SUBIECTE

pentru evaluare la cursul opțional Stereoizomeria.

1. Clasificarea şi definirea terminologiei folosite în stereochimia medicamentelor
(izomerie, enantiomerie, diastereoizomerie, epimerie, racemaţi şi racemizare, forme
“mezo”, inversie chirală, sinteză enantioselectivă). Importanța chiralității în
farmacologie și terapeutica actuală.
Diastereoizomeria, sau izomeria sterică de distanţă apare la compuşii care prezintă izomerie de
configuraţie atunci când izomerii diferă prin distanţa dintre atomi sau grupe de atomi care nu sunt
legate direct între ele şi care sunt legate de obicei de atomi de carbon (sau alţi atomi) vecini (în
poziţie “vicinală”);
Izomerie – reprezinta fenomenul specific unor compusi organici si a unor combinatii complexe
datorita caruia o anumita compozitie se poate organiza in mai multe structuri chimice carora le
corespund proprietati fizice si chimice diferite
Izomeria optică (enantiomerie) - apare atunci când moleculele nu prezintă elemente de simetrie
înalte; prezenţa unor astfel de elemente de simetrie determină existenţa a numai unei singure
configuraţii posibile pentru o anumită constituţie; absenţa unor astfel de elemente de simetrie face
posibilă apariţia mai multor configuraţii diferite.
Doi stereoizomeri care au aceleaşi proprietăţi fi zice şi chimice, şi se comportă unul faţă de celălalt
ca obiectul cu imaginea lui în oglindă, însă se deosebesc prin proprietatea de a roti planul de
polarizare a luminii cu acelaşi unghi în sens opus se numesc enantiomeri (sau izomeri optici)
Epimerie - Transpoziție intramoleculară a atomilor de carbon din molecula monozaharidelor, care
se produce în anumite condiții experimentale.
Racemizarea - reprezintă transformarea parțială a unei substanțe optic active în antipodul său până
la obținerea unui amestec echimolecular al celor doi antipozi (racemic). Procesul poate avea loc
numai la substanțele care conțin la atomul de carbon asimetric un atom de hidrogen și una sau mai
multe grupări activante, de exemplu: - CO, - COOR, - COOH, - SO3H.
Forme „mezo”- este un stereoizomer care, datorită simetriei moleculare, este aparent fără
activitate optică. Altfel spus, pentru un compus mezo se pot scrie două formule de structură, dar
acestea sunt superpozabile prin mișcări de translație și rotație. Deși conține doi atomi de carbon
stereogenic, activitatea optică a unui astfel de compus lipsește din cauza formării unui amestec
racemic numit „racemat intern”, în care cei doi atomi de carbon nesimetrici se compensează unul
pe altul. De exemplu: Analiza relaţiilor dintre izomerii de configuraţie ai acidului tartric: izomerii
I şi II sunt enantiomeri: formulele III şi IV sunt identice şi reprezintă un singur izomer care este
diastereoizomer cu perechea de enantiomeri I şi II. Acest diastereoizomer prezintă un plan de
simetrie, şi nu este chiral; ca urmare el este optic inactiv.
Sinteza enantioselectivă - Sinteza enantioselectivă , numită și sinteză asimetrică , este o formă de
sinteză chimică. Este definit de IUPAC ca: o reacție chimică (sau secvență de reacție) în care se
formează unul sau mai multe elemente noi de chiralitate într-o moleculă de substrat și care produce
produsele stereoizomerice ( enantiomerice sau diastereoizomerice ) în cantități inegale. este sinteza
unui compus printr-o metodă care favorizează formarea unui enantiomer sau diastereomer specific.
Importanta chiralitatii:
Răspunsul farmacologic în cazul administrării medicamentelor sub formă de amestecuri racemice
prezintă variabilitate interindividuală întrucât:
▪ enantiomerii au proprietăţi farmacologice şi farmacocinetice diferite;
▪ organismul însuşi se comportă ca un mediu chiral, fiind constituit dintr-o serie de structuri
chirale: aminoacizi, proteine, nucleozide, enzime, zaharuri, canale ionice, fosfolipide, etc
Dacă într-un mediu achiral enantiomerii unui medicament chiral au proprietăţi fizice şi chimice
identice, într-un mediu chiral, aşa cum sunt organismele vii, enantiomerii se comportă ca două
medicamente distincte având proprietăţi farmacologice şi farmacocinetice diferite;
Desi amestecul racemic se administreaza ca un „medicament pur” organismul recunoaste doua
sau mai multe medicamente diferite, ce se comporta ca entitati farmacologice diferite (actiunea
farmacologica, distributia si eliminarea

