Victor Frankl, diferentiaza in personalitatea umana trei niveluri/ straturi:

- trupesc,
- sufletesc si
- spiritual.

In consecinta exista 3 feluri de dragoste:

- sexuala,
- predispozitie erotica si
- apropiere spirituala.

Lec Macmillian, diferentiaza, de asemenea, 3 variante ale dragostei:

- "Te voi iubi, DACA ...";
- “Te voi iubi, PENTRU CA ...";
- “Te voi iubi, INDIFERENT DE ..."

Mai jos voi trece cateva asptecte semnificative pentru fiecare varianta de a iubi, si fiecare din noi, ar putea face
un exercitiu de autoverificare si sinceritate, prin care sa vada cum iubeste de fapt:

1. "Te iubesc, DACA ..."

In conformitate cu studiile lui Victor Frankl, nivelul primitiv al dragostei, din punct de vedere
psihologic, este reprezentat de relatia sexuala. Acesta este directionat exclusiv spre "carcasa" fizica, spre
datele exterioare atragatoare ale partenerului. Atractia spre actul sexual, chiar impotriva ratiunii, este
caracteristica pentru oamenii indragostiti de un trup strain. Excitarea este stimulata la omul sanatos de corpul
iubitului, dar sentimentul efectiv este directionat in interiorul inimii. In cazul nostru insa corpul devine idol, iar
omul i se inchina.
In literatura artistica sunt descrise multe cazuri de dragoste oarba, ametita de patima. Sa ne amintim de
pasiunea trecatoare a Natasei Rostova pentru frumosul Anatoli din romanul lui Lex Tolstoi, "Razboi si Pace".
Scriitorul a descris un tablou tipic. O astfel de dragoste nu este durabila. Strict vorbind, ea nu poate fi numita
sentiment adevarat, ci mai degraba profanare, schimbare a sensului, "dorinta a trupului", fara discernamant.
Conform expresiei filosofului rus I. Ilin, atractia instinctuala nu creaza o familie, ci imperecherea
biologica sau conlocuirea. "Dorinta trupului" atrage "spre aventuri capricioase si noutati". Aceasta are
"suflu scurt", insuficient pentru nasterea de prunci.
Sprijinindu-se pe experienta sa clinica si pe istoria bolilor pacientilor, V Frankl analizeaza sensul
"formelor hidoase ale dragostei". Savantul presupune, just, ca barbatii sau femeile care se preocupa de
"erotismul superficial" evita obligatiile dragostei adevarate, legaturile reale cu partenerul, respectiv
responsabilitatile. Astfel de oameni recurg la notiunea cumulativa, preferand "tipul"; partenerul lor in fiecare caz
concret este un reprezentant mai mult sau mai putin intamplator al aceluiasi tip. Ei aleg un tipar, nu un om
concret. Dragostea lor este indreptata spre o "forma" tipica, fara chip.
V. Frankl spune in schimb, ca nu poti iubi decat personal. Lipsa unui chip nu poate fi iubita. Intr-o
astfel de relatie infidelitatea nu pare numai posibila, ci chiar necesara. Dragostea careia ii lipseste fericirea
este un gol care "trebuie compensat cu cantitatea de placeri sexuale...". Expresia "am avut aceasta femeie"
descopera total esenta unui astfel de erotism. Ceea ce "ai", poti "schimba". Daca barbatul "pune stapanire" pe o
femeie, el o va "cumpara" foarte usor si pe alta ... "Ce reprezinta acest om nu mai conteaza, conteaza doar felul
sau atragator de a fi, in calitate de partener sexual" - din pacate.
V. Frankl este convins ca simpla pasiune este fundamentata exclusiv pe emotii si fiziologie. Daca
placerea sexuala devine scop in sine si tinarul intra "in cercul vicios" al acesteia, atunci "toata viata
viitoare in cadrul casniciei poate fi deregrala. Atunci cand acesta va iubi cu adevarat, nu va mai fi in stare sa
se intoarca si nici sa mearga inainte ..."
Relatiile intime dezordonate distrug psihicul si personalitatea, orienteaza omul spre valori false si spre
un sens fals al vietii. Relatiile intime primitive, simpliste sunt nucleul "psihologiei desfraului". "Valtoarea sexuala"
este o forma denaturata a instinctului normal, firesc, dat de Dumnezeu, prin care se prelungeste neamul
omenesc. De aici avem nevrozele si alte asemenea disfunctii psihosexuale.
Din pacate, in societatea de astazi se intalneste tot mai des ceea ce Len Macmillian a numit dragoste cu o
oarecare conditie:
- te voi iubi, DACA ma vei iubi si tu ..
- te voi iubi, DACA imi vei face viata confortabila
- te voi iubi, DACA ai succes si influenta
- te voi iubi, DACA esti la nivelul asteptarilor si cerintelor mele ... s.a.

