Marinărie

Cursuri de pregătire pentru obținerea

certificatelor internaționale de conducător de
ambarcațiune de agrement categoriile D și C
1.Parâme
Totalitatea frânghiilor, cablurilor metalice, sârmelor folosite ca manevre fixe sau
mobile pentru legarea la cheu sau pentru alte scopuri se numesc parâme.

Parâma trebuie să îndeplinească unele condiții cum ar fi: rezistența uniformă,

flexibilitate și elasticitate, suprafața cât se poate de netedă și uniformă pentru a
putea fi mânuită cu ușurință precum și durata de folosire îndelungată.
1.Parâme

Parâmele folosite în marină se pot clasifica:

1. din punct de vedere a materialului din care sunt confecţionate, în:

•parâme vegetale;
•parâme sinteDce;
•parâme metalice (sârme).

2. din punct de vedere al modului de confecţionare, în:

•parâme simple (lanţane);
•parâme răsucite (garline);
•parâme împleDte.
1.Parâme
Clasificare după material:
1.Parâme vegetale (cânepă, manilă, sizal, cocos, in, bumbac etc.)

BUMBAC – numai pentru confecționarea saulelor la

ambarcaDuni sport si de agrement;
CÂNEPA – confecționarea manevrelor curente la bărci si la
arboradă;
COCOS- confecționarea baloanelor și paietelor;
MANILA - (fibre de bananier), usoare si rezistente, bune
pentru remorcare pentru că plutesc;
SIZAL – (frunze de cactus);
IUTĂ – fabricarea aței de vele.
1.Parâme
Clasificare după material:
2.Parâme sintetice - pot fi fabricate din fire de capron, relon, nailon, polipropilenă
polietilenă (Dyneema).
1.Parâme
Caracteristici ale parâmelor vegetale și sintetice:

• greutatea: reprezintă greutatea în kilograme a unui metru liniar din parâma

respectivă;

• grosimea: se măsoară la exteriorul lor pe circumferință și se exprimă în mm;

Funcție de tipul manevrei la care trebuie utilizată se aleg parâmele cu grosimea
corespunzătoare;

• rezistența: reprezintă sarcina maximă pe care o poate suporta parâma până la

rupere;

• flexibilitatea: capacitatea de a se îndoi fără a se rupe și fără a-și modifica forma

interioară;

• elasticitatea: calitatea parâmei de a se întinde și a reveni la poziția inițială după

ce forța care a întins-o nu mai există.
1.Parâme
Construcția

Elementul de bază al oricărei parâme este firul.

Mai multe fire răsucite spre dreapta formează o sfilață.
Mai multe sfilațe răsucite spre stânga constituie o șuviță sau un toron.
3 - 4 toroane răsucite spre dreapta formează o lanțană (parâmă simplă).

Parâmele constituite din răsucirea mai multor lanţane se numesc garline.

Lanţanele din care este constituit garlinul se numesc cordoane.

GARLINUL:
1- fire;
2- sfilaţă;
3- şuviţă;
4- cordon.
1.Parâme

După grosime și utilizare, parâmele vegetale și sintetice sunt:

• merlin: parâmă subțire, cu grosimea de maximum 7-8 mm, fiind utilizată în

special pentru efectuarea de patronari și legături; acesta poate fi alb sau cătrănit
(impregnat cu catran pentru a preveni putrezirea);
– Comanda: un merlin mai subțire din două sau trei şuviţe de calitate inferioară. Se foloseşte de
asemenea la înfăşurări.
• saulă: parâmă cu grosimea de 15-40 mm; poate fi obișnuită sau împletită. Se
foloseste la bandula sau la pavilion;
• manevră: o lanțană cu circumferința până la 40-180 mm, folosită la acostarea și
legarea navelor;
– socarul: o manevră cu circumferința de până la 80 mm, folosit pentru diverse palancuri (la bărci
de salvare, manevra greutăților);
• garlin: parâmă ce poate avea grosimea de 100-620 mm, fiind utilizată în
exclusivitate pentru legarea suplimentară a navelor la cheu sau de o platformă marină,
într-un loc cu vânturi și valuri puternice.
1.Parâme
Parâmele metalice sunt cabluri din fire de sârmă neagră sau zincată de oțel, cu grosimi
de 0,2-0,6 mm.
Un număr de fire de metal, răsucite numai prin flexiunea
sârmelor, fără torsiune, formează viţa, echivalentă cu
şuviţa de la parâmele vegetale.

Mai multe viţe răsucite în jurul unei inimi vegetale (care

are ca scop să ferească parâma de deformaţii din cauza
tracţiunii) formează lanţana de sârmă.

Mai multe lanţane împletite la rândul lor formează

garlinul.

