tale.“ Dezvăluirea făț�iș� ă a acuzelor lansa-
te de alț�i oameni ș� i a obligaț�iilor impuse de ei te va
ajuta să elimini comportamentul de acest gen pe
care l-ai adoptat.
• Î�ntoarce-te la listele cu „trebuie“ discutate mai
devreme î�n acest capitol ș� i î�ncearcă să î�nlocuieș� ti
unele dintre aceste obiș� nuinț�e vechi cu comporta-
mente noi ș� i diferite – de exemplu, să serveș� ti cina
mai târziu ori să î�ncerci o nouă poziț�ie sexuală sau
să porț�i ce î�ț�i place. Î�ncepe să ai î�ncredere î�n tine ș� i
să nu mai acorzi atât de multă importanț�ă acelor
obligaț�ii impuse de factori externi.
• Reaminteș� te-ț�i singur că pe tine nu ceea ce fac alț�i

oameni te deranjează, ci reacț�ia ta la acț�iunile lor.
Î�n loc să spui „Nu ar trebui ca ei să facă asta“, spune
„Mă î�ntreb de ce î�mi bat eu capul cu ce fac ei“.
Câteva considerații finale privind

comportamentul de tip „trebuie“
Î�n 1838, Ralph Waldo Emerson scria î�n Literary Ethics (Etica
literară):
Oamenii macină și iar macină în moara banalități-

lor și nu iese nimic altceva decât tot ce-au pus acolo.
Dar în momentul în care ei renunță la obiceiurile
vechi pentru un gând spontan, atunci poezia, înțe-
lepciunea, speranța, virtutea, cultura, anecdotele,
toate sar în ajutorul lor.
Ce gând frumos! Dacă respecț�i tradiț�ia, te asiguri că vei

rămâne mereu la fel. Î�nsă dacă te desprinzi de ea, lumea va
fi a ta ș� i o vei putea folosi oricât de creativ alegi tu.
Judecă-ț�i singur conduita ș� i î�nvaț�ă să te bazezi pe tine
î�nsuț�i î�n prezent, pentru luarea deciziilor. Î�ncetează să mai
cauț�i răspunsurile î�ntr-o viaț�ă î�ntreagă de norme ș� i tradi-
ț�ii. Fredonează-ț�i propriul cânt al fericirii, aș� a cum alegi tu
să-l cânț�i, fără să ț�ii cont de cum „ar trebui“ să sune.
Capitolul VIII
Capcana dreptății
Dacă lumea ar fi atât de organizată încât totul să decurgă

așa cum se cuvine, ființele n-ar putea supraviețui nici măcar
o zi. Păsărilor li s-ar interzice să mai mănânce viermișori
și interesele fiecărui om ar trebui respectate.
S untem condiț�ionaț�i să căutăm dreptatea î�n viaț�ă, iar

când nu o găsim, ne î�ncearcă sentimente de furie, neli-
niș� te sau frustrare. Î�n realitate, ar fi la fel de productiv să
căutăm fântâna tinereț� ii sau vreun alt mit de acest fel.
Dreptatea nu există. Nu a existat ș� i nu va exista niciodată.
Lumea, pur ș� i simplu, nu-i construită aș� a. Măcălendrii mă-
nâncă viermi. Lucrul ăsta nu-i drept pentru viermi. Păien-
jenii mănâncă muș� te. Lucrul ăsta nu-i drept pentru muș� te.
Pumele omoară coioț�i. Coioț�ii omoară bursuci. Bursucii
omoară ș� oareci. Ș� oarecii omoară gândaci. Iar gândacii... Nu
trebuie decât să priveș� ti î�n natură, ca să î�ț�i dai seama că nu
există dreptate pe lumea asta. Tornadele, inundaț�iile, fie-
care tsunami ș� i toate secetele sunt ș� i ele nedrepte. Ideea
asta de dreptate e un concept mitologic. Lumea ș� i oamenii
care vieț�uiesc î�n ea continuă să fie nedrepț�i î�n fiecare zi.
Poț�i alege să fii fericit sau nefericit, dar asta nu are nicio
legătură cu nedreptatea pe care o vezi î�n jurul tău.
Nu este o viziune sumbră asupra omenirii, ci o expune-

re corectă a felului î�n care funcț�ionează lumea. Dreptatea e
doar un concept care nu are aproape nicio aplicabilitate,
î�ntrucât corespunde propriilor alegeri subiective privind
î�mplinirea ș� i fericirea. Ș� i totuș� i, prea mulț�i dintre noi au
tendinț�a să pretindă ca dreptatea să fie o parte inerentă a
relaț�iilor cu cei din jur: „Nu e corect“; „N-ai nici tu dreptul
să faci asta, dacă eu nu pot“ sau „Eu ț�i-aș� face ț�ie aș� a ceva?“
Acestea sunt replicile pe care le rostim. Căutăm dreptatea
ș� i folosim lipsa ei ca pe-o justificare a nefericirii. Î�nsă nu
căutarea dreptăț�ii este un comportament nevrotic. Aceas-
ta devine o zonă eronată atunci când te pedepseș� ti singur
cu o emoț�ie negativă î�n momentul î�n care nu vezi apărând
dovezile dreptăț� ii, pe care o pretinzi î�n zadar. Î� n cazul
acesta, comportamentul toxic nu e dorinț�a de dreptate, ci
blocajul pe care-l provoacă realitatea nedreaptă.
Cultura noastră ne promite dreptate. Politicienii fac
referire la ea î�n toate campaniile electorale: „Avem nevoie
de egalitate ș� i dreptate pentru toț�i.“ Î�nsă zi după zi – ba nu,
veac după veac – lipsa dreptăț�ii se perpetuează. Sărăcia,
războaiele, molimele, infracț�iunile, prostituț�ia, consumul de
droguri ș� i crimele persistă generaț� ie după generaț� ie, î�n
viaț� a publică ș� i cea privată deopotrivă. Iar dacă e să ne ghi-
dăm după istoria omenirii, vor continua toate ș� i de acum
î�ncolo.
Nedreptatea este o constantă, dar tu, î�n infinita ta î�nț�e-
lepciune nou dobândită, poț�i decide să lupț�i î�mpotriva ei ș� i
să refuzi să fii atras î�ntr-un blocaj emoț�ional din cauza ei.
Te poț�i strădui să contribui la eliminarea nedreptăț�ii ș� i
poț�i decide să nu fii afectat psihic de ea.
Capcana dreptății 229
Sistemul juridic promite dreptate. „Oamenii cer să se facă

dreptate“, iar unii dintre ei chiar se străduiesc să o obț�ină.
Î�nsă î�n general nu reuș� esc. Cei cu bani nu sunt condamnaț�i.
Judecătorii ș� i poliț�iș� tii sunt adesea mituiț�i de oameni influ-
enț�i. Preș� edinț�ii ș� i vicepreș� edinț�ii Statelor Unite sunt graț�iaț�i
sau abia dacă sunt admonestaț�i pentru infracț�iuni evidente.
Cei săraci umplu î�nchisorile ș� i nu au aproape nicio ș� ansă
de a se opune sistemului. Nu e drept. Dar e adevărat. Spiro
Agnew se î�mbogăț�eș� te prin evaziune fiscală. Richard Nixon
este exonerat, iar acoliț�ii lui stau câteva luni î�ntr-un peni-
tenciar de minimă securitate, î�n timp ce săracii ș� i membrii
grupurilor minoritare putrezesc î�n puș� cării aș� teptându-ș� i
procesele, aș� teptând o ș� ansă. O simplă vizită la orice jude-
cătorie sau sediu de poliț�ie locală arată că celor influenț�i li
se aplică un set diferit de reguli, deș� i autorităț�ile neagă cu
vehemenț�ă acest lucru. Unde este dreptatea? Nicăieri! De-
cizia ta de a lupta î�mpotriva nedreptăț�ii este, î�ntr-adevăr,
admirabilă, î�nsă alegerea ta de a te supăra din cauza ei este
la fel de nevrotică precum vinovăț�ia, căutarea aprobării sau
orice alt comportament dăunător propriei persoane care
constituie zona ta eronată.
„Nu-i corect!“
(sloganul relațiilor neproductive)
Dorinț�a de dreptate se poate infiltra î�n relaț�iile tale perso-
nale, î�mpiedicându-te să comunici eficient cu oamenii din
jur. Sloganul „Nu-i corect!“ este una dintre cele mai frec-
vente – ș� i distructive – lamentaț�ii ale unei persoane î�n faț�a
alteia. Pentru a considera că un lucru e nedrept, trebuie să
te compari cu un alt individ sau cu un grup de indivizi. Gân-
direa ta decurge cam aș� a: „Dacă ei pot s-o facă, pot ș� i eu“;
„Nu-i corect ca tu să ai mai mult ca mine“; „Dar eu n-am

făcut asta; tu de ce s-o faci?“. Ș� i tot aș� a. Î�n acest caz, se poa-
te spune că stabileș� ti ce este bine pentru tine î�n baza com-
portamentului altor persoane. Ele deț�in controlul asupra
emoț�iilor tale, nu tu. Dacă eș� ti supărat din cauză că nu ai
putut face un lucru pe care l-a făcut altcineva, atunci l-ai
lăsat pe el (sau ea) să te controleze. De fiecare dacă când te
compari cu o altă persoană, joci jocul „Nu-i corect!“ ș� i re-
nunț�i la independenț�a ta, î�n favoarea gândirii direcț�ionate
spre factori externi.
Am o clientă, o tânără atrăgătoare pe nume Judy, care
este un bun exemplu al acestei gândiri autodistructive. Judy
se plângea de cinci ani din cauza căsniciei sale nefericite.
Î�ntr-o seară, la ș� edinț�a de consiliere psihologică, a repro-
dus î�n faț�a grupului o dispută maritală. Când tânărul care
interpreta rolul soț�ului ei, care lucra ca agent de asigurări,
i-a spus ceva neplăcut, Judy i-a răspuns imediat cu: „De ce-ai
spus asta? Eu nu î�ț�i spun niciodată ț�ie lucruri dintr-astea.“
Apoi, când el i-a menț�ionat pe cei doi copii ai lor, Judy a
replicat: „Nu-i corect. Eu niciodată nu aduc copiii î�n discu-
ț�ie, când ne certăm.“ După ce jocul de rol s-a î�ndreptat către
activităț�ile din timpul liber dintr-o anumită seară, argumen-
tul lui Judy a fost din nou: „Nu-i drept. Tu ieș� i tot timpul î�n
oraș� , iar eu trebuie să stau acasă cu cei mici.“
Î�n opinia lui Judy, căsnicia trebuie să funcț�ioneze î�n
baza unei foi de pontaj. Una mie, una ț�ie. Totul trebuie să
fie corect. Dacă eu mă comport aș� a, ș� i tu trebuie să te com-
porț�i la fel. Nici nu e de mirare că suferea ș� i avea resenti-
mente mai tot timpul, fiind mai preocupată de combaterea
unor nedreptăț�i imaginare, decât de analizarea ș� i, poate,
î�mbunătăț�irea căsniciei sale.
Dorinț�a de dreptate a lui Judy era o fundătură nevroti-

că. Evalua comportamentul soț�ului î�n funcț�ie de-al său ș� i
fericirea sa, î�n funcț�ie de comportamentul soț�ului. Dacă ar
fi î�ncetat să mai ț�ină constant o evidenț�ă ș� i ar fi î�nceput să
acț�ioneze aș� a cum voia, fără să i se mai simtă datoare par-
tenerului, relaț�ia lor s-ar fi î�mbunătăț�it considerabil.
Corectitudinea este un concept exterior sinelui – o mo-
dalitate de a evita să preiei controlul asupra vieț�ii tale. Î�n
loc să te gândeș� ti că un anumit lucru e nedrept, poț�i hotărî�
ce vrei cu adevărat, iar apoi ai ș� ansa de a î�ncepe să concepi
strategii pentru a obț�ine acel ceva, indiferent ce vrea sau
face oricine altcineva pe lumea asta. Adevărul este că fieca-
re om e diferit ș� i, oricât te-ai plânge tu că alț�ii o duc mai
bine, nu vei obț�ine nicio schimbare pozitivă. Va trebui să
abandonezi raportarea la celălalt ș� i să arunci binoclul care
se concentrează pe ce fac alț�ii. Unii lucrează mai puț�in ș� i
câș� tigă mai mulț�i bani. Alț�ii sunt promovaț�i pe criteriul fa-
voritismului, când tu ai abilităț�ile necesare postului. Soț�ul
(sau soț�ia) ș� i copiii tăi vor continua să facă lucrurile altfel
decât tine. Dar dacă tu te concentrezi pe sine ș� i nu te mai
compari cu alț�ii, nu vei mai avea nicio ocazie să te amărăș� ti
din cauza inegalităț�ii pe care o constaț�i. Fundalul pentru
(practic) orice nevroză este faptul că acorzi o importanț�ă
mai mare comportamentului altor persoane, decât celui
propriu. Dacă te ghidezi după fraze precum „Dacă poate el,
trebuie să pot ș� i eu“, î�ț�i trăieș� ti viaț�a î�n baza acț�iunilor altor
persoane ș� i nu î�ț�i construieș� ti niciodată o viaț�ă proprie.
Gelozia, o altă „căutare a dreptății“

Scriitorul John Dryden spunea că gelozia este „icterul sufle-
tului“. Dacă gelozia e o piedică î�n calea ta ș� i creează blocaj
emoț�ional, poț�i să-ț�i stabileș� ti ca obiectiv eliminarea aces-
tui zbucium inutil. Gelozia î�nseamnă să pretinzi ca un om
să te iubească î�ntr-un anumit fel, iar dacă nu face asta, să
spui „Nu-i corect“. Un astfel de sentiment e generat de lipsa
de î�ncredere î�n sine, fiind o activitate cu orientare asupra
unor factori externi. Gelozia î�ngăduie ca acț�iunile altei per-
soane să î�ț�i provoace ț�ie disconfort emoț�ional. Oamenii care
chiar se plac pe ei î�nș� iș� i nu aleg gelozia ș� i nici nu î�ș�i î�ngă-
duie să fie supăraț�i, atunci când altcineva joacă murdar.
Nu poț�i prezice niciodată cum va reacț�iona persoana
iubită faț�ă de un alt om, dar dacă ea alege să fie tandră sau
iubitoare, vei simț�i imboldul geloziei numai dacă te gândeș� ti
că deciziile sale au vreo legătură cu tine. Doar că menta-
litatea asta e alegerea ta. Dacă partenerul tău iubeș� te pe
altcineva, nu este „nedrept“, ci doar... aș� a este. Dacă tu cata-
loghezi comportamentul său ca fiind nedrept, vei î�ncerca
probabil să î�ț�i dai seama de ce. Un exemplu perfect este
una dintre clientele mele, care era furioasă din cauză că
soț�ul ei avea o amantă. A devenit obsedată de î�ncercarea
de a afla de ce. Se î�ntreba constant „Cu ce-am greș� it?“; „Ce-i
î�n neregulă cu mine?“; „Nu am fost î�ndeajuns de bună pen-
tru el?“ ș� i alte î�ntrebări asemănătoare, prin care î�ș�i trăda
î�ndoiala de sine. Helen se gândea mereu la cât de nedreap-
tă era infidelitatea soț�ului. I-a trecut prin cap chiar să î�ș�i
găsească ș� i ea un amant, ca să echilibreze situaț�ia. Plângea
foarte mult, iar î�n sufletul ei alternau furia ș� i tristeț�ea.
Gândirea defectuoasă a lui Helen (care î�i provoca multă
nefericire) provenea din dorinț�a ei de dreptate, iar asta o
sufoca î�n cadrul relaț�iei. A transformat alegerea soț�ului ei

de a î�ntreț�ine relaț�ii sexuale cu altă femeie î�ntr-un motiv de
supărare. Î�n acelaș� i timp, folosea comportamentul lui ca
argument pentru a face un lucru pe care, probabil, voia să-l
facă de mult timp – dar s-a abț�inut, pentru că nu era corect.
Insistenț�a aspră a lui Helen de a-ș� i face dreptate denota
convingerea că, dacă ar fi avut ea prima o aventură, soț�ul
ar fi trebuit să-i plătească cu aceeaș� i monedă. Starea emo-
ț�ională a lui Helen nu avea să se î�mbunătăț�ească până ce
nu avea să decidă că hotărârea lui nu a avut nimic de-a face
cu ea ș� i că el s-ar putea să aibă mii de motive personale
(niciunul legat de Helen) pentru explorările sale sexuale.
Poate a vrut doar să facă ceva diferit, poate s-a î�ndrăgostit
de altă femeie decât soț�ia lui sau poate a vrut să î�ș�i dove-
dească virilitatea ori să fugă de bătrâneț�e. Oricare ar fi fost
motivul, nu a avut nicio legătură cu Helen. Ea putea privi
aventura lor ca pe o relaț�ie dintre alț�i doi oameni, ș� i nu ca
pe un lucru făcut î�mpotriva ei. Supărarea era doar la latitu-
dinea lui Helen. Ea putea continua să se autoflageleze cu ge-
lozia, care o făcea să simtă că e mai puț�in importantă decât
soț�ul ei sau decât amanta lui, sau... putea admite că aventu-
ra altcuiva nu are nicio legătură cu propria stimă de sine.
Câteva comportamente tipice pretenției

de a avea dreptate
Comportamentul de „căutare a echităț�ii“ este vizibil î�n toa-
te sferele vieț�ii. Dacă eș� ti câtuș� i de puț�in atent, vei vedea
cum astfel de demersuri ies la iveală constant – atât la tine,
cât ș� i la alț�i oameni. Iată câteva dintre cele mai răspândite
exemple ale acestui tip de comportament.
• Te plângi că alț�ii câș� tigă mai mulț�i bani pentru ace-

eaș� i muncă prestată.
• Spui că nu este corect că oameni ca Frank Sinatra,
Sammy Davis, Barbra Streisand, Catfish Hunter sau
Joe Namath să aibă salariile pe care le au ș� i te supă-
ră acest lucru.
• Te deranjează că unii scapă basma curată după ce
comit infracț�iuni, iar tu eș� ti prins mereu. De la vi-
tezomanii de pe autostradă, până la graț�ierea lui
Nixon, tu susț�ii sus ș� i tare că dreptatea trebuie să
î�nvingă î�n toate cazurile.
• Faci enunț�uri retorice de tipul „Eu m-aș� comporta
aș� a cu tine?!“, prezumț�ia fiind aceea că toată lumea
trebuie să fie exact ca tine.
• Î�ntorci toate favorurile care ț�i se fac. („Dacă mă in-
viț�i la cină, î�ț�i sunt dator ș� i eu cu o masă sau măcar
cu o sticlă de vin.“) Acest tip de comportament e
justificat adesea ca ț�inând de bunele maniere sau
de politeț�e, dar î�n realitate este pur ș� i simplu o mo-
dalitate de a echilibra balanț�a.
• Răspunzi la sărutări sau spui „Ș� i eu te iubesc!“, î�n
loc să accepț�i gestul sau declaraț�ia ș� i să î�ț�i exprimi
propriile sentimente doar atunci când alegi tu. Ț� i
se pare de la sine î�nț�eles că nu-i corect să primeș� ti
un „Te iubesc!“ sau un sărut, fără să oferi ș� i tu unul
î�n schimb.
• Faci sex cu cineva din datorie, deș� i nu ai vrea, pen-
tru că nu este corect să fii necooperant. Prin urmare,
acț�ionezi din dorinț�a de dreptate, ș� i nu î�n baza a
ceea ce ț�i-ar plăcea să faci î�ntr-un anumit moment.
• Insiș� ti mereu ca lucrurile să se deruleze cu consec-

venț�ă. Ar fi recomandat să-ț�i aminteș� ti replica lui
Emerson (deseori greș� it citată): „Consecvenț�a ne-
săbuită e năluca minț�ilor î�nguste.“ Dacă î�ț�i doreș� ti
ca lucrurile să fie î�ntotdeauna „aș� a cum trebuie“,
atunci te î�ncadrezi î�n această categorie a „minț�ilor
î�nguste“.
• Î�n discuț�ii purtate î�n contradictoriu, insiș� ti să se
tragă o concluzie clară, care să arate că î�nvingătorii
au dreptate ș� i perdanț�ii ș� i-au recunoscut greș� eala.
• Foloseș� ti argumentul dreptăț�ii pentru a-ț�i satisface
propriile dorinț�e: „Tu ai ieș� it aseară, nu-i corect ca
eu să stau acum î�n casă.“ Apoi te superi din cauza
nedreptăț�ii suferite.
• Remarci că „nu-i drept“ faț�ă de copii, părinți sau ve-
cini ș� i faci lucruri pe care ai prefera să nu le faci,
pentru ca mai apoi să te umpli de resentimente. Î�n
loc să dai vina pe lipsa dreptăț�ii pentru tot dezas-
trul ăsta, mai bine ia î�n calcul propria ta neputinț�ă
de a decide singur ce este cel mai bine pentru tine.
• Joci jocul „dacă el poate, atunci pot ș� i eu“ prin care
justifici un lucru prin prisma comportamentului
altei persoane. Acesta poate fi un motiv nevrotic
pentru a î�nș� ela, a fura, a flirta, a minț�i, a î�ntârzia
sau orice alt lucru pe care ai prefera să nu-l incluzi
î�n sistemul tău de valori. Pe ș� osea, te bagi î�n faț�a
altui ș� ofer pentru că aș� a ț�i-a făcut ș� i el ț�ie sau laș� i
faza lungă aprinsă pentru că maș� inile care se apro-
pie fac la fel – practic, î�ț�i pui viaț�a î�n pericol, pentru
că ț�i-a fost violat simț�ul dreptăț�ii. Aceasta este prac-
tica de tipul „m-a lovit, aș� a că l-am lovit ș� i eu“, pe
care o adoptă deseori copiii care au văzut acest tip

de comportament de mii de ori la părinț�ii lor. Când
e dusă î�n mod ridicol la extrem, devine chiar cauză
de război.
• Când iei un cadou pentru o persoană, cheltui la fel
de mulț�i bani cât a dat ș� i ea pe cadoul oferit ț�ie.
Î�ntorci fiecare favoare cu o altă favoare, de valoare
egală. Menț�ii egalitatea pe foaia de pontaj, î�n loc să
faci ceea ce ț�i-ar plăcea î�n astfel de situaț�ii. Căci,
până la urmă, „trebuie să fii corect“.
Iată, aceasta a fost scurta noastră plimbare pe Calea

