Placido Domingo

José Plácido Domingo Embil

este un cântăreț și dirijor spaniol,
renumit pentru vocea sa
puternică și versatilă de tenor lirico-dramatic, prin
virtuozitatea artei sale vocale și calitatea interpretării
dramatice.
Jose Placido Domingo Embil s-a născut la 21 ianuarie
1941 în cartierul Barrio de Salamanca din Madrid, fiul lui
Placido Domingo Ferrer și al Josefei Pepita Embil Echaniz
(1918-1994), stele ale zarzuelei. Mama sa era de
origine bască. În 1949, Plácido Domingo s-a mutat
în Mexic împreună cu părinții săi și compania lor
de zarzuela. A studiat pianul in particular, apoi atât canto,
cât și pianul și arta dirijorală la Conservatorul Național
din Mexico City În 1957 și-a făcut prima apariție
profesională muzicală în compania părinților săi, într-un
concert la Mérida, în Yucatán, apoi a cântat această
companie în 185 de spectacole, în roluri de bariton și de
acompaniator al altor cântăreți, precum în zarzuela lui
Manuel Fernandez Caballero, „Gigantes y cabezudos” și,
un rol minor în prima producție mexicană a operetei „My
Fair Lady” de Loewe unde a fost și asistent dirijor și
antrenor vocal, în opereta lui Lehar, Văduva veselă, în
rolurile Camille și Danilo și altele, inclusiv ca vocalist în
formația de rock and roll mexicană a lui César Costa, "Los
Black Jeans". In 1959 a fost examinat într-o audiție
pentru Opera Națională Mexicană în calitatea de bariton,
dar juriul a constatat ca de fapt tânarul interpret este și un
talentat tenor, dar a fost angajat ca "tenor comprimario"
(de roluri secundare) și ca antrenor al celorlalți cântăreți.
Debutul pe scena unui teatru l-a realizat la Teatrul
Degollado din Guadalajara în rolul de bariton al lui
Pascual din zarzuela „Marina” de Emilio Arrieta, la 12
mai 1959 apoi, în 1959 a cântat la Ciudad de Mexico, într-
un rol secundar de tenor, cel al lui (Borsa) din opera
„Rigoletto” (alături de cântăreți precum Cornell MacNeil și
Norman Treigle) și, ca Părintele confesor din „Dialogurile
carmelitelor” de Francis Poulenc iar la 19 mai 1961 în rolul
lui Alfredo din „Traviata” pe scena operei din Monterrey.
Cariera internațională s-a declanșat între anii 1962-
1965 când a fost descoperit și lansat de cântăreața Edis
De Philippe fondatoarea și directoarea Operei Naționale
Israeliene în Israel, la Opera din Tel Aviv - împreună cu
soția sa, soprana Marta Ornelas (n.1936), care i-a fost
colegă la conservator - unde a participat, în special în
roluri principale, la 280 de spectacole.
În 1966 a avut o apariție de succes la New York City
Opera în „Don Rodrigo” de Alberto Ginastera.