Intr-un cuplu tanar, casatoriti de 3 ani si care aveau o fetita, sotul a inceput la un moment dat sa iasa si
cu alte femei. In memoria sotiei refuzate rasunau cuvintele sotului: "te voi iubi daca vom face sex". Ea a fost
indignata de aceasta expresie a sotului si suparata pe cea ce facea el. Acum ei ii parea rau ca anii de casnicie
au trecut in zadar peste ei. In afara de aceasta era ingrozita de perspectiva cresterii, de una singura, a fetitei.
ea a cunoscut, in mod concret in ce consta dragostea conforma principiului "DACA..."

Sigur ca mobilul unei astfel de patimi este "eul" nostru. Acesta urmareste cu aviditate scopurile sale pur
egoiste si are nevoie apriga de autopretuire, laude si reclama. Sotii, care sunt gata sa incerce atractia reciproca
doar cu anumite conditii, nu iubesc, de fapt, "jumatatea" lor, ci se iubesc pe ei insisi. Vazandu-se in aceasta
capcana perfida a egoismului, oamenii inteleg, de obicei, prea tarziu, ca nu au fost iubiti deloc, ci doar
folositi.
Tragismul situatiei consta si in faptul ca multi parinti isi iubesc copiii tot cu oarecare conditii. In viitor, copiii lor
vor fi inclinati sa imite exemplul prost al parintilor si sa adopte ideile lor false despre dragoste. Astfel greselile
educatiei, duc la catastrofe in viata.

Unii care au fost marcati de acest tip de dragoste, au ales la un moment dat sa ajunga si la parintele
Paisie Aghioritul, care le raspundea: "Proprietarul unui bar, desi este prieten cu betivul, nu isi marita fata cu
acesta. Incetati legaturile pacatoase! Daca cei cu care pacatuiti va iubesc cu adevarat, ei vor evalua cum
trebuie actiunea voastra. Daca insa va vor parasi, inseamna ca nu va iubesc, iar voi nu veti mai pierde timpul in
zadar."

2. "Te iubesc, PENTRU CA ..."