Dreptăț�ii, pe care tu ș� i toț�i cei din jurul tău vă rătăciț�i (ade-
sea doar uș� or zguduiț�i), din cauza unei sentinț�e inutile din
capul vostru, care vă spune că totul trebuie să fie... corect.
Câteva dintre beneficiile psihologice ale celor

care caută dreptatea cu orice preț
Î�n general, recompensele pentru acest tip de comportament
ț�in de faptul că mută centrul de interes dinspre realitate
către un fel de lume de vis care nu va exista niciodată. Cele
mai frecvente motive pentru care continui „să pretinzi drep-
tate“ prin gândirea ș� i comportamentul tău sunt:
• Te simț�i mândru de tine că eș� ti un om corect. E o

modalitate de a te simț�i superior ș� i mai bun decât
alț�ii. Câtă vreme insiș� ti asupra unui sistem justiț�iar
mitologic aplicat î�n orice circumstanț�ă ș� i apoi ai
grijă să ț�ii scorul î�n detaliu pe foaia de pontaj, î�ț�i
poț�i păstra sentimentul de superioritate ș� i î�ț�i poț�i
trăi prezentul plin de î�ngâmfare, î�n detrimentul

unei vieț�i trăite cu folos.
• Te consideri î�ndreptăț�it să renunț�i la responsabili-
tatea asupra propriei persoane ș� i î�ț�i poț�i justifica
blocajul î�nvinuind persoane ș� i evenimente inechi-
tabile. Î�ț�i găseș� ti un ț�ap ispăș� itor pentru neputinț�a
ta de a fi ș� i a simț�i doar ce alegi tu. Î�n acest fel, poț�i
evita riscurile ș� i efortul dificil de a te schimba. Cât
timp nedreptatea este cauza problemelor tale, nu ai
cum să te schimbi până când nedreptatea nu va
dispărea – fapt care, desigur, nu se va î�ntâmpla
niciodată.
• Nedreptatea te ajută să primeș� ti atenț�ie ș� i milă, dar
ș� i să te umpli de autocompătimire. Lumea a fost
nedreaptă cu tine, iar acum toț�i cei din jurul tău
trebuie să-ț�i plângă de milă, iar tu să le plângi pe
umăr. Aceasta este o altă tehnică minunată de a
evita schimbarea. Atenț�ia, mila ș� i autocompătimi-
rea sunt recompensele tale, iar tu le foloseș� ti ca pe
un fel de cârjă, î�n loc să preiei controlul asupra
propriei persoane ș� i să elimini obiș� nuinț�a de a te
compara cu alț�ii.
• Poț�i justifica tot felul de comportamente imorale,
ilegale ș� i inadecvate, punându-ț�i acț�iunile pe sea-
ma altcuiva. „Dacă poate el, pot ș� i eu.“ E o modali-
tate respectabilă de justificare a oricărui tip de
comportament.
• Î�ț�i oferi singur o scuză senzaț�ională pentru inefici-
enț�a ta. „Dacă ei nu fac nimic, n-o să fac nici eu.“ Un
truc isteț� pentru a-ț�i justifica lenea, oboseala sau
frica.
• Î�ț�i oferă un subiect de conversaț�ie ș� i te ajută să nu

le spui nimic despre tine celor din jur. Plânge-te de
toate nedreptăț�ile din lume ș� i nu se va rezolva ni-
mic, î�nsă... măcar a trecut timpul ș� i aț�i reuș� it să evi-
taț�i o interacț�iune mai sinceră ș� i mai personală.
• Cât timp deț�ii un concept al dreptăț�ii, poț�i mereu
să iei decizia „corectă“.
• Î�i poț�i manipula pe cei din jur, î�n special pe copiii
tăi, amintindu-le că sunt nedrepț�i cu tine dacă nu
sunt exact ca tine ș� i nu ț�in o evidenț�ă clară a tot ce
se oferă ș� i se primeș� te î�n relaț�ia voastră. O mane-
vră frumuș� ică pentru a avea tu câș� tig de cauză.
• Poț�i justifica acț�iunile răzbunătoare cu argumentul
că totul trebuie să fie drept. Aceasta e o tactică de a
scăpa nepedepsit pentru tot felul de activităț�i ma-
nipulatoare ș� i dubioase. Răzbunarea ta e î�ndreptă-
ț�ită, fiindcă totul trebuie să fie drept ș� i egal. Aș� a
cum trebuie să î�ntorci o favoare, trebuie să î�ntorci
ș� i o răutate.
Pe scurt, acesta e sistemul psihologic de perpetuare a

pretenț�iei de a avea dreptate. Î�nsă un astfel de sistem de
sprijin nu e de nezdruncinat. Î�n cele ce urmează, vei găsi
câteva metode strategice pentru a te debarasa de acest tip
de gândire ș� i a elimina zona eronată a nevoii de dreptate.
Câteva strategii pentru a renunța la insistența

inutilă de a se face dreptate
• Scrie o listă cu toate lucrurile pe care le consideri
nedrepte î�n lumea ta. Foloseș� te-ț�i mai apoi lista ca
ghid pentru acț�iuni personale eficiente. Pune-ț�i ur-
mătoarea î�ntrebare importantă: „Vor dispărea toate
nedreptăț�ile, dacă mă supăr eu?“ Evident că nu. Ata-
când gândirea eronată care î�ț�i provoacă supărarea,
vei reuș� i să te eliberezi din capcana dreptăț�ii.
• Reformulează-ț�i spusele. Când te trezeș� ti că spui lu-
cruri precum „Eu ț�i-aș� face ț�ie asta?“ sau ceva ase-
mănător, î�nlocuieș� te formularea cu „Tu eș� ti diferit
de mine, chiar dacă î�mi vine greu să accept asta î�n
momentul de faț�ă“. Acest demers va î�nlesni comu-
nicarea dintre tine ș� i cealaltă persoană, î�n loc să o
î�ngrădească.
• Î�ncepe să î�ț�i priveș� ti viaț�a emoț�ională ca fiind inde-
pendentă de acț�iunile altor persoane. Noua perspec-
tivă te va elibera din lanț�urile suferinț�ei resimț�ite
atunci când ceilalț�i se comportă altfel decât ț�i-ai
dori tu.
• Î�ncearcă să priveș� ti fiecare decizie î�n perspectivă,
nu ca pe un eveniment grandios care î�ț�i va schimba
viaț�a. Carlos Castaneda remarca următoarele des-
pre omul î�nț�elept:

Trăiește acționând, nu gândindu-se la acțiune și nici
gândindu-se la ce va gândi după ce va termina de
acționat... Știe că viața lui se va sfârși mult prea cu-
rând; știe (pentru că vede în jur) că niciun lucru nu-i
mai important decât altul... Așadar, omul înțelept
transpiră și respiră și, dacă te uiți la el, pare un om

banal; numai că el își ține sub control nebunia vieții.
Și, cum niciun lucru nu-i mai important ca altul, în-
țeleptul alege o acțiune oarecare și o îndeplinește de
parcă ar fi cea mai importantă pentru el. Nebunia
sa controlată îl face să spună că faptele lui chiar
sunt importante și îl face să acționeze de parcă chiar
ar fi, deși el știe că nu este așa. Astfel, când își termi-
nă treaba, se retrage în pace și – fie că faptele lui au
fost bune, fie rele, fie că au dat roade, fie că nu – pe
el nu îl mai interesează.*
• Î�nlocuieș� te declaraț�ia „Nu-i corect...“ cu „Păcat că...“

sau „Aș� prefera ca...“. Prin urmare, î�n loc să insiș� ti
ca lumea să fie altfel decât este de fapt, î�ncepe să
accepț�i realitatea – dar nu neapărat să o aprobi.
• Elimină termenii de comparaț�ie proveniț�i din exte-
riorul tău. Stabileș� te-ț�i propriile obiective, indife-
rent ce-ar face Tom, Dick sau Harry. Pune-ț�i î�n gând
să fii ce vrei tu, fără să te ghidezi după ce au (sau nu
au) alț�ii.
• Corectează-te cu voce tare, când foloseș� ti fraze care
cer o conformare. Î�nlocuieș� te o replică de tipul „Eu
mereu te sun când î�ntârzii, tu de ce nu m-ai sunat
pe mine?“ cu „M-aș� fi simț�it mai bine, dacă m-ai fi
sunat“. Î�n acest fel, elimini noț�iunea eronată conform
căreia motivul altei persoane pentru a te suna tre-
buie să fie dorinț�a de a se asemăna mai mult cu tine.
* Carlos Castaneda, A Separate Reality: Further Conversations with Don

Juan, Pocket Books, New York, 1972. (n. aut.)
• Nu mai ț�ine scorul. Î�n loc să răsplăteș� ti pe cineva

cu vin sau cu o atenț�ie pentru că te-a invitat la cină
sau la petrecere, aș� teaptă până când simț�i tu că
vrei să faci asta ș� i trimite-i o sticlă de vin cu un bi-
let pe care să scrii: „Doar pentru că te consider o
persoană minunată.“ Nu-i nevoie să echilibrezi ba-
lanț�a prin schimburi reciproce. Fă ceva drăguț� pen-
tru că aș� a simț�i tu, nu pentru vreo ocazie specială.
• Cheltuie câț�i bani vrei tu pe un cadou, fără să te laș� i
influenț�at de cât au cheltuit alț�ii pentru tine. Nu da
curs invitaț�iilor din obligaț�ie sau din simț�ul drep-
tăț�ii. Decide cu cine vrei să te vezi bazându-te pe
standarde interne, nu externe.
• Stabileș� te-ț�i propriile standarde de conduită î�n fa-
milie bazându-te pe ceea ce consideri că este potri-
vit pentru tine. Pune-i ș� i pe ceilalț�i să procedeze la
fel. Apoi vezi dacă e posibil să faceț� i asta fără să
vă î�ncălcaț�i drepturile unul altuia. Dacă tu simț�i că
vrei să ieș� i î�n oraș� seara de trei ori pe săptămână,
dar nu ai cum pentru că trebuie să stea cineva cu
copiii, „dreptatea“ nu trebuie să intre î�n discuț�ie
atunci când iei o decizie. Î�ncearcă să angajezi o dă-
dacă ori să iei copiii cu tine sau să faci orice alt
aranjament care să mulț�umească pe toată lumea.
Î�nsă dacă vii cu vechea plângere cum că „Nu e co-
rect aș� a“, sigur le vei provoca tuturor resentimente
– ș� i nici nu vei pleca de acasă. Acț�ionează, nu te mai
plânge de nedreptăț�i. Pentru fiecare nedreptate pe
care o î�ntâmpini, există o rezolvare ce nu presupu-
ne să rămâi blocat î�n niciun fel.
• Aminteș� te-ț�i că răzbunarea e doar o modalitate de

a fi controlat de alț�ii. Fă ce hotărăș� ti tu că este bine
pentru tine, nu ce te î�mping ei să faci.
Acestea sunt doar câteva sugestii de î�nceput, care te

vor ajuta să fii mai fericit – după ce renunț�i la nevoia de a
te compara cu alț�ii ș� i de a folosi statutul lor ca barometru
al propriei fericiri. Nu nedreptatea contează, ci ceea ce faci
tu î�n privinț�a ei.
Capitolul IX
Renunță la tergiversare
– chiar acum
Ca să amâni ceva, nu-i nevoie să transpiri niciun pic.
E ș� ti delăsător? Dacă te asemeni cu majoritatea oameni-

lor, atunci răspunsul la această î�ntrebare este „da“. Î�nsă
probabil că ai prefera să nu mai trăieș� ti cu neliniș� tea lăun-
trică provocată de amânarea lucrurilor. Poate amâni multe
sarcini pe care vrei să le î�ndeplineș� ti, î�nsă dintr-un motiv
sau altul le tot tărăgănezi. Tergiversarea este un aspect
tare obositor al vieț�ii. Dacă eș� ti un caz grav, nu trece aproa-
pe nicio zi fără să spui: „Ș� tiu că trebuie să fac asta, dar o să
mă ocup eu mai târziu.“ Zona eronată a amânării este greu
de pus pe seama unor forț�e exterioare. Este doar mâna ta
– ș� i amânarea, ș� i disconfortul pe care î�l î�nduri din cauza ei.
Tergiversarea se apropie cel mai mult de o zonă eronată
universală. Foarte puț�ini oameni pot spune cu sinceritate
că nu amână nimic niciodată, deș� i acest lucru este nesănă-
tos pe termen lung. La fel ca î�n cazul tuturor zonelor ero-
nate, nu este nimic dăunător la comportamentul î�n sine. Î�n
realitate, amânarea nici nu există. Ori faci un lucru, ori nu
î�l faci, iar lucrurile pe care nu le faci sunt nefăcute, nu amâ-
nate. Nevrotică e reacț�ia ta emoț�ională ș� i blocajul aferent.
Dacă obiș� nuieș� ti să amâni lucrurile ș� i asta î�ț�i place, dacă

nu te simț�i deloc vinovat, neliniș� tit sau supărat, atunci con-
tinuă la fel – ș� i treci peste capitolul acesta. Î� nsă, pentru
majoritatea oamenilor, tergiversarea î�nseamnă doar a evi-
ta să trăieș� ti prezentul la capacitate maximă.
„Poate“, „sper“ și „îmi doresc“

Trei exprimări nevrotice ale delăsătorului constituie siste-
mul său de sprijin pentru a menț�ine obiceiul tergiversării:
„Sper ca totul să iasă bine.“
„Mi-aș� dori ca lucrurile să meargă mai bine.“
„Poate va fi bine.“
Î�n ele rezidă satisfacț�ia pe care o simte delăsătorul. Cât

timp spui „poate“, „sper“ sau „î�mi doresc“, ai un argument
pentru a nu face nimic acum. Dorinț�a ș� i speranț�a sunt o
pierdere de timp – nebunia celor care cred î�n basme. Ni-
ciuna dintre cele două nu a clădit vreodată ceva concret.
Sunt numai fraze oportune pentru sustragerea de la a-ț�i
sufleca mânecile ș� i a te apuca de toate treburile despre
care ai decis că sunt î�ndeajuns de importante pentru a fi
incluse pe lista de activităț�i din viaț�a ta.
Poț�i face orice î�ț�i pui î�n minte. Eș� ti puternic, capabil ș� i
nicidecum fragil. Dar dacă amâni lucrurile pentru un anu-
mit moment din viitor, cazi pradă evadării din realitate,
î�ndoielii de sine ș� i, cel mai important, autoamăgirii. Zona
tergiversării reprezintă un refugiu, dacă te fereș� ti să-ț�i î�n-
cerci puterile î�n clipa de faț�ă ș� i alergi după iluzia că totul va
fi bine... cândva.
Renunță la tergiversare – chiar acum 245
Inerția, ca strategie de viață

Iată fraza care î�ț�i alimentează inerț�ia î�n prezent: „Voi aș� -
tepta până când situaț�ia se va î�mbunătăț�i.“ Pentru mulț�i,
aceasta devine un mod de viaț�ă – amână î�ntotdeauna lucru-
rile pentru o zi care nu va sosi niciodată.
Mark, un client de-al meu, a venit la consiliere plân-
gându-se de căsnicia lui nefericită. Mark avea peste 50 de
ani ș� i era î�nsurat de aproape 30 de ani. Pe măsură ce discu-
tam, mi-am dat seama că nemulț�umirile lui Mark erau de
lungă durată. „Niciodată nu a mers bine, î�ncă de la bun î�n-
ceput“, a spus el la un moment dat. L-am î�ntrebat pe Mark
ce anume l-a făcut să continue timp de atâț�ia ani nefericiț�i.
„Tot speram că lucrurile se vor î�mbunătăț�i“, mi-a mărturi-
sit el. Aproape 30 de ani de speranț�ă, iar Mark ș� i soț�ia lui
î�ncă erau nefericiț�i!
Discutând mai pe larg despre viaț�a ș� i căsnicia lui Mark,
am aflat că se confrunta cu impotenț�a de cel puț�in un dece-
niu. L-am î�ntrebat dacă a cerut ajutor pentru această pro-
blemă. Nu, pur ș� i simplu a evitat sexul din ce î�n ce mai mult
ș� i a sperat ca problema să treacă de la sine. „Eram sigur că
situaț�ia se va î�mbunătăț�i“, î�ș�i repeta Mark remarca iniț�ială.
Mark ș� i căsnicia lui reprezintă un caz clasic de inerț�ie.
El fugea de problemele lui ș� i î�ș�i justifica evitarea spunând:
„Dacă aș� tept ș� i nu intervin, poate că situaț�ia se va rezolva de
la sine.“ Dar Mark a î�nț�eles că lucrurile nu se rezolvă nicio-
dată de la sine. Rămân exact aș� a cum sunt. Î�n cel mai bun
caz, lucrurile se schimbă, dar nu se î�mbunătăț�esc. Realita-
tea î�n sine – circumstanț�e, procese, evenimente, oameni –
nu se î�mbunătăț�eș� te singură. Dacă viaț�a ta este mai bună,
î�nseamnă că ai făcut ceva constructiv pentru asta.
Să analizăm mai atent comportamentul specific tergi-

versării ș� i felurile î�n care î�l putem elimina prin câteva solu-
ț�ii simple. Aceasta e o zonă pe care o poț�i curăț�a fără prea
mult „efort mintal“, deoarece tu singur ț�i-ai creat-o – fără
niciun fel de sprijin cultural, care e marca atât de multor
zone eronate.
Cum funcționează tergiversarea

Filozoful american Donald Marquis numea tergiversarea
„arta de a ț�ine pasul cu ziua de ieri“. La care eu aș� adăuga
„ș� i de a evita ziua de azi“. Iată cum funcț� ionează. Ș� tii că
ai anumite lucruri de făcut – nu dictate de alț�ii, ci alese de
tine î�n mod intenț�ionat. Cu toate astea, multe dintre ele ră-
mân nefăcute, chiar dacă tu î�ț�i spui că le vei face. Hotărârea
de a face î�n viitor un lucru pe care ai putea să-l faci acum e
un substitut acceptabil pentru acț�iune, î�ngăduindu-ț�i să te
amăgeș� ti că nu te compromiț�i î�n niciun fel dacă nu faci ce
ț�i-ai propus. E un sistem comod, care funcț�ionează cam
aș� a: „Ș� tiu că trebuie să fac asta, dar î�n realitate mi-e teamă
că n-o s-o fac cum trebuie sau că n-o să-mi placă s-o fac.
Aș� a că î�mi spun că o s-o fac altă dată, iar î�n felul ăsta nu
trebuie să recunosc faț�ă de mine î�nsumi că n-o s-o fac. Ș� i
este mai uș� or să mă î�mpac cu mine, dacă procedez aș� a.“
Acesta e raț�ionamentul convenabil, dar ș� i î�nș� elător, la care
poț�i apela atunci când te confrunț�i cu necesitatea de a face
un lucru neplăcut sau dificil.
Dacă î�n clipa de faț�ă trăieș� ti î�ntr-un fel, dar spui că î�n
viitor vei trăi altfel, faci niș� te declaraț�ii î�n vânt. Eș� ti doar o
persoană care amână mereu ș� i nu face niciodată ce are de
făcut.
Există, desigur, mai multe grade de tergiversare. Se poa-

te să amâni lucrurile până la un punct, iar apoi să î�ndepli-
neș� ti sarcina chiar î�nainte de termenul-limită. Iată î�ncă o
formă răspândită de autoamăgire. Dacă î�ț�i aloci un interval
minim de timp pentru a face o treabă, atunci poț�i justifica
rezultatele proaste sau performanț�ele slabe, spunându-ț�i:
„Pur ș� i simplu, n-am avut suficient timp.“ Dar ai timp bere-
chet. Doar ș� tii că oamenii ocupaț�i î�ș�i fac treburile. Î� nsă
dacă î�ț�i petreci timpul plângându-te de cât de multe ai de
făcut (tergiversare), atunci nu vei mai avea deloc timp să le
faci î�n momentul prezent.
Aveam odată un coleg specialist î�n tergiversare. Era me-
reu ocupat, căutând să î�ncheie afaceri noi ș� i spunând cât
de multe avea de făcut. Când vorbea, ceilalț�i oboseau nu-
mai imaginându-ș� i ritmul vieț�ii lui. Î�nsă o cercetare mai
atentă ar fi dezvăluit că el nu făcea, de fapt, mare lucru.
Avea un catralion de proiecte î�n minte ș� i niciodată nu se
apuca de vreunul. Î�mi imaginez că, î�n fiecare seară, î�nainte
să-l ia somnul, se amăgea singur cu promisiunea că a doua
zi are să-ș� i ducă treaba la bun sfârș� it. Cum altfel putea să
adoarmă, păstrându-ș� i intact sistemul de autoamăgire? Poa-
te ș� tia că, î�n realitate, nu are să procedeze aș� a; dar cât timp
î�ș�i jura că va acț�iona, prezentul său rămânea acceptabil.
Nu eș� ti neapărat ce zici tu că eș� ti. Comportamentul
este un barometru care arată (mult mai bine decât cuvin-
tele) cine eș� ti tu. Numai ceea ce faci î�n momentul prezent
dezvăluie cine eș� ti tu, ca om. Emerson scria:
Nu-mi îndruga verzi și uscate. În tot acest timp, ceea

ce ești tu iese în fața ta și răsună atât de tare, încât nu
mai pot auzi nimic din ceea ce-mi spui în contra sa.
Data viitoare când î�ț�i vine să spui că vei face un lucru

deș� i ș� tii că nu va fi aș� a, î�ntipăreș� te-ț�i î�n minte promisiunile
pe care le faci. Acesta e antidotul tergiversării.
Critici și... oameni de acțiune

Amânarea ca mod de viaț�ă este una dintre tehnicile prin
care poț�i evita acț�iunea. Un om care nu acț�ionează este
adesea o persoană critică – mai exact, cineva care stă pe
margine ș� i se uită la cei care iau măsuri, iar apoi filosofează
despre cum lucrează oamenii de acț�iune. Este uș� or să fii cri-
tic, dar să fii om de acț�iune necesită efort, risc ș� i schimbare.
Criticul
Societatea noastră e plină de critici. Ba mai ș� i plătim, ca să-i

auzim!
Dacă te vei analiza pe tine ș� i pe oamenii din jurul tău,
vei observa că o mare parte a interacț�iunilor sociale este
dedicată criticilor. De ce? Pentru că, pur ș� i simplu, este mai
uș� or să vorbeș� ti despre cum a î�ndeplinit cineva o sarcină,
decât să fii tu cel care o î�ndeplineș� te. Uită-te la adevăraț�ii
campioni, cei care au menț�inut un nivel ridicat de excelen-
ț�ă pe o anumită perioadă. Toț�i cei ca Henry Aaron, Johnny
Carson, Bobby Fisher, Katharine Hepburn, Joe Louis ș� i alț�ii
de calibrul lor. Oameni de acț�iune la cel mai î�nalt nivel.
Campioni din toate punctele de vedere. Stau ei să-i critice
pe alț�ii? Adevăraț�ii oameni de acț�iune ai acestei lumi nu
au timp pentru a-i critica pe alț�ii. Sunt prea ocupaț�i să facă
lucruri. Muncesc. Ș� i î�i ajută pe cei care nu sunt la fel de ta-
lentaț�i ca ei, î�n loc să-i critice.
Criticile constructive pot fi utile. Dar dacă ai ales rolul

observatorului, ș� i nu al executantului, nu evoluezi. Mai mult
decât atât, este posibil să foloseș� ti criticile ca o modalitate
de a eluda responsabilitatea pentru propria ineficienț�ă,
proiectând-o asupra unor persoane care chiar depun efort.
Poț�i î�nvăț�a să ignori cusurgiii ș� i criticii autodesemnaț�i. Pri-
ma ta strategie trebuie să constea î�n a recunoaș� te aceste
comportamente î�n propria persoană ș� i a decide să le elimini
complet, astfel î�ncât să poț�i deveni un om de acț�iune, ș� i nu
un critic care tergiversează.
Plictiseala, un derivat al tergiversării

Viaț�a nu-i niciodată plictisitoare, dar unii oameni aleg să se
plictisească. Conceptul de plictiseală presupune inabilita-
tea de a-ț�i folosi prezentul î�n vederea î�mplinirii personale.
Plictiseala este o alegere, un lucru căruia tu singur î�i cazi
pradă, fiind î�nscrisă pe lista de comportamente dăunătoare
pe care le poț�i elimina din viaț�a ta. Atunci când tergiver-
sezi, î�ț�i foloseș� ti momentele stând degeaba, ca alternativă
la a face ceva. Statul degeaba duce la plictiseală. Tendinț�a
este aceea de a pune plictiseala pe seama mediului de viaț�ă:
„Oraș� ul ăsta e foarte plictisitor“ sau „Ce interlocutor plicti-
sitor“. Oraș� ul sau omul din faț�a ta are numeroase faț�ete in-
teresante, dar tu eș� ti cel care simte plictiseala. Ș� i poț�i scăpa
de ea, făcând ceva cu mintea sau energia ta, î�n acel moment.
Scriitorul Samuel Butler spunea: „Omul care se lasă
plictisit este chiar mai vrednic de dispreț� decât plictisito-
rul.“ Făcând acum ceea ce alegi tu sau folosindu-ț�i fără ză-
bavă mintea î�n noi moduri creative, te asiguri că nu vei mai
cădea pradă plictiselii niciodată. Ca î�ntotdeauna, alegerea
este a ta.
Câteva comportamente tipice tergiversării

Iată câteva repere ce arată că tergiversarea este o alegere
mai uș� oară decât acț�iunea:
• Continui să lucrezi î�ntr-un loc î�n care te simț�i blocat