2. Stereoizomeria moleculelor organice; Stereoizomeria geometrică (π–

diasteroizomeria) și steroizomeria optică (enantiomeria). Specificația cis-trans
pentru π–diasteroizomerie și regula Cahn-Ingold-Prelog (C.I.P.), care, în acest caz,
denumită şi regula E-Z.
Diastereoizomeria cis-trans (izomeria geometrică) -Acest tip de izomerie este determinat de
poziția substituenților față de planul unei legături π sau față de planul unui ciclu saturat sau
nesaturat. Apare la compuşii care au un element de structură rigid în moleculă reprezentat printr-
un plan determinat de prezenţa unei legături duble sau a unui ciclu; faţă de acest plan, substituenţii
care sunt legaţi de doi dintre atomii care definesc acest plan, pot să fie aşezaţi de o parte sau de
părţi opuse ale planului. Atunci când substituenţii de la fiecare atom al legăturii duble sunt diferiţi
între ei, sunt posibile două configuraţii diferite care reprezintă cei doi diastereoizomeri.
Izomeria optică (enantiomerie) - apare atunci când moleculele nu prezintă elemente de simetrie
înalte; prezenţa unor astfel de elemente de simetrie determină existenţa a numai unei singure
configuraţii posibile pentru o anumită constituţie; absenţa unor astfel de elemente de simetrie face
posibilă apariţia mai multor configuraţii diferite.
Izomeria geometrică sau izomeria cis-trans apare în seria alchenelor din cauza că rotirea liberă
în jurul dublei legături (σπ) nu este posibilă. Pentru cazurile simple (câte doi substituenţi identici
la fi ecare atom de carbon din dubla legătură), specifi carea confi guraţiei se face după regula:
• cis este izomerul în care substituenţii sunt de aceeaşi parte a legăturii duble;
• trans – pentru substituenţii de părţi opuse.
Izomerul trans are o stabilitate mai mare, demonstrată de stereoselectivitatea formării alchenelor
la deshidratarea alcoolilor. Diastereoizomerii cis-trans vor avea proprietăţi fi zice diferite: puncte
de topire, puncte de fi erbere, densitate, solubilitate şi eventual rotaţia specifi că. Pot fi separaţi
prin metode fi zice obişnuite (recristalizare, distilare, cromatografi e). Diastereoizomerii au şi
unele proprietăţi chimice diferite, mai ales cele ce depind de poziţia reciprocă a substituenţilor din
cei doi izomeri. De exemplu, cei doi izomeri ai acidului butendioic – acidul maleic și acidul
fumaric – au constantele de aciditate diferite, dar se comportă diferit și la încălzire peste punctul
de topire
Folosirea simbolurilor cis-trans devine difi cilă pentru moleculele cu substituenți diferiți la cei doi
atomi de carbon legați prin legătura dublă. De aceea IUPAC a recomandat raportarea izomerilor
la poziția relativă a substituentului după regula standard de succesiune Cahn-Ingold-Prelog (CIP),
care, în acest caz, este denumită şi regula E-Z.
Pentru aplicarea regulii CIP se utilizează regula de succesiune a substituenţilor, stabilindu-se
prioritatea substituenţilor pentru fi ecare pereche legată de cei doi atomi de carbon (substituenţii
vor avea astfel prioritatea 1 sau 2 la fi ecare atom de carbon).
Principalele reguli de stabilire a superiorității substituenților sunt:
o Se iau în considerare numerele atomice ale atomilor direct legați de centrul chiralic.
Numărul atomic superior asigură prioritatea: I > Br > Cl > S > F > O > N > C > H.
o Dacă primii atomi sunt identici, prioritatea se stabilește în funcție de numerele atomice ale
atomilor din poziția a doua sau din pozițiile următoare: CH2 -CH3 > CH3 (CH2-H) sau
CH2-Cl > CH2-H.
o Legăturile multiple au prioritate față de legăturile simple dintreatomi de același fel:
CH=CH2 > CH2=CH3; CH=O > CH2-OH.
o Catenele ramifi cate au prioritate față de cele liniare: CH(CH3)2 >CH2-CH2-CH3.

