GEOSISTEMUL, ECOSISTEMUL ŞI PEISAJUL GEOGRAFIC

1. Geosistemul, ecosistemul şi peisajul geografic

Geosistem = mediu geografic (obiectul de studiu al geografiei); sistem geografic complex,

corespunzător unei unități teritoriale funcționale care a rezultat prin evoluţia relaţiilor dintre
cele şase componente ale mediului (relief, apă, aer, sol, vieţuitoare, omul și activităţile sale)
structurate sistemic (subsisteme), interacționând reciproc (prin schimburi de materie şi
energie) şi ca un întreg cu geosistemele vecine.

Ecosistem = sistem de organisme (plante şi animale) legate de un spaţiu geografic, care se

constuie în mediu fizic ce asigură înfăptuirea lanţurilor trofice (circuite de materie şi energie).
Ecosistemul este o biostructură alcătuită din biotop şi biocenoză, în care primează elementele
din biotop, în care ierarhizarea se realizează pe baza deosebirilor în organizarea biocenozelor
şi care reflectă situaţia de moment a relaţiei organisme – condiţii de viaţă.

Biotop = mediu de viaţă cu caracteristici specifice relativ omogene, care asigură existenţa
vieţuitoarelor (plante şi animale).

Biocenoză = totalitatea organismelor vii, vegetale (fitocenoză) şi animale (zoocenoză) care

interacţionează între ele şi care convieţuiesc într-un biotop.

Biom = complex de ecosisteme (ex.: de pădure, de pajişte, de deşert, acvatice etc.).

Peisaj geografic = partea vizibilă a mediului geografic; este rezultatul relaţiilor dintre
componentele acestuia, ca urmare a evoluţiei geosistemului într-o anumită etapă. Peisajul
geografic se caracterizează prin: mărimea variabilă a suprafeţei, unicitate, omogenitate,
dinamică şi fizionomie (imaginea prin care se exprimă).

Relaţii între componentele mediului înconjurător

Între componentele mediului înconjurător există legături de interdependenţă, care

conferă mediului statutul de sistem geografic (geosistem).

 Relaţii aparent statice – o alăturare de componente care nu sunt în mişcare, între care
există legături. Ex.: relaţia dintre un arbore şi solul în care acesta se dezvoltă.

 Relaţii dinamice – definite de interacţiunea dintre componentele mediului, în care cel

puţin o componentă determină acţiunea, iar cealaltă componentă (celelalte
componente) suportă acţiunea. Ex.: fluxul şi refluxul modelează gura de vărsare a unui
fluviu, formând un estuar; avalanşa distruge arborii unei păduri.

 Relaţii spaţiale – marchează interacţiuni între componente ale mediului înconjurător

care se produc pe suprafeţe variabile. Ex.: vântul numit simun transportă pe distanţe de
 mii de km nori de praf din Sahara până în Europa; forma şi dimensiunile unui sat de
tip liniar sunt condiţionate de caracteristicile limitate ale spaţiului unei văi.

 Relaţii temporale – definite de interacţiuni produse în intervale variabile de timp, de la

câteva secunde (producerea unui cutremur) până la milioane de ani (formarea unui lanţ
montan, ca urmare a dinamicii plăcilor tectonice).

 Relaţii cauzale (cauză-efect) – marcate de existenţa unei cauze care produce un efect şi
care determină transformări esenţiale în alcătuirea şi în modul de reflectare a unităţii
de mediu în peisaj. Ex.: defrişarea pădurii; reducera evapotranspiraţiei; scăderea
cantităţii de precipitaţii; reducerea rezervelor de apă subterană etc.

 Relaţii de funcţionalitate – care determină sensul evoluţiei unei porţiuni teritoriale prin
legăturile pe care le impune una dintre componente. Ex.: un platou calcaros determină
evoluţia spre un mediu carstic.

Sarcină de lucru: Descrieţi câte un fenomen/proces geografic, din zona localităţii

voastre, care poate fi încadrat în categoria relaţiilor dinamice şi cauză-efect.

Relaţie dinamică Relaţie cauză-efect