ș� i incapabil de a evolua.
• Menț�ii o relaț�ie care s-a deteriorat. Rămâi căsăto-
rit (sau necăsătorit) ș� i doar speri că situaț�ia se va
î�mbunătăț�i.
• Refuzi să te ocupi de dificultăț�ile dintr-o relaț�ie,
cum ar fi sexul, timiditatea sau fobiile. Pur ș� i sim-
plu, aș� tepț�i ca acestea să se amelioreze de la sine,
î�n loc să faci ceva constructiv î�n privinț�a lor.
• Nu faci nimic pentru a scăpa de dependenț�a de al-
cool, droguri, pastile sau tutun. Spui: „O să renunț�
când o să fiu pregătit“, î�nsă ș� tii că amâni momentul
pentru că te î�ndoieș� ti că vei reuș� i.
• Amâni anumite treburi anevoioase sau domestice,
cum ar fi curăț�enia, reparaț�iile, cusutul, treburile de
prin curte, zugrăvitul ș� i aș� a mai departe – deș� i î�ț�i
pasă dacă sunt î�ndeplinite sau nu. Dacă aș� tepț�i su-
ficient de mult, poate se fac singure.
• Eviț�i confruntările cu alț�ii, de exemplu cu persoa-
nele aflate î�n poziț�ii de autoritate, prieteni, rude,
vânzători sau funcț�ionari ai statului. Dacă aș� tepț�i
destul, poate nu mai e necesar să o faci, chiar dacă
acea confruntare ar fi î�mbunătăț�it relaț�ia sau ser-
viciul oferit.
• Ț� i-e teamă să te muț�i î�ntr-o altă zonă geografică.
Stai î�n acelaș� i loc toată viaț�a.
• Amâni să petreci o zi sau măcar o oră cu copiii tăi,

chiar dacă ț�i-ar face plăcere, deoarece ai prea mult de
lucru sau eș� ti î�ncurcat î�n treburi serioase. Tot aș� a, nu
ieș� i seara la cină, la teatru sau la un eveniment spor-
tiv cu cei dragi ș� i apelezi la obiș� nuita replică „Sunt
ocupat!“ pentru a amâna la nesfârș� it ieș� irea.
• Te hotărăș� ti să î�ncepi să ț�ii cură de slăbire – de
mâine sau de săptămâna viitoare. Este mai uș� or să
amâni decât să treci la treabă, aș� a că spui „Mă ocup
mâine de asta“, iar „mâine“ bineî�nț�eles că nu mai
vine niciodată.
• Foloseș� ti somnul sau oboseala ca motiv pentru a
amâna ceva. Ai observat vreodată cât de obosit te
simț�i tocmai când eș� ti pe punctul de a face ceva in-
comod sau dificil? O mică oboseală este o tactică
minunată de delăsare.
• Te î�mbolnăveș� ti atunci când ai de î�ndeplinit o sar-
cină problematică sau periculoasă. Cum să faci asta
chiar acum, când te simț� i aș� a de oribil? La fel ca
oboseala din situaț�ia precedentă, ș� i aceasta e o teh-
nică excelentă pentru tergiversare.
• Apelezi la ș� iretlicul cu „Nu am timp să fac asta“, prin
care justifici faptul că nu faci un anumit lucru din
cauza programului tău î�ncărcat (care lasă mereu loc
pentru lucrurile pe care chiar vrei să le faci).
• Mereu aș� tepț�i cu nerăbdare să mergi î�ntr-o vacanț�ă
sau î�ntr-o excursie de vis. La anul, găsim Nirvana.
• Ai o atitudine critică ș� i foloseș� ti criticile î�ndreptate
către alte persoane pentru a-ț�i camufla propria re-
ticenț�ă de a acț�iona.
• Refuzi să mergi la un control medical, când bănu-

ieș� ti că ai putea avea o anumită afecț�iune. Amânând
consultul, nu mai trebuie să faci faț�ă realităț�ii unei
posibile boli.
• Ț� i-e teamă să te apropii de o persoană la care ț�ii.
Vrei, dar preferi să aș� tepț�i ș� i să speri că lucrurile se
vor aranja de la sine.
• Ai momente î�n care te plictiseș� ti. Aceasta e doar o
modalitate de a amâna ceva ș� i a folosi evenimen-
tul plictisitor ca motiv pentru a nu face ceva mai
captivant.
• Î�ț�i plănuieș� ti, dar nu-ț�i pui niciodată î�n practică un
program regulat de exerciț�ii fizice: „Mă apuc de asta
imediat... săptămâna viitoare.“
• Î�ț�i dedici toată viaț�a copiilor ș� i î�ț�i amâni mereu pro-
pria fericire: „Cum să ne permitem să mergem î�n
concediu, dacă trebuie să ne gândim la educaț�ia
copiilor?“
Motivele pentru care continui să amâni

Raț�ionamentul amânării este compus din o parte autoa-
măgire ș� i două părț�i evadare. Iată care sunt cele mai im-
portante recompense ale tergiversării:
• Cel mai evident, amânarea î�ț�i permite să te sustragi

de la activităț�i neplăcute. Pot fi lucruri pe care î�ț�i
este teamă să le faci sau pe care o parte din tine ar
vrea să le facă ș� i o altă parte nu. Aminteș� te-ț�i că
nimic nu este doar alb sau negru.
• Te simț�i confortabil cu sistemul tău de autoamăgi-

re. Dacă te minț�i singur, nu mai trebuie să recunoș� ti
că, î�n prezent, nu eș� ti un om de acț�iune.
• Poț�i rămâne pentru totdeauna exact aș� a cum eș� ti,
dacă amâni când una, când alta. Î�n acest fel, elimini
schimbarea ș� i toate riscurile pe care le impune ea.
• Când eș� ti plictisit, ai pe cine sau pe ce să dai vina
pentru nefericirea ta ș� i te eliberezi de responsabi-
litate, aruncând-o asupra activităț�ii plictisitoare.
• Când ai o atitudine critică, te poț�i simț�i important
pe seama altora. Este o modalitate de a folosi pre-
staț�ia altor persoane ca pe o scară, pentru a te urca
pe tine î�ntr-o poziț�ie superioară î�n mintea ta. Altă
porț�ie de autoamăgire.
• Dacă aș� tepț�i ca lucrurile să se î�mbunătăț�ească de
la sine, poț�i da vina pe lume pentru propria neferi-
cire – lucrurile, pur ș� i simplu, niciodată nu se aran-
jează î�n favoarea ta. O strategie foarte bună pentru
a nu face nimic.
• Eviț�i orice posibil eș� ec, prin sustragerea de la toate
activităț�ile care implică un anumit risc. Î�n felul
acesta, nu trebuie niciodată să dai piept cu î�ndoiala
de sine.
• Visând ca anumite lucruri să se î�ntâmple – fantezii
de Moș� Crăciun – ai ocazia să te î�ntorci î�n copilăria
î�n care te simț�eai protejat ș� i î�n siguranț�ă.
• Poț�i stârni compasiunea celor din jur ș� i î�ț�i poț�i plân-
ge singur de milă pentru neliniș� tea pe care o simț�i,
ca urmare a faptului că nu ai făcut ceea ce ț�i-ar fi
plăcut să faci.
• Poț�i justifica orice prestaț�ie slabă sau mai puț�in ac-

ceptabilă, dacă amâni o anumită treabă î�ndeajuns
de mult, alocându-ț�i apoi un interval minim de timp
pentru a o realiza ș� i spunând: „Dar n-am avut timp.“
• Dacă amâni o treabă, este posibil să găseș� ti pe altci-
neva care să o facă î�n locul tău. Astfel, tergiversarea
devine un mijloc de a-i manipula pe ceilalț�i.
• Amânarea te ajută să te amăgeș� ti singur că eș� ti altfel
de cum eș� ti de fapt.
• Evitând o anumită sarcină, poț�i ocoli succesul. Dacă
nu te bucuri de reuș� ită, poț�i evita să fii mulț�umit de
tine ș� i să accepț�i toată responsabilitatea pentru vi-
itor pe care o implică succesul actual.
Acum, că î�nț�elegi care sunt motivele pentru care tergi-

versezi, poț�i î�ncepe să faci ceva pentru a elimina această
zonă eronată autodistructivă.
Câteva tehnici pentru a combate

obiceiul amânării
• Ia decizia de a trăi î�n tranș� e de câte cinci minute. Î�n
loc să te gândeș� ti la treburi care „iau mult timp“, gân-
deș� te-te la clipa de faț�ă ș� i î�ncearcă să foloseș� ti o peri-
oadă de cinci minute pentru a face tot ce vrei, refuzând
să amâni un lucru care ț�i-ar oferi satisfacț�ie.
• Aș� ază-te pe scaun ș� i apucă-te de un lucru pe care
l-ai tot amânat. Î�ncepe să scrii o scrisoare sau o
carte. Vei descoperi că amânarea este î�n mare par-
te inutilă, î�ntrucât, după ce renunț�i la tergiversări,
cel mai probabil sarcina î�ntreprinsă î�ț�i va plăcea.
Simplul fapt că te apuci de lucru va contribui la eli-

minarea neliniș� tii pe care ț�i-o provoca proiectul î�n
cauză.
• Î�ntreabă-te: „Care-i cel mai rău lucru care mi s-ar
putea î�ntâmpla, dacă aș� face chestia asta, pe care o
amân acum?“ Răspunsul este, de cele mai multe
ori, atât de nesemnificativ, î�ncât te va pune rapid î�n
miș� care. Evaluează-ț�i frica ș� i nu vei mai avea ni-
ciun motiv să te agăț�i de ea.
• Alocă-ț�i un anumit interval pe care să-l dedici ex-
clusiv sarcinii pe care ai tot amânat-o (să zicem,
miercuri de la 22.00 la 22.15). Vei descoperi că
acele 15 minute de efort dedicat sunt deseori de
ajuns pentru a escalada cocoaș� a tergiversării.
• Gândeș� te-te că eș� ti prea important pentru a trăi cu
neliniș� tea pe care ț�i-o provoacă lucrurile pe care le
ai de făcut. Aș� adar, data viitoare când te chinuie
neliniș� tea de după amânare, aminteș� te-ț�i că oame-
nii care se iubesc pe ei î�nș� iș� i nu î�ș�i provoacă o ast-
fel de suferinț�ă.
• Uită-te cu atenț�ie la prezentul tău. Decide ce anu-
me eviț�i î�n momentul actual ș� i î�ncepe să te lupț�i cu
frica ta. Tergiversarea î�nlocuieș� te prezentul cu ne-
liniș� tea vizavi de un eveniment din viitor. Dacă eve-
nimentul se petrece î�n prezent, atunci neliniș� tea
prin definiț�ie e nevoită să dispară.
• Pune-ț�i ideea î�n aplicare imediat. Lasă-te de fumat...
acum! Î�ncepe cura de slăbire... î�n momentul ăsta!
Renunț�ă la băutură... chiar î�n clipa asta. Lasă din
mână cartea asta ș� i fă o flotare, pentru a-ț� i î�nce-
pe programul de exerciț�ii fizice. Aș� a rezolvi
problemele – acț�ionând chiar acum! Treci la trea-

bă! Singurul lucru care te ț�ine pe loc eș� ti chiar tu ș� i
alegerile pe care le-ai făcut pentru că nu crezi că
eș� ti atât de puternic pe cât eș� ti de fapt. Cât de sim-
plu... doar fă ce ai de făcut!
• Î�ncepe să î�ț�i foloseș� ti mintea î�n mod creativ, î�n cir-
cumstanț�e care până acum ț�i se păreau plictisitoa-
re. La o ș� edinț�ă, î�ntrerupe monotonia cu o î�ntrebare
pertinentă sau lasă-ț�i mintea să lucreze î�n moduri
interesante, cum ar fi compunerea unei poezii sau
memorarea a 25 de numere î�n ordine inversă, doar
de dragul de a-ț�i antrena memoria. Ia hotărârea să
nu te mai plictiseș� ti niciodată.
• Când cineva î�ncepe să te critice, î�ntreabă-l aș� a:
„Crezi că am nevoie de un critic acum?“ Sau când ai
tu o atitudine critică, î�ntreabă persoana de lângă
tine dacă vrea să î�ț�i asculte criticile ș� i, dacă da, de
ce? Asta te va ajuta să ieș� i din rândul criticilor ș� i să
treci î�n cel al oamenilor de acț�iune.
• Analizează-ț�i cu atenț�ie viaț�a. Ai mai face ce ai ales
să faci, dacă ai ș� ti că mai ai ș� ase luni de trăit? Dacă
nu, ai face bine să te apuci, pentru că, din cauza
relativităț�ii timpului, numai atât ai la dispoziț�ie.
Având î�n vedere veș� nicia timpului, ori 30 de ani,
ori ș� ase luni, tot aia e. Î�ntreaga durată a vieț�ii tale
este doar un punct. Amânarea nu are niciun sens.
• Fă-ț�i curaj să te angrenezi î�ntr-o activitate pe care ai
tot evitat-o. Un singur act de curaj poate elimina
toată frica aceea. Î�ncetează să î�ț�i mai spui că trebuie
să obț�ii rezultate bune. Aminteș� te-ț�i că a face lucrul
respectiv, oricum ar fi, este mult mai important.
• Ia decizia de a nu te simț�i obosit până î�n momentul

î�n care te duci la culcare. Nu î�ț�i î�ngădui să foloseș� ti
oboseala sau boala ca pe o evadare sau o scuză pen-
tru a nu face ceva. S-ar putea să observi că, atunci
când elimini motivul bolii sau epuizării – adică evi-
tarea unei anumite activităț�i – problemele fizice
dispar „ca prin magie“.
• Elimină din vocabularul tău cuvintele „poate“, „sper“
ș� i „î�mi doresc“. Sunt doar tactici ale amânării. Când
î�ț�i vine să foloseș� ti aceste cuvinte, î�nlocuieș� te-le cu
alte formulări, după cum urmează:
„Sper că lucrurile se vor rezolva“ cu „Voi rezolva eu
problema“.
„Mi-aș� dori ca lucrurile să meargă mai bine“ cu
„Voi face următoarele lucruri ca să mă asigur că o
să mă simt mai bine“.
„Poate va fi bine” cu „O să fac eu să fie bine“.
• Ț� ine un jurnal al propriilor tendinț�e de a te plânge
sau de a critica. Notând astfel de recidive, obț�ii două
lucruri. Mai î�ntâi, vei observa cum iese la suprafaț�ă
comportamentul critic î�n viaț�a ta – frecvenț�a, tipa-
rul, contextele ș� i persoanele asociate rolului tău de
critic. Mai apoi, vei î�nceta să mai critici, pentru că
î�ț�i va fi greu să notezi totul î�n jurnal.
• Dacă amâni un lucru care implică ș� i alț�i oameni, or-
ganizează o î�ntrunire cu toț�i cei implicaț�i ș� i cere-le
părerea (legat de schimbarea locuinț�ei, sex, un job
nou etc.). Fii curajos ș� i vorbeș� te despre propriile
temeri ș� i vezi dacă nu cumva amâni din motive care
nu se află decât î�n capul tău. Apelând la ajutorul
unui confident pentru a combate tergiversarea,
transformi demersul î�ntr-un efort comun. Curând,

vei spulbera ș� i neliniș� tea care î�nsoț�eș� te tergiversa-
rea, dacă discuț�i ș� i despre ea.
• Fă o î�nț�elegere î�n scris cu persoanele dragi, care să
stipuleze „bunătăț�ile“ pe care vrei să le oferi, dar
pe care le-ai tot amânat. Roagă fiecare parte să
păstreze o copie a contractului ș� i stabileș� te anumi-
te penalizări pentru neî�ndeplinirea obligaț�iilor. Fie
că este vorba de un meci de fotbal, fie de o cină î�n
oraș� , o vacanț�ă sau o ieș� ire la spectacol, vei obser-
va că această strategie e utilă ș� i satisfăcătoare la
nivel personal, deoarece vei participa la activităț�i
care ș� i ț�ie ț�i se par plăcute.
Dacă vrei ca lumea să se schimbe, nu te mai plânge de

ea. Fă ceva. Î�n loc să î�ț�i iroseș� ti prezentul cu neliniș� ti legate
de lucrurile amânate care te imobilizează, atacă această
zonă eronată urâtă ș� i trăieș� te clipa! Fii un om care acț�io-
nează, nu unul care visează, speră sau critică.
Capitolul X
Declară-ți independența
În orice relație în care doi oameni devin unul,

rezultatul va consta în două jumătăți de om.
P ărăsirea cuibului este, din perspectivă psihologică, una

dintre misiunile dificile ale vieț�ii. Vipera dependenț�ei
se infiltrează î�n viaț�ă î�n multe, multe feluri, iar victoria asu-
pra ei este î�ngreunată de numeroasele persoane care au de
câș� tigat de pe urma dependenț� ei psihologice a alteia. In-
dependenț�a psihologică î�nseamnă eliberarea completă de
toate relaț�iile impuse ș� i eliminarea comportamentului di-
recț�ionat către alte persoane. Î�nseamnă să nu faci lucruri
pe care nu ai alege nicidecum să le faci, dacă nu ar exista
relaț�ia respectivă. Părăsirea cuibului e o chestiune dificilă
cu atât mai mult cu cât societatea ne î�nvaț�ă să răspundem
aș� teptărilor celor cu care avem anumite relaț�ii speciale,
cum ar fi părinț�ii, copiii, oamenii cu funcț�ii importante ș� i
persoanele iubite.
A părăsi cuibul î�nseamnă a deveni o persoană inde-
pendentă, a trăi ș� i a alege comportamentele pe care le do-
reș� ti tu. Nu reprezintă sub nicio formă o ruptură. Dacă te
bucură modul î�n care interacț�ionezi cu o altă persoană ș� i
nu reprezintă un obstacol î�n calea obiectivelor tale, atunci
este un lucru ce merită preț�uit, nu schimbat. Î�n schimb,
dependenț� a psihologică î�nseamnă existenț� a unor relaț�ii

care nu implică nicio libertate de opț�iune, î�n cadrul cărora
eș� ti obligat să fii altfel decât ț�i-ai dori ș� i urăș� ti modul î�n
care eș� ti forț�at să te comporț�i. Iată miezul acestei zone ero-
nate, asemănător cu nevoia de aprobare discutată î�n capi-
tolul III. Dacă î�ț�i doreș� ti o anumită relaț�ie, nu este nimic
nesănătos la mijloc. Î�nsă dacă ai nevoie de ea sau eș� ti forț�at
să o ai (fapt care î�ț�i provoacă resentimente), atunci te afli
î�ntr-o zonă dăunătoare sinelui. Aș� adar, problema nu este
relaț�ia î�n sine, ci obligaț�ia. Obligativitatea generează vino-
văț�ie ș� i dependenț�ă, î�n timp ce libertatea de alegere î�ncu-
rajează dragostea ș� i independenț�a. Î�ntr-o relaț�ie bazată pe
dependenț�ă psihologică, alegerea lipseș� te, drept pentru
care vor apărea mereu revolta ș� i resentimentele.
A fi independent din punct de vedere psihologic î�n-
seamnă, printre altele, că nu ai nevoie de alț�i oameni. Nu
am spus că nu vrei pe nimeni, ci că nu ai nevoie. Î�n momen-
tul î�n care simț�i nevoia, devii vulnerabil – un sclav. Dacă
persoana de care ai nevoie te părăseș� te, se răzgândeș� te sau
moare, eș� ti î�mpins cu forț�a î�n blocaj, prăbuș� ire ș� i chiar
moarte. Totuș� i, societatea ne î�nvaț�ă să fim dependenț�i psi-
hologic de o grămadă de oameni, î�ncepând cu părinț�ii, ș� i
este posibil ca î�n multe relaț�ii cu semnificaț�ie pentru tine
să ț�ii î�ncă pliscul deschis aș� teptând viermiș� orii. Dacă simț�i
că trebuie să faci anumite lucruri pentru că asta se aș� teap-
tă de la tine î�ntr-o anumită relaț�ie – dar faptul că le faci î�ț�i
provoacă resentimente, iar faptul că nu le faci, vinovăț�ie –
poț�i fi sigur că ai de lucrat la această zonă eronată.
Eliminarea dependenț�ei î�ncepe cu familia, cu modul î�n
care părinț�ii tăi s-au comportat cu tine când erai copil ș� i
modul î�n care te comporț�i tu cu copiii tăi î�n prezent. Câte
Declară-ți independența 261
fraze specifice dependenț�ei psihologice porț�i î�n mintea ta

î�n ziua de azi? Pe câte dintre ele le impui copiilor tăi?
Capcana dependenței, în creșterea copiilor

și în familie
Acum ceva vreme, Walt Disney a produs un film superb, in-
titulat Bear Country [Ținutul urșilor]. Acesta redă viaț�a unei
ursoaice ș� i a celor doi pui ai ei, î�n primele luni de viaț�ă ale
ursuleț�ilor. Mama ursoaică î�i î�nvaț�ă pe pui cum să vâneze,
să prindă peș� te ș� i să se caț�ăre î�n copaci. Apoi, î�ntr-o bună
zi, mama ursoaică, din motive instinctive, hotărăș� te că a
venit momentul să plece. Î�i forț�ează pe pui să se urce iute
î�ntr-un copac ș� i, fără să privească î�n urma ei, pleacă. Pen-
tru totdeauna! Î�n mintea ei de urs, consideră că ș� i-a dus la
bun sfârș� it responsabilităț�ile parentale. Nu î�ncearcă să-i
manipuleze pe pui să o viziteze duminica, o dată la două
săptămâni. Nu î�i acuză că sunt nerecunoscători ș� i nici nu î�i
ameninț�ă că are să sufere o cădere nervoasă, dacă ei o dez-
amăgesc. Pur ș� i simplu, ea pleacă ș� i î�i lasă. Î�n regatul ani-
malelor, să fii părinte î�nseamnă să î�i ajuț�i pe pui să deprindă
aptitudinile necesare pentru a fi independenț�i ș� i să-ț�i vezi
de drum. La noi, oamenii, instinctul este acelaș� i (de a fi in-
dependent), î�nsă noi suntem dominaț�i de nevoia nevrotică
de a stăpâni ș� i de ne trăi viaț�a prin copii, iar scopul de a
creș� te un copil pentru ca acesta să ajungă independent e
sabotat de ideea de a creș� te un copil pentru a te ț�ine cu
ghearele de el.
Ce î�ț�i doreș� ti pentru copiii tăi? Ț� i-ar plăcea să aibă o
doză ridicată de stimă de sine ș� i î�ncredere î�n ei î�nș� iș� i, să nu
sufere de nevroză, să fie î�mpliniț�i ș� i fericiț�i? Sigur că da.
Dar cum poț�i contribui la producerea unui asemenea
rezultat? Fiind chiar tu astfel. Copiii î�nvaț�ă din comporta-

mentul modelelor pe care le au î�n faț�a ochilor. Dacă tu eș� ti
plin de vinovăț�ie ș� i ai o viaț�ă neî�mplinită, dar le spui copii-
lor tăi să nu fie aș� a, atunci vinzi un produs defect. Dacă tu
eș� ti un model de stimă de sine scăzută, î�i î�nveț�i pe copiii tăi
să adopte ș� i ei aceeaș� i atitudine. Un lucru ș� i mai important
este că, dacă î�i pui pe copiii tăi mai presus de tine, nu î�i
ajuț�i cu nimic, ci pur ș� i simplu î�i î�nveț�i să î�i pună pe alț�ii pe
primul loc, iar ei să treacă î�n plan secundar ș� i să rămână
neî�mpliniț�i. Ce ironie! Nu poț�i să le serveș� ti copiilor tăi î�n-
crederea de sine pe un platou; ei trebuie să o dobândească
văzându-te pe tine că trăieș� ti aș� a. Doar dacă te tratezi pe
tine î�nsuț�i ca pe cea mai importantă persoană ș� i nu te sa-
crifici î�ntotdeauna pentru ei, î�i vei î�nvăț�a să aibă î�ncredere
î�n ei î�nș� iș� i. Dacă eș� ti o persoană care se sacrifică, eș� ti un
model al comportamentului de sacrificiu. Ș� i ce î�nseamnă
comportament de sacrificiu? Î�nseamnă să î�i pui pe ceilalț�i
mai presus de tine, să nu te placi, să cauț�i aprobare ș� i alte
comportamente eronate. Deș� i este admirabil uneori să î�i
ajuț�i pe alț�ii, dacă faci asta sacrificându-te, î�i î�nveț�i ș� i pe
alț�ii să adopte acelaș� i tip de comportament care generează
resentimente.
De la bun î�nceput, copiii vor să facă singuri lucruri:
„Pot ș� i singur“, „Uită-te la mine, mami, pot să fac asta ș� i fără
ajutor“ sau „Mănânc eu singur“. Acestea sunt semnale. Fi-
indcă, deș� i primii ani de viaț�ă implică o doză mare de de-
pendenț�ă, există ș� i o î�nclinaț�ie deosebită spre autonomie
î�ncă din prima zi.
De exemplu, pe la 4 ani, micuț�a Roxanne vine mereu la
mami ș� i la tati când se loveș� te sau are nevoie de vreun fel
de sprijin emoț�ional. De la 8 până la 10 ani, spune tot ce
are pe suflet. Deș� i vrea să fie considerată fetiț�ă mare („Mă