Indicativul unei parâme de sârmă constă dintr-un produs

de doi factori, dintre care primul indică numărul de viţe,
iar al doilea numărul de fire din fiecare viţă.
1.Parâme
Din punct de vedere al rigidităţii, parâmele de sârmă se clasifică în:

• rigide: sunt confecționate din 6 vițe cu 7 fire (6x7) - folosite pentru manevre
fixe, arboradă sau 6 vițe cu 19 fire (6x19) - folosite pentru manevre fixe supuse la
încovoiere cât și pentru manevre de forță;

• semiflexibile/semirigide: sunt confecționate din 6x12, 6x24 și 6x30 fire din

sârmă și sunt folosite pentru manevre de remorcare sau legare a navei, pentru
curenții palancurilor de bigă, remorci, troțele de cârma, boturile de ancoră, la
balansine, etc.;

• flexibile: sunt confecționate din 6x37 și 6x61 fire și sunt cele mai bune
parâme metalice deoarece 50% sau mai mult din fire sunt în straturile interioare,
fiind astfel protejate de factorii externi.

ATENȚIE! Spre deosebire de parâmele vegetale și sintetice a căror grosime se

măsoară pe cirumferință, grosimea parâmelor metalice se măsoară pe
diametru.
1.Parâme
Întreținerea parâmelor:
a.Parâmele vegetale trebuie ferite de umezeală și de materii grase, iar cele
sintetice de razele soarelui. După folosire se spală cu apă dulce și se usucă.
b.Parâmele metalice trebuie ferite de rugină.
c.Capetele libere ale parâmelor sintetice trebuie lipite ca să nu se desfacă sau
patronate.

Patronarea reprezintă înfașurarea cu o saulă sau ață de velă a capetelor de

parâmă cu scopul de a împiedica destrămarea acesteia.

Matisirea este împreunarea saulelor și paramelor între ele prin împletirea fără
nod.
2.Macarale

Macaralele sunt dispozitive de genul scripeților folosite pentru ridicarea unor

greutăți sau pentru schimbarea direcției de tracțiune a unei parâme.

Palancurile sunt dispozitive compuse din una sau mai multe macarale cu câte
unul sau mai multe raiuri (role), prin care se trece o parâmă denumită curent.
2.Accesorii de punte
Babalele servesc la fixarea parâmelor. Bintele sunt babale speciale folosite de obicei
pentru lanţuri.

Urechile servesc la ghidarea parâmelor. În unele cazuri, urechile sunt prevăzute şi cu

nişte role denumite turnicheţi - în cazul în care rolele sunt verticale - şi şomare - dacă
rolele sunt orizontale.

Tachetul este o piesă în formă de T, având un picior şi două coarne. Serveşte pentru
fixarea parâmelor subţiri.
2.Accesorii de punte
3.Ancore, instalația de ancorare
Instalația de ancorare reprezintă un ansamblu de piese și mecanisme desDnate
pentru menținerea navei într-o zonă în afara căii navigabile sau într-o poziție stabilă,
de către comandantul navei.

Ancora este elementul principal al instalației de ancorare. Este aslel construită ca

atunci când se lasa la apa (fundariseste), ghearele ei sa se infinga usor in sol si,
impreuna cu lantul sa Dna nava pe loc. De cele mai multe ori greutatea ancorei se
stabilește în funcție de lungimea navei (aprox. 2kg/m).

Elementele componente ale unei ancore sunt fus, diamant, brațe și gheare.

fus (3)
diamant (4)
braţe (6)
gheare (5)
traversă (2)
ureche de lanţ, cheie dreaptă de fixare (1)
3.Ancore, instalația de ancorare

Tipuri de ancore
3.Ancore, instalația de ancorare
Instalatia de ancorare a unei nave cuprinde toate piesele, mecanismele și aparatele
necesare manevrei de ancorare și ridicare a ancorei.
4.Noduri. Matelotaj

Orice nod marinăresc trebuie să îndeplinească două condiții principale: să fie

rezistent și să se desfacă ușor atunci când nu mai are uDlitate.

Nodurile folosite în acDvitatea zilnică de la bord pot fi clasificate după cum urmează:

•Noduri de împreunare;
•Noduri de legătură;
•Noduri de cârlig;
•Noduri speciale.
4.Noduri de împreunare
4. Noduri de legătură

NOD LAȚ
4. Noduri. Matelotaj
Noduri de cârlig

Noduri speciale
4. Noduri. Matelotaj
Noduri decorative

Noduri la capetele parâmelor

4. Voltele
Voltele sunt legăturile prin care se fixează, prin opturi, parâmele la
dispoziDvele speciale de legare: babale, tacheți, cavile.
Voltele nu sunt noduri.
Manevră ușoară!