Fragment din ,, Prânzul anchetatorului “ (”Călătorii în jurul

omului” de A. Marinat)

,, Foamea este un lucru scârbos în sensul că nu poți să lupți împotriva ei cu

nimic, cum ai proceda cu fumatul, să zicem. De la nefumat nu vei muri, de la
nemâncat mori. Și există numai o singură soluție: să mănânci, în fiecare zi,
regulat… Și… Și totuși încep să mă apăr cu autosugestii, altă scăpare n-am. ,,
Ce este cârnațul? Cârnațul este făcut din carne de porc... iar porcul este cel mai
murdar și mai parșiv animal, care râmă prin gunoaie, mănâncă lături, murdării,
hoituri… Omul care mănâncă carne de porc este și el un animal murdar și
hidos! lar mirosul de usturoi este otrăvitor pentru organismul uman... Din
usturoi se produc gazele iprit și fosghen, ce au menirea să otrăvească oameni
în mase – aceasta o știu încă din școală, din programul << gata pentru apărarea
Patriei>> . Si el vrea să mă otrăvească cu mirosul acesta de usturoi!... “

Anchetatorul ia pe vârful cuţitului o roticică de cârnaț și o duce la gură, tot

așa de fin și manierat cum ar proceda la o lecție, demonstrând cum trebuie să
se folosească omul de cuţitul de buzunar la un popas turistic. Eu încep să strig
în sinea mea: ,, Canalie!" Mai bine m-ar fi bătut. Bătaia o suporţi mai ușor: te
doare locul unde ești lovit, pe când în modul acesta te torturează cu picătura
chinezească. Pe om nu poți să-l deprinzi cu moartea, fiindcă ea vine numai o
dată și la sigur, dar poţi să-l înveţi a se comporta în diferite situaţii extreme,
spre a nu se deda panicii, a nu cădea pradă fricii.

Căpitanul rumegă încet și cu plăcere. lar eu mă gândesc la anii '32-'33. Era

la noi o foamete cumplită pe atunci. Învăţătorul nostru venea la școală, intra în
clasă, se așeza la masă și desfăcea dintr-un colet bomboane - multe, dulci,
seducătoare - și le înșira pe masă. ,, Copii, cine din voi a văzut unde a ascuns
tata grâul, un sac, sau doi, ori o tonă, va primi o bomboană!" Copiii se uită la
bomboane, înghit în sec, le curge saliva... Unul ridică mâna: ,,Eu am văzut: sub
scârta de paie din dosul casei"... Acesta obține o bomboană. O desface si o pune
repede în gură: e dulce-dulce! Prietenul de alături nu mai poate să rabde. Ridică
mâna și el: Și eu am văzut unde a ascuns tata un tobultoc de grâu!". Obţine și
acesta o bomboană. lar când au venit acasă - a fost luat și grâul, și tata.
Anchetatorul meu continuă să ducă la gură, pe vârful cuţitului, roticele de
cârnaț, mă privește iscoditor, zâmbește fin. Dar, până la urmă, se plictisește și
el.

- Dacă ai să recunoști, ai să mănânci și tu cârnaț cu pâine!

- Ce să recunosc? îl întreb nu pentru prima dată. ”

Fragment din ,,Damen-Vals “.
Și totuși, iată unul din cele mai eficiente stimulente. Doi șefi de colonii -
unul la bărbați, și altul la femei, se înțelegeau înde ei să facă un ,,damen-vals ",
cum spuneau ei, adică să împerecheze bărbații cu femeile pentru o oră-două.

Șeful coloniei de bărbați anunța dimineața, când se adunau la poartă să fie

escortați la muncă:

- Ascultați aici, hojmălăilor! Cine va îndeplini azi norma de lucru cu 200

procente, va fi dus la femei, la ,, damen-vals"! Brigadierii, la sfarșitul
zilei de muncă, să-mi prezinte raportul.

lar șeful coloniei de femei anunța:

- Muieruștelor! Celora care vor îndeplini azi norma cu 200 procente le

vom aduce bărbaţi!...

Exploda colonia de bărbaţi, exploda colonia de femei, râsete gălăgie, replici

- o inviorare generală!.. Cât ar fi fost de istoviți bărbaţii, tresăreau ca fiind loviţi
de curent electric. Zvâcnea in ei ceva ce îi chema spre mobilizare și renaștere...
O bucurie îi lovea pe toți: ea le prevestea împlinirea dorului ce mocnea în ei
zile și nopți. Goarna a răsunat. Cavaleriștii ședeau în șei, gata să pornească la
galop!

La colonia de femei - euforie ascunsă, priviri invidioase față de posibilele

concurente, cochetări, neacceptări ale unor condiții de randevu, dar și o
aprobare furtunoasă a ideii ca atare - dorul la femei fiind mai mare; femeile sunt
mai emoţionante și mai iubăreţe...

Toți se duc la lucru gălăgioși, veseli, entuziasmaţi.

La coloana de femei se dădea ordin să fie pregătită o baracă pentru primirea

oaspeţilor... adică, pentru ,,damen-vals".

Pe șantier a început clocotul muncii... Bărbaţii mai zdraveni și mai cu

virtute, care și-au pus de gând să facă seara o plimbare la femei, au pus mâna
pe hârlețe, pe târnăcoape și dă-i bătaie! A început întrecerea! D-apoi întrecere,
nu glumă! Au mai făcut cândva bărbaţii un lucru mai cu foc?! Si femeile, cele
mai tinere și mai sănătoase, dornice să stea de vorbă cu un bărbat... lucrau,
sărmanele, de le scăpărau ochii. Interesul era mare. Fiecare își închipuia cum o
să se întâlnească cu un Făt-Frumos! S-au trezit sentimentele, s-a aprins
imaginaţia... Diseară! Diseară numaidecât avea să se întâmple ceva: dorul plus
curiozitatea - nu-ți trebuie nici electricitate, nici mecanizare...
 La sfârșitul zilei de lucru s-au făcut totalurile întrecerii, s-a măsurat,s-a
cântărit, s-a calculat, ca niciodată de precis. Şefii colonilor s-au înțeles pentru
o sută de inși. Vasăzică, trebuia să fie aleși o sută de bărbaţi care au obținut o
depășire mai mare a normei de lucru. Și,respectiv, o sută de femei.