3. Modalităţi de caracterizare a izomerilor optici (după activitatea optică, configuraţie

relativă şi configuraţie absolută a centrului de chiralitate. Proiecţia Fischer pentru
reprezentarea configuraţiei relative. Etalon configurațional. Nomenclatura D-L.
Configuraţia relativă a enantiomerilor se determină, conform convenţiei Fischer-Rosanoff
(convenţia D-L), pe calea comparării confi guraţiei lor cu confi guraţiile compuşilor etalon
(standard). În calitate de etalon configuraţional a fost luată aldehida glicerinică, pentru
enantiomerii căreia au fost convenţional atribuite următoarele formule de proiecţie Fişer:

Ex: Dacă în etalon, la centrul chiralic (notat cu steluţă) atomul de hidrogen H se afl ă la stânga
centrului, iar OH la dreapta, acest enantiomer reprezintă aldehida D-glicerinică; când OH este în
stânga centrului, enantiomerul reprezintă aldehida L-glicerinică. Literele majuscule D şi L au
devenit simboluri ale nomenclaturii stereochimice.
Configurația absolută se referă la aranjarea spațială a atomilor într-o entitate moleculară chirală
(sau grup) și descrierea stereochimică rezultată. Configurația absolută este de obicei relevantă în
moleculele organice, unde carbonul este legat de patru substituenți diferiți. Acest tip de construcție
creează doi enantiomeri posibili. Configurația absolută folosește un set de reguli pentru a descrie
pozițiile relative ale fiecărei legături în jurul atomului central chiral. Cea mai comună metodă de
etichetare folosește descriptorii R sau S se bazează pe regulile de prioritate Cahn–Ingold–Prelog.
R și S se referă la Rectus și Sinister, care sunt latine pentru dreapta și, respectiv, stânga.
Nomenclatura D-L se utilizează doar pentru menționarea configurației substanțelor din clasa
glucidelor și aminoacizilor. Există două etape în procesul de stabilire a confi gurației absolute a
unui compus care conține un centru chiralic, de exemplu un atom de carbon asimetric:
• stabilirea priorității substituenților legați de carbonul asimetric pe baza unor reguli de prioritate;
• examinarea moleculei în vederea stabilirii confi gurației centrului chiralic

4. Configurația absolută a stereoizomerilor. Convenţia Cahn – Ingold – Prelog (ordinea

de prioritate a substituenţilor centrului de chiralitate, exemple). Nomenclatura R-S.
Exemple.
Configurația absolută se referă la aranjarea spațială a atomilor într-o entitate moleculară chirală
(sau grup) și descrierea stereochimică rezultată. Configurația absolută este de obicei relevantă în
moleculele organice, unde carbonul este legat de patru substituenți diferiți. Acest tip de construcție
creează doi enantiomeri posibili. Configurația absolută folosește un set de reguli pentru a descrie
pozițiile relative ale fiecărei legături în jurul atomului central chiral. Cea mai comună metodă de
etichetare folosește descriptorii R sau S se bazează pe regulile de prioritate Cahn–Ingold–Prelog.
R și S se referă la Rectus și Sinister, care sunt latine pentru dreapta și, respectiv, stânga.

Principalele reguli de stabilire a superiorității substituenților sunt:

▪ Se iau în considerare numerele atomice ale atomilor direct legați de centrul chiralic.
Numărul atomic superior asigură prioritatea: I > Br> Cl > S > F > O > N > C > H.
▪ Dacă primii atomi sunt identici, prioritatea se stabilește în funcție de numerele atomice ale
atomilor din poziția a doua sau din pozițiileurmătoare: CH2-CH3> CH3 (CH2-H) sau
CH2-Cl > CH2-H.
▪ Legăturile multiple au prioritate față de legăturile simple dintre atomi de același fel:
CH=CH2 > CH2=CH3; CH=O > CH2-OH.
▪ Catenele ramifi cate au prioritate față de cele liniare: CH(CH3)2 >CH2-CH2-CH3
Pentru stabilirea confi gurației, examinarea vizuală a moleculei reprezentate prin formula
stereochimică se face din poziția opusă substituentului cu prioritatea cea mai mică. Dacă pentru
ceilalți trei substituenți succesiunea descrescătoare a priorității se face în sensul acelor de ceasornic
(spre dreapta), confi gurația centrului stereochimic este rectus (R). Dacă succesiunea în ordine
descrescătoare se face în sensul opus acelor de ceasornic (spre stânga), confi gurația centrului este
sinister (S). De exemplu, în cazul ipotetic al unei molecule chirale Cabcd confi gurația se stabilește
astfel:
 5. Relaţia dintre atribuirea caracterului R-S (conform convenţiei Cahn – Ingold – Prelog
) şi D-L (conform proiecţiei Fischer) (exemple).
Cahn, Ingold şi Prelog au propus o nouă regulă de atribuire şi denumire a configuraţiilor absolute
ale izomerilor sterici denumită prescurtat regula C.I.P, Pentru atribuirea configuraţiilor izomerilor
optici şi ai diastereoizomerilor optici regula se mai numeşte şi regula R-S, iar pentru denumirea
diastereoizomerilor cis-trans ea este denumită regula E-Z.
În ambele cazuri, pornind de la o configuraţie cunoscută, se aplică următoarele etape:
1. Stabilirea tipului de izomerie de configuraţie (enantiomerie, diastereoizomerie optică,
diastereoizomerie cis-trans);
2. Stabilirea ordinei de succesiune a substituenţilor (denumiţi liganzi) legaţi de elementul de
chiralitate.
Această etapă se face folosind regula standard de succesiune: se consideră în prima etapă
numai atomii din “prima sferă de liganzi” care sunt de fapt atomii legaţi direct de elementul de
chiralitate; se consideră că au prioritate (notată în ordine cu cu cifre: 1> 2> 3> 4 sau cu litere: a>
b> c> d) atomii cu numărul atomic cel mai mare;
Atunci când există doi sau mai mulţi atomi identici în prima sferă de liganzi se analizează atomii
din “sfera a doua de liganzi”, adică atomii care sunt legaţi de cei din “prima sferă de liganzi”. Şi
în acest caz au prioritate atomii cu număr de ordine mai mare;
pentru grupele obişnuite care se găsesc în mulţi compuşi organici cu un centru de chiralitate,
ordinea de succesiune va fi:

