Chirurgie Practică

Semiologie chirurgicală
Practică
1. Aplicarea garoului Esmarch.
A. Date generale
Definiţie: Aplicarea unei benzi de cauciuc (garoul fabricat Esmarch) cu scop de hemostază provizorie.
Obiectivul: Oprirea hemoragiei din vasul arterial magistral.
Indicaţii: Garoul este indicat în hemoragiile din vasele arteriale de calibru mare şi mijlocii din regiunea membrelor.
Contraindiaţii:
• Prezenţa proceselor purulente pe member.
• Lezarea vaselor membrelor (ateroscleroză, tromboflebită etc.).
B. Cerinţe faţă de dexteritate
• Garoul arterial Esmarch se aplică doar provizoriu (pe o perioadă limitată de timp pentru a evita apariţia coplicaţiilor).
Vara se aplică pe 1 oră, iarna pe 45 min. Dacă în acest timp nu a fost efectuată hemostaza definitive, atunci el se desface,
se face o compresiune digital pe vasul lezat, pentru a evita sângerarea, apoi se aplică din nou pe o perioadă mai mica de
timp (15-20 min).
• Garoul se aplică mai sus de plagă.
• Se aplică pe porţiunea membrului constituită de un os (brat, femur).
• Este bine între garou şi membru pe traiectul arterei să se fixeze un rulou de faşă sau alt material peste care se strânge
garoul. În felul acesta se obţine hemostaza uşor fără comprimarea excesivă a ţesuturilor.
• Garoul este aplicat ciorect dacă pulsul periferic dispare, membrul devine palid, hemoragia se opreşte.
• Se aplică un bileţel în care se scrie timpul aplicării garoului.
• Garoul se aplică la un loc văzut, nu se acoperă cu pansament, cu haina sau cu basma.
• Membrul pe care s-a aplicat garoul se imobilizează cu o atelă de transport/mijloace improvizate.
• Accidentatului în mod obligatoriu I se administrază analgezice.
• Odată cu garoul, se aplică pe plagă un pansament compresiv, care protejează plaga de pătrunderea infeţiei şi se asigură
prin compresiune hemostaza vaselor mici.
• Poziţionarea pacientului în decubit dorsal, extremitatea cefalică mai jos decât planul thoracic, membrele inferioare
ridicate sub unghi de 45o .
• Ridicarea garoului care a fost aplicat mai mult de 45 min- 1 oră trebuie să se facă extremde încet, în 4-5 min, pentru ca
circulaţia sangvină să se adapteze la noul pat circulant.
C. Garoul Esmarch se aplică după următoarele reguli:
 Proximal de plagă (d/ce hemoragiile sunt mixte, chiar dacă domină cea venoasă)
 La nivelul unui sg os (braș, femur)
 Nu se aplică pe tegumente goale
 Capătul cu butoniere se fixează cu mâna stângă, cu partea plată orientată spre tegumente;
 Cu mâna dreaptă se va fixa garoul, la o distanță mai mică decât perimetrul regiunii pe care se va aplica
 Se întinde în mâini și se aplică primul tur circular, care trebuie să oprească hemoragia
 Al 2-lea tur se aplică mai sus de primul, acoperind marginea primului tur
 Al 3-lea tur se aplică mai sus de al 2-lea, în așa fel încât să putem deplasa ușor degetul mic sub el
 Restul garoului se va aplica peste aceste 3 tururi și se va fixa
 Imediat după fixare, pe un bilet, se va nota dată, ora, minutele și semnătura celui ce a aplicat garoul
D. Pregătiri pentru procedură:
Pregătirea a/m: îmbracă echipamentul, mănuşile de cauciuc.
Pregătirea locului: A/m pregăteşte:
• Garoul Esmarch
• Bucată de pânză
• Pensă sterilă
• Comprese sterile
• Sol. antiseptice (lodonat 1%, Betadină%, Alcool etilic)
• Stilou, hârtie. Faşă din tifon
Pregătirea bolnavului: Calmează bolnavul, îi insuflă încredere în tratamentul aplicat
1
E. Tehnica efectuării:
1. Ridicarea membrului în sus.
2. Pe membru, mai central de plagă se aplică o bucată de pânză ori haina, pe care se aplică garoul.
3. Între garou şi membru pe traiectul arterei se fixează un rulou de faşă sau alt material peste care se strânge garoul.
4. Garoul se trece dedesubtul membrului, se întinde la un capăt şi se aplică primul tur.
5. Se palpează pulsul - pulsul trebuie să dispară, membrul să devină palid, hemoragia să se oprească
6. Dacă membrul este cianotic, pulsul şi hemoragia nu dispar atunci garoul este aplicat prea slab şi se strânge puţin. Dacă
membrul devine cianotic, pulsul şi hemoragia dispar atunci garoul este prea strâns aplicat şi se slăbeşte puţin.
7. Se aplică 2-3 tururi care se suprapun pe 1/3 unul peste altul, se fixează la capete. Fiecare tur este aplicat puţin mai slab
decât cel precedent.
8. Se aplică un bileţel în care se scrie timpul aplicării garoului. Garoul se aplică pe loră - vara şi pe 45 min. - iama. Dacă
în acest răstimp nu a fost efectuată hemostaza definitivă, atunci mai întâi se comprimă vasul pe traiect, se scoate garoul
pe 1 5 - 20 minute, apoi se aplică din nou mai sus ori mai jos de locul precedent, pe un timp mai scurt (pe 15 - 20
minute).
9. Garoul se aplică la un loc văzut, nu se acoperă cu pansament, cu haina sau basma.
10. Se preferă aplicarea garoului pe treimea inferioară a coapsei sau a braţului.
11. Membrul pe care s-a aplicat garoul se imobilizează cu o atelă de transport.
12. Accidentatului în mod obligatoriu i se administrează analgezice.
F. Complicaţiile:
• Compresiunea prea mare asupra nervilor ce provoacă dureri insuportabile.
• Compresiunea îndelungată poate determina gangrena membrului.
• Şocul prin garou (şoc circulator).
G. Intervenţiile:
• Se aplică suficient, dar tară o compresiune prea mare pe nervi.
• Respectarea timpului de aplicare a garoului.
• Aplicarea pe o perioadă cât mai scurtă cu eliberarea periodică a ţesuturilor.
• Aplicarea medicaţiei necesare.
H. Reorganizarea locului de muncă.
2. Aplicarea garoului improvizat.
A. Date generale
Definiţie: Efectuarea hemostazei provizorii cu materiale de ocazie (basma, tifon, pânză, batistă etc.) în lipsa garoului
Esmarch.
Obiectivul: Oprirea hemoragiile din vasul arterial magistral.
Indicaţii: Garoul improvizat este indicat în hemoragiile din vasele arteriale de calibru mare şi mijlocii din regiunea
membrelor.
Contraindicaţii: Prezenţa proceselor purulente pe membre. Lezarea vaselor membrelor (ateroscleroză, tromblebită etc.)
• Garoul improvizat se aplică în lipsa garoului Esmarch doar provizoriu (pe o perioadă limitată de timp pentru a evita
apariţia complicaţiilor). Vara se aplică pe 1 oră, iarna pe 45 min. Dacă în acest timp nu a fost efectuată hemostaza
definitive, atunci el se desface, se face o copresiune digitală pe vasul lezat, pentru a evita sângerarea, apoi se aplică din
nou pe o perioadă mai mica de timp (15-20 min).
• Garoul improvizat se aplică mai sus de plagă.
• Se aplică pe porţiunea membrului constituită de un os (brat, femur).
• Este bine că între garou şi membru pe traiectul arterei să se fixeze un rulou de faşă sau alt material peste care se strînge
garoul. În felul acesta se obţine hemostaza uşor fără comprimarea excesivă a ţesuturilor.
• Groul improvizat este aplicat corect dacă pulsul periferic dispare, membrul devine palid, hemoragia se opreşte.
• Se aplică un bileţel în care se înscrie timpul aplicării garoului.
• Garoul se aplică la un loc văzut, nu se acoperă cu pansament, cu haina sau basma.
• Membrul pe care s-a aplicat garoul se imobilizează cu o atelă de transport.
• Accidentalului în mod obligatoriu i se administrează analgezice.
• Odată cu garoul, se aplică pe plagă un pansament compresiv, care protejează plaga de pătrunderea infecţiei şi asigură
prin compresiune hemostaza vaselor mici.
• Poziţionarea pacientului în decubit dorsal, extermitatea cefalică mai jos decît planul toracic, membrele inferioare
ridicatesub unghi de 450 (poziţie de securitate).
• Ridicarea garoului care a fost aplicat mai mult de 45 min- 1 oră trebuie să se facă extreme de încet, în 4-5 min, pentru
care circulaţia sangvină să se adapteze la noul pat chirurgical.
2
C. Pregătirea pentru procedură:
Pregătirea a/m: • Îmbracă echipamentul, mănuşile de cauciuc.
• o bucată de pânză (basma, tifon, batistă etc.)
• comprese sterile
• o pensă chirurgicală
• sol. antiseptice (lodonat 1%, Alcool etilic 70°)
• stilou, hârtie.
Pregătirea bolnavului: Calmează bolnavul, îi insuflă încredere în tratamentul aplicat.
D. Tehnica:
1. Membrul se ridică în sus. Pentru a se retrage sângele venos.
2. Mai sus de plagă se aplică o bucată de pânză, batistă, ori basma, capetele se leagă în laţ în care se introduce un beţişor
(instrument, creion etc.). Pentru a nu se strangula pielea. Pentru a efectua mişcări de răsucire.
3. Beţişorul se răsuceşte rapid până dispare hemoragia şi pulsul periferic, iar membrul devine palid.
4. Capetele bețișorului se fixează cu tifon pe membru.
5. Se aplică un bilețel în care se notează timpul aplicării garoului. Garoul se aplică pe 1 h vara și iarna pe 45 min. dacă în
acest răstimp nu a fost efectuată hemostaza definitivă atunci mai întâi se comprimă vasul pe traiect, se scoate garoul pe
15 - 20 minute, apoi se aplică din nou mai sus ori mai jos de locul precedent pe un timp mai scurt (pe 1 5 - 2 0 minute).
6. Garoul improvizat se aplică la un loc văzut, nu se acoperă cu pansament, cu haina sau basma.
7. Membrul pe care s-a aplicat garoul se imobilizează cu atelă de transport.
8. Accidentatului în mod obligatoriu i se administrează analgezice.
E. Complicaţiile:
 Compresiunea prea mare asupra nervilor ce provoacă dureri insuportabile.
 Compresiunea îndelungată poate determina gangrena membrului.
 Şocul prin garou (şoc circulator).
F. Intervenţiile:
• Se aplică suficient, dar fără o compresiune prea mare pe nervi.
• Respectarea timpului de aplicare a garoului.
• Aplicarea pe o perioadă cât mai scurtă cu eliberarea periodică a ţesuturilor.
• Aplicarea medicaţiei necesare.
G. Reorganizarea locului de muncă.
3. Flexia maximală a membrului în articulație.
A. Date generale
Definiţie: Efectuarea hemostazei provizorii prin flexarea maximă a membrului în articulaţiile mobile.
Obiectivul: Oprirea hemoragiilor localizate în regiunea plicelor articulare şi mai distal de acestea.
INDICAŢII:
• Hemoragii localizate în regiunile axilare.
• Hemoragii localizate în regiunile inghinale.
• Hemoragii localizate în regiunile anterioare ale cotului.
• Hemoragii localizate în regiunile posterioare ale genunchiului.
•Se utilizează când plaga este localizată în regiunea plicii axilare, inghinală, a cotului şi genunchiului. •Înainte de aplicare
se efectuează toaleta plăgii.
•Poziţionarea pacientului în decubit dorsal, extremitatea cefalică mai jos decât planul toracic, membrele inferioare
ridicate sub unghi de 45° (poziţie de securitate).
C. Pregătire pentru procedură:
Pregătirea a/m:
• îmbracă echipamentul, mănuşile de cauciuc
• o basma sau o bucată de pânză
• sol. antiseptice (Iodonat 1%, Alcool etilic, Betadină)
• o faşă de tifon
• un rulou din tifon (alt corp dur învelit în vată şi tifon)
• o pensă sterilă.
3
D. Tehnica efectuării:
1. A/m efectuează toaleta primară a plăgii.
2 Apoi în regiunea plicii articulaţiei aplică un rulou din tifon, efectuează flexia maximă a membrului în articulaţie şi
fixează membrul în poziţia data.
E. Complicaţiile: • Comprimarea ţesuturilor moi. • Infectarea plăgii.
F. Intervenţiile:
• Eliberarea temporară a membrului.
• Tratamentul plăgii infectate
G. Reorganizarea locului de muncă
4. Aplicarea pungii cu gheață.

