UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CATEDRA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

MĂSURILE ACTIVE DE OCUPARE

A FORŢEI DE MUNCĂ:
CHEIA SPRE ANGAJAREA TINERILOR RROMI DIN
BUCUREŞTI ŞI BRAŞOV

- REZUMAT, LUCRARE DE LICENŢĂ -

PROFESOR COORDONATOR:

CONF. UNIV. DR.: EUGEN BLAGA

ABSOLVENT:
RĂDUCANU GEORGIANA

BUCUREŞTI, IUNIE 2008

1
 CUPRINS
INTRODUCERE............................................................................................................................................5

ASPECTE TEORETICE

CAPITOLUL 1. OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII..................................................8

CAPITOLUL 2. REPERE CONCEPTUALE ŞI PERSPECTIVE ASUPRA PIEŢEI MUNCII.........11

CAPITOLUL 3. MĂSURI ACTIVE DE OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ...................................16

3.1. INFORMAREA CU PRIVIRE LA ACCESUL PE PIAŢA MUNCII ...................................................16

3.2. CONSILIEREA CU PRIVIRE LA ACCESUL PE PIAŢA MUNCII ...................................................24

3.3. CALIFICAREA/RECALIFICAREA ÎN MESERII SOLICITATE PE PIAŢA MUNCII .....................25

3.4. MEDIEREA PE PIAŢA INTERNĂ A MUNCII....................................................................................29

3.5. JOB-CLUBURI ......................................................................................................................................32

ASPECTE PRACTICE

CAPITOLUL 4. IMPACTUL MĂSURILOR ACTIVE ASUPRA TINERILOR RROMI DIN BUCUREŞTI ŞI

BRAŞOV...........................................................................................................................33

4.1. PREZENTAREA PROGRAMELOR DE INTERVENŢIE OCUPAŢIONALĂ PENTRU TINERII RROMI DIN BUCUREŞTI ŞI
BRAŞOV......................................................................................................33

4.1.1.DESPRE CENTRUL RROMILOR „AMARE RROMENTZA”..........................................................33

4.1.2. PROGRAMUL DE INTERVENŢIE OCUPAŢIONALĂ PENTRU 84 DE TINERI RROMI DIN

BUCUREŞTI .................................................................................................................................................34

4.1.3. DESPRE CENTRUL CEPECOM.......................................................................................................36

4.2. ANALIZA COMPARATĂ A CELOR DOUĂ PROGRAME DE INTERVENŢIE OCUPAŢIONALĂ/MĂSURI ACTIVE DE

OCUPARE ..............................................................................47

4.3. STUDIU DE CAZ – IMPACTUL MĂSURILOR ACTIVE ASUPRA TINERILOR RROMI DIN
BRAŞOV .......................................................................................................................................................52

4.4. IMPACTUL MĂSURILOR ACTIVE ASUPRA TINERILOR RROMI DIN BUCUREŞTI................56

4.4.1. – 4.4.10 – STUDII DE CAZ CU PRIVIRE LA IMPACTUL MĂSURILOR ACTIVE ASUPRA A 10 TINERI RROMI DIN
BUCUREŞTI .............................................................................................................56

4.5. ANALIZA DE DATE CU PRIVIRE LA IMPACTUL MĂSURILOR ACTIVE ASUPRA A 74 DE TINERI RROMI DIN
BUCUREŞTI .............................................................................................................68

CAPITOLUL 5. CONCLUZII ..................................................................................................................72

BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................................74

ANEXE .........................................................................................................................................................76

2
ANEXA 1. ACTE NECESARE PENTRU OBŢINEREA ACREDITĂRII – SERVICII SOCIALE ...........76

ANEXA 2. GHID DE INTERVIU INDIVIDUAL FOCALIZAT – DIRECTOR CEPECOM.....................78

ANEXA 3. GHID DE INTERVIU INDIVIDUAL FOCALIZAT – BENEFICIARI ...................................80

ANEXA 4. ANCHETĂ PE BAZĂ DE CHESTIONAR ...............................................................................82

ANEXA 5: PLAN INDIVIDUALIZAT DE INTERVENŢII .......................................................................85

ANEXELE A6-A12. BAZĂ DE DATE CU 84 DE BENEFICIARI, TINERI RROMI ...............................87

ANEXA 13. STRATEGIA GUVERNULUI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A SITUAŢIEI RROMILOR ÎN DOMENIUL ECONOMIC, AL