î�nchei eu singură la haină“), vrea ș� i sprijinul unui părinte
iubitor („Uite, mamă, m-am zgâriat la genunchi ș� i î�mi curge
sânge“). Imaginea ei de sine se dezvoltă prin intermediul
viziunii părinț�ilor ș� i a celorlalte persoane din viaț�a ei. Deo-
dată, Roxanne are 14 ani. Vine acasă plângând din cauză că
s-a certat cu prietenul, fuge î�n camera ei ș� i trânteș� te uș� a.
Mama vine după ea ș� i î�i cere să î�i povestească ce s-a î�ntâm-
plat, î�n aceeaș� i manieră grijulie. Dar acum Roxanne î�i spune
clar: „Nu vreau să vorbesc despre asta. Lasă-mă î�n pace.“ Î�n
loc să î�nț�eleagă că această scenă este o dovadă că ș� i-a făcut
bine treaba de părinte ș� i că micuț�a Roxanne – care î�nainte
î�i spunea mamei toate problemele ei – le î�nfruntă acum de
una singură (independenț�ă emoț�ională), mama este supă-
rată. Nu-i pregătită să abandoneze terenul, să o lase pe Ro-
xanne să se descurce singură, î�ntr-un mod independent.
Ea î�ncă o vede pe Roxanne ca pe puiș� orul care era cu puț�in
timp î�n urmă. Î�nsă dacă mama insistă ș� i nu se dă bătută, va
deveni ț�inta unei doze considerabile de resentiment din
partea Roxannei.
Dorinț�a copilului de a se elibera din cuib este puterni-
că, dar atunci când dominaț�ia ș� i sacrificiul au fost uleiurile
cu care s-a uns maș� inăria familiei, actul firesc al plecării se
transformă î�ntr-o criză. Părăsirea cuibului î�ntr-o atmosfe-
ră sănătoasă din punct de vedere psihologic nu provoacă
nici crize, nici agitaț�ie; este consecinț�a firească a unei vieț�i
eficiente. Dar atunci când părăsirea casei părinteș� ti pro-
voacă vinovăț�ie ș� i teamă de a nu dezamăgi, aceste senti-
mente continuă pe tot parcursul vieț�ii, până î�n punctul î�n
care ș� i relaț�ia matrimonială devine una parentală, nu una
î�ntre doi oameni care î�mpărtăș� esc diverse lucruri pe picior
de egalitate.
Care sunt, atunci, obiectivele tale – ca părinte, dar ș� i ca

fiu (sau fiică) î�n vederea creării unor relaț�ii eficiente î�n
prezent? Cu siguranț�ă, familia este un factor important î�n
procesul de dezvoltare, dar nu trebuie să fie aș� a pe veci.
Faptul că diferiț�ii săi membri fac demersuri pentru a-ș� i câș� -
tiga independenț�a emoț�ională nu trebuie să provoace vi-
novăț�ie sau nevroză. Poate ai auzit anumiț�i părinț�i zicând:
„Am dreptul să fac ce vreau din copilul meu.“ Dar care e
răsplata pentru o asemenea atitudine opresivă? Ură ș� i ran-
chiună, furie, vinovăț�ie ș� i frustrare – când copilul ajunge
la maturitate. Î�n relaț�iile eficiente părinte-copil, lipsite de
cerinț�e ș� i obligaț�ii, vei descoperi părinț�i care î�ș�i tratează
copiii ca pe prietenii lor. Î�n cazul î�n care copilul varsă sosul
de roș� ii pe masă, nu are parte de replici precum: „De ce nu
eș� ti atent la ce faci; eș� ti aș� a neî�ndemânatic.“ Î�n schimb, vei
observa aceeaș� i reacț�ie pe care ar avea-o adulț�ii faț�ă de un
prieten, dacă acesta ar vărsa ceva: „Pot să te ajut?“ Nici
urmă de abuz cauzat de faptul că părintele se simte stăpâ-
nul copilului, ci numai respect pentru demnitatea celui mic.
Vei descoperi, de asemenea, că părinț�ii eficienț�i î�ncurajea-
ză independenț�a, ș� i nu dependenț�a, ș� i nu fac scene când se
confruntă cu dorinț�ele fireș� ti de autonomie ale copiilor.
Diferențele dintre familiile axate

pe dependență și cele axate pe independență
Î�n familiile care se concentrează pe independenț�ă, demer-
surile de obț�inere a autonomiei sunt considerate normale,
nu o sfidare a autorităț�ii altor membri. Nu se pune accent
pe a avea nevoie de ceilalț�i ș� i a te agăț�a de ei. Tot aș� a, nu
există pretenț�ia de loialitate eternă a copilului, doar pe mo-
tive de apartenenț�ă la familie. Rezultatul constă î�n membri
ai familiei care vor să fie î�mpreună, nu care sunt obligaț�i să

fie î�mpreună. Totodată, se respectă intimitatea fiecăruia ș� i
nu se impune ca toată lumea să î�mpartă totul. Î�n astfel de
familii, femeia are o viaț�ă proprie, dincolo de a fi mamă ș� i
soț�ie. Ea î�ntruchipează î�n faț�a copiilor un model de trai efi-
cient, î�n loc să î�ș�i trăiască viaț�a pentru ș� i prin ei. Părinț�ii
simt că propria lor fericire este de o importanț�ă capitală,
deoarece fără ea nu poate exista armonie î�n familie. Astfel,
adulț�ii ies î�n lume ș� i singuri ocazional, fără să se simtă obli-
gaț�i să stea mereu lângă copii. Mama nu este o sclavă, pen-
tru că nu vrea ca propriii copii (mai ales fetele) să devină
sclavi. Ș� i nici ea nu vrea să fie. Nu simte că trebuie să fie
prezentă tot timpul pentru orice nevoie a copilului ei.
Simte că î�ș�i poate aprecia mai mult copiii ș� i viceversa, dacă
se î�mplineș� te pe ea î�nsăș� i ș� i î�ș�i aduce contribuț�ia benevol
î�n familia, comunitatea ș� i cultura ei, pe picior de egalitate
cu bărbaț�ii din lumea asta.
Î�ntr-o astfel de familie, nu există manipulări subtile prin
î�nvinovăț�ire sau ameninț�are, pentru a-i menț�ine pe copii
dependenț�i ș� i pe părinț�i responsabili de ei. Părinț�ii nu vor
ca, după ce copiii ajung la maturitate, aceș� tia să î�i viziteze
din obligaț�ie. Î�n plus, părinț�ii sunt prea ocupaț�i să trăiască
pe cont propriu ș� i nu au timp să stea ș� i să aș� tepte ca ne-
poț�ii ș� i copiii să vină la ei ș� i să le dea un motiv pentru a trăi.
Astfel de părinț�i nu consideră că trebuie să evite ca propriii
copii să se confrunte cu greutăț�ile cu care s-au luptat ei,
deoarece î�ș�i dau seama că tocmai î�nfruntarea greutăț�ilor le
oferă î�ncredere ș� i stimă de sine. Nu ar vrea să î�i priveze pe
copiii lor de aceste experienț�e preț�ioase.
Aceș� ti părinț�i percep dorinț�a copiilor de a răzbate sin-
guri – cu ajutorul, dar nu sub dominaț�ia unui părinte iubitor
– ca fiind ceva sănătos, care nu trebuie refuzat. Demian din

opera lui Hesse vorbeș� te despre diversitatea de căi spre
independenț�ă:
Mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi tre-

buie să facă pasul care îl va despărți de părintele lui,
de mentorii lui; fiecare trebuie să aibă o experiență
într-o singurătate crudă... Eu nu m-am îndepărtat de
părinții mei și de lumea lor, lumea „luminoasă“, cu o
luptă crâncenă, ci m-am înstrăinat treptat, aproape
pe nesimțite. Mi-a părut rău că a trebuit să fie așa și
am petrecut multe ceasuri neplăcute din cauza asta.*
Poț�i face ca toate vizitele î�napoi acasă să fie experienț�e

plăcute, dacă te agăț�i cu putere de propria ta luptă de inde-
pendenț�ă faț�ă de părinț�i. Iar dacă devii un model de mân-
drie ș� i stimă de sine pentru copiii tăi, ș� i ei vor părăsi casa
părintească fără niciun pic de stres sau neliniș� te pentru
persoanele implicate.
Dorothy Canfield Fisher a rezumat perfect situaț�ia î�n
Her Son’s Wife (Soția fiului ei):
Mama nu este o persoană de care să te sprijini, ci o

persoană care face ca sprijinul să nu fie necesar.
Deci, aș� a rămâne. Poț�i face ca părăsirea căminului pă-

rintesc să fie un eveniment firesc sau unul traumatizant,
care va afecta copilul ș� i relaț�ia voastră pentru totdeauna.
Dar ș� i tu ai fost copil cândva ș� i, dacă te-ai î�nvăț�at î�ndelung
* Hermann Hesse, Demian, Bantam Books, New York, 1974, p. 104. (n. aut.)
cu dependenț�a psihologică, este posibil ca, atunci când te-

ai căsătorit, să fi î�nlocuit o relaț�ie de dependenț�ă cu alta.
Dependența psihologică și crizele conjugale

Poate că ț�i-ai rezolvat dependenț�a de părinț�i ș� i, poate, rela-
ț�ia cu copiii tăi este ș� i ea sub control. E posibil să recunoș� ti
ș� i să î�ncurajezi nevoia de independenț�ă a copiilor tăi. Dar
tot se mai poate să ai o problemă cu dependenț�a î�n viaț�a ta.
Dacă te numeri printre persoanele care au trecut de la o
relaț�ie dependentă cu părinț�ii la una cu partenerul de viaț�ă
după căsătorie, î�nseamnă că mai ai o zonă eronată la care e
recomandat să lucrezi.
Louis Anspacher scria despre căsătoria î�n America astfel:
Căsnicia este acea relație dintre un bărbat și o fe-

meie în care independența este egală, dependența
mutuală și obligațiile reciproce.
Iată-le, cele două cuvinte urâte, „dependenț�ă“ ș� i „obli-

gaț�ie“, care explică starea căsniciilor ș� i rata divorț�ului din
prezent. Realitatea este că majoritatea oamenilor nu agre-
ează să fie căsătoriț�i ș� i – ori că suportă situaț�ia, ori că î�i pun
capăt – pierderile psihologice persistă.
Aș� a cum am spus mai devreme, î�ntr-o relaț�ie bazată pe
iubire, fiecare partener î�i permite celuilalt să fie aș� a cum
alege el, fără niciun fel de aș� teptări sau cerinț�e. Este o aso-
ciere simplă a două persoane care se iubesc una pe cealal-
tă atât de mult, î�ncât niciuna dintre ele nu ar pretinde ca
cealaltă să fie altfel de cum a ales ea să fie. E o uniune
bazată pe independenț�ă, nu pe dependenț�ă. Dar acest tip
de relaț�ie se vede atât de rar î�n cultura noastră, î�ncât poate

fi considerat aproape mitologic. Imaginează-ț�i o uniune cu
persoana iubită î�n care fiecare dintre voi poate fi orice î�ș�i
doreș� te. Acum, gândeș� te-te la cum sunt majoritatea rela-
ț�iilor î�n realitate. Î�n ce fel se insinuează acea dependenț�ă
oribilă ș� i strică toată treaba?
Un mariaj tipic
Firul î�ntrepătruns prin majoritatea căsniciilor este cel al
dominanț�ei ș� i supunerii. Deș� i rolurile se pot schimba regu-
lat, fiind diferite pentru diverse situaț�ii maritale, firul este
totuș� i prezent. Unul dintre parteneri î�l domină pe celălalt,
ca o condiț�ie a alianț�ei lor. Un studiu de caz care ilustrează
o căsnicie tipică ș� i punctele sale critice la nivel psihologic
este cel al cuplului fictiv prezentat î�n cele ce urmează.
Î� n momentul căsătoriei, soț� ul are 23 de ani ș� i soț� ia
lui 20. El are ceva mai multe studii ș� i a obț�inut un serviciu
prestigios care î�i aduce venituri mari, î�n timp ce femeia lu-
crează ca secretară, funcț�ionară sau poate î�ntr-o profesie
dominată de femei, cum ar fi cea de profesoară sau asisten-
tă medicală. Serviciul femeii este de umplutură, până când
va deveni mamă. După patru ani de căsnicie, au deja doi
sau trei copii, iar femeia este soț�ie ș� i mamă, î�n casă. Rolul
ei e să aibă grijă de locuinț�ă, de copii ș� i de soț� . Î�n ceea ce
priveș� te profesia, acum e casnică, iar î�n plan psihologic se
află î�ntr-o poziț�ie de supusă. Se acordă o importanț�ă mai
mare muncii bărbatului, î�n mare parte pentru că el aduce
î�n casă banii care î�ntreț�in familia. Reuș� itele lui devin reuș� i-
tele soț�iei, iar contactele lui sociale devin prietenii lor. Lui
i se atribuie un statut mai important î�n casă, iar rolul feme-
ii este deseori cel de a face viaț�a lui cât mai confortabilă cu
putinț�ă. Femeia î�ș�i petrece cea mai mare parte a zilei inter-
acț�ionând cu copiii sau discutând cu alte vecine, care se
află î�n aceeaș� i capcană psihologică. Atunci când soț�ul î�n-
tâmpină o criză la locul de muncă, aceasta devine ș� i criza
ei ș� i, î�n general, orice observator obiectiv poate vedea că
există un membru dominant ș� i unul supus î�n acest aranja-
ment. Femeia a acceptat sau poate chiar a căutat acest tip
de relaț�ie – pentru că atât ș� tia. Căsnicia ei este modelată
după cea a părinț�ilor ș� i a altor persoane pe care le-a obser-
vat î�n timpul copilăriei. Ș� i, de cele mai multe ori, depen-
denț�a ei faț�ă de soț� doar a î�nlocuit dependenț�a de părinț�i.
Tot aș� a, bărbatul a căutat o femeie blândă ș� i delicată, care
să î�ntărească ideea că el este capul familiei ș� i cel care are
ultimul cuvânt î�n toate interacț�iunile. Astfel, ambele per-
soane au obț�inut ceea ce căutau ș� i ceea ce au văzut toată
viaț�a lor privitor la cum funcț�ionează o căsnicie.
După mai mulț� i ani de căsnicie, poate î�ntre patru ș� i
ș� apte ani, î�ncepe să se declanș� eze o criză. Partenera supu-
să î�ncepe să se simtă prinsă î�ntr-o capcană, neimportantă
ș� i nemulț�umită, deoarece ea nu are nicio contribuț�ie sem-
nificativă. Bărbatul î�ș�i î�ncurajează soț�ia să fie mai indepen-
dentă, mai asertivă, să preia controlul asupra vieț�ii sale ș� i
să nu î�ș�i mai plângă de milă. Acestea sunt primele mesaje
care se contrazic cu ceea ce î�ș�i dorea când s-a î�nsurat:
„Dacă vrei să lucrezi, de ce nu-ț�i cauț�i un serviciu?“ sau
„Continuă-ț�i studiile“. O î�ncurajează să î�ș�i caute noi activi-
tăț�i, să nu mai fie aș� a de plângăcioasă. Pe scurt, să fie dife-
rită de femeia pe care a luat-o de soț�ie, care era supusă ș� i
gospodină. Până î�n acest moment, femeia s-a simț�it mereu
vinovată pentru orice nefericire a soț�ului ei, î�ntrebându-se
constant: „Cu ce am greș� it?“ Dacă el era supărat sau frus-
trat, ea simț�ea că s-a comportat inadecvat sau că, probabil,
nu mai e la fel de atrăgătoare ca altădată. Partenera supusă

recurge la mentalitatea ei servilă ș� i evaluează toate proble-
mele masculului ca fiind î�nrădăcinate î�n propria ei persoană.
Î�n acest punct al mariajului, bărbatul este foarte ocu-
pat cu promovări la serviciu, interacț�iuni sociale ș� i eforturi
profesionale. Este î�n plină ascensiune ș� i nu poate tolera o
nevastă care se tot smiorcăie. Datorită numeroaselor opor-
tunităț�i de a relaț�iona cu diferiț�i oameni (un lucru de care
partenera lui supusă nu are parte), el se schimbă. A deve-
nit chiar mai sigur pe el, mai autoritar ș� i mai neî�ngăduitor
faț�ă de slăbiciunile altor persoane, inclusiv ale membrilor
familiei. De unde ș� i mustrarea adresată soț�iei lui supuse,
î�ndemnată acum „să-ș� i vină î�n fire“. Acesta este ș� i momen-
tul î�n care se prea poate ca soț�ul să caute escapade sexuale
extraconjugale. Are multe ocazii de a găsi compania unor
femei mai incitante. Uneori, se poate î�ntâmpla ca partenera
supusă să î�nceapă ș� i ea să trăiască ceva experienț�e inedite.
Poate că î�ncepe să facă muncă de voluntariat, se î�nscrie la
o ș� coală, merge la psiholog, ba chiar are ș� i ea o aventură –
majoritatea acestor iniț�iative fiind sprijinite cu entuziasm
de soț� .
Este posibil ca partenera supusă să î�nceapă să aibă o
percepț�ie diferită asupra comportamentului ei. Vede că ser-
vilismul a fost o alegere î�n toată viaț�a ei, nu doar î�n căsni-
cie. Î�ș�i contestă comportamentul de căutare a aprobării ș� i
porneș� te pe calea responsabilizării de sine, renunț�ând la
dependenț�a de lumea din jur, inclusiv de părinț�ii, soț�ul,
prietenii ș� i chiar copiii ei. Î�ncepe să capete î�ncredere î�n ea
î�nsăș� i. Poate î�ș�i găseș� te de lucru ș� i î�ncepe să î�ș�i facă prie-
teni noi. Î�ncepe să î�i ț�ină piept soț�ului dominant ș� i î�ncetea-
ză să mai suporte abuzul de care a avut parte de când s-a
căsătorit. Cere ea î�nsăș� i egalitate, căci nu mai este mulț�u-

mită să aș� tepte să i se ofere. Pur ș� i simplu, o ia singură.
Insistă ca treburile casnice să fie î�mpărț�ite, inclusiv î�ngriji-
rea copiilor.
Această independenț�ă nouă a femeii, stimulată de tre-
cerea ei de la gândirea externă la cea internă, nu este uș� or
de acceptat de către soț�ul ei. El se simte ameninț�at. Neli-
niș� tea se infiltrează î�n viaț�a lui î�ntr-un moment î�n care nu
î�ș�i permite aș� a ceva. Ultimul lucru de care are nevoie este
o soț�ie obraznică, deș� i el a î�ncurajat-o să iasă singură mai
mult ș� i să ia singură decizii. Nu se aș� tepta să creeze un
monstru, cu atât mai puț�in unul care să î�i conteste propria
supremaț�ie, deja instituită. S-ar putea să reacț�ioneze cu o
doză generoasă de dominaț�ie, care mereu a reuș� it să o pună
pe parteneră la locul ei până acum. Susț�ine că este absurd
ca ea să lucreze, având î�n vedere că î�ș�i dă aproape tot sala-
riul pe bone. Evidenț�iază cât de ilogică este părerea ei cum
că ei doi nu ar fi egali. De fapt, ea este cea răsfăț�ată: „Tu nu
trebuie să lucrezi, ț�i se dă totul de-a gata, nu ai nimic de
făcut decât să ai grijă de casă ș� i să fii mamă pentru copiii
tăi.“ Apelează la vinovăț�ie: „Copiii vor suferi“, plus că „Nu
am nevoie ș� i de supărarea asta“. Poate chiar o ameninț�ă cu
divorț�ul sau, î�n ultimă instanț�ă, cu sinuciderea. Tactica asta
funcț�ionează adesea. Soț�ia î�ș�i spune î�n mintea ei „Uau, era
s-o dau î�n bară rău de tot“ ș� i revine la rolul ei de supusă.
Doza generoasă de dominanț�ă a servit la a o readuce î�n ban-
ca ei. Î�nsă dacă ea refuză să se î�ntoarcă la poziț�ia anterioa-
ră, căsnicia lor poate ajunge î�n pericol. Î�n orice caz, se
instalează o criză certă. Dacă soț�ia continuă să î�ș�i î�nlocu-
iască supunerea cu independenț�a, s-ar putea ca soț�ul, care
are nevoie să domine pe cineva, să o părăsească pentru o
soț�ie mai tânără – care să î�l venereze, să î�l admire ș� i să
devină un exponat drăguț� de arătat î�n societate. Pe de altă

parte, se poate ca mariajul să depăș� ească criza ș� i să aibă
loc o schimbare interesantă. Mai exact, firul dominanț�ei ș� i
al supunerii î�ncă se î�ntreț�ese î�n căsnicia lor. Fiindcă acesta
e singurul tip de mariaj pe care î�l cunosc ambii parteneri.
Î�nsă acum soț�ul este cel care î�ș�i asumă rolul supusului, de
frică să nu piardă ființ�a la care ț�ine sau, cel puț�in, de care
depinde. Stă mai mult pe acasă, se apropie mai mult de co-
pii (simț�indu-se vinovat pentru abandonul de până atunci)
ș� i poate spune lucruri precum: „Nu mai ai nevoie de mine“
sau „Te-ai schimbat, nu mai eș� ti fata cu care m-am î�nsurat
ș� i nu ș� tiu dacă î�mi mai place de tine acum“. Devine el mai
supus. S-ar putea chiar să ajungă un beț�iv ș� i să î�ș�i plângă
de milă, din cauza nevoii de a-ș� i manipula soț�ia sau de a-ș� i
recupera superioritatea de mult pierdută. Soț�ia are acum o
carieră sau î�ș�i construieș� te una; are propriul ei cerc de pri-
eteni ș� i propriile interese î�n exteriorul familiei. Poate chiar
are o aventură, ca gest răzbunător sau, cel puț�in, se simte
bine să primească laude ș� i complimente pentru realizări-
le ei. Î� nsă firul este tot acolo, aș� a că se î�ntrevede o criză la
orizont. Cât timp unul dintre parteneri trebuie să fie mai
important decât celălalt sau câtă vreme pe cei doi î�i uneș� te
teama de divorț� , dependenț�a continuă să fie piatra de te-
melie a relaț�iei. Partenerul dominant – fie bărbat, fie feme-
ie – nu e satisfăcut cu un sclav pe post de soț�/soț�ie. Căsnicia
poate continua din punct de vedere legal, î�nsă dragostea ș� i
comunicarea dintre cei doi parteneri a fost distrusă. Divor-
ț�ul este o alegere frecventă î�n această situaț�ie, î�nsă, chiar
dacă nu divorț�ează, cei doi pot să o ia pe drumuri separate
î�n cadrul căsniciei – nu mai fac sex, dorm î�n camere sepa-
rate, iar comunicarea lor se bazează pe insulte, ș� i nu pe
î�nț�elegere reciprocă.
Este posibil ș� i un alt deznodământ, dacă ambii parte-

neri decid să se reevalueze pe ei î�nș� iș� i, precum ș� i relaț�ia
lor. Dacă ambii se străduiesc să se elibereze de zonele ero-
nate ș� i să se iubească unul pe celălalt î�n sensul de a-i per-
mite partenerului să î�ș�i aleagă propria î�mplinire, atunci
căsnicia are ș� ansa să î�nflorească ș� i să se dezvolte. Când sunt
implicaț�i doi oameni care stau pe propriile picioare – care
ț�in î�ndeajuns unul la celălalt pentru a î�ncuraja indepen-
denț�a, ș� i nu dependenț�a, dar care, î�n acelaș� i timp, î�ș�i î�mpart
fericirea cu persoana iubită – căsnicia poate fi un lucru
plăcut. Dar când doi oameni î�ncearcă să se contopească
î�ntr-unul singur sau când unul dintre ei î�ncearcă să î�l do-
mine pe celălalt, atunci se aprinde acea scânteie care exis-
tă î�n noi toț�i ș� i alimentează una dintre cele mai importante
nevoi omeneș� ti: independenț�a.
Longevitatea nu indică succesul unui mariaj. Mulț�i oa-
meni rămân căsătoriț�i din cauza fricii de necunoscut, a in-
erț�iei sau, pur ș� i simplu, fiindcă aș� a se face. Î�ntr-o căsnicie
reuș� ită, î�n care ambii parteneri se iubesc sincer, fiecare
dintre ei este dispus să î�l lase pe celălalt să aleagă singur ce
vrea să facă, fără să î�l domine. Nu există osteneala constan-
tă de a gândi ș� i a vorbi î�n locul partenerului ș� i de a-i cere să
facă ceea ce se cuvine. Dependenț�a este ș� arpele din para-
disul unei căsnicii fericite. Aceasta creează tipare ale do-
minaț�iei ș� i supunerii ș� i, î�n cele din urmă, distruge relaț�iile.
O astfel de zonă eronată poate fi eliminată, dar bătălia nu-i
deloc uș� oară, deoarece sunt î�n joc puterea ș� i controlul – ș� i
puț�ini vor să renunț�e la ele fără să riposteze. Cel mai im-
portant e că dependenț�a nu trebuie confundată cu dra-
gostea. Este ironic, dar anumite distanț�e impuse î�ntre soț�i
consolidează căsnicia.
Oamenii se poartă cu tine așa cum îi înveți tu

