Ziua internationala pentru protectia stratului

de OZON
Ozonul este a doua formă alotropică a oxigenului,
fiind constituit din trei atomi ai acestuia. Formula sa
chimică este O3. Molecula sa este instabilă și se
descompune după un timp scurt în oxigen diatomic.
El este un agent oxidant puternic din care cauză
este dăunător omului, producând dureri de cap,
fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii.
Stratul de ozon prezent în atmosfera terestră
acționează ca un filtru care reține cea mai mare
parte din radiația ultravioletă nocivă solară,
reglează temperatura din atmosferă, cu implicații
deosebite în protejarea biosferei.
Denumirea de „ozon” provine din grecescul ozein,
care înseamnă „a mirosi”. Primul care descoperă
(1839), izolează și denumește ozonul
este chimistul german Christian Friedrich
Schönbein, în timpul unor experimente de electroliză
a apei conduse la Universitatea din Basel.[3] Formula
chimică a fost stabilită după 1865 de Jacques-Louis
Soret.
Walter Noel Hartley identifică pentru prima dată
(1880) proprietatea ozonului de a absorbi razele
ultraviolete.
Fizicianul german Erich Rudolf Alexander Regener
publică o lucrare (1934) în care ilustrează
mecanismul de descompunere a ozonului sub
acțiunea razelor ultraviolete.
Ozonul se obține cel mai simplu de la oxigen, cu
ajutorul unei energii străine (căldură, lumină,
electricitate), după reacția:
3O2 + 69 kcal = 2O3Această reacție
este endotermă cu contracție de volum[4].
Oxigenul molecular produce oxigen atomic sub
acțiunea amintitei energii. Oxigenul atomic
reacționează cu cel molecular cu generarea
ozonului[5]. Formarea ozonului este în echilibru
fotochimic cu disocierea ozonului[6].
Metodele de preparare a ozonului au inerent un
randament scăzut datorită instabilității acestei
forme alotropice a oxigenului.
Se poate produce ozon prin acțiunea unor acizi
concentrați (sulfuric, azotic) asupra unor săruri
ca permanganat, persulfat, prin electroliza
acidului sulfuric concentrat, electroliza apei
acidulate cu anod din metal inoxidabil iar apa
acidulată neconținând vreun corp cababil de a
adsorbi oxigen[7].
Este slab solubil în apă. Este reactiv la temperaturi
ambientale cu compușii cu care oxigenul
reacționează numai la temperaturi ridicate[8].
Cea mai mare solubilitate apare la tetraclorura de
carbon, trei volume de ozon absorbite per volum de
solvent. Un alt solvent este sulfura de
carbon.Ambele variante de dizolvare produc un
amestec lichid colorat albastru.
Este diamagnetic.
În fiecare an, la 16 septembrie, comunitatea internațională aniversează
Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon (International Day for
the Preservation of the Ozone Layer).

Tema din 2014 aleasă de ONU reprezintă un îndemn "Să protejăm stratul
de ozon: Misiunea continuă", subliniind faptul că Protocolul de la
Montreal s-a derulat cu succes, până în prezent, îndeplinirea unor obiective
ale sale pentru eliminarea substanțelor care diminuează stratul de ozon. Ca
urmare, se așteaptă ca până la mijlocul secolului, stratul de ozon să se
refacă. Există, totuși, încă în atmosferă unele substanțe care diminuează
stratul de ozon, fapt ce necesită în continuare măsuri pentru diminuarea
acestora.