Anul 1, Numarul 12
Ziar de Facebook şi alte alintături online
Î N A C E S T N U M Ă R :
Bancuri de week-end
Lovin’ Spoonful
Programul primul creier
Maluri
De la puştiul Pele, la
Zico...
...şi, mai apoi, la
policlinicile pentru sportivi
Bill şi Mick. Care Mick?
Jagger.
Evoluţii democratice la sat
PC Games: Duke Nukem
3D
Oameni
Eu, nou născutul
TONOMATUL DEZLĂNŢUIT
Supertramp – Bloody Well Right
“Logical Song” şi “Breakfast In
America” nu-s singurele lor hituri.
Au mult mai multe. Prin care şi
acesta. Credem că e cea mai de
top trupă de progressive.
Yo La Tengo - I'll Be Around
Titulatura formaţiei duce cu gîndul
la tex-mex. Nici vorbă de aşa ceva.
E un acid-rock de la începutul
anilor ‘90.
14 mai 2016
EDITORIAL
Învolburat şi limpede. Anost strălucitor
2
optimist şi deprimat.
3
Titlul de mai sus pare, cel mai probabil, o Optimist. Da. Altfel aş da cu tastatura de
scremere subcraniană a unui nebun dus ecran, aş pune focu’ la casă (nu la ei,
4
cu capul şi ai cărui neuroni ai plecat la cum savant se exprima pe vremuri
cules de căpşuni prin cele spanii. Oare? armeanul Halagian) şi m-aş duce-n
5
tundră. Acolo n-ajung nici maneliştii, nici
Tare n-am chef să gudronez local. Nici
jihadiştii, nici bomba atomică. Ca variantă
6 naţional. Că mai bine de jumătate dintre
de avarie, jungla amazoniană. Am o
cititori îşi duc veacul pe cu totul alte
tîrşală-n minte după ce m-am holbat la ce
plaiuri. Tocmai de asta m-am strofocat
7 poate anaconda.
atroce cu editorialul. Uitaţi-vă un pic pe
sumarul din stînga! Daţi o geană pe presa Deprimat pentru că că: am ca şi voi,
8 românească, apoi pe cea universală. Şi-o prieteni, un certificat de naştere în care
să vă prindeţi ca laptele într-o ulcea de scrie, oficial, legal şi garantat, că-s om.
9 lut, ţinută-n beci, la răcoare, pe vreme de Nu cobai, nu mutant, nu robot, nu
vară. aplaudozaur umilotelevizionist. Trudesc
cum pot şi cît pot (ăsta-i mesajul principal
10 Ekeng, Hexi Pharma, la nivel naţional.
pogorît din ceruri) şi cu sudoarea frunţii,
Merţanuri şi merkelisme plus proxime
ceara din urechi şi rapănul dintre dejtele
trumpete, străvechi obame (aşi), putine
11 de la picioare mai izbutesc a umbri încă o
mucegăite la scară planetară.
zi şi încă una ăst pămînt mult prea
Gata băgat în ceaţă totală? Ciuciu. E unul frămîntat.
12 pe care-l cheamă Dumnezeu. Nu bate cu
Atuncea de ce trebe să ajung în situaţii
paru’, ci mai nasol. A mai fost unu’:
gen Ekeng, de ce trebe Hexi Pharma ori
Descartes. Rene, pentru prieteni, ăla
merţanuri balşoaie (ce metaforă
carea ne-a-nvăţat cum să ne legăm la
molotovribbentropistă am putut a
neuroni. Beau cafeaua de dimineaţă în
zămisli!), merkelisme în turban, peruci
compania lor. Rămîn învolburat, dar mă
roşcovane chipurile răzvrătite, obame
limpezesc subit. La organul ce ejaculează
răsuflate etc. ?
gînduri şi idei.
O să fac un foileton pe tema asta. Acum,
Răsare soarele, iar razele lui îmi
că a trecut ploaia, c-am tras o ţigară şi-
torpilează cristalinul. Anost, tenace şi
am ras o bere asortată cu usturoi şi
puţin pervers. Cînd o dă cu ploaie, fofilare
ceapă verde, m-am întremnat filozofal. Că
maximă de secretar de stat ori şef de
asta-i esenţa gudronică.
serviciu chemat la muştruluială. Dar
strălucitor, atunci cînd aburii dispar. Ori Marcel FLUERARU
stau gata să apară...
Zombies - She's Not There
Exponenţi ai “british invasion” din ‘60. Mai tîrziu metamorfozaţi în Argent. Cam nu-
meros valul ăsta britanic de acum 50 de ani.
Ten Years After - Think About The Times
Alvin Lee n-a vrut, nici în ruptul capului, să renunţe la acest sound. A preferat să cînte
gratis la crîşma de la el din cartier, decît să se “modernizeze” şi să meargă în turnee
cu împliniri financiare.
 P a g i n a 2
Bancuri de weekend
O blondă cumpără o maşină de lux dichisită cu toate
minunile tehnicii. Deschide casetofonul care este ultimul
răcnet, dar constată că nu merge deloc. Indignată, se
întoarce la firmă.
- Ascultă domnule, radioul ăsta e stricat. L-am încercat şi
nu se aude absolut nimic.
- Nu se poate doamnă. Funcţionează chiar foarte bine.
Numai ca porneşte la comanda dvs vocală.
-Cum adică? Nu înţeleg.
-O să vă arăt.
Vînzătorul intră în maşină şi pronunţă cu voce clară
„IGLESIAS”. O voce sintetică emisă de casetofon întreabă:
- Enrique sau Julio?
- Julio.
Imediat la casetofon începe să se audă o melodie a lui
Julio Iglesias. Blonda e de-a dreptul încîntată. Urcă în
maşină, demarează şi decide să probeze şi ea inteligenţa
casetofonului.Cu o voce tare şi clară zice „DAVID”.
Casetofonul întreabă:
- Bisbal sau Civera?
- Bisbal.
Imediat, la casetofon răsună vocea lui David Bisbal.
Blonda continuă voioasă drumul cînd, la o intersecţie, un
şofer trece în viteză pe roşu şi e la un pas de a trimite
limuzina blondei la programul rabla. Blonda furioasă, îl
apostrofează:
- Nesimţit ordinar!
La care casetofonul întreabă imperturbabil:
- Ponta sau Johannis?
* * * – Dar de câte ori ai fost căsătorită?
Un poliţist găseşte pe malul mării o lampă gen cea din
Aladin. O ridică, o deschide şi dinăuntru iese, evident, un
duh.
– Şefu’, m-ai eliberat, îţi îndeplinesc 3 dorinţe!
– Vreau mai întîi o halbă de bere care să nu se golească
niciodată!
Zis şi făcut. Apare halba, bea poliţaiul de se satură, halba
TOMBOLA LUI ROBERT
Am schimbat sponsorul tombolei, un foarte bun şi vechi
prieten, Roland Drost. Suficient pentru toată luna mai. Tura
asta, cei ce s-au ales cu abonamente la “Gudronul” sînt
Iulian Drăgoiu şi Gianina Poroşnicu.
Redacţia
TONOMATUL DEZLĂNŢUIT
Whitesnake - Is This Love
Jumătate din Deep Purple. Numeric, nu calitativ. Iar puţin
hard nu strică. Mai ales cînd e făcut la marea artă.
tot plină. Varsă din ea pe jos, dar halba rămîne plină.
– Nemaipomenită chestia asta!! Poţi să-mi mai dai încă două?
* * *
Bulă revine din Canada după 20 de ani în oraşul natal. Acolo
dă de un restaurant nou. Intră omul, se aşează la masă şi
aşteaptă. Vine chelnerul şi îi dă meniul. Omul refuză politicos
meniul, ia lingura din dreapta sa şi începe să o miroasă. După
două minute zice:
– Aveţi ciorbă de burtă, ciorbă de perişoare, ciorbă de fasole şi
supă de tăiţei, iar specialitatea casei este ciorba de burtă.
Chelnerul rămîne perplex:
– De unde ştiţi, domnule?
– Se simte pe lingură, are miros mai puternic de ciorbă de
burtă, de aia se serveşte mai des, e specialitatea casei. Aş
dori o porţie.
Urmează felul doi, chelnerul dă să-i zică omului ce poate alege
dar acesta din nou îl opreşte, ia furculiţa şi o miroase:
– Serviţi antricot de porc, friptură de pui la rotisor şi sărmăluţe,
dar specialitatea casei sînt micii cu muştar.
Chelnerul enervat, merge la bucătărie, ia o linguriţă, o cheamă
pe doamna Lenuţa, bătrîna bucătăreasă și-i bagă linguriţa în
chiloţi. Cînd este chemat de Bulă, ia şi duce linguriţa la masă
şi îl întreabă pe client:
– Ia hai să vedem, dacă ştii şi ce desert avem.
Clientul ia linguriţa, o duce spre nas şi exclamă:
– Cum?! Coana Lenuţa nu s-a pensionat?
* * *
O blonda în lift, către un tip :
– Ştiţi, semănaţi leit cu cel de-al cincilea soţ al meu.
– De patru ori.
* * *
– Care e diferenţa dintre o nuntă rusească şi o înmormîntare
rusească?
– La înmormîntare, e cu un beţiv mai puţin.
* * *
Doi politişti, cu maşina pe drum, aveau pe bancheta din spate
un porc. La un moment dat, văd un popă făcînd autostopul.
Opresc, îl iau pe popă şi îl bagă lîngă porc.
După un timp, popa îi întreabă:
– Da ce faceţi cu porcul?
Politiştii, vrînd să-l ia pe popă la mişto:
– Pai ce să facem cu el…îl ducem la teologie.
Popa tace…mai merg pînă ajunge la destinaţie, se dă jos şi îi
întreabă:
– Da’ dacă nu intră la teologie, rămîne în cadrul Poliţiei?
Bonzo Dog Doo Dah Band - I'm The Urban Spaceman
Cea mai dementă trupă din istoria rock-ului. Nişte dilii total. Au
ajuns să cînte şi la fierăstrău. Pe bune şi chiar live.
R.E.M. - Losing My Religion
Au reinventat spiritul Byrds. Şi nu doar atît. Mai ieri erau în
vogă, azi merg în playlisturi nostalgice.
P a g i n a 3