Dependenț�a nu este un lucru care se î�ntâmplă doar ca ur-
mare a asocierii cu persoane autoritare. Este – la fel ca ori-
ce comportament specific zonelor eronate – o alegere. Tu î�i
î�nveț�i pe oameni să te domine ș� i să te trateze aș� a cum ai
fost mereu tratat. Există multe scheme care menț�in pro-
cesul dominaț�iei, iar acestea sunt repetate doar dacă dau
roade. Ș� i dau roade, dacă te ț�in din scurt ș� i î�ntr-o poziț�ie
dependentă î�n cadrul relaț�iei. Iată câteva dintre cele mai
frecvente strategii pentru menț�inerea firelor dominanț�ei
ș� i controlului î�ntr-o căsnicie:
• Ț� ipetele, răcnetele ș� i ridicarea tonului. Acestea te

ț�in î�n frâu, dacă eș� ti o persoană suavă ș� i î�ț�i place ca
lucrurile să decurgă liniș� tit ș� i calm.
• Comportamentele ameninț�ătoare de tipul „Plec,
dau divorț�“.
• Inducerea sentimentului de vinovăț�ie: „Nu aveai
niciun drept să...“ ș� i „Nu î�nț�eleg cum ai putut să faci
aș� a ceva“. Dacă vinovăț�ia e cârligul cu care te poate
agăț�a cineva, atunci poț�i fi menț�inut î�n starea de
„supunere“ prin astfel de afirmaț�ii.
• Furia ș� i comportamentele explozive, cum ar fi arun-
catul lucrurilor prin casă, î�njurăturile ș� i lovirea
obiectelor.
• Stratagema cu boala fizică. Partenerul face infarct,
are dureri de cap, de spate sau cine mai ș� tie ce,
atunci când soț�ul/soț�ia nu se comportă după cum
vrea el. Partenerul te poate manipula î�n felul acesta,
dacă l-ai î�nvăț�at că te comporț�i frumos atunci când

el se î�mbolnăveș� te.
• Tratamentul tăcerii. Refuzul de a vorbi ș� i î�mbufna-
rea intenț�ionată sunt strategii supreme pentru a face
ca partenerul să se comporte aș� a cum trebuie.
• Tactica lacrimilor, î�n care foloseș� ti plânsul pentru a-i
induce celeilalte persoane sentimentul de vinovăț�ie.
• Scena cu î�ntorsul spatelui. Faptul că te ridici ș� i pleci
este o modalitate bună de a-ț�i manipula partene-
rul, pentru ca acesta să se comporte î�ntr-un anumit
fel.
• Manevra cu „Tu nu mă iubeș� ti“ sau „Tu nu mă î�nț�e-
legi“, menită să î�ț�i dea câș� tig de cauză ș� i să menț�ină
dependenț�a î�n relaț�ie.
• Strategia sinuciderii: „Dacă nu faci cum spun eu, mă
omor“ sau „Dacă mă părăseș� ti, o să-mi pun capăt
zilelor“.
Toate strategiile anterioare sunt metode de a menț�ine

partenerul î�n rolul dorit, î�n cadrul mariajului. Acestea sunt
folosite atunci când funcț�ionează. Dacă unul dintre soț�i
refuză să fie manipulat de ele, celălalt va î�nceta să le mai
utilizeze. Numai când unul dintre membrii cuplului reacț�io-
nează la asemenea tactici, celălalt capătă obiceiul de a
recurge la ele. Dacă ai reacț�iile de supunere aș� teptate, î�l
î�nveț�i pe celălalt cât ș� i ce anume eș� ti dispus să tolerezi.
Când eș� ti tratat ca un nimic, î�nseamnă că ai transmis
semnale de tipul „Tratează-mă ca pe un nimic“. Poț�i î�nvăț�a
să le arăț� i celorlalț� i să se poarte cu tine aș� a cum vrei tu.
E nevoie de timp ș� i efort, pentru că a fost nevoie de mult
timp ș� i efort pentru a-i î�nvăț�a pe ceilalț�i cum ai vrut să fii

tratat până acum. Dar ai forț�a de a face această schimbare,
indiferent că e vorba de cum vrei să se poarte lumea cu
tine la serviciu, î�n familie, la restaurant, î�n autobuz sau î�n
orice loc î�n care eș� ti tratat î�ntr-un mod urât, care î�ț�i displa-
ce. Î�n loc să spui: „De ce nu te porț�i mai frumos cu mine?“,
î�ntreabă-te: „Oare ce fac, de î�i î�nvăț� pe alț�ii să se poarte aș� a
cu mine?“ Mută centrul de interes asupra ta ș� i î�ncepe să î�ț�i
schimbi reacț�iile.
Câteva comportamente frecvente, specifice

dependenței sau care încurajează dependența
• Nu eș� ti î�n stare să părăseș� ti casa părintească sau
pleci provocând sentimente urâte ambelor părț�i.
• Te simț�i obligat să vizitezi, să telefonezi, să amuzi, să
duci anumiț�i oameni cu maș� ina ș� i aș� a mai departe.
• Ceri permisiunea soț�ului pentru orice, inclusiv pen-
tru cheltuieli ș� i dreptul de a vorbi sau de a folosi
maș� ina.
• Invadezi intimitatea altora, de exemplu cauț�i prin
sertarele ș� i prin î�nsemnările confidenț� iale ale
copiilor.
• Faci afirmaț�ii de tipul „Nu aș� putea să î�i spun nicio-
dată ce simt, căci nu ar fi pe placul lui.“
• Cazi î�n depresie ș� i blocaj, după moartea unei per-
soane dragi.
• Te simț�i legat de o anumită muncă sau î�ndatorire ș� i
nu te aventurezi niciodată pe cont propriu.
• Ai aș� teptări cu privire la cum ar trebui să fie soț�ul,

părinț�ii sau copiii tăi.
• Te simț�i jenat de felul î�n care se comportă copilul,
soț�ul sau unul dintre părinț�ii tăi, ca ș� i cum aceș� tia
ar fi parte din tine.
• Te pregăteș� ti toată viaț�a pentru un serviciu sau o
funcț�ie. Nu î�nchei niciodată etapa de antrenament,
pentru a-ț�i asuma î�n mod real independenț�a.
• Te simț�i rănit de ce spun, simt, gândesc sau fac alte
persoane.
• Te simț�i fericit ș� i î�mplinit doar dacă aș� a se simte ș� i
partenerul tău.
• Obiș� nuieș� ti să duci la î�ndeplinire ordinele altcuiva.
• Le î�ngădui altor persoane să ia decizii î�n numele
tău sau ceri mereu sfatul cuiva î�nainte de a lua o
hotărâre.
• Spui: „Î�mi eș� ti dator, uite ce-am făcut pentru tine.“ So-
liciț�i î�ndeplinirea obligaț�iilor asociate dependenț�ei.
• Eviț�i să faci un demers controversat î�n faț�a unui
părinte sau a unei persoane dominante, pentru că
aceasta nu ar fi de acord cu ce-ai vrea să faci. Nu
fumezi, nu bei, nu î�njuri, nu mănânci î�ngheț�ată cu
ciocolată caldă sau mai ș� tiu eu ce, din cauza rolului
tău de supus.
• Renunț�i să î�ț�i mai trăieș� ti viaț�a, când o persoană
dragă moare sau se î�mbolnăveș� te grav.
• Eș� ti atent la limbajul folosit î�n preajma unei per-
soane dominante, ca să nu se simtă ofensată.
• Minț�i repetat î�n privinț�a comportamentului tău ș� i

distorsionezi adevărul, pentru ca celălalt să nu se
supere pe tine.
Compensațiile psihologice ale dependenței

Motivele pentru care menț�ii acest comportament toxic nu
sunt foarte complicate. Ș� i e posibil chiar să ș� tii care sunt
„beneficiile“ dependenț�ei. Dar ș� tii ș� i cât de distructive sunt
ele? Dependenț�a poate părea inofensivă, î�nsă este inamicul
fericirii ș� i al î�mplinirii. Iată care sunt cele mai frecvente re-
compense ale perpetuării stării de dependenț�ă:
• Dependenț�a te menț�ine î�n custodia protectoare a

altora ș� i î�ț�i oferă beneficiile unui copil mic, care nu
e responsabil pentru comportamentul său.
• Dacă rămâi dependent, poț�i da vina pe alț�ii pentru
neajunsurile tale.
• Dacă eș� ti dependent de alte persoane, nu trebuie
să te î�nhami la munca anevoioasă cerută de schim-
bare sau să î�ț�i asumi riscuri. Te simț�i î�n siguranț�ă
când te bazezi pe alț�ii, care sunt răspunzători de tine.
• Ai ocazia de a te simț�i mândru, atunci când î�i mul-
ț�umeș� ti pe alț�ii. Ai î�nvăț�at că, pentru a fi cuminte,
trebuie să faci ce î�ț�i spune mămica, iar acum multe
„mămici“ simbolice te manipulează.
• Poț� i evita sentimentul de vinovăț� ie, care te co-
pleș� eș� te atunci când te impui. Este mai uș� or să te
comporț�i cuviincios, decât să î�nveț�i cum să goneș� ti
vinovăț�ia.
• Nu trebuie să faci propriile alegeri sau să iei pro-

priile decizii. Urmezi modelul oferit de mama, tata,
soț�ul/soț�ia sau persoana de care depinzi. Câtă vre-
me gândeș� ti ce gândeș� te celălalt sau simț�i ce simte
acesta, nu-i nevoie să depui niciun efort pentru a
descoperi ce gândeș� ti sau simț�i tu.
• Pe scurt, e pur ș� i simplu mai uș� or să urmezi pe ci-
neva, decât să conduci tu. Faci ce ț�i se spune ș� i eviț�i
astfel î�ncurcăturile, chiar dacă, poate, nu te simț�i
bine î�n postura de „discipol“. Dar tot e mai simplu
decât să î�ț�i asumi toate riscurile pe care le implică
autonomia. Î� n realitate, dependenț�a e dezagrea-
bilă, fiindcă te transformă î�ntr-un om incomplet,
care nu poate funcț�iona independent. Dar, cu sigu-
ranț�ă, este mai uș� oară.
Un plan pentru a te elibera de dependență

• Scrie-ț�i propria „declaraț�ie de independenț�ă“, î�n
care să explici clar cum vrei să te comporț�i î�n toate
relaț�iile, fără să elimini compromisurile, ci doar î�n-
lăturând orice manipulare: „Eu, persoana î�n cauză,
î�n vederea unei uniuni reuș� ite cu... etc.“
• Discută cu fiecare om de care simț�i că eș� ti depen-
dent din punct de vedere psihologic. Declară-ț�i ț�elul
de a acț�iona independent ș� i explică-i cum te simț�i
atunci când faci anumite lucruri din obligaț�ie. E o
strategie excelentă pentru a da startul demersu-
lui tău, deoarece persoana respectivă s-ar putea
să nu ș� tie cum te simț�i tu î�n postura de individ
dependent.
• Stabileș� te-ț�i obiective de câte cinci minute privind

modul î�n care intenț�ionezi să interacț�ionezi cu oa-
menii dominanț�i din viaț�a ta. Î�ncearcă o singură
doză de „Nu, nu vreau“ ș� i testează reacț�ia celeilalte
persoane.
• Planifică o discuț�ie cu partenerul tău dominant ș� i
susț�ine-o î�ntr-un moment î�n care nu te simț�i ame-
ninț�at. Î�n cadrul conversaț�iei, explică-i că uneori te
simț�i manipulat ș� i supus ș� i că ai vrea să stabiliț�i un
semnal nonverbal prin care să î�i indici cum te simț�i
chiar î�n momentul cu pricina, astfel î�ncât să poț�i
opri discuț�ia î�n momentele î�ncordate. Dacă te tragi
uș� or de ureche sau pui degetul mare la gură, să fie
de ajuns pentru a semnala că eș� ti captiv î�n postura
de supus, î�ntr-un anumit moment.
• Î�n clipa î�n care te simț�i asuprit din punct de vedere
psihologic, spune-i persoanei respective cum te
simț� i, iar apoi comportă-te aș� a cum ț�i-ar plăcea să
o faci.
• Reaminteș� te-ț� i că părinț� ii, partenerul, prietenii,
ș� eful, copiii ș� i alț�ii vor dezaproba adesea compor-
tamentul tău, î�nsă asta nu are nimic de-a face cu
cine sau ce eș� ti tu. E de la sine î�nț�eles că, î�n orice
relaț�ie, vei î�ntâmpina ș� i dezaprobări. Dacă te aș� -
tepț�i la ele, nu vei fi luat prin surprindere. Î�n acest
fel, poț�i elimina multe dintre dependenț�ele care te
î�nrobesc la nivel emoț�ional.
• Stăpâneș� te-ț�i emoț�iile. Chiar ș� i dacă eviț�i î�n mod
intenț�ionat persoanele dominante (părinte, soț�, ș� ef,
copil), tot eș� ti controlat de ele (inclusiv î�n absenț�ă),
câtă vreme te simț�i blocat emoț�ional din cauza lor.
• De se î�ntâmplă să te simț�i obligat să vizitezi anu-

miț�i oameni, î�ntreabă-te dacă tu ai vrea ca alț�ii să
vină la tine î�n vizită numai pentru că ei simt că „aș� a
trebuie“. Dacă ajungi la concluzia că nu-ț�i doreș� ti
aș� a ceva, arată-le aceeaș� i bunăvoinț� ă ș� i celor pe
care tu î�i tratezi de sus ș� i discută cu ei ca de la
egal la egal. Mai exact, inversează raț�ionamentul ș� i
observă cât de nedemnă este o relaț�ie bazată pe
obligativitate.
• Ia decizia de a te elibera din rolul dependentului
prin activităț�i de voluntariat, lectură, angajarea unei
bone (chiar dacă nu î�ț�i permiț�i), căutându-ț�i un ser-
viciu (chiar dacă nu este bine plătit). De ce? Pentru
că răsplata unei stime de sine crescute merită ori-
ce preț� cuantificat î�n bani sau timp.
• Insistă să te bucuri de independenț�ă financiară
fără obligaț�ii ș� i fără să dai socoteală nimănui. Eș� ti
un sclav, dacă trebuie să ceri cuiva bani. Î�n caz că
asta î�ț�i este imposibil de realizat, fă î�n aș� a fel î�ncât
să î�ț�i poț�i câș� tiga propriile venituri prin orice mo-
dalitate creativă care î�ț�i trece prin cap.
• Dă-le pace altora! Dă-ț�i ț�ie pace! Nu mai da ordine!
Nu mai primi ordine!
• Recunoaș� te-ț�i propria dorinț�ă de a avea intimitate
ș� i de a nu î�mpărtăș� i cu o altă persoană tot ce simț�i
ș� i tot ce faci. Eș� ti un individ unic ș� i distinct. Dacă
simț�i că trebuie să divulgi tot, atunci eș� ti lipsit de
opț�iunea de a alege ș� i, desigur, dependent.
• Lasă camera copilului să fie a lui. Alocă-i un spaț�iu
asupra căruia să poată avea control ș� i, dacă nu este
nimic rău î�n asta, lasă-l să decidă el cum să ș� i-l
organizeze. Un pat făcut nu este mai benefic î�n plan

psihologic decât un pat nefăcut, chiar dacă tu ai î�n-
văț�at opusul.
• La petreceri, discută cu diverș� i oameni fără să ai
partenerul de viaț�ă alături. Nu te simț�i obligat să
stai permanent cu el. Duceț�i-vă fiecare pe drumul
său ș� i reî�ntâlniț�i-vă la plecare. Veț�i acumula de
două ori mai multe î�nvăț�ăminte ș� i experienț�e decât
dacă aț�i fi stat î�mpreună.
• Dacă tu vrei să mergi la film, iar partenerul vrea să
joace tenis, aș� a să faceț�i! Î� ngăduiț�i-vă să staț�i se-
parat mai mult timp, iar momentele pe care le veț�i
petrece î�mpreună vor fi mai frumoase ș� i mai
incitante.
• Fă mici escapade pe cont propriu sau cu prietenii,
fără să te simț�i legată de partenerul tău. Senti-
mentele faț�ă de acesta vor fi mai puternice când
te vei î�ntoarce ș� i, î�n acelaș� i timp, î�ț�i vei preț�ui ș� i
independenț�a.
• Nu uita că nu ai obligaț�ia de a-i face pe alț�ii fericiț�i.
Alț�ii se fac singuri fericiț�i. Poț�i să te bucuri sincer
de compania unei persoane, dar dacă simț�i că este
misiunea ta să o faci fericită, î�nseamnă că eș� ti de-
pendent ș� i că vei simț�i ș� i tristeț�e atunci când cealal-
tă persoană va fi supărată. Sau, ș� i mai rău, vei simț�i
că ai dezamăgit-o. Ț� ine minte că eș� ti responsabil
doar pentru propriile emoț�ii, iar acest lucru e valabil
pentru toată lumea. Fiindcă nu putem avea control
decât asupra trăirilor proprii.
• Aminteș� te-ț�i că obiș� nuinț�a nu este un motiv pentru
a face ceva. Faptul că te-ai supus î�ntotdeauna altor
persoane nu e o justificare pentru a permite ca aceas-

tă situaț�ie să continue.
Cheia unei vieț�i î�mplinite ș� i a creș� terii eficiente a unui

copil este independenț�a. Tot aș� a, o căsnicie eficace se ba-
zează pe fuziune minimă ș� i pe un nivel optim de autono-
mie ș� i independenț�ă. Chiar dacă î�ț�i este foarte frică să te
eliberezi din relaț�iile de dependenț�ă, dacă î�i î�ntrebi pe cei
de care eș� ti dependent emoț�ional, vei fi surprins să afli că
ei admiră cel mai mult oamenii care gândesc ș� i acț�ionează
singuri. Î�ncă o ironie. Cel mai mare respect î�l câș� tigi pentru
faptul că eș� ti independent, mai ales de la cei care î�ncearcă
cel mai tare să te ț�ină sub papuc.
Casa părintească e un loc frumos î�n care să se dezvolte
un copil, dar părăsirea cuibului este chiar mai frumoasă –
ș� i poate fi privită astfel ș� i de cel care pleacă, dar ș� i de cel
care î�l urmăreș� te cum î�ș�i ia zborul.
Capitolul XI
Spune adio furiei
Singurul antidot pentru furie este renunțarea la convingerea

înrădăcinată „ce bine-ar fi, dacă ai fi ca mine“.
Î ț�i sare uș� or ț�andăra? Poate consideri furia ca fiind ine-

rentă vieț�ii, dar conș� tientizezi că nu serveș� te niciunui
scop funcț�ional? Poate ț�i-ai justificat tendinț�a de a te aprin-
de repede prin afirmaț�ii precum „E ceva omenesc“ sau
„Dacă nu mă manifest, ț�in nervii î�n mine ș� i fac ulcer“. To-
tuș� i, furia este, destul de cert, un lucru care nu î�ț�i place la
tine ș� i, evident, nici pe cei din jur nu î�i î�ncântă.
Furia nu este „ceva omenesc“. Nu-i necesar să o mani-
feș� ti ș� i nu te ajută, dacă vrei să fii un om fericit ș� i î�mplinit.
Este o zonă eronată, un fel de gripă psihologică ce te schi-
lodeș� te la fel ca o boală fizică.
Haide să definim termenul de „furie“. Sensul cu care este
folosit î�n acest capitol e cel de reacț�ie cu efect de blocaj,
resimț� ită atunci când un lucru nu se ridică la î�nălț� imea
aș� teptărilor. Î�mbracă forma mâniei, ostilităț�ii, descărcării
nervilor pe cineva sau chiar a tăcerii aspre. Nu e doar o
simplă supărare sau iritare. Î� ncă o dată, cuvântul-cheie
este „blocaj“. Furia te imobilizează ș� i, î�n general, rezultă î�n
urma dorinț�ei tale ca lumea ș� i oamenii din ea să fie altfel.
Furia este o opț�iune ș� i un obicei. E o reacț�ie dobândită