SECURITĂŢII SOCIALE ŞI OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂ ...........97

3
OBIECTIVELE CERCETĂRII:

 elucidarea aspectelor conceptuale ale pieţei muncii şi măsurilor active de ocupare a forţei
de muncă;
 analiza comparată a două programe de intervenţie ocupaţională (2001 - 2007):
 Stabilirea impactului pe care l-au avut măsurile active asupra evoluţiei pe piaţa muncii a
beneficiarilor programelor ocupaţionale.
În prima parte a lucrării am prezentat universul şi metodologia de cercetare a studiului cu
privire la impactul măsurilor active asupra tinerilor rromi din Bucureşti şi Braşov. Metodele de
cercetare utilizate: observaţia, interviul focalizat, studiul de caz, ancheta socio-economică pe
bază de chestionar, analiza de date.
În a doua parte a lucrării am încercat să elucidez aspectele conceptuale ale pieţei muncii, în
general, aspecte ce au fost urmate de studierea clară a mecanismelor măsurilor active de ocupare
a forţei de muncă. Aparent, toată lumea pare a şti ce înseamnă MUNCA, deşi există un larg
consens public despre ceea ce ar trebui considerat muncă. Este clar faptul că nu avem o definiţie
general valabilă şi recunoscută a acestei activitaţi umane esenţiale, oamenii de ştiinţă din
domeniul social considerând că definiţia muncii variază în funcţie de modul specific de abordare.
În capitolul 2 al lucrării am expus o serie de definiţii ale muncii, ale unui loc de muncă şi ale
pieţei muncii cu scopul elucidării acestora. Aceeaşi elucidare conceptuală am continuat-o şi în
capitolul 3 al lucrării, dar de această dată cu măsurile active de ocupare a forţei de muncă
(informarea cu privire la accesul pe piaţa muncii, consilierea, calificarea, medierea şi job-
cluburile). Interesant în cadrul acestui capitol mi s-a părut a fi prezentarea unui program de
dezvoltare economică ce a fost implementat cu succes în Canada „Yukon 2000” şi pe care eu îl
consider că ar putea fi adaptat, cu parteneriatele potrivite şi în funcţie de nevoi, şi la comunităţile
de rromi din România. Scopul acestui program este înfiinţarea de activităţi economice viabile şi
diversificate, generatoare de locuri de muncă pentru tinerii concediaţi. Scopul pe termen lung
este acela de revitalizare a economiei regiunii Yukon pentru a preveni migrarea populaţiei şi aşa
suficient de dispersată.
În a treia parte a lucrării, am prezentat două programe de intervenţie ocupaţională derulate cu
scopul integrării pe piaţa muncii a tinerilor rromi din Bucureşti şi Braşov, prezentare ce a fost
urmată de analiza comparată a acestora şi un studiu de impact a măsurilor active asupra evoluţiei
pe piaţa muncii a acestor tineri rromi.
1. Rezultate ale proiectului „Centrul de informare, consiliere şi mediere profesională
pentru persoanele de etnie rromă” implementat de Centrul Rromilor „Amare
Rromentza” în Bucureşti: beneficiari ai sesiunilor de informare cu privire la accesul pe
piaţa muncii – 250; beneficiari ai sesiunilor de consiliere cu privire la accesul pe piaţa
muncii - 231; beneficiarii cursurilor de formare profesională – 84; beneficiari ai
sesiunilor de mediere pe piaţa internă a muncii – 68; beneficiari angajaţi – 65.
2. Rezultate ale proiectului „Program de auditare, calificare/recalificare şi mediere şi
plasare în meseriile solicitate de piaţa muncii pentru persoanele disponibilizate din
întreprinderile RICOP ale oraşelor Zărneşti şi Braşov” implementat de CEPECOM
în Braşov: beneficiari ai cursurilor de calificare – 80; beneficiari ai sesiunilor de mediere
pe piaţa muncii – 80; beneficiari plasaţi pe piaţa internă a muncii din Braşov – 80.