Lovin’ Spoonful
Şapte albume de top în doar doi ani de activitate
discografică, 1965-1967. După care, socotind că au spus tot
ce-au avut de spus, şi-au încheiat cariera, refuzînd o
existenţă plată, pe criterii exclusiv financiare. Un bun-simţ
extrem de rar în istoria rock-ului.
N-au avut nevoie de computere ori alte asemenea
sofisticăciuni pentru a realiza o muzică minunată. Au fost
definiţi drept chintesenţa noţiunii de „jug-band”. Mai pe
româneşte, o formaţie ale cărei instrumente sînt artizanale,
făcute acasă, hand-made (ca să folosesc un neologism). Iar
pentru asta îţi trebuie cunoştinţe temeinice – muzicale, dar şi
de inginerie. Precum şi multă, foarte multă imaginaţie.
E aproape imposibil să-i încadrezi într-un gen anume, că nu
seamănă cu nici o altă trupă. Iar în afara unui mănunchi de
hit-uri savuroase, mai au meritul de a fi printre mentorii
mişcării flower-power. Doar două exemple sînt suficiente:
Marcel FLUERARU
Grateful Dead şi Mamas & Papas şi-au găsit inspiraţia în
muzica şi concepţia celor de la Lovin’ Spoonful...
Do You Believe In Magic

Rain On The Roof

She Is Still A Mistery

Younger Girl

Never Going Back

Only Pretty, What A Pity

The Room Nobody Lives In

Summer In The City

Black Sabbath - Paranoid

TONOMATUL DEZLĂNŢUIT Imn heavy-metal, cu un Ozzy exaltant. Merge de pus la orice
petrecere.
Baker Gurvitz Army - People
Supergrup de hard-blues pe filiaţie Cream. Prea scurtă
Lynyrd Skynyd - Simple Man
carieră. Orgoliile personale...
Stones-ii Sudului şi una din baladele lor de forţă