-CHCl2 > -CH2Cl > -COOH > -CH=O > -CH2OH > - C CH > -C(CH3)3 > -CH=CH2 >-CH2CH3 > -CH3

3. Se aşează fiecare atom de carbon asimetric (reprezentat prin formula perspectivică tetraedrică
sau modelul mecanic) în aşa fel încât substituentul cu prioritatea cea mai mică să fie aşezat în
spate, în partea opusă observatorului
4. Se examinează ordinea celorlalţi trei substituenţi în funcţie de prioritatea lor (de la 1 la 2 şi
apoi la 3); dacă ordinea corespunde cu sensul acelor ceasornicului atunci configuraţia este
denumită R (de la cuvântul latin rectus – dreapta) iar dacă ordinea substituenţilor este inversă
sensului acelor ceasornicului atunci configuraţia este denumită S (de la sinister – stânga).
Dacă sunt mai mulţi atomi de carbon asimetrici în moleculă se stabileşte şi se denumeşte în
acest mod configuraţia fiecăruia în parte.
 6. Conformația compușilor ciclici (ciclohexanul și derivații lui, cu legături axiale și
ecuatoriale). Cis- și trans-decalina.
În ciclohexan atomii de carbon sunt în stare de hibridizare sp3, adică au o structură tetraedrică.
Prin urmare, molecula ciclohexanului nu poate avea o structură plană, formând mai multe
conformaţii neplane, cea mai stabilă fi ind conformaţia «scaun»
În conformaţia sub formă de scaun a ciclohexanului, aşezarea spaţială a atomilor de hidrogen la
toţi atomii de carbon este strict orientată în spaţiu şi este aceeaşi ca şi în conformaţia intercalată a
etanului, iar a atomilor de carbon ca şi în conformaţia înclinată a butanului.

Şase legături C-H sunt paralele cu axa de simetrie a moleculei şi orientate trei în sus şi trei în jos.
Aceste poziţii ale atomilor de hidrogen se numesc axiale şi se notează cu „a”. Celelalte şase legături
C-H, orientate sub un unghi de 109o 28′ faţă de axa de simetrie a moleculei, se numesc ecuatoriale
şi se notează cu „e”. În general, ciclohexanul în conformaţia scaun nu conţine în poziţie eclipsată
nici atomi de hidrogen, nici de carbon. Prin urmare, lipsa tensiunii unghiulare şi torţionale explică
faptul că conformaţia scaun este cea mai stabilă faţă de celelalte conformaţii («baie», «tvist»,
«semitvist»).
La derivaţii ciclohexanului substituenţii pot ocupa poziţii axiale sau ecuatoriale. Substituenţii din
poziţiile ecuatoriale imprimă derivatului ciclohexanului stabilitate, iar acei din poziţii axiale îl
destabilizează. Creşterea volumului şi numărului substituenţilor duce la repartizarea lor
ecuatorială, ce corespunde unui sistem cu energie minimală şi, prin urmare, mai stabil.