Punga cu gheață – săculeț de cauciuc cu o gură destul de largă și un depozit ce se înșurubează ermetic.
Mecanismul de acțiune:
Punga cu gheață provoacă o răcire și o compresie locală a vaselor sangvine, micșorează gr.de umplere cu sânge și diminuează
durerea.
Indicații: hemoragii, procesii inflamatorii acute pt calmarea durerii, în mușcături de insecte, traume în primele 24h, febră înaltă,
cefalee.
Contraindicații: prima perioadă a febrei, erupții cutanate
Materiale necesare:
- punga cu gheață
- bucățele cu gheață
Tehnica efectuării:
1. Se sparg bucățelele de gheață, se umple 0,5 din volumul pungii
2. Se elimină aerul din pungă, după care se închide ermetic capacul
3. Dacă punga s-a umezit, ea se șterge bine cu-n prosop uscat
4. Înainte de a fi aplicată bol.,sub pungă se aranjează un scutec/un prosop
5. Dacă punga cu gheață se ține timp îndelungat, at peste fiecare 20-30 min, se înlătură pt 10-15 min
6. Pe măsură ce gheața se topește, apa se varsă din pungă, și în schimb în ea se introduc bucățele de gheață.
Complicații:
- suprarăciri
- degerături
5. Tamponamentul compresiv al plăgii.

În plagă se introduc meşe din tifon gofrat până se umple plaga, folosind pensa chirurgicală şi sonda butonată. Se fixează cu faşă
din tifon.
A. Date generale
Definiţie: Efectuarea hemostazei provizorii prin introducerea compresivă a meşelor din tifon până se umple plaga.
Obiectivul: Efectuarea hemostazei în hemoragii moderate sau în hemoragii masive din regiunile anatomice unde nu se
poate aplica garoul.
Indicaţii:
• Hemoragiile din regiunea oromaxilofacială.
• În plăgile gâtului.
• Intraoperator în hemoragii din organele parenchimatoase
• Preventiv se efectuează toaleta primară a plăgii.
• în plagă se introduc meşe din tifon gofrat până se umple plaga, folosind pensa chirurgicală şi sonda butonată.
• Se fixează cu pansament compresiv sau cu faşă din tifon.
• Tamponarea compresivă se aplică cu respectarea tuturor condiţiilor de asepsie.
• La locul accidentului în lipsa materialelor sterile, se va face cu o batistă, o basma (alte materiale moi), care trebuie să
fie cât mai curate, după care accidentatul va fi transportat imediat în poziţie ţje securitate la o instituţie sanitară pentru
tratarea plăgii şi hemoragiei în condiţii aseptice.
4
C. Pregătirea pentru procedură.
Pregătirea a/m: îmbracă echipamentul, mănuşile de cauciuc
Pregătirea materialelor: A/m pregăteşte:
• o pensă sterilă
• o sondă butonată sau canelată
• sol. antiseptice (Iodonat 1%, Alcool etilic)
• o faşă din tifon
• o bucată de pânză
1. A/m realizează toaleta primară a plăgii.
2. În plagă se introduc compresiv meşe sterile din tifon.
3. Apoi se întăreşte strâns cu o faşă din tifon. Fixarea pansamentului compresiv. Oprirea hemoragiei.
E. Complicaţiile:
• Anemia acută.
• Infectarea plăgii
F. Intervenţiile:
• Se verifică pulsul, TA.
• Tratamentul plăgii infectate
6. Compresia digitală a vasului pe traiect.
A. Date generale
Definiţie: Metodă de hemostază provizorie - comprimarea vasului pe plan osos.
Obiectivul: Oprirea hemoragiei din vasul arterial magistral.
Indicaţii: Hemoragii arteriale din vasul magistral.
• Se aplică rar, atunci când nu se poate aplica garoul (ateroscleroză, gangrenă gazoasă) sau se foloseşte de prima urgenţă
până se vor pregăti materialele necesare pentru alte metode de hemostază ( garoul, pansamentul compresiv).
• În funcţie de calibrul vasului şi profunzimea la care se află, apăsarea va fi efectuată: - cu degetul mare. - cu celelalte
degete ale mâinii. - cu pumnul.
• Comprimarea digitală nu poate fi prea mult prelungită, deoarece - oboseşte mâna, - apar dificultăţi de a manevra
accidentatul, - este dificil de aplicat în timpul transportării.
• Poziţionarea pacientului în decubit dorsal, extremitatea cefalică mai jos decât planul toracic, membrele inferioare
ridicate sub unghi de 45° (poziţie de securitate).
Pregătirea a/m: Îmbracă mănuşile chirurgicale. Acţionează rapid şi prompt.
Pregătirea bolnavului: Calmează accidentatul, îi insuflă încredere în dexteritatea aplicată.
→ A.temporală externă - când hemoragia se află pe frunte compresiunea se face în regiunea temporală anterior şi mai sus
de pavilionul urechii.
→ A.facială - sub unghiul mandibulei pe marginea inferioarăposterioară a mandibulei în hemoragii din rănile obrazului,
buzelor, nasului.
→ A.carotidă comună - se comprimă cu un deget sau cu patru la mijlocul marginii interne a muşchiului
stemocleidomastoidean, către proeminenţa carotidă a apofizei transversale a vertebrei VIcervicală în hemoragii din
regiunea gâtului, feţei, capului.
→ A.subclaviculară - către 1 coastă în treimea medie deasupra claviculei - în hemoragii din regiunea umărului sau axilei.
→ A.humerală - către osul humeral la marginea internă a muşchiului biceps, în rănile sângerânde ale braţului,
antebraţului.
→ A.radială - către osul radial în locul de apreciere a pulsului în hemoragii a labei mâinii.
→ A.femurală - se comprimă pe plică inghinală în treimea medie, către ramura inferioară a osului pubian în hemoragiile
membrului inferior.
→ Aorta abdominală - ceva mai jos de ombilic, fiind turtită pe planul osos al coloanei vertebrale, în răni situate în
regiunea pelvisului. Se comprimă cu pumnul.
E. Complicaţiile: Şoc traumatic hipovolemic.
5
F. Intervenţiile: Aplică măsuri antişoc:
• monitorizează funcţia organelor vitale.
• administrează substanţe analgezice, cardiotonice etc.
• aplică sistemul pentru perfuzii.
7. Compresia digitală a vasului în plagă.
A. Date generale
Definiţie: Metodă de hemostază provizorie - comprimarea vasului pe plan osos.
Obiectivul: Oprirea hemoragiei din vasul arterial magistral
Indicaţii: Hemoragii arteriale din vasul magistral.
• Se aplică rar, atunci când nu se poate aplica garoul (ateroscleroză, gangrenă gazoasă) sau se foloseşte de prima urgenţă
până se vor pregăti materialele necesare pentru alte metode de hemostază (garoul, pansamentul compresiv).
•În funcţie de calibrul vasului şi profunzimea la care se află, apăsarea va fi efectuată: - cu degetul arătător. - cu celelalte
degete ale mâinii.
•Comprimarea digitală nu poate fi prea mult prelungită, deoarece - oboseşte mâna, - se compresează trunchiurile
nervoase, - apar dificultăţi de a manevra accidentatul, - este dificil de aplicat în timpul transportării. Poziţionarea
pacientului în decubit dorsal, extremitatea cefalică mai jos decât planul toracic, membrele inferioare ridicate sub unghi de
45° (poziţie de securitate).
C. Pregătire pentru precedură:
Pregătirea a/m: Îmbracă mănuşile chirurgicale. Acţionează rapid şi prompt.
Pregătirea bolnavului: Calmează accidentatul, îi insuflă încredere în dexteritatea aplicată.
1. A/m îmbracă mănuşile şi efectuează toaleta primară a plăgii.
2. Degetul arătător se introduce în plagă.
3. Se percepe jetul de sânge şi se comprimă vasul.
E. Complicaţiile: Şoc traumatic hipovolemic.
F. Intervenţiile: Aplică măsuri antişoc:
• monitorizează funcţia organelor vitale.
• administrează substanţe analgezice, cardiotonice etc.
• aplică sistemul pentru perfuzii.
8. Pregătiți necesarul pentru hemostaza medicamentoasă.