Firm (Paul Rodgers) - Radioactive

Grand Funk Railroad - I'm Your Captain
Am pus intenţionat în paranteză numele frontman-ului.
Sînt destui care n-au auzit de acest al treilea proiect al lui Heavy-metal acustic??!!! Iaca se poate şi asta!
Rodgers.
 P a g i n a 4
Programul primul creier
În mijlocul unui scandal care dezvăluie lăcomia şi rapacitatea unei
firme private, unii continuă să ne explice că miza întregului
scandal este tocmai privatizarea sistemului de sănătate. Iar mie
îmi scapă această logică, arhetipal conspiraţionistă.
Adică avem, de-o parte, sistemul de stat, păcălit, furat, înşelat (cu
complicitatea unora din sistem, desigur) de către o firmă privată.
Avem baroni ai sistemului de stat, ei înşişi entităţi deja privatizate
pe bani publici, pe spaţiile, aparatura şi personalul plătite de noi,
care tratează sistemul de stat ca şi cum ar fi firma ridicată timp de
generaţii de familiile lor.
Avem, repet, o firmă 100% privată, unsă cu toate alifiile lăcomiei,
inclusiv "inofensivele" off-shore-uuri.
Avînd toate astea puse la un loc, cum ar putea cineva să mai
susţină, în continuare, că scopul investigaţiilor de presă care au
dus la devoalarea întregii poveşti este privatizarea sistemului de
sănătate?
Adică va apărea cineva şi va spune: "S-a dovedit că sistemul
funcţionează prost, să-l dăm, aşadar, pe mîna privaţilor."?
Adică pe mîna lui Condrea şi a altora ca el? Pe mîna patronilor
ambulanţei Puls?
Vi se pare că tot ce s-a scris despre Condrea, despre Hexi
Pharma, despre Unilab, ar fi pledoarii pentru companiile private
din sănătate?
Dacă da, atunci scuzaţi-mă, dar cînd aţi participat la programui
primul creier, aţi optat pentru unul fără absolut nici o dotare.
Patrick Andre de Hillerin
Simon & Garfunkel - Sound Of Silence
O delectare! Una din capodoperele ultimei jumătăţi de secol.
Compoziţie superbă. Interpretare superbă.
Chilliwack - Fly At Night
Canada n-a oferit rock-ului doar pe Rush ori Bachman-Turner
Profesoare, navetiste,
perfecte. Aiureli.
Mergeam spre oraş. În maxi-taxi, pe scaunele din faţa
mea, două cuconeturi dichisite şi vopsite. Din discuţia
lor, purtată pe glasuri suficient reglate încît să fie auzită
de toţi călătorii, am priceput că sînt profesoare.
Navetiste, care se întorceau plictisite la casele lor.
La un moment dat, una din ele se vaită: “Ce ne tot
cheamă ăştia la perfecţionări? La ce ne folosesc, că,
oricum elevii nu învaţă?”.
Evident, m-a frapat o asemenea concepţie, dar am
socotit că n-are nici un sens să polemizez cu ele. Mai util
mi-a fost să cuget la o postare recentă de pe peretele
meu de fb. Tot a unei cuconete ce se arăta extrem de
revoltată că există cazuri cînd părinţii se adună, fac
şedinţă şi decid schimbarea unui profesor.
Păi, nu-i normal, madam? Dacă ălea de le-am menţionat
la început ar fi profele progeniturii tale, iar tu ai auzi
asemenea dialog, ce-ai face? Le-ai duce flori, parfumuri
şi ustensile de tricotat ori ai pedala cu falca-n cer la
derectoare-n birou şi i-ai cere să le mute la alta masă?
Marcel FLUERARU
P.S. O să dezvolt chestia asta într-unul din numerele
viitoare ale “Gudronului”. N-o fac acum din două motive:
ediţia e aproape închisă, nu mai am loc să mă desfăşor
şi nici timp de remember la toate gherlele din învăţămînt.
TONOMATUL DEZLĂNŢUIT
Overdrive. Tot în anii ‘70 performau şi aceşti Chilliwack. Şi ce
curat, ce aerisit!
Blood, Sweat & Tears - God Bless The Child
Tot anii ‘70, dar la est de Atlantic. O supă de jazz, rock şi
blues foarte reuşită.
P a g i n a 5

Maluri
Nu poţi să ţii cu japca pe cineva care nu te iubeşte. Dacă Nu îmi mai doresc nici un iubit. S-a terminat cu iubitul. Ăştia
iubeşti, poţi să fii ţinut cu sau fără japcă, pentru că aşa pare nu sînt în stare decît să facă tîmpenii şi să mă facă pe mine
să fie în firea lucrurilor. Cînd iubeşti, nu poţi să dai altora responsabilă de ele. Nu sînt mama nimănui şi nici nu mi-am
iubire cu porţia. Aia nu e iubire. Aia e pauza de bine dintr-un propus să fiu. Raportat la prieteni, nu m-ar deranja dacă aş
şir de episoade rele. E aiurea. În depresiile tale, poţi să te avea mulţi, dar nici nu disper pentru că n-am nici unul sau
consolezi cu orice. Cu ură, cu durere, cu rău, cu suferinţă la am parte de ei din cînd în cînd.
kil pe care ţi-o dau motivele alea care spuneau că te iubesc
Am sufletul dezordonat din cauza oamenilor sau mai bine
cîndva.
spus, din cauza minciunilor lor. Vreau să fac curat în el şi
Dar trece. Întotdeauna trece. Lasă cicatrici, te învaţă, te dacă asta înseamnă să trimit la dracu’, pe bandă rulantă,
maturiziează, te schimbă, te ajută să vezi lucrurile altfel, te fiecare iubit cretin pe care l-am avut, o fac cu cea mai mare
ajută să te schimbi, te ajută inclusiv să îi ajuţi pe alţii. Nu sînt plăcere. Ăştia nu vor mai avea parte de mine decît dacă mă
pro suferinţă şi n-am să fiu în veci, dar am cap şi pot să îmi vor visa.
stabilesc o limită. Asta acum, că în anii trecuţi, nu aveam
Pe timpul meu nu mai stau de vorbă cu proştii, nici măcar din
bariera asta fixată. Atunci credeam în iubirea oamenilor. Mă
greşeală. Omul trebuie să fie corect, dacă vrea să aibă vreo
amăgeam cu ea. Speram. E bine şi cu speranţa, dar te saturi
legătură cu mine. Dacă nu eşti corect, mută-te la vecina şi
cînd nu se schimbă nimic şi mori pe interior.
consideră că eu m-am uşchit din viaţa ta, fără să îţi dau
Viaţa e scurtă. Nu merită să o petreci în a face tuturor pe explicaţii, pentru că dacă îţi dau, de obicei eşti incapabil să fii
plac. Să faci pe plac oamenilor cărora vrei tu să le faci pe de acord cu ele şi tu nu vrei decît să îţi hrănesc şi să îţi
plac. Asta ar fi ideal. Ştiu. Dar nu e imposibil. Îţi alegi oamenii alimentez constant orgoliul.
care să ţi se plimbe prin viaţă, cărora să le dai iubire cu sacul
În rest, n-am mai apucat să citesc ştirile în ultima săptămînă,
sau cu ţîrîita, care să se întindă pe timpul tău, cu acordul tău,
pentru că am avut alte preocupări sentimentale, dintre care o
fără să te îmbrace în frustrări prea mari. Cred că cel mai bine
parte mizerabile şi o parte mîngîietoare şi nimerite fix cînd
e să cîştigi, dar dacă e să nu fie aşa, atunci măcar să nu
am crezut că plesnesc pe interior. Viaţa asta te salvează
pierzi, chiar dacă nu cîştigi nimic.
cînd nu te mai aştepţi sau cînd nu mai speri. Dacă îi dai voie.
Ce pot să cer eu omului? Mai nimic. Am cam tot ce îmi
Cumva, voi reintra în normalul impus de mine, nu de ăilalţi.
trebuie, în mine. Mă agăţ de exterior ca să fac faţă vieţii, dar
Fiecare om simte nevoia să respire cum îşi doreşte şi nu
dacă ar fi să fiu singură mult timp, n-aş avea o problemă cu
după cum au chef alţii. Cel mai important în relaţiile cu
asta. Mi-am educat singurătatea în aşa fel încît să nu mă mai
oamenii, e prietenia. Nu iubirea aia în care crezi cînd eşti în
latre aşa rău în miez de noapte. Încerc să mi-o fac prietenă şi
faţa altarului. Aia e o perdea, dar cu un zid în spate, nu cu o
aliat, nu duşman, pentru că am văzut cum e cînd mă zgîrie şi
fereastră deschisă.
îmi cere companie, mai ales o companie proastă care să fie
doar de decor. Nu pot să mai fac aşa ceva, nu cu bună Victoria PLĂMĂDEALĂ
ştiinţă.

