FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE ȘI EPIGRAMĂ

„ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL”, EDIȚIA A XVI-A, 2022-2023

SECȚIUNEA POEZIE, ADULȚI
NR.185

Ninsoare de sfârșit de an

Ninge cu regrete, pe pământ

Oamenii sun goi, de-atâta ger
Credincioșii s-au mutat în cer,
Nimeni nu mai crede în cuvânt.

Ninge fără noimă-n dezacord

Neaua se așterne, sănii vin,
Totu-n jur e trist, dar și divin
Cât ne suflă viscolul prin cord.

Ninge cu „esee“, sacadat

Peste întrebări și libertăți,
Troienind, pe rând, „comorbități“
Care au ieșit la colindat.

Ninge peste casa de nebuni

Cu nemernicie, unanim
Importăm rușinea ce-o trăim
Ca pe-o moștenire din străbuni.

Ninge peste ultimul cătun,

Peste fosta țară de români,
Cu urarea noilor stăpâni
Care nu-l mai vor pe Moș Crăciun.

Printre lacrimi

De pe cai înşeuaţi cu metafore grave

Cad iluzii, crescute cu trudă,
Într-o lume sinistră ecuaţii bolnave
Se lovesc de prezent şi asudă.

Viaţa pare vânată ca-ntr-un vis fără chei

Din arhiva iubirilor mute,
Zeci de gânduri rănite se izbesc de alei
Şi de rime, aproape pierdute.

În pustiul sedus de-amăgiri răstignite

Cucuvele spre cer se ridică,
Într-un zbor legănat de regrete călite,
Ce-au ajuns să îţi ţină de frică.

Te loveşti de trecutul răvăşit prin odăi,

De sughiţuri şi patime scurse,
Pe altarul tristeţii, de pe umerii tăi
 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE ȘI EPIGRAMĂ
„ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL”, EDIȚIA A XVI-A, 2022-2023
SECȚIUNEA POEZIE, ADULȚI
NR.185

Răbufnirile vieţii sunt scurse.

Aburi reci şi flămânzi îţi coboară din minte

Şi fac loc, pentr-un timp, resemnării,
Doar fiori blestemaţi să cerşească cuvinte
Se mai strâng lângă lampa uitării.

Peste-ntreaga durere, sufocată de-un vid

Ce-ntr-un vârf de condei îşi revarsă,
Ne-mplinirile vieţii, care-apoi se închid
Într-o urmă de lacrimă ştearsă.

Scrisoare din Moldova

Măicuță bună îți trimit scrisoare,

Să afli cât mi-e bine și cât greu,
Și cine-a mai plecat peste hotare,
Pe lângă cei chemați la Dumnezeu.

În limba ce mi-ai dat-o la născare

Ți-aduc salutul meu, de început,
Acum, când neamul este la strâmtoare
Și grăniceri de-o mamă stau pe Prut.

De dincolo de lacrima durerii

Prelinsă peste trupurile vii,
Ne strigă deportații din Siberii,
Ce încă mai aleargă prin pustii.

Ne strigă răposații de pe Nistru,

La Dubăsari, Tighina, Cocieri,
Imagini încărcate de sinistru
Se-ntorc în timp, cu bocete de ieri.

Copii fără de tați, cu chipuri mate

Ard lumânări la umbra unor cruci,
Căzute sub șenile de blindate
Ce-adună-n noapte glasuri de năluci.

Lipsesc cetăți și oameni de-o credință

A căror rugăciune e-n zadar,
Mânați de o aceeași suferință,
Păstrată într-o piatră de hotar.

Lipsește gustul dorului de țară

Ucis sub ochii tăi, la Coșereni,
Și poduri de speranță unitară,
 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE ȘI EPIGRAMĂ
„ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL”, EDIȚIA A XVI-A, 2022-2023
SECȚIUNEA POEZIE, ADULȚI
NR.185

Lipsesc adevărații moldoveni.

Nici iarba nu mai crește-n cimitire

Iar lespedele tremură de frig,
Și nimeni nu mai vine cu vreo știre
Despre plecarea lui Vieru Grig.

E prea mult vid și prea puțină milă

Mai arde-n vatra câte unui gând,
Închis, de ceva timp, în carantină,
De moașe promovate peste rând.

Chiar de m-ai părăsit și de mă doare

A ta absență-n care am crescut,
Măicuță bună îți trimit scrisoare
Ca și-nainte de-a te fi pierdut.