Dupa parerea lui V Frankl, omul cu dispozitii erotice nu are doar o pasiune sexuala. Acesta este atras
atat de calitatile fizice, cat si de cele sufletesti ale alesului. Excitarea emotionala duce la extaz si il face pe om
sa pretuiasca la celalalt calitatile pozitive ale personalitatii.
Len Macmillian considera, pe buna dreptate, dragostea conform principiului "PENTRU CA..." preferabila
celei "DACA..." bucura in acest caz, faptul ca celalalt om este cat de cat pretuit. Te voi iubi, PENTRU CA esti un
partener sexual bun, PENTRU CA arati bine, PENTRU CA ai succes, PENTRU CA imi inspiri incredere,
PENTRU CA ai masina luxoasa ...s.a.
Numai ca aceasta "dragoste meritata" este in stare sa aprinda in om tendinta spre competitie. Dorinta
de a primi intotdeauna laude pentru ce facem pentru cel iubit este semn al ogoliului, care devine astfel ideea
fixa. De fapt, daca sunt iubit pentru parul meu negru, atunci ce atitudine voi avea fata de un tanar blond cu par
bogat? Poate pare ca cineva este iubit mai mult pentru ca are o masina rosie, sau pentru ca e blond cu ochii
albastri! Sotia este iubita pentru ca este frumoasa. Cum se va pozitiona aceasta fata de noua secretara a
sotului, care arata superb, si, pe deasupra, e cu 20 ani mai tanara? etc.
Dragostea conform principiului "PENTRU CA..." induce neliniste, neincredere si teama. Daca
dintr-o data, cei care ne iubesc vor vedea un astfel de tablou?! Ei isi vor da seama ca nu suntem atat de
atragatori cum li se parea? Frica de racirea pe viitor a sentimentelor impiedica de cele mai multe ori,
trairea placuta, in prezent, a vietii cu o alta persoana.
Biblia ne aminteste insa ca adevarata dragoste nu este compatibila cu frica: "In iubire nu este frica, ci
iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in
iubire" (I In 4, 18)
Adesea insa nu suntem in stare sa ne ridicam dupa ce am cazut si pierdem posibilitatea de a spune
celorlalti cat de mult inseamna ei pentru noi. Cateodata ne temem ca recunostinta, deschiderea si sinceritatea
vor fi privite ca slabiciune, iar imposibilitatea de a exprima dragostea naste adesea sentimentul vinovatiei pentru
toata viata. E trist ca in multe situatii ajungem ca in proverbul: "nu pastram ceea ce avem si plangem dupa ce
pierdem."
Din pacate obisnuintele rele ne leaga si ne obliga sa cautam intens un surogat pentru a compensa
pierderea. Si in acest caz, putem gasi, orice, chiar si un calculator. Atunci cand nu reusesc sa isi implineasca
scopul in lumea reala, unii oameni prefera sa se afunde in lumea virtuala si sa-si satisfaca acolo nevoile!

Este trist, dar uneori gasim prea tarziu motive superioare de dragoste, pe langa principiul "PENTRU CA..."

3. "Te iubesc, INDIFERENT DE ..."

Dragostea adevarata te face VAZATOR, nu te orbeste. Aceasta patrunde prin "invelisul" fizic si peste
"acoperamintele" psihice inauntrul nucleului spiritual al personalitatii. Aspectul fermecator sau temperamentul
atractiv nu mai reprezinta cei mai importanti factori. Aceasta dragoste actioneaza asupra radacinii
spirituale, facandu-l pe om unic, incomparabil si de neschimbat. Acest fel de dragoste iti permite sa simti
ca cealalata persoana este intregul si unicul UNIVERS, largindu-ti, in acelasi timp lumea interioara. Ea
transforma, spiritualizeaza, ajuta iubitul sa devina la fel ca cel care iubeste. Caci cel ce este iubit tinde sa
devina demn de cel care-l iubeste, se straduieste sa corespunda bunei reprezentari pe care celalalt o are
despre el.
 Si, in sfarsit, aceasta "dragoste este atat de putin indreptata catre trupul iubitului, incat poate trai si
dupa moartea acestuia in inima celui ramas in viata, pana cand si acesta va muri. Cel care iubeste cu adevarat
nu priveste moartea fiintei iubite ca fiind de nepatruns ..."
Cu adevarat, dragostea nu moare niciodata! Nu in zadar Biblia spune ca iubirea ca moartea e de tare
(Cant. 8, 6); Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in Dumnezeu ramane intru el (I In 4, 16).
Hristos nu a spus : Te voi iubi, DACA ... esti bun crestin, daca esti sanatos din punct de vedere moral,
daca mergi la biserica ..." Toate acestea caracterizeaza dragostea noastra ca raspuns lui Dumnezeu, si nu
dragostea Lui pentru noi.

Asadar am descris pe scurt 3 motive si, respectiv, trei feluri de dragoste. Care dintre acestea: cea
"conditionata", cea "meritorie" sau cea "dezinteresata" intareste mai tare relatia dintre soti? care din motivele "te
vreau", "vreau sa fiu cu tine" sau "ma daruiesc tie" cimenteaza mai bine familia?