TONOMATUL
Los Lobos - Mexico Americano DEZLĂNŢUIT
Mexicanii îi consideră de-ai lor şi spun că se numără printre Manassas - Rollin' My Stone
greii genului “norteno”. Americanii zic că-s o fabuloasă trupă
de tex-mex. Adevărul e pe undeva la mijloc, pe Rio Grande Probabil, cel mai galonat supergrup din istorie. Dar, iarăşi,
prea multe orgolii şi doar două albume. Fascinante.
 P a g i n a 6

De la puştiul Pele, la Zico...

I-aş putea zice manipulare grosolană. Mit fără cel mai mic sîmbure de adevăr. Sau orice altceva de genul...
Tot n-ar fi de ajuns pentru a zugrăvi realitatea. În decursul cîtorva decenii, europenii au creat şi menţinut
legenda că fotbalul de aici ar fi mult mai temeinic, mult mai organizat decît cel sud-american. Că brazilienii,
argentinienii ori uruguayenii sînt boemi, haotici şi indisciplinaţi. Iar noi, românii (europeni, ce naiba!) am
asimilat prin toţi porii basmul ăsta. În realitate, aşa stă treaba. Numai că invers.

Organizarea lor, a brazilienilor.
Cu ani în urmă, mi-a picat în mînă o carte biografică despre
Pele. Foarte bine documentată şi plină de amănunte ce, pur
şi simplu, lasă mască pe cititorul european. Cartea a fost
publicată în 1968, cu doi ani înaintea Turneului Final din
Mexic. Pele nu ajunsese la recordul absolut, 3 titluri
mondiale.
Dar nu despre asta vreau să discut acum. Ci despre cum a
ajuns marele jucător titular în naţionala „cariocas” la doar 16
ani. Iată cum s-au petrecut lucrurile, iată o mostră de „haos
şi dezorganizare”!
După care au prezentat un raport complet celor din comisia
tehnică. Aceştia au întocmit o listă cu peste 100 de jucători
susceptibili de selecţionare. Printre care şi puştiul Pele, care
n-avea decît 16 ani. Apoi s-a mers într-un cantonament în
regiunea indicată de savanţi, la capătul căruia s-a făcut o
primă triere, principiul fiind capacitatea de adaptare în
condiţii atît de diferite faţă de cele de acasă. Au rămas 54. A
urmat un nou cantonament şi abia după asta s-a făcut lista.
Nu după impresiile şi toanele selecţionerului!
Au trecut de-atunci şase decenii. Şi n-au auzit ca vreun
specialist de-al nostru să fi venit cu vreo propunere inspirată
din această „dezorganizare” braziliană. Selecţia
românească, tot după desluşirile lui nea Puiu din icoanele
proprii...
Altă chestie tare, tot din Ţara Cafelei. Una cu aproape 3
milioane de fotbalişti legitimaţi. E vorba de junioratul lui Zico
la Flamengo. Viitoarea vedetă avea o constituţie plăpîndă şi
era mult mai scund decît colegii de generaţie. În România de
azi n-ar fi primit nici măcar la un club privat, unde plăteşti ca
să te antrenezi şi ca să joci. Iar la noi în ţară nu cred că-s
mai mult de cîteva zeci de mii de jucători legitimaţi...
Ei bine, cei de la Flamengo nu l-au dat afară pe junele Zico.
I-au tocmit un staff special: nutriţionist, fiziolog, endocrinolog,
psiholog, preparator fizic. Toţi sub coordonarea lui José
Roberto Francalacci, un antrenor plătit special pentru a avea

Imediat după eliminarea din sferturi, de la Campionatul

Mondial din 1954 (venită după durerosul eşec din finala
ediţiei precedente), federaţia braziliană s-a regrupat. Ţelul
imediat: titlul la următorul turneu final. Iar cel pe termen lung,
transformarea fotbalului brazilian în cea mai mare putere
mondială din domeniu.
În afara staff-ului echipei naţionale, au mai înfiinţat şi o
comisie tehnică, a cărei principală menire era de a
monitoriza jucătorii. Apoi, în vara lui 1957 a fost trimis în
Suedia un grup de studiu alcătuit din climatologi, fiziologi,
psihologi, nutriţionişti cu misiunea de a descifra în amănunt
toate particularităţile scandinave. Fix în aceeaşi perioadă în
care avea să se desfăşoare turneul final din anul următor.
grijă de firavul magician.
Savanţii s-au întors acasă, au pus cap la cap toate datele
adunate, au găsit în America de Sud o regiune cu condiţii În doi ani de zile, Zico a ajuns la nişte dimensiuni rezonabile
similare celor scandinave. Nu mai reţin exact locul, mi se (1,72 m, 67 kg), a prins suficientă forţă şi rezistenţă pentru a
pare că în Bolivia, dar, oricum, nu-i relevant. face faţă unui meci de seniori. Ce a urmat apoi, se cam
ştie…

