CURSUL 1 PARTEA A II-A

Acţiunea normelor dreptului procesual civil

1. Aplicarea normelor dreptului procesual civil în timp

Acţiunea legilor de procedură civilă poate fi analizată din triplă perspectivă:

prin raportare la timp, în spaţiu şi asupra persoanelor. Legea se aplică pe durata
cuprinsă între intrarea ei în vigoare şi abrogarea ei. Procesul civil fiind o activitate
care se desfăşoară în timp, pe parcursul judecăţii poate să apară o nouă lege de
procedură, caz în care se pune problema rezolvării conflictului dintre legea veche
şi cea nouă. Se impune astfel să stabilim când încetează puterea legii vechi,
abrogate şi unde începe autoritatea legii noi.
Stabilirea câmpului de aplicare a legii noi de procedură civilă este cu atât
mai importantă cu cât asistăm frecvent la un număr mare de modificări legislative.
Astfel, doar în ultimele șase luni ale anului 2022, au apărut următoarele modificări
legislative care afectează și această materie:
- Legea 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu
dizabilităţi intelectuale şi psihosociale şi modificarea şi completarea unor acte
normative (M. Of. 500 din data de 20 mai 2022);
- Legea 173/8 iunie 2022pentru adoptarea unor măsuri necesare punerii în
aplicare a Protocolului nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, adoptat la Strasbourg la 2 octombrie 2013 şi semnat de
România la Strasbourg la 14 octombrie 2014;
- Legea 192/2022 pentru completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă (M.Of. 643 din data de 29 iunie 2022) – referitoare la
comunicarea hotărârilor judecătorești;
- Legea 199/2022 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă (M. Of. cu numărul 682 din data de 8 iulie 2022) – contestația
pentru tergiversarea procesului;
- Legea 220/2022 privind valorificarea adaptată a unor măsuri dovedite
benefice pentru instituţiile din domeniul justiţiei instituite pe perioada stării de
alertă declarate în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-
19 (M.Of. nr. 724 din data de 19 iulie 2022).

De cele mai multe ori, modalitatea de soluţionare a conflictelor de legi în

timp este prevăzută în normele tranzitorii din legea nouă de procedură. Astfel:
1
 Exemplul 1. Cu titlu de exemplu, amintim dispoziţiile Legii 2/2013 privind
unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru
pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă:
„Art. XII: Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, republicată, privind cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului
în camera de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie
2016 ( alin.1).
În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi
până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea
fondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel (alin.2).
Art. XIII: Dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau, după caz, de
recurs de către instanţa a cărei hotărâre se atacă se aplică în procesele pornite
începând cu data de 1 ianuarie 2016. În procesele pornite începând cu data
intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 se aplică
dispoziţiile art. XIV-XVII...”.
Efectele Legii nr. 2/2013 au fost prelungite în mod succesiv prin efectul unor
acte normative ulterioare.
Prin art. 1 (unic) din OUG nr. 62/2015 au fost extinse efectele Legii nr.
2/2013 până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv. Prin art. I, alin. 2 din
Ordonanța de urgență nr. 95/2016 termenul a fost prelungit până la data de 31
decembrie 2018 inclusiv.
Mai târziu art. XIII din Legea nr. 2/2013, modificat prin OUG nr. 95/2016
prevedea că dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,
republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau, după caz, de recurs de
către instanța a cărei hotărâre se atacă se aplică în procesele pornite începând cu
data de 1 ianuarie 2019.
Prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi
completarea altor acte normative au fost modificate și dispozițiile tranzitorii ale
Legii nr. nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor
judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă. Legea 310/2018 cuprinde și ea norme de
aplicare în timp. Art. IV din Lege soluționează conflictul de legi în timp în materia
competenței de soluționare a recursului:
“Recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în
apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de tribunale în cererile evaluabile în bani
în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor,
2
profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de curţile de apel, iar recursurile
declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data
de 20 iulie 2017, de curţile de apel în cererile evaluabile în bani în valoare de peste
200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se
judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