ș� i se manifestă î�n urma frustrării, făcându-te să te porț�i aș� a
cum nu ț�i-ai dori. De fapt, furia severă e o formă de nebu-
nie. Se consideră că eș� ti nebun, dacă nu te poț�i controla.
Prin urmare, când eș� ti furios ș� i î�ț�i pierzi controlul, eș� ti tem-
porar nebun.
Nu există nicio recompensă psihologică pentru furie.
Aș� a cum e definită aici, furia este debilitantă. Î�n plan fizio-
logic, poate cauza hipertensiune, ulcere, erupț�ii, palpitaț�ii,
insomnie, oboseală ș� i chiar afecț�iuni cardiace. Î�n plan psi-
hologic, furia distruge relaț�iile amoroase, î�ngreunează co-
municarea, provoacă sentimente de vinovăț�ie ș� i depresie
ș� i este, î�n general, un impediment. Poate că eș� ti sceptic,
î�ntrucât ț�i s-a spus mereu că e mai sănătos să î�ț�i exprimi
furia decât să ț�ii totul î�n tine. Î�ntr-adevăr, exprimarea furi-
ei este o opț�iune mai sănătoasă decât reprimarea ei. Î�nsă
există o alternativă chiar mai sănătoasă: să nu o simț�i de-
loc. Î�n acest caz, nu te mai confrunț�i cu dilema de a nu ș� ti
dacă să o manifeș� ti sau să o ț�ii î�n tine.
La fel ca toate emoț�iile, furia rezultă î�n urma gândirii.
Nu este ceva care, pur ș� i simplu, ț�i se î�ntâmplă. Când ai de-a
face cu situaț�ii care nu merg aș� a cum ț�i-ar plăcea ț�ie, î�ț�i
spui că lucrurile nu ar trebui să fie aș� a (simț�i frustrare), iar
apoi alegi să manifeș� ti reacț�ia familiară de furie care ser-
veș� te unui scop (vezi secț�iunea beneficiilor din acest capi-
tol). Ș� i, cât timp percepi furia ca pe o parte componentă a
naturii umane, ai un motiv să o accepț�i ș� i să eviț�i a te ocupa
de ea.
Descarcă-ț�i negreș� it furia, eliberează-te de ea î�n mo-
duri nedistructive – dacă î�ncă î�i mai permiț�i să pună stă-
pânire pe tine. Dar mai bine î�ncepe să te gândeș� ti că eș� ti
Spune adio furiei 287
capabil să nutreș� ti gânduri noi atunci când te simț�i frus-

trat, astfel î�ncât să poț�i î�nlocui furia care te blochează cu
emoț�ii mai benefice. Supărarea, iritarea ș� i dezamăgirea sunt
sentimente pe care, cel mai probabil, vei continua să le re-
simț�i, deoarece lumea nu va fi niciodată aș� a cum î�ț�i doreș� ti
tu. Î�nsă furia – o reacț�ie emoț�ională toxică î�n faț�a obstaco-
lelor – poate fi eliminată.
Poate pledezi î�n favoarea furiei deoarece te ajută să î�ț�i
impui voinț�a. Ei bine, analizează mai atent lucrurile. Dacă
te referi la faptul că, atunci când ridici tonul sau pari supă-
rat, o î�mpiedici pe fetiț�a ta de 2 ani să se joace î�n stradă,
unde s-ar afla î�n pericol, atunci ridicarea tonului este o
strategie adecvată. Î�nsă reacț�ia ta este considerată furie
atunci când eș� ti cu adevărat supărat, te î�nroș� eș� ti la faț�ă,
inima î�ț�i bate rapid ș� i puternic, trânteș� ti obiectele din jurul
tău ș� i eș� ti imobilizat î�n starea aceasta pentru o anumită
bucată de timp. Negreș� it, e bine să alegi strategii personale
care să inducă un comportament adecvat, î�nsă nu asimila
ș� i suferinț�a ataș� ată acestora. Poț�i î�nvăț�a să gândeș� ti astfel:
„Comportamentul acesta e periculos pentru un copil. Vreau
s-o fac să î�nț�eleagă că nu tolerez jucatul pe ș� osea. Voi ridica
tonul, pentru a demonstra cât de important consider că este
acest lucru. Dar nu o să mă enervez din cauza asta.“
Să luăm ca exemplu o mamă ca oricare alta, dar care
nu stăpâneș� te această manifestare controlată a furiei. Este
permanent supărată din cauza comportamentului negativ
repetitiv al copiilor. Pare că, de fapt, cu cât se supără mai
tare, cu atât ei se comportă mai rău. Î� i pedepseș� te, î�i tri-
mite î�n camera lor, ț�ipă î�ntruna ș� i are aproape constant o
stare de nervi când interacț�ionează cu cei mici. Viaț�a ei, ca
mamă, este o luptă. Nu ș� tie decât să ț�ipe, iar î�n fiecare
seară se simte ca o epavă emoț�ională, epuizată după o zi

î�ntreagă pe câmpul de luptă.
Atunci de ce copiii nu sunt cuminț�i, dacă ș� tiu cât de tare
decide mami să se supere ori de câte ori fac ei obrăznicii?
Pentru că, î�n cazul furiei, ironia este că aceasta nu ajută
niciodată la a-i schimba pe alț�ii; nu face decât să accentue-
ze dorinț�a interlocutorului de a ț�ine sub control persoana
nervoasă. Iată ce-ar spune copiii din exemplul precedent,
dacă ar putea să î�ș�i exprime raț�ionamentul vizavi de faptul
că sunt obraznici:
„Vezi cum poț�i s-o scoț�i din fire pe mami? Doar trebuie
să spui asta sau să faci aia, ș� i poț�i s-o controlezi ș� i să-i pro-
voci o criză de nervi. Posibil să trebuiască să stai î�n camera
ta un pic, dar uite ce câș� tigi! Pentru un preț� atât de mic, o
domini emoț�ional î�n totalitate. Cum noi avem o putere atât
de mică asupra ei, hai să mai facem asta ș� i să ne uităm cum
î�nnebuneș� te de cap din cauza purtării noastre!“
Î�n orice tip de relaț�ie, aproape î�ntotdeauna furia î�ncu-
rajează cealaltă persoană să continue să se comporte exact
ca până î�n acel moment. Chiar dacă instigatorul pare spe-
riat, el ș� tie că î�ș�i poate enerva interlocutorul oricând vrea,
manifestând astfel acelaș� i tip de autoritate răzbunătoare
pe care individul enervat crede că o deț�ine.
Atunci când alegi furia ca reacț�ie la comportamentul
altei persoane, î�i refuzi acesteia dreptul de a fi ceea ce alege
ea să fie. Î�n capul tău, răsună fraze nevrotice precum: „De
ce nu poț�i fi ca mine? Dacă ai semăna mai mult cu mine,
mi-ar plăcea de tine acum ș� i nu aș� mai avea nervi.“ Dar oa-
menii nu pot fi mereu aș� a cum vrei tu. De cele mai multe
ori, persoanele ș� i lucrurile din viaț�a ta nu funcț�ionează
aș� a cum ț�i-ar plăcea ț�ie. Asta e lumea î�n care trăim. Iar
probabilitatea să se schimbe este zero. Î�n consecinț�ă, de

fiecare dată când te laș� i pradă furiei dacă dai peste cineva
sau ceva care nu î�ț�i convine, decizi să suferi sau să rămâi
imobilizat î�n faț�a realităț�ii. Este un lucru chiar absurd. Să
fii supărat din cauza unor lucruri ce nu se vor schimba ni-
ciodată... Prin urmare, î�n loc să alegi furia, poț�i î�ncepe să te
gândeș� ti că oamenii din jurul tău au dreptul să fie diferiț�i
de cum ț�i-ar plăcea ț�ie. Poate nu-ț�i convine lucrul ăsta, dar
nu-i nevoie să te enervezi din cauza lui. Furia nu va face
decât să î�i î�ncurajeze să continue la fel ca până acum, iar ț�ie
î�ț�i va provoca stresul fizic ș� i tortura psihică descrise ante-
rior. Alegerea chiar este a ta: ori cedezi î�n faț�a furiei, ori î�ț�i
spui lucruri care să te ajute să elimini nevoia de furie.
Poate consideri că te afli î�n tabăra opusă, adică simț�i
foarte multă furie, dar nu ai avut niciodată curajul să o ex-
primi. O ț�ii î�n tine ș� i nu spui niciodată nimic, predispunân-
du-te la ulcere dureroase ș� i simț�ind foarte multă anxietate
î�n prezent. Dar acesta nu este deloc opusul individului care
tună ș� i fulgeră. Ai aceleaș� i fraze î�n capul tău, cum că oame-
nii ș� i lucrurile trebuie să fie aș� a cum vrei tu. Iar dacă ar fi
aș� a, î�ț�i zici tu, atunci nu te-ai mai enerva. Acesta este un
raț�ionament greș� it, iar eradicarea lui reprezintă secretul
pentru a te elibera de tensiune. Deș� i este bine să î�nveț�i să
î�ț�i exprimi furia reprimată î�n loc să o acumulezi î�n tine,
obiectivul suprem este să î�nveț�i să gândeș� ti î�ntr-un mod
diferit, care să nu mai genereze furie. Iată o mostră de ast-
fel de gânduri noi: „Dacă el vrea să fie fraier, eu n-o să aleg
să mă supăr; el se comportă ca un prost, nu eu“ sau „Lucru-
rile nu merg aș� a cum cred eu că ar trebui; deș� i nu-mi convine
chestia asta, nu am de gând să mă blochez î�ntr-o asemenea
stare“.
Primul pas constă î�n a î�nvăț�a să î�ț�i exprimi furia prin

tipuri curajoase de comportamente noi – care au fost dis-
cutate de-a lungul acestei cărț�i. Apoi, pasul final este să
identifici soluț�ii noi, care să te ajute să treci din zona con-
trolată extern a sănătăț�ii psihice î�n cea gestionată intern,
ca să nu mai adopț�i comportamente pe care ț�i le induc alț�ii.
Poț�i î�nvăț�a cum să nu le mai dai altor persoane puterea de
a te supăra. Având o părere bună despre tine ș� i refuzând să
î�i laș� i pe alț�ii să te controleze, nu te vei mai răni singur cu
furia care te macină î�n momentul de faț�ă.
Simțul umorului
Este imposibil să fii nervos ș� i să râzi, î�n acelaș� i timp. Furia
ș� i râsul se exclud reciproc, iar tu ai puterea de a alege î�ntre
cele două.
Râsul este soarele sufletului. Ș� i, fără lumina soarelui,
nimic nu poate vieț�ui sau creș� te. Iată ce spunea Winston
Churchill:
Cred cu tărie că nu poți să te ocupi de cele mai grave

lucruri de pe lumea asta, decât dacă le înțelegi pe
cele mai amuzante.
S-ar putea să iei viaț�a prea î�n serios. Poate că principala

caracteristică remarcabilă a oamenilor sănătoș� i este simț�ul
umorului lipsit de ostilitate. A face oamenii să râdă ș� i a î�nvă-
ț�a cum să te dai un pas î�n spate ca să observi absurditatea
din aproape fiece situaț�ie de viaț�ă constituie un remediu
excelent î�mpotriva furiei.
Privind un context î�n ansamblu, ce faci tu (dacă te ener-

vezi sau nu) are acelaș� i impact cu a arunca un pahar de apă
î�n Cascada Niagara. Nu va conta prea mult dacă alegi râsul
sau furia – î�nsă cel dintâi î�ț�i va umple clipele de fericire, iar
cea din urmă le va irosi sufocate de nefericire.
Te iei pe tine ș� i viaț�a ta atât de î�n serios î�ncât nu te poț�i
detaș� a, ca să observi absurditatea faptului că ai o atitudine
atât de gravă faț�ă de ceva? Absenț�a râsului indică o patolo-
gie. Atunci când eș� ti prea sobru vizavi de tine î�nsuț�i ș� i de
acț�iunile tale, aminteș� te-ț�i că nu ai la dispoziț�ie decât clipa
de faț�ă. De ce să-ț�i iroseș� ti prezentul cu nervi, când râsul
este atât de plăcut?
Râsul de dragul de a râde se justifică prin sine î�nsuș� i.
Nu ai nevoie de un motiv, pentru a râde. Doar amuză-te.
Uită-te la tine ș� i la toț�i cei care trăiesc î�n lumea asta nebu-
nă ș� i apoi hotărăș� te dacă e bine să dai curs furiei sau nu
cumva ț�i-ar fi mai folositor să dezvolț�i un simț� al umorului
care să-ț�i ofere ț�ie ș� i celor din jur unul dintre cele mai ne-
preț�uite daruri – râsul. Este atât de plăcut să râzi!...
Câteva cauze frecvente ale furiei

Poț�i vedea furia î�n acț�iune tot timpul. Exemple de oameni
aflaț�i î�n diverse grade de imobilitate emoț�ională – de la su-
părare uș� oară, la furie oarbă – se găsesc peste tot. E un fel
de cancer (î�nsă unul dobândit, nu genetic) ș� i pune stăpâni-
re pe interacț�iunile dintre oameni. Î�n cele ce urmează, sunt
menț�ionate câteva dintre cele mai frecvente situaț�ii î�n care
oamenii se lasă copleș� iț�i de furie:
• Furia î�n trafic. Ș� oferii urlă la alț�i conducători auto

din orice motiv. Se umplu de nervi când alț�ii merg
prea î�ncet sau prea repede, nu semnalizează sau
semnalizează necorespunzător, schimbă benzile ș� i
fac multe alte greș� eli. Ca ș� ofer, poț�i simț�i o doză
mare de furie ș� i blocaj emoț�ional din cauza lucruri-
lor pe care ț�i le spui cu privire la modul î�n care ar
trebui să conducă alț�ii. De asemenea, ambuteiajele
sunt stimuli puternici pentru atacuri de furie ș� i os-
tilitate. Ș� oferii ț�ipă la pasageri ș� i î�njură cauza î�n-
târzierii. Tot acest comportament rezultă î�n urma
unui singur gând: „Nu ar trebui să se î�ntâmple aș� a
ceva, dar fiindcă se î�ntâmplă, o să mă supăr ș� i o să-i
î�mping ș� i pe alț�ii spre nefericire.“
• Furia î�n jocurile competitive. Partidele de bridge,
tenis, pinácle, pocher ș� i o varietate de alte jocuri au
un potenț�ial fantastic de a provoca mânia. Oamenii
se enervează pe partenerii sau adversarii lor (fiind-
că nu se descurcă bine sau pentru că î�ncalcă regu-
lile). Se î�ntâmplă să trântească diverse obiecte,
precum racheta de tenis, doar fiindcă au greș� it cu
ceva. Deș� i e mai bine să baț�i din picior sau să arunci
cu echipamentul pe unde apuci, decât să loveș� ti alț�i
oameni sau să ț�ipi la ei, astfel de comportamente
sunt, totuș� i, impedimente î�n calea î�mplinirii tale î�n
momentul prezent.
• Furia provocată de intruș� i. Mulț�i oameni se enervea-
ză pe anumite persoane sau evenimente pe care le
consideră, la propriu, nelalocul lor. De exemplu, un
ș� ofer aflat î�n trafic poate decide că un ciclist sau un
pieton nu are ce căuta acolo ș� i poate î�ncerca să î�l
alunge de pe drum. Î�n aceste circumstanț�e, furia

poate fi extrem de periculoasă. Multe aș� a-zise acci-
dente rezultă, de fapt, î�n urma unor astfel de inci-
dente, î�n care mânia necontrolată are consecinț�e
grave.
• Furia din cauza taxelor. Oricât ne-am enerva noi, nu
putem schimba legislaț�ia fiscală, î�nsă unii oameni
tot se î�nfurie din cauza faptului că taxele ș� i impozi-
tele nu sunt aș� a cum le-ar plăcea lor să fie.
• Furia provocată de î�ntârzierea altor persoane. Dacă
te aș� tepț�i ca alț�ii să-ț�i respecte programul cu stric-
teț�e, vei alege furia atunci când ei nu fac asta ș� i î�ț�i
vei justifica inflexibilitatea cu argumente precum:
„Am tot dreptul să mă enervez. M-a lăsat să-l aș� -
tept o jumătate oră.“
• Furia cauzată de neglijenț�a altor oameni ș� i dezor-
dinea creată de alț�ii. Deș� i mânia ta, probabil, î�i î�n-
curajează pe cei din jur să continue să se comporte
la fel de nepăsător, tu tot te î�ncăpăț�ânezi să alegi
furia.
• Furia î�ndreptată către obiecte neî�nsufleț�ite. Dacă
te loveș� ti la fluierul piciorului sau î�ț�i dai cu cioca-
nul peste deget, poate fi terapeutic să reacț�ionezi
cu un urlet, dar să simț�i o mânie veritabilă ș� i să faci
ceva î�n privinț�a asta, cum ar fi să dai cu pumnul î�n
perete, este un lucru atât inutil, cât ș� i dureros.
• Furia cauzată de pierderea obiectelor. Nervii nu
vor face niciodată ca o cheie sau un portofel rătăcit
să apară din senin; ba, din contră, s-ar putea chiar
să te î�mpiedice să efectuezi o căutare eficientă.
• Furia generată de evenimente aflate î�n afara con-

trolului tău. Poate că nu eș� ti de acord cu anumite
aspecte legate de politică, afaceri externe sau eco-
nomie, dar furia ș� i blocajul la care aceasta te condu-
ce nu vor schimba nimic.
Multiplele fațete ale furiei

Acum, că am trecut î�n revistă câteva dintre ocaziile î�n care
s-ar putea să te laș� i pradă furiei, să vedem ș� i câteva dintre
formele pe care le î�mbracă furia:
• Î�ț�i abuzezi verbal ș� i î�ț�i iei î�n râs soț�ul/soț�ia, copiii,

persoanele dragi sau prietenii.
• Manifeș� ti agresivitate fizică – loveș� ti cu mâna sau
cu piciorul, trânteș� ti obiecte ș� i pocneș� ti alte ființ�e
umane. Î�mpins la extrem, acest comportament duce
la infracț�iuni violente, care sunt aproape î�ntotdeau-
na comise sub imperiul nervilor. Crimele ș� i atacu-
rile au loc doar atunci când emoț�iile scapă de sub
control, iar furia duce la o nebunie temporară. Să
crezi că furia este normală ori să urmezi î�ndemnul
anumitor ș� coli de psihologie (care te î�ncurajează
să î�ț�i percepi emoț�iile fizic ș� i apoi să î�ț�i descarci ner-
vii) poate fi un lucru periculos. Totodată, programe-
le de televiziune, filmele ș� i cărț�ile care promovează
furia ș� i violenț� a ș� i le prezintă ca fiind normale
pentru orice om subminează atât individul, cât ș� i
societatea.
• Spui lucruri precum: „El mă scoate din sărite“ sau
„Tu chiar mă enervezi“. Î� n aceste cazuri, permiț�i
ca un comportament al altcuiva să-ț� i provoace

nefericire.
• Foloseș� ti expresii precum: „Î�l omor“, „Î�i usuc î�n bă-
taie“ sau „Î�mi voi distruge adversarii“. Poate crezi că
sunt doar niș� te simple expresii, dar adevărul e că
acestea î�ncurajează furia ș� i violenț�a ș� i le transfor-
mă pe ambele î�n ceva acceptabil, chiar ș� i când este
vorba de o competiț�ie amicală.
• Ai ieș� iri nervoase. Pe lângă faptul că sunt o manifes-
tare frecventă a furiei, acestea contribuie la mani-
pulare, fiindcă ajută adesea persoana î�n cauză să
obț�ină exact ce î�ș�i doreș� te.
• Eș� ti sarcastic, ridiculizezi interlocutorii ș� i refuzi să
mai vorbeș� ti cu unul sau cu altul. Aceste expresii ale
furiei pot fi la fel de vătămătoare ca violenț�a fizică.
Deș� i lista de posibile comportamente furioase se poa-

te î�ntinde la nesfârș� it, exemplele precedente constituie cele
mai frecvente manifestări care ies la suprafaț�ă î�n cadrul
acestei zone eronate.
Sistemul de recompense pe care l-ai clădit

pentru a te lăsa în voia furiei
Î�n scopul de a reuș� i să te stăpâneș� ti mai bine ș� i să nu mai
cazi pradă furiei, este bine să î�nț�elegi mai î�ntâi motivele
pentru care apelezi la ea. Iată câteva dintre motivele psiho-
logice pentru care î�ț�i sare atât de repede ț�andăra:
• Când î�ț�i vine greu să te controlezi ș� i te simț�i frustrat

sau demoralizat, poț�i folosi furia pentru a arunca
responsabilitatea vizavi de felul î�n care te simț�i asu-
pra unei anumite persoane sau a unui anumit eve-
niment, î�n loc să î�ț�i asumi răspunderea pentru
propriile sentimente.
• Se poate î�ntâmpla să apelezi la furie pentru a-i ma-
nipula pe cei care se tem de tine. Este o metodă efi-
cientă, mai ales pentru a ț�ine sub control persoanele
mai tinere sau mai fragile fizic sau psihologic.
• Furia atrage atenț�ia asupra ta, drept pentru care te
simț�i important ș� i puternic.
• Furia este o scuză convenabilă. Poț�i să-ț�i pierzi min-
ț�ile – temporar – iar apoi să te scuzi spunând: „Nu
m-am putut abț�ine.“ Astfel, poț�i să te achiț�i de vină
pe motivul lipsei de control.
• Prin furie poț�i să î�ț�i impui voinț�a, î�ntrucât cei din
jur preferă să î�ț�i facă pe plac, decât să î�ț�i suporte
manifestările furibunde.
• Dacă te temi de intimitate sau de dragoste, poț�i să
te enervezi repede dintr-un motiv sau altul ș� i să
eviț�i astfel riscul de a te dărui î�n plan afectiv.
• Poț�i să î�i manipulezi pe ceilalț�i inducându-le senti-
mentul de vinovăț�ie, care î�i face să se î�ntrebe: „Oare,
cu ce i-am greș� it, de s-a enervat aș� a?“ Iar când ei se
simt vinovaț�i, tu te simț�i puternic.
• Poț�i zădărnici comunicarea, ori de câte ori te simț�i
ameninț�at din cauză că o altă persoană este mai
pricepută decât tine. Pur ș� i simplu, foloseș� ti furia
pentru a evita riscul de a fi pus î�n inferioritate.
• Atunci când eș� ti nervos, nu trebuie să faci niciun

efort pentru propria evoluț�ie. Astfel, î�ț�i iroseș� ti pre-
zentul, fiindcă e mai uș� or să te î�nverș� unezi, evitând
astfel să faci ceea ce este necesar pentru a deveni
un om mai bun. Prin urmare, foloseș� ti furia pentru
a te despovăra.
• După un atac de furie, poț�i să te complaci î�n auto-
compasiune ș� i să î�ț�i plângi de milă din cauză că
nimeni nu te î�nț�elege.
• Poț�i evita să gândeș� ti limpede, câtă vreme eș� ti ner-
vos. Toată lumea ș� tie că nu poț�i gândi coerent î�n
astfel de momente, aș� a că de ce să nu scoț�i la iveală
bine-cunoscuta furie, atunci când vrei să eviț�i o
concluzie clară ș� i profundă.
• Poț�i face uitate pierderile sau performanț�ele slabe,
printr-un simplu acces de furie. Ba poate chiar î�i
faci ș� i pe alț�ii să piardă, de vreme ce se tem atât de
tare de mânia ta.
• E posibil să-ț�i justifici furia spunând că te stimulea-
ză pentru a î�ndeplini o anumită sarcină. Î�nsă adevă-
rul este că furia imobilizează emoț�ional oamenii ș� i
nu le î�mbunătăț�eș� te niciodată randamentul.
• Afirmând că este un lucru omenesc să te î�nfurii, ai
mereu pregătită o explicaț�ie pentru comportamen-
tul tău: „Sunt om ș� i aș� a procedează oamenii.“
Câteva strategii pentru a renunța la furie

Te poț�i elibera de furie. Acest demers necesită o mentalita-
te nouă ș� i poate fi pus î�n practică doar dacă acț�ionezi exact
î�n clipa î�n care te enervezi. Când te confrunț�i cu oameni
sau evenimente ce te î�nfurie, conș� tientizează ceea ce î�ț�i spui

î�n mintea ta, apoi străduieș� te-te să găseș� ti enunț�uri noi, care
să genereze sentimente diferite ș� i un comportament mai
productiv. Iată câteva strategii specifice pentru a combate
furia:
• Î�ntâi de toate, ascultă-ț�i gândurile din momentul