Charlatans - One To Another de tonă. O stranie TONOMATUL

Niscaiva grunge nu strică nimănui. Iar grunge nu înseamnă
reţetă a succesului. DEZLĂNŢUIT
doar Nirvana ori Pearl Jam.
Herd - From The Underworld
Aici s-a format şi s-a remarcat ca chitarist, compozitor şi
Mamas & Papas - Dream A Little, Dream Of Me
vocalist Peter Frampton. Nu în Humble Pie...
Hippie, flower-power, folk-rock şi una din vocaliste la juma’
P a g i n a 7

...şi, mai apoi, la policlinicile noastre pentru sportivi

Organizarea noastră Băi miniştrilor, secretarilor de stat, maimuţelor ori ce-oţi

La noi, un Zico n-ar ajunge nici în anul 5000 fotbalist.
Poate doar la cupa handicapaţilor. Sute, mii de talente
locale sînt zvîrlite pe tarla precum cojile de seminţe.
Importăm caricaturi exotice, cu vîrste incerte şi c.v.-uri
dubioase. Are mare dreptate Iordănescu atunci cînd spune
că, la echipa naţională nu prea sînt soluţii.
Dar grozăvia e alta. În anul de graţie 2016, în regiunea de
nord-est a ţării funcţionează o singură policlinică pentru
sportivi. Acolo unde se dă acceptul medical pentru atleţi,
handbalişti, baschetbalişti, judoka, rugbyşti, fotbalişti şi
restul sporturilor. Individuale ori de echipă. Seniori, juniori,
copii; profesionişti ori amatori. Viza e valabilă doar 6 luni.
Iar pentru treaba asta, două ministere la un loc, cu două
bugete reunite, n-au izbutit decît să plătească un salariu de
subzistenţă pentru un singur medic şi, nu-s foarte sigur,
două asistente...
Ia să socotim un pic. Să facem un soi de normare a
muncii. Numai la fotbal, căci aici am suficiente date. Şi
doar din judeţul Iaşi, nu şi din cele adiacente. CSMS
seniori – cca 30 de fotbalişti; Ştiinţa Miroslava şi CFR
Paşcani seniori – încă 60. 16 echipe de Liga IV (seniori
plus juniori A) – 640. Trei serii de Liga V: 760. Juniorii A, B,
C, D, E, F: undeva pe la 3500. Regulamentar, toţi aceşti
mai mult sau mai puţin magicieni ai „coţofanei” de aici ar
trebui să obţină patalamaua de liberă practică. Aritmetică
de clasa a 3-a: medicul de la Policlinica pentru sportivi ar
trebui să-şi pună parafa (deci să răspundă cu capul!), să
garanteze nu doar sănătatea, ci capacitatea de efort
prelungit pentru 40 de fotbalişti într-o zi de muncă. O
investigaţie completă (testele, analizele, interpretarea
rezultatelor, decizia finală) durează pe puţin 20 de minute
per jucător. Inclusiv semnăturile, rapoartele, ştampilele...
mai fi, chiar sînteţi cretini cu capul? Cu ce-a greşit acest
medic de-l puneţi, conform fişei postului, să lucreze zilnic,
fără weekend, Paşte, Crăciun ori alte sărbători, la
intensitate maximă, 14 ore pe zi. Şi să ia pe pielea lui riscul
unui caz Vrăbioru, Ekeng etc. Pe un salariu de sudor
necalificat.
Iar estimarea asta e făcută în ipoteza că la Policlinica
pentru Sportivi din Iaşi vin doar fotbalişti. Şi numai din
judeţ. Realitatea e cu totul alta. Mai sînt şi alte cîteva
sporturi, şi alte cîteva judeţe. N-ar fi de mirare ca, după legi
şi regulament, medicul cu pricina (n-am discutat pe tema
asta, aşa că nu-i dau numele) să fie obligat a munci, cu
maxim de concentrare, între 40 şi 50 de ore zilnic!
Din fericire, mai există un om care suportă astă năpastă.
Dar dacă o să capoteze şi el? Tragem heblu peste tot
sportul din zonă? Altă variantă nu văd. Că eu, ca antrenor,
mi-am suspendat antrenamentele pe motiv de expirare a
vizelor. N-am chef să înfund puşcăria. Stau şi aştept
programarea la policlinică. O fi cînd o fi. Fără viză
medicală, nu-i scot pe teren. Nu pot să-mi fac treaba, intru
în şomaj tehnic.
Iar publicul şi gazetarii vor rezultate. Cupe, titluri, medalii.
Speri mata’, dar speri degeaba!
Şi-s măcar două ministere plus ceva federaţii, plus
sponsori care se lăfăie la raze de reflector, cu ai lor
reprezentanţi în perpetuă masturbare psihică: sportul e
vector de imagine al ţării. Da. Ăsta din rîndurile de mai sus
e adevăratul vector...
Mai se poate vreo replică?
Marcel FLUERARU

Pretenders - Back On The Chain Gang

TONOMATUL DEZLĂNŢUIT
Am cam neglijat ceea ce acum 30 de ani numeam
“new-wave”. Scuze, rectificăm.
Spinners - It's A Shame