Exemplul 2 Și în cazul altor acte normative întâlnim o amânare repetată a

intrării în vigoare a unor modificări legislative. Astfel, potrivit art. 54 alin.2 din
Legea nr. 304/2004, apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3
judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. Textul de lege a fost
modificat astfel prin art. 30 din Legea 207/2018 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (publicată în M.Of.
636/20 iulie 2018). Tot prin Legea nr. 207/2018, art. IV, s-au stabilit și normele
de aplicare în timp: Dispoziţiile prezentei legi privind judecarea apelurilor în
complet de 3 judecători se aplică cauzelor înregistrate pe rolul instanţelor după
intrarea în vigoare a prezentei legi.
Ulterior, art. VI Ordonanța de urgentă 92/2018 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative în domeniul justiţiei (M.Of. nr. 874 din data de
16 octombrie 2018) aducea noi clarificări. Dispoziţiile art. 54 alin.2 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se
aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2020.
În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă (16 octombrie 2018) şi până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv,
apelurile se judecă în complet format din 2 judecători.
OUG nr. 92/2018 a fost aprobată prin Legea 239/2019 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative în domeniul justiţiei. Potrivit modificării aduse
articolului VI din OUG nr. 92/2018 prin Legea 239/2019, “dispoziţiile art. 54 alin.
(2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în
complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite
începând cu data de 1 ianuarie 2021. În procesele pornite începând cu data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 31
decembrie 2020 inclusiv, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători”.
Ulterior, Ordonanță de urgență 215/2020 privind adoptarea unor măsuri în
materia alcătuirii completurilor de judecată în apel ( publicată în M.Of. 1316 din
data de 30 decembrie 2020) prelungea termenul stabilit prin Legea 239/2019.
Astfel, în alin.1 din articolul unic, dispunea următoarele: “Dispoziţiile art. 54 alin.
(2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
3
modificările şi completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet
format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând
cu data de 1 ianuarie 2023. În procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie
2021 şi până la data de 31 decembrie 2022 inclusiv, apelurile se judecă în complet
format din 2 judecători”.
Prin Legea nr. 198/2021 pentru modificarea şi completarea art. 54 din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (M.Of. nr. 712 din data de 19
iulie 2021), a fost abrogată OUG nr. 215/2020 iar art. 54 alin.2 din Legea
304/2004 a fost modificat astfel: Apelurile se judecă în complet format din 2
judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel."

În lipsa unor dispoziţii tranzitorii cuprinse în legea nouă soluţionarea

conflictului de legi în timp se va face în temeiul dispoziţiilor cuprinse în Codul de
procedură civilă cu privire la aplicarea normelor de procedură în timp.

Reglementarea Codului de procedură civilă in vigoare privind aplicarea

normelor dreptului procesual civil in timp. Noul Cod de procedură civilă
adoptat prin Legea nr.134/20101 (vom utiliza prescurtarea CPC) consacră regula
potrivit căreia dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi
executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare (art. 24).
Procesele in curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea
veche rămân supuse acelei legi (art. 25 alin.1).
Această regulă, a aplicării legii noi doar proceselor începute după data
intrării în vigoare a legii noi, este aplicabilă şi în cazul normelor de competenţă.
Astfel, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor
legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care
au inceput. In caz de trimitere spre rejudecare dispoziţiile legale privitoare la
competenţă, in vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile (art. 25
alin.2). După cum observăm, art. 25 alin.2 teza finală CPC se abate de la regula
stabilită prin art. 725 alin.2 teza finală CPC anterior. Astfel, chiar în caz de
trimitere spre rejudecare, în ceea ce priveşte competenţa, rămân aplicabile
dispoziţiile legii vechi (sub care a început procesul).
Textul art. 25 alin.3 CPC consacră şi o excepţie de la cele afirmate anterior.
Astfel, în cazul in care instanţa investită este desfiinţată, dosarele se vor trimite
din oficiu instanţei competente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin.1 rămân
aplicabile.
1
Legea nr. 134/2010 a fost publicată în M.Of. Partea I, nr. 485/15 iulie 2010. Ulterior a fost modificată şi
completată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2012. Legea nr. 134/2012 a fost
republicată în M. Of. nr. 545/3 august 2012.

4
 Condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite
şi a prezumţiilor legale sunt guvernate de legea in vigoare la data producerii
faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii (art. 26 alin.1 CPC).
Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării
lor (art. 26 alin.2 CPC).
După cum observăm, art. 26 CPC face distincția între admisibilitatea și
puterea doveditoare a probelor preconstituite și a prezumțiilor legale, pe de o parte,
și administrarea probelor, pe de altă parte. De pildă, dacă reclamantul solicită
încuviințarea probei cu martori pentru dovedirea unui anumit fapt juridic, legea în
vigoare la data producerii faptului va stabili dacă proba este admisibilă, dacă
aceasta poate fi încuviințată de către instanță. În cazul în care proba a fost
încuviințată (instanța a apreciat că ea este admisibilă), administrarea ei se va face
potrivit legii in vigoare la data la care proba se administrează. Astfel, audierea
martorului se va face potrivit regulilor în vigoare la data la care acesta a este
audiat.

Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de

legea sub care a început procesul (art. 27).