î�n care simț�i furie ș� i reaminteș� te-ț�i că nu trebuie
să gândeș� ti î�n felul acela doar pentru că aș� a ai
făcut toată viaț�a. Conș� tientizarea este de maximă
importanț�ă.
• Î�ncearcă să amâni explozia de furie. Dacă de obicei
î�ntr-o anumită situaț�ie te enervezi, amână furia pen-
tru 15 secunde, apoi poartă-te î�n maniera ta obiș� nui-
tă. Î�ncearcă apoi să te abț�ii timp de 30 de secunde
– ș� i tot aș� a, mărind mereu intervalele. După ce ob-
servi că î�ț�i poț�i amâna furia, î�ț�i dai seama că ai do-
bândit un control asupra ei. Amânarea î�nseamnă
control ș� i, cu multă practică, vei ajunge î�n cele din
urmă să o elimini complet.
• Când î�ncerci să foloseș� ti furia î�n mod constructiv,
pentru a-l î�nvăț�a ceva pe un copil, î�ncearcă să si-
mulezi iritarea. Ridică tonul ș� i arată-te sever, dar
nu trăi toată durerea fizică ș� i suferinț�a psihică aso-
ciate furiei.
• Nu î�ncerca să te amăgeș� ti că î�ț�i place un lucru pe
care î�l consideri dezagreabil. Poate să î�ț�i displacă
un lucru, ș� i fără să te enervezi din cauza lui.
• Î�n momentul î�n care eș� ti furios, aminteș� te-ț�i că fie-
care om are dreptul să fie ce alege el. A pretinde ca
o persoană să fie altfel de cum este de fapt nu face
decât să î�ț�i prelungească furia. Depune eforturi

pentru a le î�ngădui celor din jur să aleagă, tot aș� a
cum insiș� ti că este ș� i dreptul tău de a face asta.
• Cere-i unei persoane de î�ncredere să te ajute. Roag-o
să î�ț�i transmită – fie verbal, fie printr-un semnal
prestabilit – că ai căzut pradă furiei. Când primeș� ti
semnalul, analizează ce anume faci î�n momentul
acela ș� i apoi î�ncearcă strategia cu amânatul.
• Ț� ine un jurnal al furiei ș� i consemnează cu exactitate
momentul, locul ș� i incidentul care te-a determinat
să te enervezi. Fii cât se poate de conș� tiincios ș� i
forț�ează-te să consemnezi toate accesele de furie.
Dacă eș� ti perseverent, vei observa cum simplul fapt
că eș� ti nevoit să notezi incidentul te va convinge să
te laș� i mai rar pradă furiei.
• După ce î�nchei o criză de furie, admite cu voce tare
că ai făcut o greș� eală ș� i că unul dintre obiectivele
tale este să î�ț�i schimbi modul de gândire, astfel î�n-
cât să nu mai acumulezi acea furie. Anunț�ul public
te va ajuta să conș� tientizezi ce-ai făcut ș� i va demon-
stra că depui, î�ntr-adevăr, eforturi pentru a-ț�i î�m-
bunătăț�i comportamentul.
• Î�ncearcă să stai fizic aproape de o persoană dragă,
î�n momentul î�n care te enervezi. O modalitate de
a-ț�i neutraliza ostilitatea este să vă ț�ineț�i de mână
(î�n ciuda tendinț�ei tale de a refuza acest lucru).
Continuaț�i să vă ț�ineț�i de mână până când termini
de exprimat ceea ce simț�i ș� i furia ta se risipeș� te.
• Î�ntr-un moment î�n care nu eș� ti furios, discută cu
persoanele pe care te enervezi cel mai des. Spune-le
care sunt lucrurile pe care le fac ei care te enervează
cel mai tare ș� i concepe o modalitate de a-ț�i comu-

nica trăirile fără furie debilitantă. Poate reuș� iț�i să
cădeț�i de acord asupra unei soluț�ii – să vă expri-
maț�i nemulț�umirile printr-un bilet scris ori să faceț�i
o plimbare cu ajutorul căreia să vă calmaț�i, astfel
î�ncât să nu mai continuaț�i să vă abuzaț�i reciproc cu
o mânie inutilă. După câteva astfel de plimbări î�n
scopul relaxării, vei î�ncepe să vezi cât de nechibzu-
ite sunt manifestările isterice.
• Diminuează-ț�i furia î�ncă din primele secunde, î�n-
cercând să explici ce simț�i tu ș� i ce crezi că simte
partenerul tău. Primele zece secunde sunt crucia-
le. După ce trec acestea, de cele mai multe ori furia
se micș� orează.
• Ț� ine minte că toate părerile tale vor fi dezaprobate
de 50% din oameni, î�n 50% din cazuri. Odată ce te
aș� tepț�i ca alț�ii să nu fie de acord cu tine, nu vei mai
alege să te enervezi. Vei gândi, î�n schimb, că lumea
este aș� a cum trebuie să fie, î�ntrucât oamenii nu sunt
de acord cu tot ce spun, gândesc, simt ș� i fac eu.
• Nu uita că, deș� i manifestarea furiei este o alternati-
vă sănătoasă î�n comparaț�ie cu reprimarea, cea mai
sănătoasă alegere este absenț�a ei de la bun î�nceput.
După ce î�ncetezi să mai consideri furia un lucru
firesc sau omenesc, vei avea o motivaț�ie lăuntrică
pentru strădania ta de a scăpa de ea.
• Renunț�ă la aș� teptările pe care le ai de la alț�i oameni.
După ce dispar aș� teptările, dispare ș� i furia.
• Aminteș� te-ț� i că, după cum bine ș� tii, copiii vor fi
mereu activi ș� i gălăgioș� i ș� i că nu ajută la nimic să te
enervezi din cauza asta. Deș� i î�i poț�i ajuta să facă
alegeri fructuoase î�n diferite domenii, nu vei putea

niciodată să le schimbi firea caracteristică.
• Iubeș� te-te pe tine î�nsuț�i. Dacă te iubeș� ti, nu te vei
î�mpovăra niciodată cu o furie autodistructivă.
• Când te afli î�ntr-un ambuteiaj, cronometrează-te.
Vezi cât poț�i rezista, î�nainte să explodezi. Î�ncearcă
să-ț�i î�mbunătăț�eș� ti controlul. Î�n loc să urli la un pa-
sager, pune-i o î�ntrebare civilizată. Foloseș� te astfel
de momente î�n mod creativ, cum ar fi să scrii un me-
saj sau un cântec, să identifici căi noi de a ieș� i din
ambuteiaj, să-ț�i reaminteș� ti cea mai incitantă ex-
perienț�ă sexuală din viaț�a ta sau, chiar mai bine de
atât, să plănuieș� ti cum s-o depăș� eș� ti data viitoare.
• Î�n loc să fii sclavul emoț�ional al fiecărei circumstan-
ț�e frustrante, foloseș� te situaț�ia respectivă ca pe-o
provocare pentru a o schimba – ș� i nu î�ț�i va mai ră-
mâne niciun moment disponibil pentru a te enerva.
Furia e o piedică î�n calea ta. Nu-i bună la nimic. La fel

ca toate zonele eronate, furia este o modalitate de a folosi
lucrurile din exteriorul tău pentru a motiva felul î�n care te
simț�i. Lasă-i pe ceilalț�i să-ș� i trăiască viaț�a lor. Fă-ț�i propri-
ile alegeri – ș� i nu mai permite să fie î�ncărcate de furie.
Capitolul XII
Portretul unei persoane care și-a
extirpat toate zonele eronate
Sunt prea ocupați să fie ei înșiși,

ca să mai observe ce fac vecinii lor.
O persoană lipsită î�n totalitate de zone eronate poate

părea un personaj fictiv. Ș� i totuș� i, eliberarea de com-
portamentele autodistructive nu este un concept mitologic,
ci chiar o posibilitate reală.
Stă î�n puterea ta să funcț�ionezi la capacitate maximă.
Iar sănătatea mintală deplină î�n fiecare moment prezent
depinde de alegerile pe care le faci. Acest ultim capitol este
dedicat descrierii modului î�n care funcț�ionează oamenii
eliberaț�i de gândirea ș� i comportamentele zonelor eronate.
Vei observa felul î�n care se dezvoltă un individ diferit de ma-
joritatea oamenilor, unul care se remarcă printr-o capacita-
te stranie de a fi plin de viaț�ă ș� i creativ î�n orice moment.
Oamenii care nu deț�in zone eronate sunt diferiț�i de in-
divizii de rând. Deș� i arată ca toată lumea, aceș� tia posedă
calităț�i unice, care nu ț�in de rasă, de statutul socio-econo-
mic sau de sex. Nu se î�ncadrează perfect î�n niciun tip de
rol, î�n nicio fiș� ă a postului, nici î�n tipare geografice, nive-
luri educaț�ionale standard sau statistici financiare. Au o
calitate distinctă, î�nsă diferenț�a nu este vizibilă î�n factorii

externi tradiț�ionali după care clasificăm de obicei oamenii.
Pot fi bogaț�i sau săraci, femei sau bărbaț�i, negri sau albi,
pot trăi oriunde î�n lumea asta ș� i pot avea orice ocupaț�ie.
Sunt un grup divers, î�nsă toț�i au î�n comun o singură carac-
teristică: lipsa zonelor eronate. Cum î�ț�i dai seama când
î�ntâlneș� ti astfel de oameni? Priveș� te-i! Ascultă-i! Iată ce vei
descoperi...
Î�n primul rând ș� i cel mai evident, vei vedea oameni că-
rora le place viaț�a, practic, î�n integralitatea ei – oameni care
se simt confortabil făcând orice ș� i care nu pierd timpul
plângându-se ori visând ca lucrurile să fie altfel. Sunt entu-
ziasmaț�i de viaț�ă ș� i vor să o valorifice la maximum. Le plac
picnicurile, filmele, cărț� ile, sportul, concertele, oraș� ele,
fermele, animalele, munț�ii ș� i mai toate celelalte. Le place
să trăiască. Prin urmare, când te afli î�n preajma unor astfel
de oameni, nu î�i auzi niciodată mormăind, căinându-se ori
suspinând pasiv. Dacă plouă afară, lor le place. Dacă este
cald, se bucură de căldură ș� i nu se plâng de ea. Fie că se află
î�ntr-un ambuteiaj sau la o petrecere, fie că sunt singuri
acasă, pur ș� i simplu scot ce-i mai bun din orice situaț�ie.
Nu se prefac î�ncântaț�i, ci acceptă lucrurile aș� a cum sunt
(î�ntr-un mod raț�ional); au o capacitate fantastică de a trăi
î�mpăcaț�i cu realitatea care-i î�nconjoară. Dacă î�i î�ntrebi ce
anume nu le place, le vine greu să găsească un răspuns sin-
cer. Nu au î�nț�elepciunea de a intra î�n casă atunci când plouă
afară, pentru că ei văd ploaia ca pe un lucru frumos, palpi-
tant, care merită simț�it î�ndeaproape. Le place. Noroiul nu
î�i enervează; î�l observă, merg prin el ș� i î�l acceptă ca pe o
parte a ceea ce î�nseamnă să fii viu. Le plac pisicile? Da. Urș� ii?
Da. Viermii? Da. Deș� i nu acceptă cu drag neplăceri precum
bolile, secetele, ț�ânț�arii, inundaț�iile ș� i altele asemenea, nici
Portretul unei persoane care și-a extirpat toate zonele eronate 305
nu î�ș�i irosesc clipele prezentului plângându-se de ele sau

dorindu-ș� i ca acestea să nu fi existat. Dacă trebuie să com-
bată anumite situaț�ii, se vor strădui să le combată, î�nsă vor
face astfel î�ncât demersul să fie pentru ei un lucru plăcut.
Oricât ai î�ncerca, î�ț�i va fi greu să găseș� ti ceva ce nu le-ar
plăcea să facă. Ei iubesc viaț�a cu adevărat ș� i se î�mbibă de
ea prin toț�i porii, scoț�ând maximum posibil din fiecare
context.
Oamenii sănătoș� i ș� i î�mpliniț�i nu simt vinovăț�ia ș� i neli-
niș� tea pe care o provoacă irosirea momentelor din pre-
zent, fiindcă ei nu se blochează î�n evenimente din trecut.
Desigur, sunt capabili să admită că ș� i ei greș� esc ș� i au tăria
să promită evitarea pe viitor a unui comportament î�n vreun
fel contraproductiv. Î�nsă nu î�ș�i pierd timpul dorindu-ș� i să
nu fi făcut un lucru sau stând supăraț�i din cauză că le dis-
place ceva ce-au făcut î�ntr-un alt moment al vieț�ii lor. Lipsa
completă a sentimentului de vinovăț�ie este unul dintre sem-
nele distinctive ale indivizilor sănătoș� i. Aceș� tia nu se plâng
de trecut ș� i nu se străduiesc să-i facă pe alț�ii să se simtă
vinovaț�i, punând î�ntrebări stupide precum: „De ce nu ai
procedat altfel?“ sau „Nu ț�i-e ruș� ine?“. Ei î�ș�i dau seama că
viaț�a trăită rămâne aș� a; ș� i că, oricât de prost te-ai simț�i, nu
poț�i schimba trecutul. Ei î�nș� iș� i nu simt deloc vinovăț�ie ș� i
nu fac niciun efort î�n privinț�a asta; este un lucru firesc pen-
tru ei ș� i, tocmai de asta, nici nu î�i î�mping pe alț�ii să adopte
o postură de vinovat. Ei î�nț�eleg că, dacă te simț�i prost î�n
momentul prezent, nu faci decât să î�ț�i consolidezi lipsa sti-
mei de sine; ș� i că a î�nvăț�a din trecut e un lucru net superior
tendinț�ei de a obiecta faț�ă de cele î�ntâmplate deja. Nu î�i vei
vedea niciodată că manipulează alț�i oameni spunându-le
cât de urât s-au purtat; ș� i nici tu pe ei nu-i poț�i manipula
folosind astfel de tactici. Nu se vor enerva pe tine, ci pur ș� i
simplu te vor ignora. Î�n loc să se supere, se distanț�ează de

tine sau schimbă subiectul. Strategiile care funcț�ionează
atât de bine cu majoritatea oamenilor dau greș� î�n cazul
acestor indivizi sănătoș� i. Î�n loc să-i facă pe alț�ii ori să se sim-
tă ei î�nș� iș� i nefericiț�i din cauza vinovăț�iei, se distanț�ează cu
discreț�ie de acest sentiment atunci când le apare î�n cale.
Î� n plus, persoanele lipsite de zone eronate nu î�ș�i fac
griji. Situaț�ii care aproape î�i î�nnebunesc pe alț�ii, ei bine, pe
aceș� ti indivizi nu î�i afectează aproape deloc. Nu î�ș�i fac nici
planuri, nici rezerve pentru viitor. Refuză să se î�ngrijoreze
ș� i nu se lasă atinș� i de neliniș� tea care vine la pachet cu î�n-
grijorarea. Ei nu ș� tiu cum să î�ș�i facă griji. Acest lucru nu
face parte din „compoziț�ia“ lor. Nu sunt neapărat calmi î�n
orice moment, dar nici nu sunt dispuș� i să î�ș�i petreacă pre-
zentul stresându-se din cauza unor lucruri din viitor pe care
nu le pot controla. Sunt foarte orientaț�i î�nspre clipa de faț�ă
ș� i au un radar intern care pare să le amintească mereu că
grijile se resimt doar î�n prezent ș� i că ar fi ceva nesocotit să
î�ț�i trăieș� ti viaț�a î�mpovărat clipă de clipă.
Aceș� ti oameni trăiesc î�n prezent, nu î�n trecut ș� i nici î�n
viitor. Nu se simt ameninț�aț�i de necunoscut ș� i caută să tră-
iască experienț�e noi, cu care nu sunt familiarizaț�i. Adoră
ambiguitatea. Savurează prezentul î�n orice moment, con-
ș� tienț�i că doar de el dispun. Nu plănuiesc evenimente de
viitor, astfel î�ncât să trebuiască să treacă perioade lungi de
inactivitate î�n care să aș� tepte o bucurie. Momentele dintre
evenimente sunt la fel de demne de a fi trăite ca ș� i cele din
timpul evenimentului î�n cauză, iar ei deț�in o capacitate neo-
biș� nuită de a stoarce ș� i ultimul dram de plăcere din viaț�a lor
cotidiană. Nu amână, nu fac economii pentru zile negre ș� i,
chiar dacă cultura noastră le dezaprobă comportamentul,
ei nu sunt ameninț�aț�i de mustrări de conș� tiinț�ă. Mai degrabă,

ei î�ș�i extrag fericirea din clipa de faț�ă ș� i, când vine viitoarea
clipă de faț�ă, adună fericirea ș� i din ea. Aceș� ti oameni se bu-
cură permanent, fiindcă văd absurditatea aș� teptării până
î�n momentul când te vei putea desfăta. E un mod natural
de a trăi – cam ca al unui copil sau al unui animal. De aceea,
sunt ocupaț�i să simtă î�mplinirea din momentul prezent, î�n
timp ce majoritatea oamenilor î�ș�i petrec viaț�a aș� teptând
diverse recompense ș� i nereuș� ind niciodată să se bucure de
ele, când acestea chiar vin.
Astfel de oameni sănătoș� i sunt izbitor de independenț�i.
Au părăsit căminul părintesc ș� i, chiar dacă simt o dragoste
ș� i un devotament profund faț�ă de familia lor, ei consideră
independenț�a superioară dependenț�ei – î�n toate relaț�iile.
Î�ș�i preț�uiesc propria lipsă de aș� teptări. Relaț�iile lor se ba-
zează pe respect reciproc î�n raport cu dreptul fiecărei per-
soane de a lua decizii pe cont propriu. Dragostea lor nu
implică impunerea unor valori personale asupra persoa-
nei iubite. Pun mare preț� pe intimitate, astfel că persoanele
din jur se pot simț�i refuzate sau respinse. Le place să stea
singuri uneori ș� i î�ș�i dau toată osteneala pentru a se asigura
că le este protejată intimitatea. Nu î�i vei vedea implicaț�i î�n
numeroase relaț�ii amoroase. Sunt selectivi când vine vor-
ba de dragoste, î�nsă iubesc profund ș� i cu sensibilitate. Este
greu pentru oamenii dependenț�i sau nesănătoș� i să î�i iu-
bească, pentru că ei ț�in foarte mult la libertatea lor. Dacă o
altă persoană se agaț�ă de ei, resping această nevoie de sus-
ț�inere, considerând-o toxică atât pentru sine, cât ș� i pentru
interlocutor. Vor ca persoanele iubite să fie independente,
să î�ș�i facă propriile alegeri ș� i să î�ș�i trăiască viaț�a î�n mod
autonom. Deș� i se bucură de compania altor oameni ș� i vor
să fie î�mpreună cu ei, mai mult î�ș�i doresc ca aceș� tia să se
descurce fără să se sprijine pe alț�ii. Astfel, î�n momentul î�n

care vei î�ncepe să te sprijini de aceș� ti oameni sau să-i tragi
î�napoi, vei observa cum dispar treptat din viaț�a ta, mai î�ntâi
î�n plan emoț�ional, apoi ș� i fizic. Fiindcă î�ș�i doresc o relaț�ie
matură, ei refuză să depindă de partener sau ca partenerul
să depindă de ei. Î�n ceea ce priveș� te copiii, le oferă un model
de adult iubitor, dar le î�ncurajează independenț�a aproape
chiar de la bun î�nceput, oferindu-le totodată o doză gene-
roasă de dragoste, cu fiecare ocazie.
Vei observa o absenț�ă neobiș� nuită a nevoii de aproba-
re la aceș� ti indivizi fericiț�i ș� i î�mpliniț�i. Ei pot trăi foarte
bine fără aprobare sau laude din partea altora. Nu caută
onoruri, aș� a cum procedează majoritatea oamenilor. Sunt
ciudat de imuni la părerile altor persoane, aproape că nici
nu le pasă dacă nu î�i convine cuiva ce-au spus ori au făcut
ei. Nu î�ncearcă să î�i ș� ocheze pe ceilalț�i sau să le obț�ină apro-
barea. Sunt oameni atât de orientaț�i spre interiorul lor, î�n-
cât chiar sunt indiferenț�i la felul î�n care le evaluează alț�ii
comportamentul. Nu sunt nepăsători î�n faț�a aprobării ș� i a
elogiilor, doar că nu par să aibă nevoie de ele. Sunt foarte
direcț�i ș� i sinceri, î�ntrucât nu î�ș�i formulează mesajele folo-
sind cuvinte alese cu grijă, spre a fi pe placul celor din jur.
Dacă vrei să afli ce gândesc ei, exact asta vei auzi. Totodată,
dacă spui tu ceva despre ei, nu vor fi distruș� i ș� i nici nu vor
rămâne blocaț�i. Vor prelua informaț�iile oferite, le vor trece
prin filtrul propriilor valori ș� i le vor folosi î�n vederea dez-
voltării personale. Nu au nevoie să fie iubiț�i de toată lumea
ș� i nici nu simt dorinț�a nemăsurată de a fi aprobaț�i de toată
lumea, pentru tot ce fac. Sunt conș� tienț�i că î�ntotdeauna vor
atrage un anumit nivel de dezaprobare. Sunt neobiș� nuiț�i –
î�n sensul că pot funcț�iona î�n baza propriilor dictate, nu ale
unor entităț�i exterioare lor.
Pe măsură ce urmăreș� ti astfel de ființ�e umane, vei ob-

serva că nu-i afectează enculturaț�ia. Ei nu sunt rebeli, dar
î�ș�i fac propriile alegeri, chiar dacă acestea nu sunt î�n con-
cordanț�ă cu ce impune societatea. Ei sunt î�n stare să facă
abstracț�ie de regulile meschine ș� i fără sens ș� i pot ignora î�n
tăcere micile convenț�ii sociale – care ocupă o parte atât de
importantă din viaț�a multor persoane. Nu sunt pasionaț�i
să meargă la reuniuni ș� i nu flecăresc cu alț�ii doar pentru că
aș� a este politicos. Sunt oameni autonomi ș� i, deș� i consideră
comunitatea ca fiind o parte importantă a vieț�ii lor, refuză
să fie conduș� i de ea sau să devină sclavii ei. Nu atacă mâ-
naț�i de instincte rebele, dar ș� tiu î�n interiorul lor când să
ignore anumite lucruri, ca să poată acț�iona cu mintea lim-
pede, î�ntr-un mod raț�ional.
Ei ș� tiu cum să râdă ș� i cum să stârnească râsete. Văd ceva
vesel aproape î�n orice situaț�ie ș� i se pot amuza ș� i la cele mai
absurde, î�nsă ș� i la cele mai solemne ocazii. Adoră să-i facă
pe alț�ii să se distreze ș� i pot foarte uș� or să creeze umor. Nu
sunt oameni gravi ș� i plicticoș� i, care trec prin viaț�ă cu faț�a
ursuză ș� i î�ncruntată. Ei sunt oameni de acț�iune – deseori
dispreț�uiț�i, din cauză că dau dovadă de veselie î�n situaț�ii
protocolare. Nu se sincronizează bine cu restul lumii, deoa-
rece ei ș� tiu că, î�n realitate, conceptul de „omul potrivit la
locul potrivit“ nu există. Le place tot ce-i neconform cu re-
gulile, î�nsă nu au un umor ostil; nu apelează absolut nicio-
dată la batjocură pentru a stârni râsete. Ei nu râd de alț�i
oameni, ci î�mpreună cu ei. Se bucură de viaț�ă ș� i li se pare
totul foarte amuzant, chiar dacă î�ș�i iau foarte î�n serios pro-
priile proiecte. Când fac un pas î�n spate ș� i contemplă viaț�a,
ei î�nț�eleg mai clar î�ncotro merg lucrurile ș� i creează o atmo-
sferă î�n care ș� i alț�ii să se poată bucura. Sunt persoane vioaie,
pe care merită să le ai î�n preajmă.
Aceș� ti oameni se acceptă pe ei î�nș� iș� i aș� a cum sunt, fără

să se plângă de nimic. Ș� tiu că sunt oameni ș� i că asta implică
deț�inerea unor caracteristici omeneș� ti. Ș� tiu cum arată ei î�n
ochii altora ș� i î�ș�i acceptă î�nfăț�iș� area. Dacă sunt î�nalț�i, este
bine aș� a, dar la fel de bine este ș� i dacă sunt scunzi. Să fii
chel este î�n regulă, la fel ca a fi pletos. Nu î�i deranjează nici
transpiraț�ia! Nu î�ș�i ascund specificul uman al fizicului lor.
Iar pentru că s-au acceptat pe ei î�nș� iș� i, sunt cei mai naturali
oameni. Nu se ascund î�n spatele unor artificii, nu se scuză
pentru ceea ce reprezintă. Nu le vine ideea să se simtă jig-
niț�i din cauza unor lucruri perfect omeneș� ti. Se plac pe ei
î�nș� iș� i, sunt î�mpăcaț�i cu toată ființ�a lor. Nu se agită pentru
lucruri care nu se vor schimba nicicând, cum ar fi valurile de
caniculă, furtunile sau apa rece. Se acceptă pe ei ș� i lumea î�n
care trăiesc. Fără prefăcătorii sau mormăieli, doar simplă
acceptare. Urmăreș� te-i ani la rând ș� i nu-i vei vedea nicio-
dată că se autodenigrează sau că visează la cai verzi pe
pereț�i. Vei vedea oameni de acț�iune care fac schimbări. Vei
vedea că respectă lumea aș� a cum este ea, ca un copil care
acceptă universul ș� i se bucură la maximum de el.
Ei apreciază natura. Le place să-ș� i petreacă timpul pe-afară
ș� i să umble prin locuri neexplorate ș� i inedite. Adoră cu pre-
cădere munț�ii, apusurile de soare, râurile, florile, copacii,
animalele ș� i, practic, tot ce î�nseamnă floră ș� i faună. Ca oa-
meni, sunt simpli, neprotocolari, lipsiț�i de pretenț�ii ș� i iu-
besc naturaleț�ea. Nu î�ș�i pierd vremea î�n căutare de taverne,
cluburi de noapte, petreceri, conferinț�e, săli î�mbâcsite de fum
ș� i altele asemenea, chiar dacă sunt cu siguranț�ă capabili să
se bucure ș� i de astfel de activităț�i. Se simt î�mpăcaț�i î�n natu-
ră – î�n lumea lui Dumnezeu, dacă putem să-i spunem aș� a –,
deș� i sunt capabili să trăiască fără dificultăț�i ș� i î�n lumea clă-
dită de mâna omului. De asemenea, reuș� esc să aprecieze
lucruri care s-au banalizat pentru alț�ii. Nu se satură nicioda-