Spinners - Jamaica Farewell

Boston - Don't Be Afraid
V-am cam băgat în ceaţă, nu-i aşa? Sînt două grupuri
Patru albume în zece ani. Dar ce albume! Toate unul şi diferite. Primul, de sorginte americană şi setat pe soul.
unul.
Al doilea (altă glumă!) nu-i jamaican, ci foarte british.
 P a g i n a 8
Bill şi Mick. Care Mick? Jagger.
Cînd Mick a intrat în cameră, eu eram deja beat de vreo
săptămînă.
Pretutindeni erau sticle de băutură, scrumiere pline, gunoaie,
praf, mizerie şi gîndaci veseli care patrulau de colo-colo, ca la
ei acasă.
Mă durea capul groaznic şi-mi venea să vomit.
Am auzit paşi pe hol şi-am răcnit:
- Cine-i acolo? Te sparg!
- Eu, Mick...
- Care Mick?
- Jagger.
- Fă-te-n prag, să te văd.
Am auzit paşi timizi pe hol şi o formă cunoscută a apărut în
dreptul uşii: el era, da.
- Salut, măi, am mormăit, ia loc, dacă ai unde...
- Salut, Bill. Mă bucur să te văd. Apoi şi-a rotit ochii prin
cameră şi a exclamat: oau, dar ai avut ceva treabă pe-aici...
- Mda, am mormăit eu. Bei ceva?
- Da, a spus, cam cu jumătate de gură.
- Ce?
- Păi, ce mai este...
Am izbucnit, fără să vreau, în rîs, apoi, din cauza efortului,
m-am prăbuşit direct în chiuvetă şi am vomat tot din mine.
La sfîrşit, mă simţeam ca o mănuşă întoarsă pe dos, dar parcă
eram ceva mai limpede la cap.
Mick, săracul, se cam îngălbenise şi mă privea speriat.
- Lasă, bătrîne, am zis eu şi l-am bătut prieteneşte pe spate:
îmi revin, n-avea grijă, am mai trecut eu printr-astea. Zi: ce
bei?
- O Timişoreana, dacă ai...
M-am uitat la el lung şi am clătinat din cap:
- Mick, puiule, ai îmbătrînit rău de tot, măi, dacă ai ajuns tu să
bei Timişoreana...Dar, în fine, asta e, nu sîntem nemuritori...
Am desfăcut o sticlă, i-am întins-o, iar eu am luat o gură
zdravănă de gin.
Stătea timid pe colţul unui scaun şi sugea cu guri mici din
sticla aia nenorocită de bere.
Bietul Mick, m-am gîndit: ce-a fost şi ce-a ajuns...
Intimidat, nu îndrăznea nici să mă privească, aşa că mi-a fost
milă de el şi am deschis eu, ca de obicei, discuţia,
prefăcîndu-mă interesat:
- Şi zi, bătrîne, cum ţi-a plăcut Cuba? Am citit pe net că v-aţi
concertat acolo, c-a fost la vreo jumătate de milion de oameni,
veselie, chestii, eveniment în toată regula, nu?
Imediat s-a însufleţit:
- Da, a fost mişto de tot, meserie, adică, pe bune...Toţi
oamenii ăia înnebuniţi pe plajă, lună, atmosferă, Fidel,
Obama, aerul,senzaţia de necuprins şi de libertate,
încărcătura...Chiar mi-a plăcut...
Iarăşi am simulat că sînt interesat:
- Au fost şi Castro, şi Obama, ăştia?
- Sigur. Fidel, săracul, îl ştii, abia se mai tîrîia, dar a venit
frumos, la început, a dat mîna cu noi, ne-a felicitat, ne-a urat
succes, chestii dintr-astea...Drăguţ din partea lui...
Am dat din cap absent; mi-era, dintr-o dată, un somn
îngrozitor.
- Şi, Obama...?
- Ei, a zis, puţin ruşinat, parcă n-ai şti...
M-am prefăcut indignat:
- Iarăşi s-a dat în stambă, a dansat pe-acolo, a urlat, după
cum îi e felul?
Mick a confirmat trist din cap.
- Nasol, am zis. Asta e. Obama-i Obama, ce să-i faci?
Apoi, cu toată părerea de rău, l-am dat afară.
Picam, pur şi simplu, de somn, abia mai vedeam.
Cînd m-am trezit, totul era aranjat frumos, nu se mai cunoştea
nici o urmă a dezastrului făcut.
Pînă şi cu aspiratorul dăduse, săracul...
Am privit uimit casa şi m-am întrebat: ce-a fost asta,
domnule?
Ce-a fost asta?
Ce e asta?
BILL
P a g i n a 9

Evoluţii democratice la sat

Vai, cît au evoluat satele în acest sfert de secol de Daaa, cît am evoluat, cît ne-am emancipat! Înainte n-aveam
democraţie! Uite, cîinii! Înainte aveam cîini vai de capul lor, prostituate decît accidental, ca să zic aşa, adică era cîte una
nişte cotarle sfrijite, hrănite cu mămăligă, legate la ţăruş de vestită, la care se iniţiau generaţii după generaţii de ţărănuşi-
nişte ţărani înapoiaţi şi fără inimă. adolescenţi, sau cîte-o vădană, care… Acuma avem
profesioniste prin baruri şi pe Internet, încă ilegale, ce-i drept.
Acum însă avem o populaţie mult mai numeroasă de
Dar sînt cadre de nădejde, tinere, venite direct de pe băncile
hămăitori cu adevărat liberă şi democratică. Plină de energie,
şcolii, căci şcolile săteşti sînt izvoare nesecate de curve.
bîntuie în goană pe străzi, pe drumuri şi drumeaguri, uneori
organizează nunţi cîineşti, care strîng mai mulţi spectatori Înainte n-aveam consumatori de droguri, dar acum am intrat şi
decît Dan Puric. Ah, şi ce haz atunci, ce distracţie, cît chiot! noi în rîndul lumii. Acum avem şi dositori de droguri, şi
distribuitori, şi consumatori. Iar sătenii se situează în primele
Ce-i drept, jigodiile astea muşcă uneori pe localnici, dar, nu-i
rînduri ale luptei pentru legalizarea drogurilor. De ce Statele
aşa, o societate liberă cere sacrificii. Asta o ştim de la
Mulţumite ale Americii le-a legalizat, iar Satele Unite ale noastre
politicienii occidentali, care ne spun de fiecare dată chestia
nu? Aaa?
asta după vreun măcel arăbesc. Rasa cîinească s-a
îmbunătăţit consistent. Vom demonstra că democraţia noastră nu-i mai prejos decît
cea americană. Vă ajungem noi din urmă, yankee-ilor şi o să
Nu mai avem cocîrjaţii ăia alburii, care lătrau ca tonţii la
v-o luăm înainte chiar cu riscul de a ne vedea pantalonii rupţi în
străinii care intrau în curţi. Acum avem o amestecătură
c..! Vă primim noi focoase la Deveselu, dar vrem şi curve
democratică de potăi, purtînd semnele caracteristice rasei şi
focoase ca la voi, şi marihuana ca la voi, fiindcă, se ştie,
obîrşiei lor. Acum cîinii nu mai stau subjugaţi în legătoare.
aceasta face creierul să secrete dopamină, o substanţă care te
Sînt liberi ca păsările cerului, pot face caca oriunde vor, te
face să te simţi bine şi dornic de a acţiona astfel încît să îţi
pot încolţi oriunde: singuri sau în haite.
asiguri "supravieţuirea speciei" Înţelegeţi?
Așa că putem vedea pe uliţe mutre de pekinezi, încruntate şi
Trebuie să ne înmulţim, fraţilor, ca să completăm minusul de
spăimoase ca ale unor dragoni în miniatură, cu picioare de
populaţie, care s-a dus în fundul Europei. Pînă acum de
prepelicar şi blană necunoscută: flocoasă, plină de laţe şi
sporirea populaţiei la noi se ocupă numai ţiganii. Dragi
scaieţi, ceva în genul coafurii Anei Maria Prodan, care zici că
parlamentari, sîntem gata să vă iertăm toate hoţiile, numai
tocmai a ieşit dintr-o poiată. Sau putem vedea cîte o javră
daţi-ne o lege cu marihuana şi vom fi mai puioşi ca infatigabila
stranie, care începe cu un bot de Husky Siberian, continuă cu
Gabriela Vrînceanu-Pandele-Firea.
un trup de Ciobănesc Carpatin şi se termină cu o codiţă de
Pudel Pitic.