După ciorba de seară, bărbaţii au fost adunaţi la poartă, încolonați câte cinci
în rând, număraţi - verificaţi, strigaţi după listă -, ca să nu nimerească vreun
codaș! Și, fiind luaţi în primire de către escortă: ,, Șag vlevo, șag vpravo,
streleaiu bez preduprejdenia!", dă-i drumul, - ,, Sagom marș! “ – la femei.

Femeile se aflau la doi kilometri depărtare. Bărbaţi cer voie să meargă cu

cântece.Coloana este însoțită și de câtiva reprezentanţi ai administraţiei.
Bărbaţilor li se dă voie să meargă cu cântece. ,, Șli kazaki...” răsună în toată
valea din taiga un cântec ce se revărsa din dornicele inimi a o sută de bărbaţi.

Și la femei s-au făcut totalurile întrecerii socialiste: s-a măsurat, s-a cântărit,
s-a calculat, s-a întocmit o listă a fruntaşelor, a celor care au dat dovadă de
abnegaţie şi devotament... adică, ce mai tura-vura, celor mai harnice!

După cină, femeile care s-au evidenţiat au fost adunate în baraca pregătită
pentru ,,damen-vals"...

Temnicerele, în uniformă militară, de la serviciul de supraveghere, păzesc

baraca, să nu se înfitreze careva ,,străine" - vreo codaşă! Sunt agitate,
nerăbdător le bate inima... Au îmbrăcat ce au avut mai bun, s-au pieptănat,s-au
privit în oglindă...

Dispoziția-i bună. Și curiozitatea-i mare: cine o să-i nimerească? Cum o să

fie el? Cam cum o să aibă loc ,, întâlnirea"? Şed ca miresele și așteaptă...

La poartă încep să se adune femei ,,străine" care n-au reușit să încapă în suta
celor norocoase. Temnicerele trebuie să fie cu ochii în patru! E posibil să-l
apuce pe careva din bărbaţi, când o să intre pe poartă, - du-te și-l caută! Femeile
sunt alungate de lângă aleea centrală, pe unde era să treacă coloana de bărbaţi.
Tot personalul administrativ se află în zonă, ,,acţiunea" e de mare răspundere
și, ca să nu se întâmple vreun ,, ce-pe", sunt luate măsurile.

Poarta se deschide, bărbaţii intră cu ochi lucitori. Temnicerele de servici îi

numără: o sută! Oaspeţii sunt escortaţi la baraca pentru ,,damen-vals". Li se dă
drumul câte unul, câte doi, intră și cate trei! Timpul e scump. Cum au intrat,
s-au pomenit luaţi de către femei la braţ, exact ca la ,,damen-vals".

Au intrat toţi, s-au împerecheat. Ferestrele sunt astupate, ca nu cumva să se

uite cineva din afară, deși baraca e păzită, dar... dacă se uită - se ațâţă și te poți
aștepta la orice: la colonia vecină de femei, tot așa, veniseră în ospeţie fruntașii
întrecerii socialiste, și in baracă au dat busna codașele și le-au stricat fericirea
la cele fruntașe - le-au furat bărbaţii!

Două ore li s-a rezervat pentru dragoste celor o sută de perechi. Timpul a
început să fie folosit din capul locului: n-avea nici un rost să se pună pe vorbă
sau să se privească in ochi...

O sută de perechi, într-o baracă, își făceau norma de dragoste, cu șilința și

fără nici o sinchiseală, findcă totul se facea legal, cu dreptul dobândit prin
muncă, cinstit, ca și porția de pâine câștigată în sudoarea frunți; era o
recompensă pentru străduința și zel, un premiu pentru locul câștigat în
întrecerea socialistă pe marele șantier.

După ce a expirat timpul, bărbații au fost scoși din baracă – cam cu greu,
dar n-aveau încotro-,trebuia să iasa și să plece ,,acasă": ,,damen-valsul" s-a
terminat! Femeile au ieșit și ele, să-i petreacă până la poartă. Și-au luat rămas-
bun. O sută de bărbați au plecat. O sută de femei au rămas...

...Multe dintre ele au rămas gravide. Dar totul era prevăzut și pentru cazuri
din acestea. Existau colonii speciale - în rusește li se spuneau ,,mamki".
Gravidele erau transferate în alte lagăre. Acolo aveau regimul lor de muncă, își
duceau sarcina, nășteau, își creșteau pruncii până la vârsta de doi anișori.

Acestor femei cu copii le era mai ușor, aveau o mângâiere.Și timpul parcă
trecea mai repede. Și scăpau de muncă grea pentru doi ani și ceva! lar în lagăr
și o zi de odihnă e mult.

Dar când copilul împlinea vârsta de doi anișori, venea ziua bocetelor, veneau
clipele de despărțire, aveau loc scene dintre cele mai zguduitoare. Copilul era
despărțit de mamă și dus la o colonie-grădiniță specială, cu gard și sârmă
ghimpată, unde creșteau nepoții lui Stalin, cum li se spunea printre deținuți. De
o parte plângeau copiii, iar de alta urlau mamele, ca leoaicele.