tă să privească un apus de soare sau să facă drumeț�ii prin
pădure. O pasăre î�n zbor este î�ntotdeauna un tablou mag-
nific pentru ei. Nu se plictisesc nici de imaginea unei omizi
pe-o frunză sau a unei pisici care fată pui. Apreciază spontan
toate î�ntâmplările vieț�ii. E posibil ca unii să considere că o
astfel de atitudine este un lucru artificial, numai că aceș� ti
oameni nu dau atenț�ie lucrurilor pe care le gândesc alț�ii.
Sunt prea ocupaț�i să contemple mediul din jurul lor, uimiț�i
de diversitatea de posibilităț�i pe care le au î�n fiecare clipă.
Sunt capabili să î�nț�eleagă comportamentul altora, iar
ceea ce unora le poate părea complex sau indescifrabil, pen-
tru ei este clar ș� i uș� or de î�nț�eles. Aceș� ti oameni consideră
problemele care î�i blochează pe atâț�ia alț�ii ca fiind doar niș� -
te deranjamente minore. Lipsa de ataș� ament emoț�ional faț�ă
de problemele cotidiene î�i face capabili să depăș� ească ob-
stacole care pentru mulț�i rămân insurmontabile. Se cunosc
bine pe ei î�nș� iș� i, dar recunosc imediat ș� i ce î�ncearcă alț�ii să
le facă. Ridică din umeri ș� i ignoră diverse contexte neplăcute,
î�n timp ce alț�ii se lasă imobilizaț�i de furie. Nu sunt niciodată
năuciț�i ori î�ncurcaț�i, iar ceea ce pentru mulț�i pare derutant
sau iremediabil pentru ei pare o chestiune simplă cu o solu-
ț�ie la î�ndemână. Î�n universul lor emoț�ional, ei nu se concen-
trează pe probleme. Pentru aceste persoane, o problemă e
doar un obstacol ce trebuie depăș� it ș� i care nu reflectă ce sunt
sau nu sunt, ca oameni. Stima de sine sălăș� luieș� te î�n interiorul
lor, astfel că incidentele petrecute î�n exterior pot fi privite
obiectiv, ș� i nu ca o ameninț�are la adresa valorii lor personale.
Este o caracteristică foarte greu de î�nț�eles, î�ntrucât majori-
tatea oamenilor se simt ameninț�aț�i cu uș� urinț�ă de eveni-
mente, idei sau oameni din exterior. Doar că persoanele
sănătoase ș� i independente nu ș� tiu ce î�nseamnă să se simtă
ameninț�ate ș� i tocmai această trăsătură le face să fie perce-

pute ca ameninț�ătoare pentru cei din jur.
Aceș� ti oameni nu se implică niciodată î�n bătălii inutile.
Nu aderă la diverse cauze populare, ca să atragă atenț�ia
asupra lor. Dacă lupta poate genera o schimbare, atunci ei
luptă pentru ț�elul lor, dar niciodată nu consideră că ar fi
necesar să lupte fără sens. Nu sunt martiri. Sunt oameni de
acț�iune. Î�n plus, au î�n vedere î�ntrajutorarea altora. Se im-
plică aproape î�ntotdeauna î�n demersuri menite să le facă
oamenilor viaț�a mai plăcută sau mai suportabilă. Î�n mod
specific, ei luptă î�n prima linie pentru schimbarea socială,
î�nsă nu iau luptele cu ei î�n pat î�n fiecare seară, ca teren
fertil pentru ulcere, boli cardiace ș� i alte afecț�iuni fizice. Nu
le plac stereotipurile. Deseori nici nu observă diferenț�ele
fizice dintre oameni – fie rasiale sau etnice, fie legate de
statură sau sexuale. Nu sunt oameni superficiali ș� i nu î�i ju-
decă pe alț�ii î�n funcț�ie de î�nfăț�iș� are. Deș� i pot părea hedo-
niș� ti sau egoiș� ti, ei petrec foarte mult timp contribuind la
binele altora. De ce? Pentru că aș� a se simt bine.
Oamenii fără zone eronate nu sunt deloc bolnăvicioș� i. Ei
nu cred î�n ideea de a fi imobilizat la pat de o răceală sau o
durere de cap. Cred î�n capacitatea lor de a se vindeca de
aceste afecț�iuni ș� i nu se plâng î�n stânga ș� i-n dreapta de cât
de rău se simt, cât sunt obosiț�i sau ce boli le-au cotropit or-
ganismul. Î�ș�i tratează bine propriul corp. Se plac pe ei î�nș� iș� i,
drept pentru care mănâncă sănătos, fac sport î�n mod regulat
(ca stil de viaț�ă) ș� i refuză să se lase pradă beteș� ugurilor, ce
pe mulț�i î�i î�mpiedică, pentru diferite perioade, să fie efici-
enț�i. Le place să trăiască frumos – ș� i exact asta ș� i fac.
O altă trăsătură fundamentală a acestor indivizi care obiș� -
nuiesc să funcț�ioneze la capacitate maximă e onestitatea.
Ei nu răspund evaziv, nu se prefac ș� i nu mint. Mai degrabă

privesc minciuna ca pe o distorsionare a propriei realităț�i
ș� i nu susț�in autoiluzionarea. Deș� i sunt persoane discrete,
vor evita să mascheze adevărul î�n scopul de a-i proteja pe
alț�ii. Ș� tiu că ei deț�in controlul asupra universului lăuntric ș� i
că ceilalț�i deț�in aceeaș� i putere pentru ei î�nș� iș� i. Astfel, com-
portamentul lor poate fi considerat crud de cei din jur, î�nsă
ei nu fac decât să le î�ngăduie celorlalț�i să î�ș�i ia propriile
decizii. Se ocupă î�n mod eficient de ceea ce există î�n mod
real, nu de ceea ce le-ar plăcea lor să fie.
Aceș� ti oameni nu-i blamează pe alț�ii. Personalitatea lor
este orientată spre interior, drept pentru care refuză să-i
considere pe alț�ii responsabili pentru cum sunt ei. Totodată,
nu î�ș�i petrec timpul vorbind despre alț�ii ș� i concentrându-se
pe ce anume a făcut sau cum a procedat unul sau altul. Ei
nu vorbesc despre alț�i oameni, ci cu ei. Nu dau vina pe alț�ii
ș� i î�i ajută pe ceilalț�i (dar ș� i pe ei î�nș� iș� i) să plaseze respon-
sabilitatea acolo unde se cuvine. Nu sunt bârfitori ș� i nu
răspândesc informaț�ii nefaste. Sunt atât de ocupaț�i să î�ș�i
trăiască viaț�a eficient, î�ncât nu au timp de complicităț�ile ce
invadează vieț�ile atâtor persoane. Oamenii de acț�iune re-
zolvă probleme. Criticii î�nvinuiesc ș� i se lamentează.
Astfel de oameni nu sunt foarte preocupaț�i de ordine,
organizare ș� i sistematizare î�n viaț�a lor. Dau dovadă de au-
todisciplină, î�nsă nu simt nevoia ca lucrurile ș� i oamenii să
corespundă percepț�iilor personale cu privire la cum ar tre-
bui să fie totul. Nu le atribuie nicio obligativitate celor din
jur. Ei consideră că toț�i oamenii au liber arbitru, iar mes-
chinăriile care î�i î�nnebunesc pe alț�ii constituie pentru ei
doar rezultate ale deciziilor altor persoane. Ei nu consideră
că lumea trebuie să arate î�ntr-un fel anume. Nu-i preocupă
obsesiv curăț�enia sau ordinea. Trăiesc î�ntr-un mod funcț�io-

nal, iar dacă lucrurile nu arată aș� a cum ar prefera ei, asta
tot nu-i tulbură. Pentru aceș� ti oameni, organizarea este un
aspect util, dar nu un scop î�n sine. Datorită lipsei de nevro-
ză organizaț�ională, sunt creativi. Abordează orice treabă î�n
felul lor unic, fie că este vorba de a găti o porț�ie de supă, fie
de a scrie un referat sau a tunde iarba. Î�ș�i folosesc propria
imaginaț�ie când acț�ionează, iar rezultatul este o abordare
creativă î�n orice situaț�ie. Ei nu consideră că trebuie să mun-
cească î�ntr-un fel strict predefinit. Nu consultă manuale,
instrucț�iuni sau experț�i; pur ș� i simplu, abordează fiecare
problemă aș� a cum cred ei de cuviinț�ă. Asta î�nseamnă crea-
tivitate, iar ei dispun de aș� a ceva din belș� ug.
Aceș� tia sunt oameni cu un nivel de energie extraordi-
nar de ridicat. Par să aibă nevoie de mai puț�in somn decât
semenii lor ș� i, chiar ș� i aș� a, sunt foarte entuziasmaț�i să tră-
iască fiecare minut. Ba chiar se bucură din plin, motiv pen-
tru care sunt ș� i sănătoș� i. Sunt capabili să acumuleze niș� te
doze uriaș� e de energie pentru o sarcină, fiindcă aleg să se
implice î�n ea cu toată ființ�a lor. Ș� i totuș� i, energia lor nu e
supranaturală; rezultă, pur ș� i simplu, din faptul că iubesc
viaț�a ș� i toate activităț�ile ei. Nu ș� tiu să se plictisească. Pen-
tru ei, toate evenimentele generează oportunităț�i de a face,
a gândi, a simț�i ș� i a trăi. Iar ei ș� tiu cum să î�ș�i valorifice ener-
gia cu pragmatism, î�n toate circumstanț�ele vieț�ii. Dacă ar fi
î�ncarceraț�i, ș� i-ar folosi mintea î�n moduri creative pentru a
evita paralizia ș� i apatia. Plictiseala nu face parte din viaț�a
lor, deoarece î�ș�i direcț�ionează energia (pe care o avem toț�i,
de altfel) î�n feluri productive pentru sine.
Sunt curioș� i î�ntr-o manieră activă. Niciodată nu au
impresia că ș� tiu destul. Caută mereu mai multe informaț�ii
ș� i vor să î�nveț�e î�n fiecare moment al vieț�ii lor. Nu î�i
interesează să facă totul ca la carte ș� i nu le pasă dacă nu au

procedat „cum se cuvine“. Când un lucru nu funcț�ionează
sau nu produce rezultate benefice, î�l lasă î�n urmă; nu revin
asupra lui plini de regrete. Caută î�ntotdeauna adevărul î�n
demersul lor autodidact, sunt î�ncântaț�i să î�nveț�e mereu
mai mult ș� i nu cred niciodată despre sine că sunt un pro-
dus finit. Dacă se află î�n preajma unui frizer, vor să î�nveț�e
lucruri despre frizerie. Niciodată nu se simt ș� i nu intervin
cu o atitudine superioară, făcând paradă cu meritele lor
pentru ca alț�ii să î�i aplaude. Î� nvaț�ă de la copii, agenț�i de
bursă ș� i animale deopotrivă. Vor să afle mai multe despre
ce î�nseamnă să fii sudor, bucătar, prostituată sau vicepre-
ș� edinte de corporaț�ie. Sunt elevi, nu dascăli. Au mereu sen-
zaț�ia că trebuie să acumuleze noi cunoș� tinț�e. Ș� i nu au habar
cum să dea dovadă de snobism sau superioritate, pentru
că ei nu se simt niciodată aș� a. Fiecare om, obiect ș� i eveni-
ment reprezintă o oportunitate spre a ș� ti mai mult. Obiș� -
nuiesc să-ș� i manifeste energic interesul, nu aș� teaptă ca
informaț�iile să le vină pe tavă, ci le caută ei. Nu le este
teamă să discute cu o chelneriț�ă despre munca ei, să î�n-
trebe un dentist cum e să lucrezi toată ziua cu mâinile î�n
gura oamenilor sau să-i ceară unui poet să explice semni-
ficaț�ia unui vers.
Nu le este frică să dea greș� . De fapt, chiar î�ntâmpină
eș� ecul cu receptivitate. Nu consideră că a te bucura de suc-
ces î�ntr-un anumit demers î�nseamnă a fi om de succes. Î�n-
trucât stima lor de sine vine din interior, pot privi orice
eveniment exterior î�n mod obiectiv, ca fiind pur ș� i simplu
folositor sau nu. Ei ș� tiu că eș� ecul este doar părerea altei
persoane despre ceva ș� i că nu trebuie să se teamă de el,
pentru că nu le poate afecta stima de sine. Aș� adar, sunt dis-
puș� i să î�ncerce orice, să participe la o activitate doar
pentru că e distractivă ș� i nu simt niciodată nevoia să se jus-

tifice. Nu se î�nfurie nicicând. Folosind acelaș� i raț�ionament
(fără să se gândească î�ncontinuu la el, î�ntrucât le-a devenit
deja mod de viaț�ă), nu î�ș�i spun că alț�i oameni ar trebui să
se comporte diferit sau că evenimentele ar trebui să se
petreacă diferit. Î� i acceptă pe ceilalț�i aș� a cum sunt ș� i se
străduiesc să schimbe consecinț�ele care le displac. Prin
urmare, furia este imposibilă, deoarece nu au niciun fel
de aș� teptări. Aceș� ti oameni sunt capabili să elimine emo-
ț�iile autodistructive ș� i să le î�nlesnească pe cele care duc la
î�mbunătăț�irea sinelui.
Aceș� ti indivizi fericiț�i dovedesc o admirabilă absenț�ă a
tendinț�elor defensive. Nu interpretează roluri ș� i nu î�ncear-
că să î�i impresioneze pe alț�ii. Nu se î�mbracă pentru a obț�i-
ne aprobarea celor din jur ș� i nici nu se chinuie să se justifice
cumva. Se remarcă prin simplitate ș� i naturaleț�e ș� i nu se
lasă ispitiț�i î�n a face mare caz din lucruri mici sau mari. Nu
sunt certăreț�i ș� i nu participă î�nflăcăraț�i la dezbateri; pur ș� i
simplu, î�ș�i exprimă părerile, î�i ascultă pe ceilalț�i ș� i recu-
nosc inutilitatea î�ncercării de a convinge pe cineva să fie
aș� a cum sunt ei. Pur ș� i simplu, î�ț�i vor spune: „E î�n regulă;
suntem diferiț�i. Nu e obligatoriu să cădem de acord.“ Se
opresc aici, fără să simtă nevoia de a câș� tiga o dispută sau
de a-ș� i convinge oponentul că poziț�ia lui e greș� ită. Nu le este
teamă că vor lăsa o impresie proastă, dar nici nu se strădu-
iesc să facă asta.
Valorile lor nu se schimbă î�n funcț�ie de context. Nu se
identifică deloc cu familia, cartierul, comunitatea, oraș� ul,
provincia sau ț�ara î�n care locuiesc. Ei consideră că aparț�in
rasei omeneș� ti, aș� a că un ș� omer din Austria nu li se pare
nici mai bun, nici mai rău decât un ș� omer din California. Nu
sunt patrioț�i î�n limitele unor graniț�e fixe, ci consideră că

sunt asemeni î�ntregii omeniri. Nu se bucură când e răpus
un duș� man, pentru că ș� i duș� manul este om, la fel ca aliatul.
Nu aderă la normele prestabilite de instituț�ii privind mo-
dul î�n care trebuie să se afilieze. Ei depăș� esc limitele tradi-
ț�ionale – ceea ce î�i face pe alț�ii să-i eticheteze drept rebeli
sau chiar trădători.
Ei nu au eroi sau idoli. Î�i consideră pe toț�i ființ�e ome-
neș� ti egale ș� i nu pun pe nimeni mai presus de sine. Nu cer
dreptate la orice pas. Dacă o persoană are mai multe privi-
legii, ei privesc acest lucru ca pe un beneficiu de care se
bucură persoana respectivă, nu ca pe un motiv de a se simț�i
ei nefericiț�i. Când î�nfruntă un oponent, î�ș�i doresc ca acesta
să se descurce bine, nu să joace prost pentru ca ei să câș� tige
automat. Vor să fie eficienț�i ș� i victorioș� i prin forț�e proprii,
nu să î�nvingă datorită neajunsurilor altora. Nu insistă ca
toată lumea să fie î�nzestrată î�n mod egal de soartă, ci î�ș�i
caută î�n interior caracteristicile ce pot să le aducă fericirea.
Nu sunt critici ș� i nici nu se bucură de necazurile altora.
Sunt prea ocupaț�i să trăiască ei î�nș� iș� i, pentru a se mai uita
ș� i î�n curtea vecinului.
Cel mai important, aceș� ti oameni se iubesc pe ei î�nș� iș� i.
Sunt motivaț�i de dorinț�a de a evolua ș� i se poartă frumos cu
sine la fiecare ocazie. Nu lasă loc de autocompătimire, res-
pingere sau ură de sine. Dacă î�i î�ntrebi „Tu te placi?“, vei
auzi un „Sigur că da!“ hotărât. Sunt, î�ntr-adevăr, păsări rare.
Fiecare zi este pentru ei o î�ncântare. Sunt echilibraț�i ș� i tră-
iesc din plin toate clipele. Nu sunt scutiț�i de probleme, ci
de blocajul emoț�ional rezultat î�n urma problemelor. Sănă-
tatea lor mintală se măsoară nu î�n funcț�ie de amplitudinea
derapajelor, ci de ce anume fac ei atunci când derapează.
Stau căzuț�i la pământ ș� i se vaită că-i doare? Nu; se ridică,

se scutură ș� i continuă să trăiască. Oamenii lipsiț�i de zone
eronate nu aleargă după fericire; ei doar trăiesc, iar fericirea
e răsplata lor.
Următorul citat dintr-un articol despre fericire publicat
î�n Reader’s Digest rezumă conceptul vieț�ii eficiente despre
care am discutat până acum:
Niciun lucru de pe pământ nu face fericirea mai greu

de atins decât încercarea de a o găsi. Istoricul Will
Durant a descris cum a căutat el fericirea în cunoaș-
tere și a găsit numai deziluzie. A căutat apoi fericirea
în călătorii și a găsit oboseală; în avere – și a găsit
conflicte și griji. A căutat fericirea în scris și n-a făcut
decât să se epuizeze. Într-o zi, a văzut o femeie care
aștepta într-o mașină micuță, având un copil ador-
mit în brațe. Un bărbat a coborât dintr-un tren, s-a
apropiat și a sărutat ușor femeia și apoi bebelușul,
foarte blând, ca să nu-l trezească. Familia a plecat
apoi cu mașina, iar Durant a rămas lovit de impactul
conștientizării a ceea ce era cu adevărat fericirea.
S-a liniștit și a descoperit că „fiecare funcție normală
a vieții produce o anumită încântare“.*
Trăind prezentul î�n aș� a fel î�ncât să găseș� ti î�mplinirea,

vei ajunge ș� i tu unul dintre aceș� ti oameni, î�n loc să fii un
simplu observator al lor. Eliberarea de zonele eronate este
un demers absolut fermecător. Poț�i urma această cale î�nce-
pând chiar de acum – dacă vrei cu adevărat!
* „The One Sure Way to Happiness“, de June Callwood, octombrie 1974.

(n. aut.)
Editura ACT şi Politon
Str. Înclinată nr. 129, Sector 5, București, C.P. 050202.

Tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.ACTsiPoliton.ro / www.blog.ACTsiPoliton.ro

Zonele Tale Eronate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Zonele Tale Eronate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ZONELE TALE ERONATE

Your Erroneous Zones

© 2022 Editura ACT și Politon, pentru prezenta ediție românească

Editura ACT și Politon

Traducător: Alexandra Țabără

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

Traducere din limba engleză de

Există o soluție spirituală pentru orice problemă (There

Cărți pentru copii

Adio, probleme! Cum să vorbești cu lucrurile care te sâcâie

Cele 10 secrete ale succesului și păcii lăuntrice (10 Secrets

TRACY LYNN DYER

despre care am scris

Introducere: O declaraț�ie personală 11

I. Preia controlul asupra propriei persoane  19

i se adresează negreșit unui singur

individ – adică ȚIE.

U n vorbitor stătea î�n faț�a unui grup de alcoolici hotărât

î�ntreț�in sentimentele ș� i comportamentele toxice. Î�nsă, î�n

oportunitatea să te ajuț�i cât mai bine singur. Aș� adar, se exa-

pentru a perpetua comportamente dăunătoare diferite

suficientă motivaț�ie ș� i depunând efortul necesar, poț�i fi

1. Crezi că mintea ta gândeș� te pe cont propriu? (Capitolul I)

Î�n orice moment al vieț�ii tale, poț�i alege să spui „da“ la

Vreau să călătoresc cât de departe se poate.

Sper că această carte te va ajuta să elimini „viermii“

Esența măreției rezidă în capacitatea de a alege împlinirea

U ită-te î�n spatele tău. Vei observa că ai o companie con-

Îi trecuse prin minte că ceea ce i se păruse o abera-

Data viitoare când ai de luat o decizie ce presupune să

de capacitatea ta de a soluț�iona probleme complexe, de a citi,

o problemă, o măsoară î�n funcț�ie de capacitatea lor de a se

speranț�a că vor urma niș� te evenimente fericite, ca să te

Alege cum vrei să te simți

Este clar că trebuie să fii atent atunci când foloseș� ti logi-

Premisa majoră: Pot să-mi controlez gândurile.

Premisa ta majoră este clară. Ai puterea de a gândi orice

percepe gândurile tale aș� a cum le trăieș� ti tu. Tu singur î�ț�i

Pentru a privi silogismul printr-o prismă mai personală,

• „M-ai făcut să sufăr.“

Lista este, probabil, interminabilă. Fiecare dintre aceste

• „Sufăr din cauza lucrurilor pe care mi le-am spus

• „Mi-am indus singur ruș� ine, punând mai mult preț�

Poate consideri că afirmaț�iile din prima listă nu au mare

Învață să nu fii nefericit (o sarcină grea)

Preluarea controlului asupra propriei persoane î�ncepe cu

pentru condus. Ei bine, acest proces este mai puț�in cunos-

repetat, nu doar dacă î�l î�ncerci o singură dată ș� i î�ț�i foloseș� ti

Alegerea, libertatea ta supremă

Este vorba aici despre abilitatea ta î�n orice moment al

Poț�i alege să procedezi astfel î�ncât fiecare experienț�ă

Alege sănătatea în locul bolii

Am avut odată o clientă care se jura că, de patru ani,

mare pentru a asimila zece informaț�ii noi î�n fiecare secun-

aceasta ca să scap de ele.“ Mesaj: nu poț�i controla felul î�n

la care ț�i-ai dori. Dacă anumite sentimente te conduc la o

Ești blocat atunci când...

Blocajul are o rază de acț�iune extrem de largă. Practic,

le elimina complet din viaț�a ta. Poate că te gândeș� ti la oca-

Importanța momentului prezent

bucuriei din prezent, ci ș� i eschivarea eternă de la fericire.

* Joc de cuvinte în lb. engl.: Neil N. Prayer are o pronunție asemănătoare

Introducere: O declaraț�ie personală 11

I. Preia controlul asupra propriei persoane 19