Radu PĂRPĂUŢĂ

TONOMATUL
DEZLĂNŢUIT

Iggy Pop - Louie Louie Ori, dacă vreţi un soi de jam-session prelungit cu tipi din Ea-
gles, Poco şi Flying Burrito Brothers.
Lou Reed, David Bowie, Iggy Pop, Alice Cooper. Doi dintre ei
s-au dus. Prea repede. Smoke – My Friend Jack

Souther Hillman Furay Band – Pretty Goodbyes Una din primele piese psychedelice. Prima referire explicită la
droguri.
Alt supergrup ieşit din viguroasa tulpină Byrds Tree.
P a g i n a 1 0

PC GAMES
Duke Nukem 3D
extratereştrii. Această varietate este prezentă şi în rîndul
inamicilor, ale căror rancuri cuprind mistreţi bipezi în uniforme
Din categoria FPS-urilor clasice, cele mai menŢionate nume
de poliţişti, creaturi inspirate din facehugger-ii din Aliens, şi
sînt Doom, Quake şi Duke Nukem 3D. Lansat în 1996 de
către 3D Realms prin intermediul GT Interactive Software,
Duke Nukem a fost chiar mai controversal decît Doom,
deoarece pe lîngă violenţa caracteristică acestui tip de jocuri,
au existat şi două aspecte noi: jocul conţine şi nuditate într-o
oarecare măsură, iar nivelele nu mai sînt doar nişte labirinturi
imaginare, haotice, ci sînt modelate încît să aibă aspectul
unui loc real.
Din moment ce este un clasic, este destul de clar că Duke
Nukem 3D e un joc bun. Însă ce-l face cu adevărat unic şi-l
aduce la un nou nivel este protagonistul, care nu mai este
doar un soldat mut, ci un erou clasic, cu ochelari de soare,
muşchi imenşi şi replici idioate, însă amuzante.
Arsenalul este divers, conţinînd atît armele obişnuite (un
pistol, un shotgun, o mitralieră...), cît şi altele mai diverse, mai multe tipuri de extratereştri, fiecare cu o înfăţişare şi cu
cum ar fi o rază de micşorat sau un dispozitiv ce îngheaţă un atac unic.
Există trei episoade cu un număr ridicat de nivele fiecare,
primul desfăşurîndu-se în Los Angeles, al doilea în spaţiu, iar
ultimul într-un oraş fictiv.
Duke Nukem 3D este unul dintre acele jocuri pe care mai
toată lumea le apreciază, şi pe care mulţi încă le mai joacă
într-un mod aproape fanatic.

Robert FLUERARU

TONOMATUL DEZLĂNŢUIT
Slade - Hey ho wish you well

Rory Gallagher - Do You Read Me Cam seamănă, chiar izbitor, piesele astea. Dar n-avem de-a
face cu manelişti care să se judece pe motive de plagiat. Nici
Nu vrem să neglijăm blues-ul electric. Iată unul din maeştrii Ponta nu era vocalist la J.Geils Band, nici Oprea chitarist la
genului. Slade...
J.Geils Band - Centerfold
P a g i n a 1 1