Hemostaza medicamentoasă – folosind preparate hemostatice.
 Hemostatice specifice:
- Vit. K – fiole de 10 mg, pt a opri o hemoragie, se folosesc 4 fiole, are proprietatea de a grăbi procesul de
coagularea.
- Protamina – 10 mg, se adm 1-2 fiole, permanent se verifică timpul de coagulare.
- Fibrinogenul – flacoane de 1 g, de la 1-10g pe zi.
 Hemostatice nespecifice:
- Etamsilatul de Na – scade timpul de sângerare, are efectul aproximativ de 6h.
- Venostat – scade timpul de coagulare (mai repede să formeze cheagul), crește rezistența vasului, durata
acțiunii de la 6-24h.
- Adrenostativ – grăbește procesul de oxidare a adrenalinei, crește permeabilitatea vasului, fiole 5 ml,
1-5mg, se adm câte 1-3 fiole pe zi în perfuzii.
 Hemostatice locale:
- Fibrina – sub formă de bureți/pliculeți care se aplică pe plagă.
- Trombina – se adm în plăgi sângerânde, pulberi care se presoară pe rană.
- Tahocam – cel mai efectiv, se folosește în cazul hemoragiilor parenchimatoase.
6
9. Pregătiți necesarul pentru efectuarea feșei gipsate.
Pentru imobilizarea curativă se utilizează fașa gipsată, fabricată sau confecționată ex tempore din feși de tifon și pulbere de gips.
În prealabil se va controla calitatea gipsului prin următoarele 2 probe:
1. Pulberea de gips se strânge în pumn, după care mâna se desface. Dacă gipsul este calitativ, pulberea se risipește; dacă se
formează cocoloși – ghipsul este umed și trebuie uscat prin călire la tº 140º, după care cernut.
2. Se amestecă părți egale de ghips și apă caldă. Din pasta obținută se rotungește o bilă, care se lasă pentru 15 min.ca să se
întărească. Lăsată în cădere liberă de la înălțimea de 1metru, se poate desface în 2 jumătăți (fărămițarea indică umiditatea
mărită a pulberii de gips.
Pentru confecționarea feșii gipsate:
- pe masa de gipsare, fașa de tifon se desface pe o lungime de 80cm – 1m.
- Pe capătul liber al feșii, pulberea de gips se presară și întinde uniform, impregnând-o în tifon.
- Capătul liber se rulează lejer, desfăcând consecutiv noi segmente se va pregăti toată fașa.
Prepararea unei feşe gipsate
 Ca material se foloseşte faşa de tifon de 10 cm lăţime care se desfăşoară pe plan neted pe o porţiune de 50 cm.
 Pe faşa desfăcută se presară un strat de gips ce se întinde cu partea cubitală a mâinii stângii în grosime uniformă de 1-2
mm pe toată suprafaţa feşii.
 Cu mâna dreaptă, faşa cu gips se înfăşoară nu prea strâns, după care se repetă manevrele până se obţine faşa gipsată cu
diametru de 8-10 cm.
A. Pregătirea pentru procedură:

Pregătirea a/m:
• A/m se pregăteşte moral de efectuarea dexterităţii.
• A/m îmbracă echipamentul, îmbracă mănuşile.
Pregătirea materialelor:
• feşi din tifon late sau fâşii din tifon alb
• praf de ghips valabil
• lighean cu apă la temperatura 37-40°C
• masa din tablă zincată
• feşi de tifon mijlocii pemuţe de vată şi tifon
• foarfece basma
Pregătirea bolnavului:
Psihic: Se explică necesitatea aplicării atelei ghipsate, conduita în timpul efectuării dexterităţii practice.
Fizic:
- Se creează bolnavului poziţie adecvată şi acces liber la regiunea lezată:
- şezândă în leziunile membrului superior
- decubit dorsal în leziunile membrului inferior
B. Pregătirea feșii gipsate

- Pe masă se desfăşoară faşa din tifon pe o porţiune de aproximativ 50 cm.
- Se presoară cu mâna un strat de ghips şi se repartizează uniform cu grosimea de 1-2 mm.
- Se înfăşoară faşa până la porţiunea de faşă încă neghipsată.
- Se repetă acţiunea până când se acoperă cu ghips toată faşa.
C. Aplicarea feșii gipsate:
1. Faşa se cufundă întru-un lighean cu apă
2. După ce s-a îmbibat cu apă, se stoarce uşor de capete
3. Bandajarea se începe de la periferie, acoperind tururile precedente pe jumătate sau mai mult.
4. Către sfârşitul aplicării primei feşi, faşa a doua trebuie să fie deja înmuiată.
10. Aplicarea atelei gipsate.

