Comisul Ionita

-caracterizare personaj-

Comisul Ionita este personajul principal al povestirii “Iapa lui

Voda”, dar este si personajul permanent al intregului volum “Hanu-
Ancutei”, deoarece el este present in toate povestirile, indemnand
oaspetii sa-si aminteasca intamplari extraordinare, petrecute candva,
demult pe aceste meleaguri. In povestirea “Iapa lui Voda” el este
personaj-narator, deoarece a participat direct la actiunea povestita.
Portretul fizic este conturat direct, inca de la inceputul povestirii,
infatisarea lui sugerand asprimea firii si destinul zbuciumat ale
personajului: “om nalt,carunt, cu fata uscata si adanc brazdata”. Ionita
are o “mustata tusinata” de care este foarte mandru.
Portretul moral reiese, in special, din vasta sa experienta de
viata, care-l facuse atoatestiutor si care constituie principalul imbold
spre destainuire, avand o adevarata pasiune pentru a spune si a
asculta povesti nemaiauzite. Mandru si orgolios, comisul reactioneaza
imediat atunci cand este ironizat cu privire la calul sau “pintenog de
trei picioare”. Dotat cu un farmec personal deosebit, el reuseste sa
atraga atentia oaspetilor si sa fie ascultat cu atentie atunci cand isi
relata intamplarea. Ca toti taranii sadovenieni, Ionita este insetat de
dreptate si de adevar, de aceea nu se da in laturi sa se lupte chiar cu
un “corb mare boieresc” si se prezinta cu mandrie boierului: “eu sunt
comisul Ionita, razas de la Draganesti, s-am venit la Voda, insetat
dupa dreptate ca cerbul dupa apa de izvor”. Inteligent si curajos, dup
ace epuizase toate caile justitiei, nu ezita sa apeleze, ca ultima
solutie, la judecata lui Voda. Cinstit si correct, comisul adunase toate
documentele doveditoare asupra pamantului mostenit “de la parintele
meu”, avand inradacinata in constiinta datoria morala de a lasa “si eu
mostenire copiilor mei”. Meritele lui sunt cu atat mai valoroase, cu cat
“pricina” judecatii dainuia de mai multe generatii, iar el, ambitios si
demn, reuseste sa puna capat acestui conflict nedrept.
Increzator in legile tarii si in puterea dreptatii, el se emotioneaza
mai intai cand constata ca boierul cu care vorbise la Hanul Ancutei era
chiar Mihai Voda Sturza, dar simtul umorului il face sa depaseasca
situatia si-I raspunde cu voiosie si curaj cand domnitorul ii aminteste
promisiunea referitoara la cal: “Da, maria ta, raspund eu razand, cum
sa ramaie? Eu vorba nu mi-o iau inapoi. Iapa-I peste drum!”.
Celelalte personaje din povestire (Mos Leonte, Voda, Ancuta) au
rolul de a intregi atmosfera fabuloasa a vremurilor de demult illustrate
de Sadoveanu, mai ales prin eroii care intruchipeaza tipul taranului
moldovean cu cele mai alese virtutii morale, intre care se
inscriudorinta de dreptate si adevar, demnitatea, curajul, cinstea si
vitejia si, in special, placerea de a asculta si a spune povesti
nemaiauzite. De aceea personajele si povestirile lui Sadoveanu
imbraca aura legendei.