În structura multor compuși naturali, de exemplu a steroizilor, se întâlnește un sistem condensat,

alcătuit din două inele ciclohexanice, numit decalină – hidrocarbură saturată biciclică, obținută
prin hidrogenarea completă a naftalinei (vezi tema Arene). În funcție de confi gurația atomilor C-
9 și C-10 există doi stereoizomeri: trans-decalina, în care atomii de hidrogen de la C-9 și C-10 sunt
orientați de părți diferite ale planului imaginar al inelelor, și cis-decalina cu atomii de hidrogen de
la acești atomi de carbon de aceeași parte a planului:
Decalinele stereoizomere trans- și cis- se deosebesc prin stabilitatea termodinamică. Trans-
decalina are o conformație mai rigidă și este mai stabilă, decât izomerul cis – conformațional
mobil. De aceea, în structura substanțelor naturale biologic importante, de exemplu a steroizilor,
mai frecvent se întâlnește sistemul trans-decalinic.

7. Stereospecificitatea substanțelor medicamentoase. Importanta chiralitatii in

farmacologie si terapeutica actuala.

Importanţa chiralităţii în farmacologie

▪ Răspunsul farmacologic în cazul administrării medicamentelor sub formă de amestecuri
racemice prezintă variabilitate interindividuală întrucât:
▪ enantiomerii au proprietăţi farmacologice şi farmacocinetice diferite;
▪ organismul însuşi se comportă ca un mediu chiral, fiind constituit dintr-o serie de structuri
chirale: aminoacizi, proteine, nucleozide, enzime, zaharuri, canale ionice, fosfolipide, etc.
▪ Dacă într-un mediu achiral enantiomerii unui medicament chiral au proprietăţi fizice şi
chimice identice, într-un mediu chiral, aşa cum sunt organismele vii, enantiomerii se
comportă ca două medicamente distincte având proprietăţi farmacologice şi
farmacocinetice diferite;
▪ Desi amestecul racemic se administreaza ca un „medicament pur” organismul recunoaste
doua sau mai multe medicamente diferite, ce se comporta ca entitati farmacologice diferite
(actiunea farmacologica, distributia si eliminarea)
 8. Stereochimia in procesul de dezvoltare de noi medicamente. Metodele de obținere
(separare a enantiomerilor). Sinteza asimetrică, metode de obtinere a
medicamentelor chirale, rolul chiralitatii in actiunea terapeutica a medicamentelor.
Noțiuni de biotransformare metabolică.

9. Implicatiile stereochimiei in diferite clase terapeutice:

- Sedative-hipnotice.Talidomida, Zopiclone.

R.A: Amorțeală, furnicături, coordonare anormală sau durere la nivelul mâinilor și picioarelor.
Dureri subite în piept sau dificultăți la respirație.
- Anestetice generale şi locale. Ketamina, Bupivacaina, Prilocaina,
Mepivacaina.
 R.adverse : Poate induce parestezii, amețeală,
cefalee, vărsături.
- Analgezice opiode. Tramadol, Pentazocină Metorfan, Morfina,
Levorphanol, Propoxifen.

Efecte adverse:

- vedere neclară
- confuzie
- greață sau vomă

- sedare
- diaree

- constipație
- mâncărime

- deprimare respiratorie (rar)

Pentazocina este un analgezic opioid

sintetic utilizat în tratamentul durerilor
moderate până la severe și cronice.
Căile de administrare disponibile sunt
intravenoasă și orală.
Efectele secundare sunt similare cu
cele ale morfinei , dar pentazocina,
datorită acțiunii sale asupra
receptorului opioid kappa , este mai
probabil să provoace efecte
psihotomimetice cu halucinații,
coșmaruri și amăgiri. Doza mare
poate provoca hipertensiune sau ritm
cardiac rapid . Când este administrat
intravenos după infarctul miocardic
poate crește munca cardiacă. Depresia
respiratorie este un efect secundar
comun, dar este supusă unui efect
maxim, astfel încât la o anumită doză
gradul de depresie respiratorie nu va
mai crește odată cu creșterea dozei.
Rareori provoacă agranulocitoză ,
eritem multiform și necroliză
epidermică toxică .
- Antidepresive. Citalopram, Fluoxetina, Baclofen.

Sedare
Disfuncție sexuală: întârziere
ejaculatorie (bărbați), libidou scăzut
(femei)
Disfuncție gastro-intestinală: pierderea
apetitului alimentar, greață,
diaree/constipație, xerostomie (gură
uscată)
Autonomic: transpirații
Neurologic: insomnie, agitație, tremor,
cefalee, amețeală, crize convulsive
(extrem de rar).
Hiponatremie (rar), SIADH
Viraj maniacal (rar).

insomnie
dureri de cap
diaree, greaţă
epuizare
- Antiparchinsoniene ( neuromediatori ). Levodopa, Epinefrina,
Dexstroamfetamina, Metamfetamina, Dexmetilfenidat.

mişcări necontrolate (diskinezie)

- senzaţie de rău (greaţă)
- colorare inofensivă a urinei în roşu-
brun
- durere musculară
- diaree
- Antiinflamatoare nesteroidiene. Ibuprofen, Ketoprofen, Flubiprofen,
Fenoprofen
 - Andrenergice (Antihistaminice). Salbutamol, Ceterizina, Formoteril,
Efedrina.