A. Date generale
Obiectivul: Faşa şi atela ghipsată se folosesc pentru realizarea imobilizării curative. Imobilizarea curativă este manevră
medicală pentru fixarea fragmentului lezat/afectat pentru un anumit timp, necesar consolidării fragmentelor osoase sau
vindecării unor afecţiuni.
Indicaţii:
• Leziuni mecanice ale ţesuturilor moi: sindromul de compresiune, leziuni ale nervilor.
• Leziuni ale oaselor, articulaţiilor: rupturi de ligamente, luxaţii, fracturi etc.
• Afecţiuni ale articulaţiilor, oaselor: tumori, tuberculoza osteoarticulară etc.
• Infecţii chirurgicale: osteomielită, artrită, panariţiu, flegmon, abces al membrului etc. /
• Maladii congenitale ale aparatului locomotor.
7
• Atela ori faşa ghipsată se aplică în instituţii curative, în încăperi speciale - camere de ghipsare, dotate cu mese din tablă
zincată.
• Asistentul medical va lucra în mănuşi pentru evitarea iritării pielii mâinilor.
• Se verifică calitatea ghipsului.
• Atela ori faşa ghipsată nu va fi împachetată prea strâns, ca apa să pătrundă uşor printre straturi.
• Pentru ca atela ghipsată să se întărească încet (vara), se foloseşte apa rece, la care, se adaugă soluţie de glicerină de 2%.
• Pentru ca atela ghipsată să se întărească mai repede (iama), se înmoaie în apă caldă la temperatura de 30 - 35°C, la care
se adaugă soluţie Clorură de Na 3%.
• Membrului i se creează poziţie fiziologică.
• Preventiv pe membru se aplică o căptuşeală din vată ţi tifon.
• Se imobilizează 2-3 articulaţii vecine sănătoase - una proximală, iar cealaltă distală regiunii lezate/afectate.
• Aparatul ghipsat nu trebuie să comprime ţesuturile, dar nici să fie liber.
• După aplicare se verifică dacă nu sunt comprimate vasele magistrale (cianoză, edem, amorţeală, răcire etc.).
Pregătirea a/m:
• A/m îmbracă echipamentul, îmbracă mănuşile.
• foarfece basma
Fizic:
Pregătirea atelei gipsate
→ Se măsoară dimensiunile atelei în lungime şi lăţime
→ Se desfăşoară faşa pe lungimea necesară.
→ Se presoară stratul de ghips, care se întinde cu rebordul mâinii drepte uniform cu o grosime de 1-2 mm.
→ Se aşază alt strat de tifon peste stratul de ghips şi se acoperă identic cu praf de ghips.
→ Manevra se repetă de 6-12 ori (de câte straturi este nevoie).
→ Atela formată se împătureşte în două, apoi iar în două de la periferii până se obţine un pachet ghipsat.
Aplicarea atelei gipsate:
1. Atela gipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei (cantitatea de apă să fie suficientă ca s-o acopere
bine).
2. Îmbibarea cu apă a atelei ghipsate este terminată atunci când din vas numai ies la suprafaţă bule de aer.
3. Atela se scurge cu atenţie ţinândo de capete.
4. După ce atela ghipsată s-a stors, ea se întinde pe masă şi se netezeşte bine pe ambele părţi.
5. Atela se aplică pe regiunea anatomică care necesită imobilizarea.
6. Atela se fixează cu feşi de tifon sau cu feşi ghipsate atunci când se confecţionează un aparat ghipsat circular.
7. Se aşteaptă să se întărească ghipsul.
8. Dacă atela ghipsată a fost aplicată pe membrul superior, se va suspenda cu o basma.
E. Complicaţiile:
• Aplicarea prea strânsă - pielea degetelor devine cianotică, apare edemul.
• Aplicarea prea largă - membrul nu este imobilizat suficient
F. Intervenţiile: Anunţă medicul curant. Se pregăteşte altă atelă.
G. Reorganizarea locului de muncă:
1. Se strâng resturile materialelor folosite în urne speciale, care apoi se duc în locurile de colectare a deşeurilor.
2. Se spală şi se dezinfectează instrumentele utilizate.
3. Se dezinfectează bancheta.
8
11. Tehnica atelei gipsate.
A. Date generale
Obiectivul: Faşa şi atela ghipsată se folosesc pentru realizarea imobilizării curative. Imobilizarea curativă este manevră
medicală pentru fixarea fragmentului lezat/afectat pentru un anumit timp, necesar consolidării fragmentelor osoase sau
vindecării unor afecţiuni.
Indicaţii:
• Leziuni mecanice ale ţesuturilor moi: sindromul de compresiune, leziuni ale nervilor.
• Leziuni ale oaselor, articulaţiilor: rupturi de ligamente, luxaţii, fracturi etc.
• Afecţiuni ale articulaţiilor, oaselor: tumori, tuberculoza osteoarticulară etc.
• Infecţii chirurgicale: osteomielită, artrită, panariţiu, flegmon, abces al membrului etc. /
• Maladii congenitale ale aparatului locomotor.
• Atela ori faşa ghipsată se aplică în instituţii curative, în încăperi speciale - camere de ghipsare, dotate cu mese din tablă
zincată.
• Asistentul medical va lucra în mănuşi pentru evitarea iritării pielii mâinilor.
• Se verifică calitatea ghipsului.
• Atela ori faşa ghipsată nu va fi împachetată prea strâns, ca apa să pătrundă uşor printre straturi.
• Pentru ca atela ghipsată să se întărească încet (vara), se foloseşte apa rece, la care, se adaugă soluţie de glicerină de 2%.
• Pentru ca atela ghipsată să se întărească mai repede (iama), se înmoaie în apă caldă la temperatura de 30 - 35°C, la care
se adaugă soluţie Clorură de Na 3%.
• Membrului i se creează poziţie fiziologică.
• Preventiv pe membru se aplică o căptuşeală din vată ţi tifon.
• Se imobilizează 2-3 articulaţii vecine sănătoase - una proximală, iar cealaltă distală regiunii lezate/afectate.
• Aparatul ghipsat nu trebuie să comprime ţesuturile, dar nici să fie liber.
• După aplicare se verifică dacă nu sunt comprimate vasele magistrale (cianoză, edem, amorţeală, răcire etc.).
Pregătirea a/m: A/m se pregăteşte moral de efectuarea dexterităţii. A/m îmbracă echipamentul, îmbracă mănuşile.
• foarfece basma
Fizic:
Pregătirea atelei gipsate
→ Se măsoară dimensiunile atelei în lungime şi lăţime
→ Se desfăşoară faşa pe lungimea necesară.
→ Se presoară stratul de ghips, care se întinde cu rebordul mâinii drepte uniform cu o grosime de 1-2 mm.
→ Se aşază alt strat de tifon peste stratul de ghips şi se acoperă identic cu praf de ghips.
→ Manevra se repetă de 6-12 ori (de câte straturi este nevoie).
→ Atela formată se împătureşte în două, apoi iar în două de la periferii până se obţine un pachet ghipsat.
Aplicarea atelei gipsate:
1. Atela gipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei (cantitatea de apă să fie suficientă ca s-o acopere
bine).
2. Îmbibarea cu apă a atelei ghipsate este terminată atunci când din vas numai ies la suprafaţă bule de aer.
3. Atela se scurge cu atenţie ţinândo de capete.
4. După ce atela ghipsată s-a stors, ea se întinde pe masă şi se netezeşte bine pe ambele părţi.
5. Atela se aplică pe regiunea anatomică care necesită imobilizarea.
6. Atela se fixează cu feşi de tifon sau cu feşi ghipsate atunci când se confecţionează un aparat ghipsat circular.
7. Se aşteaptă să se întărească ghipsul.
8. Dacă atela ghipsată a fost aplicată pe membrul superior, se va suspenda cu o basma.
9
E. Complicaţiile:
• Aplicarea prea strânsă - pielea degetelor devine cianotică, apare edemul.
• Aplicarea prea largă - membrul nu este imobilizat suficient
F. Intervenţiile: Anunţă medicul curant. Se pregăteşte altă atelă.
1. Se strâng resturile materialelor folosite în urne speciale, care apoi se duc în locurile de colectare a deşeurilor.
2. Se spală şi se dezinfectează instrumentele utilizate.
3. Se dezinfectează bancheta.
12. Aplicarea atelei Kramer.
A. Date generale
Definiţie:
Imobilizarea de transport este starea de repaus ce se creează regiunii lezate/afectate pe perioada transportării bolnavului-
într-o unitate spitalicească, realizată cu ajutorul atelelor standard sau mijloacelor improvizate.
Obiectivul:
 Imobilizarea de transport se aplică cu scop:
 De a împiedica mişcările active şi pasive ale regiunii lezate/afectate
 De a menţine axarea corectă a membrului
 De a diminua durerile
 De a evita complicaţiile, pe care le poate provoca mişcarea în focar a unui fragment de os fracturat.
Indicaţii:
 Traumatisme ale ţesuturilor moi, oaselor şi articulaţiilor - entorse, luxaţii, fracturi, amputaţii, plăgi vaste.
 Traumatism termic: combustii, degerături.
 Procese patologice ale oaselor şi articulaţiilor, ale vaselor sangvine sau limfatice.
 Imobilizarea se efectuează la locul accidentului sau în secţia de internare a spitalului. Se interzice transportarea
accidentatului fără imobilizare.
 Înainte de imobilizare se realizează manevrele de prim ajutor (la locul accidentului): - degajarea traumatizatului din
focar; - executarea în caz de necesitate a manevrelor de resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală; - aplicarea garoului sau
a pansamentului compresiv în cazul prezenţei hemoragiei; - suprimarea sindromului algic - administrarea preparatelor
analgezice
• Înainte de utilizare atela se căptuşeşte cu un strat din vată şi tifon apoi se acoperă cu muşama pentru evitarea murdăririi
şi de a face posibilă dezinfectarea acesteia după utilizare.
• Atelele de transport înainte de a fi aplicate se modelează conform reliefului anatomic al membrului sănătos al
accidentatului.
• Atelele de transport se aplică peste îmbrăcămintea/încălţămintea victimei, în caz de traumatisme deschise, hainele se
îndepărtează, fiind tăiate cu foarfecă pe la cusături.
• Se imobilizează 2 sau 3 articulaţii vecine (una proximală, iar alta distală) regiunii lezate/afectate.
• Imobilizarea de transport trebuie să fie simplă pentru a putea fi utilizată şi de persoanele mai puţin instruite.
• Atelele de transport se fixează cu feşi din tifon.
• În lipsa atelelor fabricate pentru imobilizare de transport, se utilizează mijloace improvizate: tifoane, basma, curea,
haine, scânduri, beţe, umbrele, nuiele etc.
C. Pregărtirea pentru procedură:
Pregătirea a/m:
• A/m îmbracă forma de lucru, prelucrează mâinile, îmbracă mănuşile
• atela Kramer preventiv căptuşită cu vată, tifon şi muşama (polietilenă)
• preparate analgezice
• seringă de 2 ml
• vată, praf de talc
• feşi din tifon
• foarfecă
• materiale pentru acordarea primului ajutor în caz de necesitate: garoul Esmarch, pensă fixatoare sterilă, comprese
sterile, sol. Alcool etilic 70°
10
Pregătirea pacientului:
Psihologic: Explică necesitatea aplicării imobilizării de transport.
Fizic:
- Administrează preparate analgezice i/m.
- Creează bolnavului poziţie fiziologică şi acces liber la regiunea lezată:"''
- în fracturile oaselor membrului superior
- poziţie şezândă
- în fracturile oaselor membrului inferior în decubit dorsal
- A/m acordă asistenţa de urgenţă în caz de necesitate: opreşte hemoragia, efectuează toaleta primară a plăgii.
1. Se imobilizează articulaţiile scapulohumerolă, a cotului, radiocarpiană
2. Bolnavul ocupă poziţie şezândă.
3. În fosa axiliară se plasează un rulou din tifon sau o pernuţă din vată şi tifon.
4. Se creează poziţie fiziologică regiunii lezate: braţul şi antibraţul de partea lezată se abduc de la torace, cotul se îndoaie
în unghiu drept, palma e orientată spre cutia toracică.
5. Se pregăteşte atela Kramer:
a) Se determină lungimea atelei pe braţul sănătos al bolnavului cu ajutorul unei feşi de tifon: de la vârful degetelor
de-a lungul părţii posterioare a antibraţului şi a braţului, peste umăr până în dreptul omoplatului opus sănătos.
b) Se modelează atela Kramer după membrul sănătos al bolnavului, efectuând 2 curbe:
• 1 îndoitură : se măsoară lungimea de la vârful degetelor până la cot plus 2-3 cm, se notează pe atelă, se
îndoaie în unghi de 900
• 2 îndoietură: se măsoară lungimea de la cot până la umăr plus 2-3 cm, se notează pe atelă şi se îndoaie sub
un unghi de 110-115o
6. Se aplică atela modelată pe membrul lezat atent de la vârful degetelor de-a lungul părţii posterioare a antebraţului şi a
braţului, peste umăr până în dreptul omoplatului opus, lăsând descoperite degetele.
7. Atela se fixează de membru cu faşa din tifon.
8. Se fixează capătul anterior al atelei de cel posterior cu o bucată de faşă.
9. Se suspendă antebraţul cu basma.
E. Tehnica:
- Imobilizarea de transport se efectuează la locul unde s-a produs accidentul
- În caz de hemoragie, se aplică garoul Esmark sau garoul improvizat
- Înainte de imobilizare se suprimă sindromul algic
- Se dezinfectează preventiv marginile plăgii cu un antiseptic, iar pe plagă se aplică pansament aseptic
- Înainte de imobilizare, atela se acoperă cu căptușeală din vată și tifon, apoi cu mușama
- Atela se măsoară și se modelează pe membrul toracic/pelvin sănătos
- Se imobilizează 2 sau 3 articulații vecine sănătoase
- Se plică direct pe îmbrăcăminte ori încălțăminte
- Membrul toracic/pelvin traumatizat i se creează o poziție fiziologică
- Se evită mișcările bruște, grosolane ce provoacă dureri
- Atela se fixează circular cu fașă de tifon
- Spitalizarea de urgență a traumatizatului
F. Imobilizarea de transport a oaselor anrebrațului, cotului cu atela Kramer:

→ Se imobilizează articulaţia cotului şi radio-carpiană
→ Se creează poziţie fiziologică regiunii lezate: braţul şi antebraţul de partea lezată se abduce de la torace, cotul se
îndoaie în unghi drept palma e orientată spre cutia toracică.
→ Se pregăteşte atela Kramer:
a) se determină lungimea atelei pe braţul sănătos cu ajutorul unei feşi din tifon: de la vârful degetelor de-a lungul
părţii posterioare a antebraţului pînă la mijlocul braţului;
b) se modelează atela Kramer după membrul sănătos efectuând o îndoitură în regiunea cotului:
• Se măsoară lungimea de la vârful degetelor până la cot plus 2-3 cm.
• Se notează pe atelă şi se îndoaie sub unghi de 90 o
→ Se aplică atela modelată pe membrul lezat de la vârful degetelor de-a lungul părţii posterioare a antebraţului până la
mijlocul braţului, lăsând descoperite degetele.
→ Atela se fixează de membru cu faşă din tifon.
→ Se suspendă antebraţul cu basma.
11
G. Imobilizarea de transport a femurului cu atela Kramer
» Imobilizarea cu 2 atele. Se imobilizează articulaţia coxofemurală, a genunchiului şi tibiotarsiană (talocrurală).
» Bolnavul va ocupa poziţia în decubit dorsal.
» Se pregătesc 2 atele, măsurând lungimea lor pe membrul sănătos cu ajutorul unei feşi din tifon:
* atelă lungă din axilă până la călcâi;
* a doua atelă mai scurtă din regiunea inghinală până la călcâi.
» Se aplică atelele direct pe îmbrăcăminte:
• atelă lungă pe partea externă a membrului inferior din axilă până la călcâi;
• atelă scurtă pe partea internă a membrului inferior din regiunea inghinală până la călcâi.
» Atelele se fixează de membru cu faşă din tifon.
» Atelele se fixează de corp prin ture circulare la torace, bazin, coapsă, genunchi, gambă. Notă: Dacă aveţi la dispoziţie
doar o atelă, atunci ea se aplică pe suprafaţa posterioară a membrului.
Imobilizarea de transport a genunchiului, oaselor gambei cu atela Kramer

1. Imobilizarea cu o singură atelă Se imobilizează articulaţia genunchiului, tibiotarsiană.
Bolnavul ocupă poziţie în decubit dorsal sau şezândă.
2. Se pregăteşte atela Kramer:
a) se determină lungimea atelei cu o bucată din tifon: de la vârful degetelor până la mijlocul coapsei;
b) se modelează atela Kramer după membrul sănătos al bolnavului, efectuând 2 îndoituri:
* I îndoitură va corespunde călcâiului: se măsoară lungi - mea de la vârful degetelor până la călcâi
plus 2 -3 cm, se notează pe atelă şi se îndoaie în unghi de 90°;
* II îndoitură va corespunde fosei popletee: se măsoară lungimea de la călcâi până la fosa
popletee, se notează pe atelă şi se îndoaie puţin.
3. Se aplică atela pe partea posterioară a membrului lezat de la vârful degetelor până la mijlocul coapsei.
4. Atela se fixează cu faşă din tifon la nivelul gleznei (articulaţiei tibiotarsiene printr -un bandaj în „8”, iar la nivelul gambei şi
femurului cu bandaj spirală).
H. Supravegherea pacientului
Complicaţiile: Aplicarea incorectă a atelei.
Intervenţiile: Aplică corect atela.
I. Reorganizarea locului de muncă
Atela Kramer se prelucrează, se dezinfectează cu sol. Peroxid de hidrogen 6%.
13. Aplicarea atelei Deterix. ----------------------------------???????
14. Aplicarea cervicostatului.