Oameni
Eram în autobuz, în drum spre oraş. Pe scaunele din faţa bate vîntul.
mea, două cucoane dichisite Sînt unele lucruri care îmi ies
Mă iubeşte de cînd mă ştie, dar nu e corect. Cu toate astea,
mai greu din cap, dar stau şi mă întreb, ce naiba poate să
înţelege tot ceea ce îi spun, dar nu şi tot ceea ce sînt.
facă un bărbat cu aşternuturile mele? Stă şi plînge în ele de
cînd s-a tirat din viaţa mea? Stă pe ploaie, cu gîndul la mine, Of, mofturile astea... Ce capricioşi sînt oameni. Eu îl tratez
în cur pe scaun, în Bazar, urlînd că vrea să scape de ele, dar cum merită, dar nu e suficient. Omul trebuie să se schimbe
fără să le dea foc, ci să mai cîştige şi un ban din asta? din el, nu de gura altcuiva. Nu i-am cerut să se schimbe, ci
Cuvertura aia, albă pe o faţă şi albastră pe cealaltă, era să îşi mute inteligenţa în altă parte, pentru că degeaba crapă
ruptă şi aspră. IQ-ul în el şi, nu de frig, dacă abuzează de ea şi face ravagii
în jur.
Am uitat că unii au pielea tare... I-o fi folosit lui la
Mi-a spus zilele trecute că îi este dor de mine. Ultima oară
ceva.
cînd ne-am întîlnit, lucrurile au mers prost. Ca între doi
Bine, dar chiloţii mei? În primul rînd, ăia nu i se potrivesc nici oameni inteligenţi; dacă mă taxezi, te taxez. Între omul
dacă slăbeşte în cel mai mare consum sufletesc posibil. În al deştept şi ăla prost, ăla deştept renunţă, dar între ăla
doilea rînd, nu îmi lipseşte doar o pereche. Apoi, eu nu îmi inteligent şi ăla inteligent, lucrurile se schimbă cu mult. Pot fi
las chiloţii suvenir prin paturile altora. Las eventual un periculoase sau foarte normale, dar cînd unora li se urcă
aşternut pătat cu farduri, cafea, bere şi scrumul ţigărilor. Îmi obsesiile la cap, e greu să îi faci să ţină cont şi de altceva.
lipsesc o grămadă de prostii din averea personală şi nu ştiu Cînd eu devin obiectul obsesiei altcuiva, datele se schimbă.
dacă să continui să mă întreb sau să continui să-l trimit în tot Despre asta am încercat să stau de vorbă, dar n-am avut cu
ceea ce merită. Uitare. Aşternutul ăla îl primisem cadou de la cine. Omul face lucrurile după capul lui, dar uită că dacă se
soră-mea, anul trecut de ziua mea. Era un aşternut negru, intersectează cu mine, dă de capul meu.
plic, cu o chitară pe el. Ăsta are vreo trei chitări în casă,
Am de gînd să îmi iau revanşa pentru măgăriile pe care mi le
reale. Nu imprimate pe ţoale. La ce i-o fi trebuind? Şi mai era
-a făcut în iarnă. Dacă te bagi în pat cu duşmanul, nu naşti
şi ars cu ţigara. Am răscolit în toate valizele şi tot degeaba.
iubire. Oamenii nu vor să înţeleagă nici asta. Şi pe urmă tot
Pixurile, chitara şi cărţile nu îmi lipsesc. Gîndul ăsta mă
pe mine mă sună să mă întrebe cum să facă să dreagă
odihneşte.
lucrurile. Băi, cînd spargi o vază o dată, o lipeşti, cînd o mai
De fapt, ar trebui să mă bucur pentru că am lucruri mai trînteşti o dată, faci o vază mozaic, dar cînd o mai izbeşti de
puţine. Şi aşa mă mut lunar. Ar trebui să îi dau un telefon şi ce nimereşti, încă o dată, ce vrei să devină? Ţăndări? Păi, la
să îi mulţumesc. Nici nu ştie ce gest superb a făcut pentru cît am muncit cu mine ca să rămîn ce sînt, mi se pare normal
sănătatea mea. Aia fizică, pentru că pe aia psihică a lăsat-o să intru, la nevoie, în ring fără mănuşi şi, nu ca să mă
la pămînt. tăvălesc de dorinţe diverse la sol.
Ce oameni!... Toţi fac aşa? Ai grijă cum iubeşti un om, pentru că dacă nu îl iubeşti după
Am un prieten la mare distanţă de oraşul meu. Omul ăsta cum crede sau vrea, ţi-l faci inamic sau suferi a prost. Ai grijă
are în casă lucruri de-ale mele, în continuare. De mulţi ani de cum te iubeşte un om, pentru că dacă te iubeşte după cum i
zile. Mă iubeşte, dar mă iubeşte prost. Mă iubeşte dacă mă se scoală şi după ceea ce vrea, ţi-l faci străin, dacă nu simţi
vede trîntită în fotoliul ăla care îmi place mie, de dimineaţă iubirea aia. Nu am nimic împotriva niciunei variante, dacă
pînă seară, chiar dacă îl ignor sau nu îi spun despre sufletul există loc să nu simţi iubire sau există doar ca să simţi
meu şi, nu îi spun pentru că, oricum nu ar înţelege, iar de durere. Cică Dumnezeu îţi dă cît poţi duce. Bine, dar îţi mai
acceptat, nu ar accepta decît de gura mea, dar asta mă dai şi singur. Şi dacă îţi dai prost, n-ai să ai pe cine da vina.
disperă, mă iubeşte cînd îi pun să asculte muzică, dar a Aviz amatorilor...
doua zi nu mai recunoaşte nimic, mă iubeşte cînd îi mai trag
Care mai aveţi de gînd să mă iubiţi, vă rog să o faceţi de la
cîte un şut în cur să îşi revină, dar cînd îşi revine mă
distanţă. Suferinţa şi nervii vor fi pe zero. Garantez.
pedepseşte pe mine, pentru că are energie, mă iubeşte cînd
nu vorbim cu lunile, mă iubeşte cînd lipsesc din viaţa lui, pe
drept, cu anii, mă iubeşte cînd plouă, ninge, tună, fulgeră şi
Victoria PLĂMĂDEALĂ

Lou Reed - Perfect Day Eagles – Already Gone

Ca să vă faceţi o idee. Şi printre oficialii americane sînt Nu cîntau numai balade. Iată o mostră de rock clasic,
destui tîmpiţi. “Căutat mort sau viu! Pentru că a transformat viguros. Vînos.
generaţii întregi de tineri americani în nişte drogaţi”.
Blondie - Denis
Manfred Mann - Blinded By The Light
Nu, nu-i piesa lui Dylan. E o compoziţie timpurie a lui Bruce Punk, new-wave, beat. Cîte puţin din toate şi una dintre
puţinele compozitoare rock: Debbie Harry.
Springsteen. Originalul era folk. Cover-ul ăsta…
Travelling Wylburis - She's My Baby

Apropo de Dylan. După ani de solitudine, a făcut şi el un

supergrup. Cu Harrison, Tom Petty, Roy Orbison şi Jeff
TONOMATUL DEZLĂNŢUIT
Lynne.
 Ultima pagină

Eu, nou născutul

Am prins-o nepregătită
(13 mai, de ziua Dorului) se ocupa cu baletul
prin oalele din bucătărie
În priviri mi-a rămas tatăl spărgea nişte ouă să le scuipe-n făină
iar în timpan plînsul sughițat al mamei după care avea de pliat vreo cinşpe clătite
cînd mă năştea apoi le aşeza pe lîngă plite
entuziastă apucatură a femeilor să le mîngîie cu mîna-magiun
să o coacă vreo nouă luni dar i-a-nceput mişcător
şi să ţi-o facă. să-i plece din pîntec eul de mine
să mă adun puţin apoi
Deodată eşti soră, frate sau tată
să mă clădesc
te ridici în picioare şi lauzi munca
dar mai întîi am stat cocoţat
şi dăruirea de care a dat dovadă
în formă de legănare uşoară
cînd te-a înghiontit
a copilului nou născut.
să te nască.
Aşa am ajuns viu
Era ziua în care mîna mamei rupea
puteam să încep să atrag priviri
beţe lungi de mărar
am rămas născut şi
uscate şi sterpe
de atunci
să le adauge-n dar prin borcane botezate-n muştar
altele nu prea s-au mai petrecut.
şi vin eu grăbită din căldura
de burtă
înspre afară
Maria Lucreţia STURZU
să mă fi anunţat careva dacă plouă
poate îmi trebuia pelerină nouă.

Redacţia:

Redactor-şef: Marcel Flueraru

Secretar general de redacţie: Robert Flueraru

Echipa:
Liviu Atonesei
Cornel George “Bill” Popa
Patrick Andre de Hillerin
Larisa Paul
Maria Sturzu
Victoria Plămădeală
Florinel Antohi
GD Pătrăucean — GIP
Răzvan Constantinescu
Radu Părpăuţă

Reporter special: Adina Mutăr

TONOMATUL DEZLĂNŢUIT Director de imagine: Lucian Pal
Cap limpede: Mitică Nicora

Jimi Hendrix Experience - All Along The Watchtower Editor: Real Press
Cam despre asta vom scrie în numărul viitor, în pagina 3.