Salbutamolul este un agonist specific pentru receptorii adrenergici localizati in muschii netezi ai
bronhiilor. Stimularea receptorilor adrenergici produce dilatarea muschilor netezi ai bronhiilor.
Receptorii sunt stimulati numai daca sunt administrate doze crescute de medicament. Salbutamol
este eficace in tratamentul obturatiei reversibile a bronhiilor din cursul crizei de astm bronsic si
in tratamentulbronsitelor cronice spastice si a emfizemului pulmonar.
R.A: Medicamentul poate provoca tremor muscular, in special la nivelul mainilor. Acest
simptom este dependent de doza si este adesea observat in timpul administrarii agonistilor
receptorilor . Durerile de cap pot aparea sporadic. Medicamentul produce dilatarea vaselor
periferice, care poate duce la o usoara accelerare compensatorie a batailor cardiace.

Efedrina este un medicament folosit pentru prevenirea

hipotensiunii arteriale în timpul anesteziei spinale,dar are și
efect supresor ale apetitului și de decongestionant nazal. În
trecut, a fost utilizată pentru tratarea astmului bronșic,
narcolepsiei și a obezității. Metodele de administrare includ
injecția intramusculară, intravenoasă sau subcutanată. Efectul
cel mai rapid este în cazul administrării intravenoase, în timp
prin injecția intramusculară efectul întârzie 20 de minute.
- Antiulceroase. Omeprozol
(Esomeprazol), Lansoprozol,
Pantoprazol.
Din punct de vedere chimic este un
derivat de imidazol, fiind considerat
capul de linie a unei generații de
medicamente numite inhibitoare ale
secreției gastrice.Datorită nucleului
piridinic are caracter de bază slabă,
care eliberează forma activă în mediu
acid la nivelul celulelor parietale, unde
se acumulează, inhibând activitatea
H+, K+- ATP-azei, enzimă din
membrana celulelor parietale care
transferă ionii de hidrogen din
citoplasmă în mediul extracelular,
având funcție de pompă de protoni(de
unde și denumirea claei de inhibitoare
a pompei de protoni).
- Preparate utilizate în cardiologie. Amlodipin, Atenolol, Metoprolol, Lisinopril,
Enalapril, Warfarina, Propranolol, Lebetalol, Captopril.

Amlodipin - este un medicament folosit în

tratamentul hipertensiunii arteriale și a bolii arteriale
coronariene (cardiopatiei ischemice).Face parte din
categoria blocantelor selective ale canalelor de
calciu, fiind un tip de dihidropiridină. Amlodipina se
administrează oral, iar efectul ei durează cel puțin o
zi (în jur de 30 de ore).
Printre cele mai comune reacții adverse ale
amlodipinei se numără: formarea edemelor, senzație
de oboseală, dureri abdominale și greață.

Atenolol - este un medicament beta-blocant

utilizat în principal pentru tratarea
hipertensiunii arteriale și durerii toracice
asociată inimii.
Reacții adverse frecvente includ senzație de
oboseală, insuficiență cardiacă, amețeli,
depresie, și dificultăți de respirație. Alte
reacții adverse grave includ bronhospasmul.
Utilizarea nu este recomandată în timpul
sarcinii.

Este un medicament beta-blocant selectiv

pentru receptorii β1. Este utilizat în tratarea
tensiunii arteriale ridicate, durerii în piept
cauzate de fluxul slab al sângelui către inimă
(angina pectorală) și un număr de afecțiuni ce
implică o rată cardiacă anormal de mare.De
asemenea, este utilizat pentru prevenirea
problemelor post-infarct miocardic și a
preveni durerile de cap în cazul celor care
suferă de migrene
Reacțiile adverse cele mai des întâlnite
includ tulburările de somn, senzația de
oboseală, senzația de leșin și disconfortul
abdominal.Dozele mari pot cauza o
intoxicație severă
 LISINOPRIL- Este un medicament al inhibitorului
enzimei de conversie a angiotensinei și este utilizat
pentru a trata hipertensiunea arterială, insuficiența
cardiacă și după atacurile de cord. Pentru
hipertensiune arterială este de obicei un tratament
de primă linie.
R.A. - Temperatură mare, oboseală, pierdere a
apetitului, durere la nivelul stomacului, greaţă,
îngălbenire a pielii sau a ochilor (icter) şi
insuficienţă a ficatului. Acestea sunt simptome de
hepatită (inflamaţie a ficatului).