A. Date generale
Definiţie: Gulerul cervical (orteză cervicală) este folosit pentru a preveni mişcarea capului şi a gâtului. Gulerul cervical
asigura susţinerea zonei cervicale, iar datorită elasticităţii sale, oferă comoditate în purtare. Imobilizarea cervicală la locul
accidentului este extrem de importantă în prevenirea pericolelor cauzate de leziunile stabile sau instabile ale coloanei
cervicale.
Sunt cunoscute mai multe modele de gulere cervicale.
• Guler cervical moale - este confecţionat din spumă de densitate medie, învelită cu material din bumbac.
• Guler cervical semirigid.
• Guler cervical rigid - este alcătuit dintr-o structură rigidă, având interiorul umplut cu spumă. Gâtul este o parte vitală a
corpului care este destul de vulnerabilă şi predispusă la durere, la diverse prejudicii în urma accidentelor, evenimentelor
sportive şi ca urmare a manipulării inadecvate de greutăţi.
Obiectivul:
• Stabilizează focarul de fractură.
• Previne deteriorarea suplimentară a măduvei spinării.
• Limitează durerea. Indicaţii:
• Traumatisme ale coloanei cervicale, instabilitate cervicală post-traumă.
• Imobilizare în fracturi de coloană cervicală.
• Utilizare postoperatorie.
• Hernie de disc cervicală, discopatie cervicală.
• Spondiloza cervicală.
• Torticolis.
• Insuficienţa vertebrobazilară.
12
• Imobilizarea se efectuează la locul accidentului sau în secţia de neurochirurgie a spitalului. Se interzice transportarea
accidentatului fără imobilizare.
• înainte de imobilizare se realizează manevrele de prim ajutor (la locul accidentului):
- degajarea traumatizatului din focar;
- executarea în caz de necesitate a manevrelor de resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală;
- suprimarea sindromului algic
- administrarea preparatelor analgezice.
• Fixarea gulerului se realizează prin 4 paşi simpli:
- se măsoară gâtul pacientului;
- se face selectarea dimensiunii adecvate pentru pacient şi se fixează gulerul la poziţia selectată;
- se preformează gulerul;
- se aplică gulerul.
• Gulerul cervical trebuie aplicat înainte ca pacientul să fie aşezat pe bord.
• în lipsa unei orteze cervicale se confecţionează gulerul cervical improvizat: din vată şi tifon sau din carton acoperit cu
un strat din vată şi tifon
Pregătirea a/m: A/m se pregăteşte moral de efectuare dexterităţii. A/m îmbracă echipamentul, îmbracă mănuşile
* gulerul cervical
* remedii analgezice
* trusa pentru RCRC
* seringă, ace
Psihică: Se explică necesitatea aplicării atelei ghipsate, conduita în timpul efectuării dexterităţii practice.
Fizică: Se creează bolnavului poziţie adecvată şi acces liber la regiunea lezată.
1. Se măsoară gâtul pacientului. Se consideră distanţa dintre umăr şi bărbie.
2. Se ajustează suportul bărbiei la mărimea selectată.
3. Se blochează lateralele prin apăsarea celor două clipsuri de fixare şi în timp ce capul este menţinut în poziţie neutră se
aplică gulerul.
4. Se amplasează suportul bărbiei sub bărbia pacientului.
5. Se trage de capătul gulerului în timp ce partea din faţă se menţine fixată bine sub bărbie, apoi se închide gulerul.
6. Dacă este nevoie de o altă dimensiune se scoate gulerul, se redimensionează şi se aplică din nou.
E. Supravegherea pacientului:
Complicaţiile:
• Se preformează insuficient
• Se alege greşit dimensiunea
• Se poziţionează incorect
• Se strânge insuficient la închidere.
Intervenţiile: Anunţă medicul curant. Se înlătură şi se aplică din nou.
15. Aplicarea atelei improvizate.
Imobilizarea de transport cu atela Kramer/mijloace improvizate. ↑
16. Aplicarea pansamentului compresiv.
A. Date generale
Definiţie:Efectuarea hemostazei provizorii prin aplicarea unui pansament compresiv.
Obiectivul: Oprirea hemoragiilor cejnteresează vasele mici sau în hemoragii masive concomitent cu altă metodă de
hemostază (aplicarea garoului, comprimarea digitală a vasului pe traiect).
Indicaţii:
• Hemoragiile venoase şi capilare din regiunea membrelor.
• Plăgile oromaxilofaciale.
• In toate plăgile peretelui toracic şi abdominal.
• în hemoragii masive concomitent cu altă metodă de hemostază (aplicarea garoului, comprimarea digitală a vasului pe
traiect).
13
B. Cerinţe faţă de dexteritaţe
• Preventiv se efectuează toaleta primară a plăgii.
• Pansamentul compresiv se aplică cu respectarea tuturor condiţiilor de asepsie.
• La locul accidentului în lipsa materialelor sterile, se va face cu o batistă, o basma (alte materiale moi), care trebuie să
fie cât mai curate, după care accidentatul va fi transportat imediat în poziţie de securitate la o instituţie sanitară pentru
tratarea plăgii şi hemoragiei în condiţii aseptice.
C. Pregătirea pentru procedură.
Pregătirea a/m: îmbracă echipamentul, mănuşile de cauciuc
Pregătirea materialelor: A/m pregăteşte:
• o bucată de pânză • o pensă sterilă
• sol. antiseptice (lodonat 1%, Alcool etilic) o faşă din tifon.
D. Tehnica efectuării.
1. A/m realizează toaleta primară a plăgii.
2. Pe plagă se aplică câteva straturi de comprese sterile.
3. Deasupra compresei sterile se aplică un rulou din tifon steril.
4. Se apasă uniform cu palma 5-10 min. peste ruloul de tifon.
5. Apoi se întăreşte strâns cu o faşă din tifon.
E. Complicaţiile:
• Comprimarea ţesuturilor moi.
• Infectarea plăgii
F. Intervenţiile:
- Eliberarea temporară a membrului.
- Tratamentul plăgii infectate.
17. Aplicarea bandajului Dessault.
A. Date generale
Definiţie: Bandajarea (înfăşarea) este manevră de fixare a pansamentului cu ajutorul unei feşi din tifon.
Obiectivul: Se aplică pentru fixarea pansamentelor, oprirea hemoragiei, imobilizarea regiunii traumatizate/afectate.
Indicaţii:
• acordarea asistenţei de urgenţă în traumatisme: plăgi, luxaţii, entorse, combustii, degerături, electrocutări, fracturi.
• aplicarea pansamentului compresiv.
• pansarea plăgilor aseptice şi purulente.
• tratamentul maladiilor congenitale ale aparatului locomotor.
B. Bandajul Dessault – un bandaj de imobilizare, pt a crea o stare de repaus în articulația cotului, umărului sau în fracturile
subperioastale ale claviculei.
Pregătirea a/m:
• A/m îmbracă echipamentul
• faşă din tifon
• foarfece
• Se informează despre necesitatea aplicării bandajului, despre conduita în timpul efectuării dexterităţii practice.
• Se creează bolnavului poziţie adecvată
14
D. Tehnica:
- În fosa axilară din partea afectată se va aplica o pernuță din vată și tifon, pudrată cu talc;
- Humerusul este lipit de torace;
- Antebrațul este fixat sub un unghi de 90º, cu palma spre torace;
- Capătul liber al feșii este fixat cu mâna identică celei traumatizate;
- Ruloul (valul) de fașă se ține în mâna opusă;
- Se va desfășura tifonul astfel încât capătul liber să ajungă la nivelul coloanei vertebrale, pe sub brațul sănătos;
- Pe sub brațul sănătos trecem fașa peste torace, ca să fie perpendicular pe treimea medie a brațului afectat;
- Conducem ruloul spre spate, până lșa nivelul coloanei vertebrale;
- Schimbăm în mâini capetele feșii, fixând bine pe cel liber sub fașa din rulou;
- De la nivelul coloanei vertebrale deplasăm ruloul spre fosa axilară opusă;
- Din această poziție deplasăm fașa peste treimea exterioară a clavicului din partea afectată;
- Trecem fașa pe partea dorsală a brațului, paralel cu acesta, perpendicular pe treimea superioară a antebrațului;
- Trecem fașa oblic pe antebraț, fixându-l pe torace, spre fosa axilară opusă,
- Deplasăm fașa pe spate spre umărul afectat;
- Coborâm fașa prin față perpendicular pe treimea sup.a antebrațului și o conducem spre spate;
- Repetăm cele 4 rotații de 2-3 ori;
- Se fixează cu o rotație circulară în jurul trunchiului.
1. Se supraveghează, dacă bandajul nu provoacă incomodări bolnavului.
2. Bandajare prea strânsă sau prea largă.
3. Fixarea pe proiecţia plăgii.
F. Reorganizarea locului de muncă:
→ se strâng materialele nefolosite
→ se dezinfectează masa pansamente
18. Aplicarea bandajului în forma de 8.

