Tangouri celebre[modificare | modificare sursă]

 El Choclo (1903)
Muzica: Ángel Villoldo (compozitor argentinian, 1861-1919).
Tango compus probabil în anul 1898, a fost prezentat public în 1903 în localul “El Americano” din
centrul Buenos Aires-ului ca “dans creol”, spre a evita posibile conflicte, tango-ul fiind considerat în
acea epocă drept un produs inferior al claselor periferice. Partitura a fost publicată în 1905. Este
unul din precursorii tango-ului. Traducerea titlului: „Știuletele de porumb“.

 La Cumparsita (1916)
Muzica: Gerardo Matos Rodriguez (compozitor uruguyan, 1897-1948)
Este probabil cel mai cunoscut și cel mai des interpretat tango din lume. A fost compus în anul 1916
de către tânarul student Gerardo Matos Rodriguez ca marș pentru o grupă (numită “Murga”) care
defila la carnavalul din Montevideo. Traducerea aproximativă a titlului: “Defilare de carnaval”.
Ulterior, muzicantul Roberto Firpo a preluat piesa, prezentându-o cu orchestra sa ca un tango tipic
(premieră la “Café la Giralda” din Montevideo).

 La Media Luz (1924)

(“În penumbră”)
Muzica: Edgardo Donato (compozitor argentinian, 1897-1963).
Text: Carlos César Lenzi (1895-1963).

 Caminito (1926)
Muzica: Juan de Dios Filiberto (compozitor argentinian, 1885-1964).
Text: Gabino Coria Peñaloza (1881-1975).
Textul, scris în anul 1903, descrie o străduță îngustă tipică din satul Olta din nordul Argentiniei
(denumită “Caminito”). Titlul a fost extrapolat în 1926 de către compozitor și la străduțele înguste din
cartierul “La Boca” din Buenos Aires.

 Adiós muchachos (1927)

Muzica: Julio César Sanders (compozitor argentinian, 1897-1942)
Text: César Vedani (1906-1979)

 Adiós pampa mía (1945)

Muzica: Francisco Canaro (1888-1964) și Mariano Mores (compozitori argentinieni)
Text: Ivo Pelay (1893-1959)

Orchestre[modificare | modificare sursă]

În prima jumătate a secolului al XX-lea au existat mai multe orchestre specializate în interpretarea
tangourilor (și a dansului precursor: Milonga).
Orchestrele sud-americane purtau deobicei numele șefului de orchestră, însoțite de denumirea “y su
orquesta tipica”.
Orchestre renumite:
Adolfo Carabelli
Alberto Di Paulo
Alfredo D’Angelis
Angel D'Agostino
Anibal Trolio
Carlos Di Sarli
Edgardo Donato
Enrique Rodriguez
Florindo Sassone
Francini Pontier
Francisco Canaro
Francisco Lomuto
Franco Bagutti
Fulvio Salamanca
Héctor Varela
José Garcia
José Lucchesi
Juan D’Arienzo
Juan Polito
Julio De Caro
Lucio Demare
Manuel Buzon
Mario Battaini
Miguel Caló
Osvaldo Fresedo
Osvaldo Pugliese
Pedro Laurenz
Ricardo Malerba
Ricardo Tanturi
Rodolfo Biagi
Victor, Ricardo y Raquel
Xavier Cugat