Enalapril Este un medicament folosit în tratamentul

hipertensiunii arteriale (antihipertensiv) și insuficienței
cardiace congestive. Din punct de vedere farmaceutic,
face parte din grupa medicamentelor active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron, fiind un inhibitor al
enzimei de conversie a angiotensinei. Pentru
tratamentul insuficienței cardiace, este de obicei
utilizat împreună cu un diuretic, precum furosemida.
Poate fi administrat oral sau intravenos.

Propanolul este un medicament din clasa beta-

blocantelor, folosit în tratamentul hipertensiunii
arteriale, în disritmiile cardiace, hipertiroidism, etc.
Este folosit pentru prevenirea durerilor de cap
datorate migrenei, și ca profilactic pentru pacienții
cu angină pectorală sau care au suferit un infarct
miocardic.
Lebetalol - Este un medicament din clasa beta-blocantelor,
fiind utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale și al
anginei pectorale. Căile de administrare disponibile sunt
intravenoasă și orală.
Molecula a fost patentată în 1966 și a fost aprobată pentru
uz medical în anul 1977. Este disponibil sub formă de
medicament general. Utilizat in hipertensiunii arteriale
esențiale (uz oral), dar și al urgențelor hipertensive (uz IV),
hipertensiunii postoperatorii; hipertensiunii gestaționale (în
pre-eclampsie); anginei pectorale cronice stabile

Captopril - este un medicament folosit în tratamentul

hipertensiunii arteriale (antihipertensiv), insuficienței
cardiace congestive și a nefropatiei diabetice. Din
punct de vedere farmaceutic, face parte din grupa
medicamentelor active pe sistemul renină-
angiotensină-aldosteron, fiind un inhibitor al enzimei
de conversie a angiotensinei
Captoprilul a fost descoperit în anul 1977. A fost
primul inhibitor ECA dezvoltat și a fost considerat o
mare descoperire, nu numai pentru mecanismul
inovator de acțiune, dar și pentru procedeul
revoluționar de fabricare
 - Antimicotice. Econazol, Etambutol.

Econazol - este un antifungic derivat de imidazol,

fiind utilizat în tratamentul unor micoze topice,
precum dermatofitoze și pitiriazis versicolor. Calea
de administrare disponibilă este cea topică (există și
forme de uz vaginal).
Molecula a fost patentată în 1968 și a fost aprobată
pentru uz medical în anul 1974.

Etambutol este un antibiotic tuberculostatic, fiind

utilizat în special în tratamentul tuberculozei și al
infecțiilor cu Mycobacterium avium complex. Calea
de administrare disponibilă este cea orală. Este asociat
în terapie cu alte tuberculostatice, precum izoniazida,
rifampicina și pirazinamida.

10. Aspecte privind descoperirea de noi medicamente chirale.

În natură moleculele se găsesc fie sub forma unui singur enantiomer, ca cele de proteine, hidraţi de
carbon şi ADN, fie sub forma a doi enatiomeri, ca mentolul, limonenul, carvona, etc. Interacţia cu
organismul uman a enantiomerilor este diferită. De exemplu, (-) carvona are miros de mentă (şi se
găseşte în mentă), iar (+) carvona are miros de chimen (şi se extrage din seminţele de chimen).

Cele mai multe medicamente (medicament este folosit aici pentru compusul activ dintr-un
medicament care mai conţine şi adjuvanţi) acţionează prin legarea farmacoforilor, grupe funcţionale
ale moleculelor medicamentului, la receptorii biomoleculelor (proteine). Aceştia au o configuraţie
potrivită cu cea a grupelor funcţionale ale farmacoforilor. Prin compararea structurii moleculare a
medicamentelor cu activitatea lor se pot identifica grupele farmacofore.

De exemplu, cele două medicamente antitumorale Cisplatin şi Carboplatin,

 au o grupă comună (H3N)2Pt care este farmacoforă.
Majoritatea moleculelor naturale chirale folosite ca medicamente se găsesc în natură sub forma unui
singur enantiomer. Moleculele de sinteză, chirale, folosite ca medicamente se comercializează ca
amestecuri racemice.