Bandajul sub formă de „8” – se plică pe articulația talocrurală, pentru imobilizare.
Tehnica:
 Se fac 2 rotații de fixare la nivelul maleolelor;

 Începem de la maleola laterală spre cea medială, trecând fașa pe partea anterioară a gambei;
 A treia rotație de la nivelul maleolei o deplasăm oblic spre arcul labei piciorului;
 Trecând pe sub partea plantară spre marginea laterală, fixăm sub un unghi de 90º laba piciorului;
 Facem 2 rotații de fixare în jurul labei piciorului;
 După a 2-a rotație, de la marginea laterală a labei piciorului, conducem fașa oblic peste partea anterioară a articulației;
 Repetăm mișcările (de încrucișare) de 3-4 ori;
 Se fixează cu o rotație circulară la nivelul maleolelor.
19. Demonstrați metodele de transportare a bolnavului traumatizat.

Mijloacele de transport în funcție de gravitatea afecțiunii, starea pacientului, de scopul transportului, de distanță, transpotarea se
face cu:
- brancardă (targă);
- cărucior;
- fotoliu rulant;
- pat rulant;
- ascensor
- pat prevăzut cu roți:
- mijloace improvizate în caz de urgență

- cu vehicule speciale: ambulanța, avioane sanitare (AVIASAN)
- în brațe
- pe spate
- pe scaun, dus de 2 persoane.
- condus de 2 persoane, mâinile în cruce, ca pe scaun,
- pe pătură.
15
Transportul poate fi necesar în următoarele situaţii:
- evacuarea traumatizaţilor de la locul accidentului
- transportul de la un spital la altul, de la domiciliu la spital sau la domiciliu după externare etc.
- transportul de la o secţie la alta; la servicii de diagnostic şi tratament; la sala de operaţii
şi de la sala de operaţii; dintr-un salon în altul; dintr-un pat în altul etc.
Pregătiri:
Înainte de transportare se relizează identificarea corectă a pcn-lui. Ulterior are loc pregătirea fizică și psihică a pcn-lui.
a) psihică – se anunță pcn despre ulterioara transportare, necesitatea transportării, modul și direcția transportării.
b) fizică – evaluață resursele fizice ale pcn-lui și se asigură mijlocul de transport adecvat pt transportarea în siguranță.
1. Transportul cu brancarda.
Brancarda se verifică, se pregătește, se acoperă cu o pătură și cu un cearșaf, la nevoie se acoperă cu mașama și aleză.
2. Transportul cu căruciorul/fotoliul rolant.
Se aștern pe cărucior pătură, cearșaf, mușama, aleză (la necesitate). Căruciorul trebuie verificat. Daca bolnavul are un
deficit motor care nu-i permite transportul, plimbarile sau eventuale deplasari pentru unele investigatii pe propriile-i
picioare, se folosesc carucioarele.
Cele două persoane de o parte și de alta a fbtoliului fixează,roțile cu picioarele lor și fiecare apucă bolnavul cu o mână
sub axilă, iar cu cealaltă din regiunea poplitee și-l ridică, așezându-l în fotoliu.
3. Transportul cu patul rulant.
Cand bolnavul se afla intr-o stare grava, mobilizarea acestuia se poate face cel mai usor cu un pat rulant.
În timpul transportului trebuie asigurata siguranta bolnavului, maximum de confort posibil, se va avea grija, ca pozitia acestuia sa
fie cea mai comoda, cu menajarea partilor dureroase, iar acolo unde este cazul de plagi, acestea sa fie pansate si bine fixate.
20. Pregătirea necesarului pentru prelucrarea primară a plăgii.
A. Date generale
Definiţie: Plaga este leziune traumatică caracterizată prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor.
Toaleta primară a plăgii - acordarea primului ajutor în plăgile ocazionale.
Obiectivul:
•Efectuarea hemostazei.
•Profilaxia infectării cu germeni aerobi şi anaerobi deja pătrunşi în plagă.
•Protejarea plăgii de factorii nocivi ai mediului înconjurător.
•Crearea repausului regiunii lezate.
Indicaţii:
* Plăgile ocazionale ce au risc sporit de infectare şi declanşare a complicaţiilor.
16
B. Pregătirea pentru procedură:
Pregătirea a/m:
• Asistentul medical se pregăteşte moral de efectuarea dexterităţii.
• Pregăteşte materialele.
• îmbracă mănuşile de protecţie
Pregătirea locului: În oficiul medicului de familie sau în clinică – este pregătită măsuţa sterilă. La locul accidentului se
utilizează trusa pentru acordarea asistenţei de urgenţă.
C. Pregătirea materialelor: Sterile • pensa anatomică sau chirurgicală. • tampoane sterile • comprese sterile • pense
hemostatice seringi monouzuale Nesterile • garoul • cuva renală. • Foarfecă • faşa din tifon • leucoplast • mijloace pentru
imobilizare de transport
Medicamente:
• Substanţe antiseptice sol. Iodonat 1% sau sol.Alcool etilic 70°
• Sol. Peroxid de hidrogen 3%
• Sol. Analgină 50%-2,0,
• Sol. Dimedrol 1%-1,0.
Psihologică: Se va linişti bolnavul, se anunţă şi se explică necesitatea executării dexterităţii, se instruieşte despre
conduita necesară a bolnavului în timpul toaletei primare a plăgii.
Fizică: Se degajă de sub acţiunea agentului vulnerant. Se aşază bolnavul în poziţie comodă.
1. Aplicarea garoului în hemoragie arterială (sau altă metodă de hemostază provizorie)
2. Administrarea sol. Analgină 50%-2,0 +sol. Dimedrol 1 %- 1,0.
3. Înlăturarea hainelor prin tăiere cu foarfecă.
4. Tunderea părului în regiunea plăgii
5. Curăţarea tegumentelor din jurul plăgii cu apă şi săpun, apoi cu ser fiziologic
6. Badijonarea marginilor plăgii cu sol. Iodonat 1%, Alcool etilic70°.
7. Prelucrarea abundentă a plăgii cu sol. Peroxid de hidrogen 3% (excepţie plăgile penetrante, perforante în organe şi
cavităţi naturale. în aşa caz se aplică superficial tampoane umezite în substanţe antiseptice).
8. Uscarea plăgii.
9. Badijonarea repetată a tegumentelor sol. Iodonat 1%, Alcool etilic 70°. Atenţie! Substanţele dezinfectate să nu
pătrundă în plagă.
10. Aplicarea compreselor sterile ( 2-3 straturi), ce depăşesc proiecţia plăgii cu 2-3 cm.
11. Fixarea pansamentului cu feşi din tifon, leucoplast etc
12. Dacă e posibil se face profilaxia tetanosului.
13. Imobilizarea de transport
14. Transportarea la spital.
21. Pregătirea necesarului pentru prelucrarea primară chirurgicală a plăgii.

A. Date generale
Definiţie: - PPChp este totalitatea manevrelor consecutive: prelucrarea câmpului operator, executarea anesteziei locale
sau generale, incizia şi excizia marginilor, pereţilor şi fundului plăgii cu hemostază definitivă şi aplicarea ulterioară a
suturilor primare.
Obiectivul:
• Crearea condiţiilor optime pentru activitatea chirurgului.
• Efectuarea calitativă şi eficientă a PPChP.
Indicaţii: prelucrarea primară chirurgicală a plăgilor ocazionale.
• Se efectuează în sala de operaţii cu respectarea regulilor asepsiei şi antisepsiei.
• Se respectă principiile de bază ale dexterităţii - prioritate, consecutivitate, continuitate.
• Se urmăreşte ca materialele pentru PPChP să nu vină în contact cu obiecte nesterile.
• Materialele se aşază în ordine consecutivă, pentru servirea cât mai rapidă şi corectă a chirurgului în tmpul intervenției
chirurgicale.
Pregătirea a/m:
• îşi prelucrează mâinile după una din metodele contemporane.
• îmbracă echipamentul steril: mască bonetă, halat, mănuși.
Pregătirea locului de lucru: Acoperă măsuţa sterilă de lucru.
17
1. Aşază instrumentele pe măsuţa sterilă de ucru în ordinea:
Fixarea tampoanelor, prelucrarea câmpului operator.
• Pensă porttampon - 2
Fixarea lengeriei de operație.
• Raci - 4
Pentru anestezie.
• Seringi, ace - 2
Incizia şi excizia ţesuturilor neviabile.
• Bisturiu - 2
Pentru fixarea marginilor plăgii. Pentru hemostaza
• Pense chirurgicale - 2
provizorie.
• Pense anatomice – 2
Excizie în adâncul plăgii şi tăierea firelor de sutură.
• Pense hemostatice Cocher, Bilrot, „Moschit” - 14
Pentru incizia fasciilor.
• Foarfece - 3
Fixarea acelor.
• Sondă canelată - 1
Fixarea firelor de sutură şi aplicarea suturilor pe plagă.
• Portac - 2
• Ace chirurgicale de diferite dimensiuni – 4
• Fire de sutură (capron, mătase, catgut).
2. Soluţii antiseptice: Prelucrarea tegumentelor în jurul plăgii.
• sol. Iodonat 1% Prelucrarea plăgii.
• sol. Peroxid de hidrogen 3%; Prelucrarea plăgii.
• sol. Furacilină 0,5% Dezinfecţia mâinilor şi a câmpului operator
• sol. Alcool etilic 70°
3. Pregăteşte sol. Novocaină 0,5% - în caz de utilizare a Pentru anestezie locală.
anesteziei locale.
4. Material de pansament steril: comprese mari, medii şi mici. Utilizarea în timpul intervenției.
E. Reorganizarea locului de muncă.
22. Pregătirea necesarului pentru aplicarea suturilor.