DECIZIA DE NECONSTITUȚIONALITATE a art. 27 CPC. Prin

decizia Curții Constituționale nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în
Monitorul Oficial nr.2/3 ianuarie 2019, s-a constatat că dispozițiile art.27 din
Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr.52 din 18 iunie
2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale2.
2
Cităm din considerentele Deciziei CCR nr. 874/18 decembrie 2018:
84. Prin urmare, interpretarea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4)
din Constituţie, realizată de către instanţa supremă, în sensul că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din
30 mai 2017 se vor produce numai în cazul situaţiilor juridice viitoare - procese începute după data publicării
deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar nu şi în cazul situaţiilor juridice în curs - procese aflate în
curs de desfăşurare, în cauză nefiind pronunţată o hotărâre definitivă, ar conduce la o inegalitate juridică a
cetăţenilor în privinţa exercitării căii de atac a recursului, cu încălcarea exigenţelor dreptului la un proces
echitabil. Dimpotrivă, dacă publicarea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a intervenit până la momentul pronunţării
hotărârii definitive a instanţei de apel, părţile din cadrul acestui proces trebuie să aibă posibilitatea exercitării căii
de atac a recursului, în configuraţia dată prin decizia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională, în aceleaşi
condiţii ca şi părţile unui proces început după data publicării acestei decizii, tocmai în vederea asigurării
respectării principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie.
85. În acest sens, prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, anterior citată, paragraful 64, Curtea a statuat că
legiuitorul poate stabili derogări de la regula de procedură reglementată prin art. 27 din Codul de procedură
civilă, cu condiţia respectării principiului neretroactivităţii legii, în sensul că, indiferent de data începerii
procesului, hotărârile să fie supuse căilor de atac existente la momentul pronunţării lor, această din urmă teză fiind
singura de ordin constituţional. Or, având în vedere că, aşa cum a reţinut Curtea în decizia menţionată, în existenţa
normativă a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 a intervenit o decizie a Curţii Constituţionale care
priveşte şi aplicarea în timp a acestora, în prezenta cauză, Curtea reţine că, în vederea respectării principiilor
constituţionale ale egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie, hotărârile pronunţate de instanţele de apel

5
 În contextul soluţionării conflictelor de legi în timp prilejuite de aplicarea
noului Cod de procedură civilă prezintă o importanţă majoră dispoziţiile Legii nr.
76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/20103. Vom avea în vedere
în continuare regulile din Titlul II al Legii, titlu care cuprinde „Dispoziţii
tranzitorii şi de punere în aplicare”.

Potrivit art. 3 din Titlul II al Legii nr. 76/ 2012, dispoziţiile Codului de
procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după
intrarea acestuia în vigoare (alin.1). Procesele începute prin cereri depuse, în
condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data
intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar
dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată (art. 3 alin. 2).
În materia titlurilor executorii normele CPC sunt de imediată aplicabilitate.
Astfel, art. 5 din Titlul II al Legii nr. 76/2012 stipulează că dispoziţiile Codului de
procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică şi hotărârilor
judecătoreşti sau altor înscrisuri pronunţate ori, după caz, întocmite înainte de
intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare
chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie.
Termenele procedurale prevăzute de legile speciale, aflate în curs la data
intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, rămân supuse legii în vigoare la
data la care au început să curgă (art. 6).

după publicarea deciziei de admitere a instanţei constituţionale trebuie supuse căilor de atac existente la momentul
pronunţării lor, astfel încât, indiferent de data începerii procesului, în privinţa exercitării căii de atac a recursului,
urmează a se aplica cele statuate în considerentul 32 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, în
sensul că toate hotărârile pronunţate după data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, în
cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, sunt supuse recursului.
86. Din acest punct de vedere, Curtea reține că interpretarea constituțională a prevederilor art.27 din Codul de
procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art.16 alin.(1) și art.21 din Constituție, trebuie să se facă cu
observarea efectului general obligatoriu și al aplicării pentru viitor a deciziei Curții Constituționale nr.369 din 30
mai 2017, care este aplicabilă în toate litigiile în care raportul juridic guvernat de prevederea legală constatată
neconstituțională nu este definitiv consolidat, respectiv în toate litigiile în care hotărârea judecătorească privind
cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv a fost pronunțată după publicarea deciziei
Curții Constituționale.
87. Prin urmare, pentru cele arătate, Curtea reține că prevederile art.27 din Codul de procedură civilă, în
interpretarea dată prin Decizia nr.52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție —
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt neconstituționale, fiind încălcate prevederile din Legea
fundamentală cuprinse în art.147 alin.(4) referitor la efectele deciziilor Curții Constituționale, prin raportare la
art.16 alin.(1) referitor la egalitatea în drepturi, art.21 alin.(1) și (2) privind accesul liber la justiție și art.126
alin.(3) referitoare la competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
3
Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost
publicată în M.Of. nr. 365/30 mai 2012.