Muzica italiană în secolul 20

Muzica italiană în se

Orientări:
 Orientări:
• verismul (în opera italiană, prelungire din
Puccini);
• sunet şi zgomot, mişcarea artistică a futu
modernitate, spre experiment, definită
Manifestul
pu
în
1911. Introducerea zgomotului în muzică,
industrial (tramvaie, automobile, uzine, va
etc.) nu trebuie să se limiteze la o simplă
ci zgomotele vor fi combinate artistic;
• neoclasicismul (Ferrucio Busoni, Alfredo
impresioniste uneori (Ottorino Respighi) s
dodecafonismul (Luigi Dallapiccolla, Goff
• avangarda italiană serial-integrală, electro
Ferruccio Busoni (1886-1924)

sunet, colajul etc. (Luigi Nono, Luciano B

Giacinto Scelsi).
 Ferruccio Busoni (1886
• Muzician de origine italiano-germană,
pianist, compozitor, estetician.
• Este primul teoretician care lansează
ideea neoclasicismului, vorbind despre
"tânăra clasicitate".
• Concepţia sa, proclamând întoarcerea
la Bach, este expusă Schiţa
în unei noi
estetici a artei muzicale
(1906).
• Aici are intuiţia dodecafonismului (a
lucrului cu cele 12 semitonuri
cromatice), a microtoniilor (treime, sfert
şi şesime de ton).
• În creaţie, rămâne unul din primii
neoclasici - genuri şi forme baroce.
Ottorino Respighi (1879-1936)
 Ottorino Respighi (187
• Datorită lui renaşte muzica instrumentală,
simfonică italiană.
• Descriptivism impresionist.
• Creaţiile lui reprezentative rămân
poemele (suitele) simfonice, fiecare
alcătuit din 4 tablouri: Fântâni din Roma,
1917;Pini din Roma , 1924;Serbări
romane , 1929.
• tendinţe neoclasice, de definire a unui stil
naţional italian Concerto
( gregoriano
pentru vioară şi orchestră, 1921;
Concerto in modo misolidico, pentru pian
şi orchestră, 1924;
Luigi Dallapiccola (1904-1975)
Tripticul botticellian
pentru orchestră mică, 1927, ş.a.).
 Luigi Dallapiccola (190
• Este influenţat de Schönberg şi
Berg, tehnica serială + cea
modală.
• Cantabilitate meridională,
aprofundează melosul gregorian
şi polifonia palestriniană.
• Operele Zbor de noapte (1937,
după Saint-Exupéry) Prizonierul
şi
(1947, după Villier de l'Isle Adam);
• Tripticul coral-instrumental
Cântece de captivitate (1941), pe
texte vechi în latină; pe secvenţa – Părţile 1 şi 3
Goffredogregoriană
Petrassi (1904-2003)Dies irae
, compozitorul mixt, partea a
construieşte un discurs femei. Grup in
dodecafonic. piane, harpe,
– Rugăciunea M
Invocaţia lui B
Meditaţia lui S
 Goffredo Petrassi (1904
• Porneşte, ca şi colegiisăiitalieni,
în ambianţa neoclasicismului
italian,
• este influenţat de Bartók,
Hindemith, Stravinskiprinanii'30,
apoide dodecafonism, pe careîl
aplică original ("constelaţii
dodecafonice").
• Primalucrare cucareşi-acâştigat
un renumeinternaţional a fost
Partita pentru orchestră (1932).
• Va
Giacinto continua
Scelsi (1905-1988) să combine aspecte
alemodernităţii muzicale cualtele
renascentiste italiene(Palestrina,
Gesualdo, Monteverdi).
 Giacinto Scelsi (190
• Compozitorul şi scriitorul italian G
o familie aristocratică, a studiat co
la Roma.
• Iniţial compozitor dodecafonic, su
serială l-a îmbolnăvit. Singurul tra
insistând pe o singură notă la pian
ascultând cum acel sunet se sting
(interioritatea sunetului, explorare
naturale).
• După călătorii în Africa şi Asia, de
extrem-orientale.
• Numeroase lucrări ale sale se car
concentrarea asupra unui singur s
metodă este exemplificată
Quattro
în pez
p
Luigi Nono (1924-1990) orchestră (fiecare pe o singură no
dintre piese are un centru sonor im
începe şi se termină.
 Luigi Nono (1924-19
• Compozitor serial, inclus în a
Darmstadt.
• Ginerele lui Schönberg, afinit
degrabă spre stilul expresiv a
punctualist al lui Webern.
• A devenit cunoscut Variaţiuni
cu ca
pentru orchestră.
• Atitudinea sa angajată politic
vocal-instrumentale precum
Epitaf p
Federico Garcia Lorca
(1953),Il cant
(1956) sau altele care includ
operaIntolleranza 1960
(1961),La fa
illuminata
(1964).
• Mijloace electro-acustice, spa
electronice, microfonie etc.
Luciano Berio (1925-2003)
• În partituri vocale revoluţione
textul: pulverizează frazele şi
foneme, spre un stil punctual
irizată a discursului.
 Luciano Berio (19
• Debutează ca serialist în anii `50,
• realizează partituri bazate pe cerc
• explorează spaţialitatea în muzică
grupe instrumentale în spaţiul săli
procedee antifonice sau simultane
• Thema - Omaggio a, Joyce 1958, lucrare
electronică: transformările uimitoa
datorate tehnicii electronice.
• Explorează limitele virtuozităţii uno
şi ale vocii, în ciclul
Secvenţe
de , care înce
(pentru flaut, trombon, voce etc.).
• Berio rămâne unul din primii europ
depărtat de avangarda serială. Ex
în studioul de muzică electronică –
l-a condus spreSinfonia
.
 • Sinfonia pentru 8 voci şi orchestră:
• Lucrare comandată de Orchestra Filarmonică din
avut loc în 1969, la Donaueschingen.
• Partida vocală a fost destinată celebrului
Swingle
grup
Singe
de
vorbită la cânt, de la silabe şi solfegii la semnifica
(Claude Lévi-Strauss,
Le cru et le ).cuit
• Din punct de vedere muzical-stilistic,
Sinfoniareprezintă depă
avangardei anilor ‘50-60, prin revenirea la tradiţia
citatului şi colajului de citate.
• în partea a 3-a: există un colaj de texte, pe un fon
BeckettThe- Unnamable -, peste care se suprapun refe
cotidiană, parolele revoltei studenţeşti din Paris, 1
de James Joyce etc.
• alături de colajul de text, colajul muzical are un st
dinSimfonia a deII-aMahler (comparat de Berio cu “u
un peisaj în constantă schimbare, dispărând uneo
reveni într-un decor total diferit”). Deasupra acest
citatelor muzicale din 20 de compozitori (de la Ba
trebuie să respecte structura armonică a Scherzo
sunt legate, metamorfozate prin material muzical
• Rezultă aşadar un colaj orizontal, melodic, prin al
un colaj vertical, armonic, polifonic, prin suprapun
asemenea, colajul se produce pe trei planuri: cel
de text + muzică.