Materialul necesar:
- ac
- materialul de sutură
- portac
- pensetă
ACUL - Un ac chirurgical este un instrument indispensabil pentru sutura. Există numeroase cerințe pentru acele chirurgicale
pentru a efectua operații de sutură prin țesut de înaltă precizie.
Tipurile de acuri:
- ace chirurgicale drepte
- ace chirurgicale curbe (triunghiulare și perforante);
- ace chirurgicale atraumatice;
Cerințe față de ac:
1. Rezistență maximă cu grosime minimă.
2. Rezistenta la deformare.
3. Fără tendință de rupere.
4. Excluderea distrugerii materialului de sutură (frecarea firului, delaminarea acestuia, ruptura).
5. Leziuni minore ale țesuturilor în timpul introducerii acului.
6. Rezistenta la coroziune.
7. Ușurință de sterilizare.
8. Fabricabilitatea la costuri reduse.
MATERIAL DE SUTURĂ: Spre deosebire de impactul pe termen foarte scurt asupra marginilor plăgii cu ace chirurgicale,
materialul de sutură este în contact cu țesuturile pentru o lungă perioadă de timp. Prin urmare, cerințe mari sunt puse nu numai
asupra proprietăților mecanice, ci și asupra proprietăților biologice ale firelor chirurgicale.
Cerințe față de materialul de sutură:
CERINȚE PENTRU MATERIALUL DE SUTURĂ
- Biocompatibilitate - absența efectelor toxice, alergene, cancerigene și teratogene asupra organismului.
- Alunecare bună în țesături fără efect de „tăiere”.
- Elasticitatea, flexibilitatea firelor.
- Durabilitate până la formarea cicatricilor.
- Sterilitate.
- Fabricabilitatea producției pe scară largă, redusă
18
Tipuri de material de sutură:
Materialele de sutura pot fi realizate din materii prime de origine naturala sau din fibre sintetice.
Materialul de sutură sintetic se capătă din:
* poliamidă (capron, nailon, dederon, perlon, supramid),
* polister (dacron, teflon, mersilen),
* polimeri ai acidului glicolic (dexon) sau
* propilenă (prolen, polilen).
În funcție de structura firelor și de caracteristicile lor, materialele de sutură sunt împărțite în următoarele tipuri:
- fire monofilament;
- fire de polifilament;
- fire combinate.
Pentru sutura manuală, împreună cu un ac și un fir chirurgical, sunt necesare un portac și pensete.
Portace:
— pentru aplicarea luturli vasculare;
— cu minere curbe, 170 mm ; 3 — de tip Troianov, 180 mm;
— rectillniare cu minere inelare și cremalieră, 200 mm;
— curb și cu minere rectillniare ţi cremalleră, 200 mm;
— drept si curb cu minere rectillniare inelare 160 mm
Pense:
- chirurgicale și anatomice
23. Pregătirea necesarului pentru scoaterea suturilor.
A. Date generale
Definiţie: este înlăturarea suturilor de pe plaga cicatrizată.
Obiectivul: Înlăturarea suturilor aplicate cu scopul restabilirii integrităţii ţesuturilor în plăgile postoperatorii vindecate
sau în plăgile postoperatorii infectate cu scop de a aplica drenarea.
Indicaţii:
• Cicatrizarea plăgii aseptice.
•Plăgi postoperatorii infectate cu scop de drenare.
•înlăturarea suturilor de pe plagă se face în sala de pansamente aseptice sau septice (conform tipului de plagă), respectând
regulile asepsiei și antisepsiei.
• înlăturarea suturilor se face atent, fin pentru evitarea ruperii lor şi lezării ţesuturilor
• Dexteritatea se poate îndeplini:
- de l singură persoană: a/m lucrează cu 2 pense de servit şi de lucru
- de 2 persoane: a/m asistă medicul curant.
Pregătirea a/m:
• A/m prelucrează mâinile cu substanţe dezinfectante.
• Îmbracă echipamentul, masca, mănuşile.
• Se pregăteşte moral de îndeplinirea dexterităţii.
Pregătirea locului:
• Sala de pansamente - dezinfectarea suprafeţelor şi acţiunea lampei bactericide.
Pregătirea materialelor :
Instrumente chirurgicale: pensa chirurgicală, anatomică; pensă porttampon; foarfece bont
Substanţe antiseptice: sol. Alcool etilic 70°; sol. Iodonat 1%
Material de pansament steril: comprese mici; comprese medii
Material pentru fixarea pansamentului: feşi din tifon; fâşii de leucoplast; cuvă renală
Psihologică:
• A/m anunţă pacientul din timp şi explică necesitatea înlăturării suturilor.
• Calmează pacientul explicând că procedura este nedureroasă şi inevitabilă.
Fizică: Aşază pacientul în poziţie adecvată, descoperă suprafaţa plăgii.
19
» Înlătură pansamentul vechi.
» Badijonează plaga suturată cu sol. Iodonat 1% prin tamponare.
» Badijonează pielea în jurul plăgii cu sol. Iodonat 1%; de la plagă spre periferie.
» Cu pensa chirurgicală apucă de nod, ridică până se dezgoleşte firul alb.
» Cu foarfecele bont se taie porţiunea albă a firului.
» Firul se ridică în sus şi se scoate uşor cu pensa, se aruncă în tăviţă.
» Aşa procedează cu fiecare fir până la înlăturarea ultimului fir (uneori se înlătură peste un fir. La etapa următoare se
înlătură toate firele).
» Badijonează cicatricea cu sol. Iodonat 1%, Alcool.
» Aplică pansament aseptic.
E. Complicaţiile:
• Se recomandă pacientului respectarea regimului de pat timp de 2 ore după înlăturarea suturilor.
• În caz de incizii mari abdominale se recomandă:
• purtarea bandajelor de susţinere
• evitarea efortului fizic ce duce la creşterea presiunii intraabdominale - ridicarea greutăţilor, evitarea răcelii însoţită de
tuse, evitarea constipaţiei şi balonării abdomenului.
F. Intervenţiile: Profilaxia complicaţiilor.
1. Deşeurile infecţioase (materialul de pansament) se colectează în saci de polietilenă de culoare galbenă (sau 139 altă
culoare, dar marcaţi cu galben), cu pictograma „pericol biologic". Sacul este introdus în pubele prevăzute cu capac şi
pedală.
Conţinutul se dezinfectează în:
- sol. Clorură de var 5% - 2 ore - sol. Esan 1:4 - 2ore
- sol. HMIR Profic 1% - 30 min, 0,5% 1 oră
- sol. Tabidez, Chiroseptol - 1 oră
2. Instrumentele chirurgicale se decontaminează:
- în: sol. HM1K Profic 1% - 30 min
- în: sol. Tabidez
- în: sol. Peroxid de hidrogen 6 %
- în: sol. Chiroseptol
24. Demonstrați tehnica prelucrării primare a plăgii.
A. Date generale
Definiţie: Plaga este leziune traumatică caracterizată prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor.
Toaleta primară a plăgii - acordarea primului ajutor în plăgile ocazionale.
Obiectivul:
•Efectuarea hemostazei.
•Profilaxia infectării cu germeni aerobi şi anaerobi deja pătrunşi în plagă.
•Protejarea plăgii de factorii nocivi ai mediului înconjurător.
•Crearea repausului regiunii lezate.
Indicaţii:
* Plăgile ocazionale ce au risc sporit de infectare şi declanşare a complicaţiilor.
B. Pregătirea pentru procedură:
Pregătirea a/m:
• Asistentul medical se pregăteşte moral de efectuarea dexterităţii.
• Pregăteşte materialele.
• îmbracă mănuşile de protecţie
Pregătirea locului: În oficiul medicului de familie sau în clinică – este pregătită măsuţa sterilă. La locul accidentului se
utilizează trusa pentru acordarea asistenţei de urgenţă.
20
C. Pregătirea materialelor:
Sterile
• pensa anatomică sau chirurgicală.
• tampoane sterile • comprese sterile
• pense hemostatice seringi monouzuale
Nesterile
• garoul
• cuva renală.
• Foarfecă
• faşa din tifon
• leucoplast
• mijloace pentru imobilizare de transport
Medicamente:
• Substanţe antiseptice sol. Iodonat 1% sau sol. Alcool etilic 70°
• Sol. Peroxid de hidrogen 3%
• Sol. Analgină 50%-2,0,
• Sol. Dimedrol 1%-1,0.
Psihologică: Se va linişti bolnavul, se anunţă şi se explică necesitatea executării dexterităţii, se instruieşte despre
conduita necesară a bolnavului în timpul toaletei primare a plăgii.
Fizică: Se degajă de sub acţiunea agentului vulnerant. Se aşază bolnavul în poziţie comodă.
1. Aplicarea garoului în hemoragie arterială (sau altă metodă de hemostază provizorie)
2. Administrarea sol. Analgină 50%-2,0 +sol. Dimedrol 1 %- 1,0.
3. Înlăturarea hainelor prin tăiere cu foarfecă.
4. Tunderea părului în regiunea plăgii
5. Curăţarea tegumentelor din jurul plăgii cu apă şi săpun, apoi cu ser fiziologic
6. Badijonarea marginilor plăgii cu sol. Iodonat 1%, Alcool etilic70°.
7. Prelucrarea abundentă a plăgii cu sol. Peroxid de hidrogen 3% (excepţie plăgile penetrante, perforante în organe şi
cavităţi naturale. în aşa caz se aplică superficial tampoane umezite în substanţe antiseptice).
8. Uscarea plăgii.
9. Badijonarea repetată a tegumentelor sol. Iodonat 1%, Alcool etilic 70°. Atenţie! Substanţele dezinfectate să nu
pătrundă în plagă.
10. Aplicarea compreselor sterile ( 2-3 straturi), ce depăşesc proiecţia plăgii cu 2-3 cm.
11. Fixarea pansamentului cu feşi din tifon, leucoplast etc
12. Dacă e posibil se face profilaxia tetanosului.
13. Imobilizarea de transport
14. Transportarea la spital.
Bolnavul este monitorizat - se determină Ps, TA, frecvenţa respiraţiei, reflexul fotomotor.
Complicaţiile:
• Hemoragie.
• Durere
Pentru a interveni în caz de apariţie a complicaţiilor.
Intervenţiile:
• Efectuarea corectă a hemostazei
• După indicaţia medicului se administrează analgezice opioide sol. Tramadol; sol. Promedol 2%, -1,0.
F. Reorganizarea locului de muncă.
21
25. Demonstrați tehnica prelucrării primare chirurgicale a plăgii.
A. Date generale
Definiţie: - PPChp este totalitatea manevrelor consecutive: prelucrarea câmpului operator, executarea anesteziei locale
sau generale, incizia şi excizia marginilor, pereţilor şi fundului plăgii cu hemostază definitivă şi aplicarea ulterioară a
suturilor primare.
Obiectivul:
• Crearea condiţiilor optime pentru activitatea chirurgului.
• Efectuarea calitativă şi eficientă a PPChP.
Indicaţii: prelucrarea primară chirurgicală a plăgilor ocazionale.
• Se efectuează în sala de operaţii cu respectarea regulilor asepsiei şi antisepsiei.
• Se respectă principiile de bază ale dexterităţii - prioritate, consecutivitate, continuitate.
• Se urmăreşte ca materialele pentru PPChP să nu vină în contact cu obiecte nesterile.
• Materialele se aşază în ordine consecutivă, pentru servirea cât mai rapidă şi corectă a chirurgului în tmpul intervenției
chirurgicale.
Pregătirea a/m:
• îşi prelucrează mâinile după una din metodele contemporane.
• îmbracă echipamentul steril: mască bonetă, halat, mănuși.
Pregătirea locului de lucru: Acoperă măsuţa sterilă de lucru.
1. Aşază instrumentele pe măsuţa sterilă de ucru în ordinea:
• Pensă porttampon - 2 Fixarea tampoanelor, prelucrarea câmpului operator.
• Raci - 4 Fixarea lengeriei de operație.
• Seringi, ace - 2 Pentru anestezie.
• Bisturiu - 2 Incizia şi excizia ţesuturilor neviabile.
• Pense chirurgicale - 2 Pentru fixarea marginilor plăgii. Pentru hemostaza
• Pense anatomice – 2 provizorie.
• Pense hemostatice Cocher, Bilrot, „Moschit” - 14 Excizie în adâncul plăgii şi tăierea firelor de sutură.
• Foarfece - 3 Pentru incizia fasciilor.
• Sondă canelată - 1 Fixarea acelor.
• Portac - 2 Fixarea firelor de sutură şi aplicarea suturilor pe plagă.
• Ace chirurgicale de diferite dimensiuni – 4
• Fire de sutură (capron, mătase, catgut).
2. Soluţii antiseptice: Prelucrarea tegumentelor în jurul plăgii.
• sol. Iodonat 1% Prelucrarea plăgii.
• sol. Peroxid de hidrogen 3%; Prelucrarea plăgii.
• sol. Furacilină 0,5% Dezinfecţia mâinilor şi a câmpului operator
• sol. Alcool etilic 70°
3. Pregăteşte sol. Novocaină 0,5% - în caz de utilizare a Pentru anestezie locală.
anesteziei locale.
4. Material de pansament steril: comprese mari, medii şi Utilizarea în timpul intervenției.
mici.
26. Demonstrați tehnica aplicării suturilor.