Din schema alăturată se constată că aproape toate medicamentele naturale şi de semisinteză sunt chirale, iar
cele sintetice sunt achirale. Este aproape invariabil cazul în care numai unul dintre enantiomeri din amestecul
racemic are efectul dorit. De exemplu, numai S(-) penicilamina este activă în boala Wilson (un defect al
abilităţii organismului de a metaboliza cuprul). Izomerul S(-) este un agent puternic de chelatizare al cuprului.
Izomerul R(+) este toxic producând orbirea. In acest caz (R) (+) este distomerul, iar (S) (-) este entomerul (care
produce efectul biologic dorit). Forma (S,S) a etambutolului are acţiune tuberculostatică, dar forma (R,R)
cauzează nevrita optică care poate duce la orbire. Medicamentul destinat combaterii bolii Parkinson, levodopa
(L-dopa) cu configuraţie (S) este folosit în forma enantiomerică pură intrucât forma D, configuraţia (R),
cauzează efecte secundare grave ca granulocitopenia (o scădere a celulelor albe care lasă pacienţii pradă
infecţiilor).

Propranololul este un antagonist care blochează accesul adrenalinei si de aceea reduce presiunea sângelui.
Este folosit în tratamentul bolilor de inimă.

Taliomida (α-ftalimidoglutarimida) ilustrează tragic folosirea amestecului racemic în locul enantiomerului cu

activitatea dorită. Sintetizată în anul 1954 de Stolberg, a fost folosită în anii 1959-1962 fiind introdusă în 51
preparate farmaceutice, pentru efectele sale calmante şi somnifere la combaterea tulburărilor din faza incipientă
a sarcinii. S-a constatat, însă, o puternică acţiune teratogenă a medicamentului ce a provocat o creştere mare a
numărului de nou-născuţi cu malformaţii ale membrelor. Medicamentul a fost retras, dar astăzi există 8000 de
focomelici (focă şi melos-extremitate, greacă). S-a dovedit că (R)-taliomida are proprietăţile dorite, iar (S)-
taliomida are cu totul alt spectru al activităţii biologice, fiind responsabilă de accidente grave în administrarea
talidomidei.
 Ibuprofenul (D.C.I.) acid 2-(4’ -izobutilfenil)-propionic, cunoscut şi sub denumirea de Nurofen,
sintetizat în 1961, reprezintă un caz interesant de medicament care foloseşte amestecul racemic.
Enantiomerul (S) este, însă, responsabil de efectele analgezice şi antiinflamatoare. 50% din
ibuprofenul racemic, care este enantiomerul (R) nu este complet pierdut din cauza reacţiilor
enzimatice produse în organism care îl transformă în enantiomer (S) după schema următoare.

Acetilcoenzima-A sintetaza transformă (R)-ibuprofenul în coenzima-A, tioesterul corespunzător.

Urmează racemizarea şi hidroliza cu formarea (S)- ibuprofenului. Stabilirea activităţii specifice a
enantiomerilor din compuşii medicamentoşi a fost posibilă după dezvoltarea metodelor de separare şi
identificare a enantiomerilor. Cea mai potrivită metodă este cromatografia de lichide din cauza
instabilităţii enantiomerilor şi a riscului de racemizare la temperaturile ridicate necesare în cromatografia
de gaze. Metodele HPLC realizează separarea enantiomerilor pe două căi: Derivatizarea enantiomerilor
într-o precoloană cu formarea dediastereoizomeri, care având proprietăţi diferite, se pot separa pe o
coloană chirală, şi formarea de diastereoizomeri în timpul trecerii prin coloană din reacţia enantiomerilor
în fază mobilă sau faza staţionară chirală. Food and Drug Administration din Statele Unite ale Americii a
stabilit în 1992 ca numai enantiomerii activi terapeutic să fie comercializaţi şi ca fiecare enantiomer al
medicamentului chiral să fie testat farmacologic separat. Pentru comercializarea de medicamente chirale
ca racemaţi este necesară o cerere riguros justificată. Producţia de medicamente enantio-pure a crescut
continuu ajungând la vânzări de peste 100 bilioane de dolari SUA în cursul anului 2000. Chirotehnologia
clasică poate fi clasificată în patru categorii: 1) Folosirea moleculelor naturale ca sursă de chiralitate; 2)
Biotransformări folosind microorganisme sau enzime acceleratoare; 3) Transformări asimetrice folosind
catalizatori complecşi ai metalelor de tranziţie chirali; 4) Separarea clasică, dedublarea, amestecurilor
racemice. Multe medicamente se mai comercializează ca amestecuri racemice. Există oportunitatea
companiilor producătoare de astfel de medicamente să treacă la medicamente enantio-pure şi astfel să
prelungească viaţa medicamentului printr-un alt brevet. Pentru medicamentul antiulceros, omeprazol,
racemic, producătorul (Astra Zeneca) avea exclusivitatea care expira în SUA în 1999, iar în Europa în
2001. Compania a realizat izomerul (S) pur pe care l-a numit esomeprazol şi l-a protejat prin brevet până
în anul 2014.