Pacea si intelegerea intr-un cuplu, intr-o familie depind de 6 factori permanenti:

1. Importanta. Familia este cea mai importanta valoare. Membrii ei conteaza pe ajutorul reciproc si fiecare are
o semnificatie importanta pentru ceilalti.
2. Timpul. Manifestari comune in familie, nu neaparat complexe si costisitoare. Dar membrii familiei se afla
impreuna mult timp si se bucura de orice posibilitate de a comunica.
3. Comunicarea. In familii se comunica strans, chiar daca nu se discuta problemele profunde. Toti membrii
familiei stiu sa se asculte, chiar daca, uneori, se nasc conflicte si frictiuni.
4. Recunoasterea. Membrii familiei se straduiesc sa manifeste calitatile datorita carora aduc altora folos.
5. Spiritualitatea. Familiie solide se sprijina in viata de zi cu zi pe credinta si se vad ca un intreg, unit spiritual.
Majoritatea acestora frecventeaza biserica.
6. Rezolvarea problemelor. Familiile rezolva chestiunile problematice chiar si apeland uneori la alti oameni.

Cel mai bine se aplica cei 6 factori atunci cand sotii se conduc dupa principiul dragostei "INDIFERENT DE..."
Acesta nu este legat de conditii sau temeri pentru viitor. Dar, in mod straniu, marea majoritate a oamenilor aleg
dragostea corespunzatoare principiului "PENTRU CA..." ei considera ca este injositor daca sunt iubiti, indiferent
de slabiciunile si neajunsurile lor.

Len Macmillan ajunge la o concluzie psihologica importanta, care clarifica intentia a doua inimi, cea care
iubeste si care este iubita: "Natura noastra egoista pacatoasa tinde ca, primind dragostea,sa joace un
oarcare rol, neaparat ..." este greu sa-ti inchipui un tanar care i-ar spune prietenei sale: Draga, vreau sa stii ca
eu ma voi casatori cu tine, INDIFERENT DE toate neajunsurile tale! Credeti ca ea ar fi de acord sa se
casatoreasca cu el? Exista oare multi doritori sa fie iubiti INDIFERENT DE starea in care se afla ei? Mai
degraba vom prefera sa fim iubiti pentru unele calitati pe care le avem. In aceasta si consta dilema ciudata a
dragostei. "Noi vrem sa fim iubiti neconditionat, dar in acelasi timp tindem sa meritam o astfel de dragoste".
Atunci, cum se poate ajunge la armonie in familie? Probabil ca trebuie sa inveti sa-i iubesti pe apropiati
conform principiului "INDIFERENT DE ... ", fara sa te mandresti si sa iti afisezi convingerea. Poate ca anume
aceasta si este smerenia autentica?!

Sotii trebuie sa mearga de la unirea trupeasca, prin legatura spirituala, spre unirea duhovniceasca. Odata cu
trecerea anilor, ultima o sfinteste din ce in ce mai mult pe prima si, in final, devine scopul casatoriei,
intruchiparea reala a dragostei. Domnul deschide omului ochii interiori ai inimii si il ajuta sa vada in omul iubit
chipul lui Dumnezeu. Atunci, "INDIFERENT DE..." se asociaza, neasteptat, cu "PENTRU CA...", dar de data
acaesta, intr-o varianta superioara, dumnezeiasca.
In mod ideal, dragostea autentica dintre soti este indreptata atat spre trup cat si spre suflet si duh. Pe
plan fizic, aceasta se exprima prin tandrete si mangaieri, a caror culminare este apropierea intima. Bunavointa,
inima buna, puterea de a trece usor peste manie si dezacorduri sunt tot atatea semnalmente ale atentiei si
acuitatii sufletesti reciproce. iar partea duhovniceasca a dragostei inseamna sa urmezi sfatul Sfantului Apostol
Pavel: sa fi rabdator si milostiv, sa ierti greselile si supararile, sa nu fim necuviinciosi si sa nu platim cu raul
pentru rau (1 Cor. 13, 4-7).
Intr-adevar, dragostea cere multa munca si aplecare, dar roadele ei se vor intoarce insutit. Dupa cum
spune filosoful crestin C. Lewis, atunci cand omul "va invata sa-si iubeasca aproapele ca pe el insusi, i se va da
sa se iubeasca si pe sine ca pe aproapele"

Cu adevarat, "cu ce masura veti masura, cu aceeasi vi se va masura" (Lc. 38)!