27. Demonstrați tehnica scoaterii suturilor.
28. Îngrijirea specifică a pacientului cu arsuri.

-Bolnavul va fi culcat pe pat funcțional astfel încât suprafața afectată să nu fie comprimată.
- se va conecta imediat O2 umezit prin sonda nazală.
- i/v se va adm sol. Poliglucină sau Albumină 5-10%, sol.fiziologică, sol. Glucoză 5-10%, bicarbonat de Na 4%.
- se va determina grupa de sânge, pt a putea trece la transfuzii de plasmă proaspăt conservată.
- în mod obligatoriu se va efectua sondajul vezical, cu aplicarea sondei continue, pt a monitoriza diureza.
- se vor adm antibiotice cu spectru larg de acțiune
- disensibilizante - glicozide cardiace - vitaminele gr. B și C - se vor adm în cazuri grave preparate hormonale
22
29. Îngrijirea specifică a pacientului cu degerături.
Bolnavul este plasat într-o încăpere încălzită. Se recomandă hidratarea continuă cu ceaiuri și cafea calde.
Se imobilizează extremitatea afectată.
→ terapia de dezintoxificare, Hemodez, Neocompensan, sol.cristaloide – Disol, Trisol etc.
→ se alimentează pcn parenteral cu Albumină, Gelatinol, Gelofuzin, Refortan
→ antibioticoterapia
→ vitaminoterapia
→ terapia simptomatică (cardiotonice, diuretice)
→ terapia specifică – imunoglobulină, plasmă antistafilococică, bacteriofagi
→ profilaxia tetanosului
→ oxigenoterapia la necesitate
30. Îngrijirea specifică a pacientului cu electrotraumă.

La îngrijire se va ține cont de starea generală a pcn-lui și de complicațiile care ar putea să apară, pt a planifica măsurile de
profilaxie (escare, pneumonie de stază, tromboembolia).
 Monitorizarea funcțiilor organelor de importanță vitală

 În caz de necesitate, se face intubarea cu trecere la respirație dirijată
 La indicația medicului se adm Adrenalină intracardiac
 Se adm sol.pt deșocarea cu stimularea diurezei
 După indicația ECG se face defibrilarea
 Sondă continuă în vezica urinară
 Se impune alimentarea parenterală
 Antibiotice cu spectru larg de acțiune
 Vitaminoterapie: C și gr. B
31. Aplicarea bandajului cu basmaua cu scop de imobilizare.
A. Date generale
Definiţie:Este o bucată de material de pansament din tifon, pânză sau bumbac, de formă triunghiulară. Partea mai lungă
se numeşte baza basmalei, unghiul situat în faţa ei - vârf, celelalte două unghiuri se numesc colţuri.
Obiectivul:
• Imobilizarea unui segment corporal
• Fixarea materialului de pansament
• Crearea repausului regiunii lezate
Indicaţii:
• Hemostaza provizorie
• Protejarea plăgii de mediul extern
• Imobilizarea în caz de luxaţii şi fracturi
• Fixarea preparatelor medicamentoase pe leziuni (arsuri, degerături)
• Asigurarea extensiei în caz de fractură
• Pentru ermetizarea plăgii în regiunea cutiei toracice, în caz de pneumotorax
 Bolnavul trebuie să aibă o poziţie comodă. în funcţie de regimul activ sau pasiv, bolnavul trebuie să fie aşezat sau
culcat în poziţie orizontală.
 În timpul bandajării asistentul medical trebuie să se afle în faţa bolnavului, ca să-i observe starea generală.
 Partea ce urmează a fi bandajată trebuie să fie la nivelul pieptului persoanei care execută bandajarea.
 Pansamentul trebuie să acopere toată suprafaţa lezată.
 Basmaua nu trebuie aplicată prea strâns, pentru a nu afecta circulaţia sangvină sau limfatică.
 Basmaua nu trebuie aplicată prea larg, ca să nu cadă sau să alunece de pe suprafața lezată.
 Nu se recomandă fixarea basmalei pe proiecţia plăgii.
 Vârful basmalei va fi fixat cu un ac de siguranţă, iar colţurile legate.
 Bandajul se aplică la locul accidentării sau în sala de tratament a clinicii
23
Pregătirea a/m:
• Asistentul medical îşi spală mâinile, îmbracă halatul.
• Se pregăteşte moral pentru îndeplinire a procedurii
• basmale
• material de pansament
• ace de siguranţă
• foarfece
Psihologică:
•Se linişteşte bolnavul, se explică necesitatea executării dexterităţii, se instruieşte despre 41tress41 necesară a bolnavului
în timpul efectuării dexterităţii.
Fizică:
•Se degajă de sub acţiunea agentului traumatic. Bolnavul se aşază în poziţie comodă în funcţie de regimul 42tress sau
pasiv. Va fi aşezat sau culcat în poziţie orizontală.
1. Bandaj cu basma pe regiunea capului:
- centrul laturii mari trebuie să fie la nivelul cefei.
- vârful central e direcționat peste frunte
- colțurile laterale sunt direcționate spre frunte, încrucușate și fixate
- vârful central se scoate de sub colțurile laterale și se fixează
2. Bandaj cu basma pentru imobilizarea membrului toracic

⁓ Membrul toracic se fixează în poziţie fiziologică: se îndoaie în articulaţia cotului sub un unghi drept 90°
şi puţin se îndepărtează de la corp, fiind susţinut cu mâna sănătoasă.
⁓ baza basmalei se așază sub antebrațul flexat în unghi drept
⁓ vârful basmalei este orientat spre cot
⁓ colțurile basmelei se leagă în jurul gâtului
⁓ vârful se fixează cu un ac de siguranță pe partea anterioară a basmelei.
3. Bandaj ca basma pe sân

◘ baza basmalei se plasează sub glanda mamară
◘ vârful se îndreaptă spre umărul părți lexate din spate
◘ un colț este orientat spre celăltat umăr din față, iar al 2-lea spre fosa axilară din partea lezată.
◘ cele 2 colțuri și vârful se leagă la spate
4. Bandaj cu basma în forma de „Chiloți”

◦ vârful basmalei se trece prin regiunea perineală
◦ baza ei acoperă abdomenul
◦ colțurile se îndreaptă spre spate și se leagă aici cu vârful
◦ peste fese basmaua se aplică după tipul „Chiloților” legând în față de ambele colțurile ale basmalei
5. Basmaua pe laba piciorului

■ baza basmalei se situează pe partea posterioară a călcâiului
■ vârful central trece pe partea (centrală) plantară și este direcționată peste falange spre articulația talocrurală
■ colțurile laterale se încrușișează pe partea posterioară și se leagă. Se va avea grijă să nu se formeze cute, ce vor
incomoda pacientul.
24

Chirurgie Practică

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chirurgie Practică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Semiologie chirurgicală

1. Aplicarea garoului Esmarch.

2. Aplicarea garoului improvizat.

3. Flexia maximală a membrului în articulație.

4. Aplicarea pungii cu gheață.

5. Tamponamentul compresiv al plăgii.

6. Compresia digitală a vasului pe traiect.

7. Compresia digitală a vasului în plagă.

8. Pregătiți necesarul pentru hemostaza medicamentoasă.

A. Pregătirea pentru procedură:

B. Pregătirea feșii gipsate

10. Aplicarea atelei gipsate.

12. Aplicarea atelei Kramer.

F. Imobilizarea de transport a oaselor anrebrațului, cotului cu atela Kramer:

Imobilizarea de transport a genunchiului, oaselor gambei cu atela Kramer

13. Aplicarea atelei Deterix. ----------------------------------???????

14. Aplicarea cervicostatului.

15. Aplicarea atelei improvizate.

Imobilizarea de transport cu atela Kramer/mijloace improvizate. ↑

16. Aplicarea pansamentului compresiv.

17. Aplicarea bandajului Dessault.

18. Aplicarea bandajului în forma de 8.

 Se fac 2 rotații de fixare la nivelul maleolelor;

19. Demonstrați metodele de transportare a bolnavului traumatizat.

- mijloace improvizate în caz de urgență

20. Pregătirea necesarului pentru prelucrarea primară a plăgii.

21. Pregătirea necesarului pentru prelucrarea primară chirurgicală a plăgii.

22. Pregătirea necesarului pentru aplicarea suturilor.

23. Pregătirea necesarului pentru scoaterea suturilor.

24. Demonstrați tehnica prelucrării primare a plăgii.

26. Demonstrați tehnica aplicării suturilor.

28. Îngrijirea specifică a pacientului cu arsuri.

30. Îngrijirea specifică a pacientului cu electrotraumă.

 Monitorizarea funcțiilor organelor de importanță vitală

31. Aplicarea bandajului cu basmaua cu scop de imobilizare.

2. Bandaj cu basma pentru imobilizarea membrului toracic

3. Bandaj ca basma pe sân

4. Bandaj cu basma în forma de „Chiloți”

5. Basmaua pe laba piciorului

S-ar putea să vă placă și