4
 În proiectul implementat de CEPECOM , se pot observa două tehnici/metode de acces pe
piaţa muncii, pline de orgininalitate şi extrem de rar întâlnite în România:
- Programele „High Motivation” au următoarele scopuri: o autoanaliză critică şi
lucidă, atât pe bază de teste de personalitate şi motivaţionale, dar şi pe baza filmului
cariereri profesionale proprii a valorii, dar şi a eşecurilor în muncă, a cauzelor
obiective dar şi subiective ce au generat condiţia de disponibilizat, ajungându-se
astfel la o apreciere justă a raportului aspiraţii – posibilităţi reale; ieşirea din starea de
apatie, disperare, automarginalizare şi intrarea într-o stare acţională, disciplinată,
programată de muncă, cu o finalitate clară; conştientizarea valorii şi importanţei
eforutilor materiale şi umane ce se realizează pentru reintegrarea sa profesională,
respectarea acestora, participarea şi colaborarea serioasă cu echipa de formatori;
perceperea ajutorului în direcţia reintegrării profesionale şi ca un stil de viaţă în care
înveţi să te ajuţi singur şi mai apoi pe ceilalţi. Ele confera optimismul, luciditatea şi
mobilizează resorturile dinamice ale psihicului uman pentru reintegrarea socială şi
profesională;
- Calupul de programe axat pe „tehnici gherilla” în diferite segmente ale comportamentului
economic uman este utilizat în formarea occidentală începând cu anii ’80. La baza acestor
tipuri de programe se află 3 comandamente formative: primul – oferta trebuie să fie de
calitate, iar ofertantul să aibă încredere totală în ea, insuflând încrederea cumpărătorului; a
doua – cunoaşterea pieţei, ofertelor similare, construirea propriei oferte imbatabil şi infailibil;
a treia – atacarea permanentă a pieţei, a cumpărătorului, surprinderea acestuia, lupta cu
mijloace noi; a patra – fundamentarea acţiunilor numai pe resursele proprii, învăţând să nu
oboseşti şi să nu cedezi. În domeniul ofertării forţei de muncă aplicarea tehnicilor gherilla
asigură un indice de angajare cu 20% mai mare faţă de tehnicile clasice şi un câştig cu
minimum 8% mai mare în cadrul aceluiaşi job. Un astfel de modul la finalizarea programelor
de calificare constituie unica modalitate ca investiţia să fie ofertată competitiv, la adevărata sa
valoare, cu încrederea şi combativitatea care asigură succesul.

În partea a IV-a a lucrării am încercat să formulez concluziile cu privire la problemele şi

soluţiile din sectorul ocupaţional ale tinerilor rromi din Bucureşti. De asemenea am încercat să
concluzionez ideea potrivit căreia măsurile active de ocupare a forţei de muncă ar reprezenta
cheia succesului spre angajarea tinerilor rromi, în general şi a tinerilor rromi, în special.
Prezentarea unor modele de bună practică, ce s-au referit fie la un întreg program
economic, fie la două dintre programele de intervenţie ocupaţională ce au promovat măsurile
active pentru tinerii rromi, s-a vrut a fi un argument pentru iniţierea unei analize mai ample care
să înceapă cu o cercetare şi să se finalizeze cu elaborarea unui program de dezvoltare economică
pentru comunităţile de romi, ţinând cont că situaţia din punct de vedere economic a comunităţilor
de romi necesită o intervenţie în acest sens. S-ar putea concluziona că măsurile active de
ocupare a forţei de muncă reuşesc să reducă diferenţele de natură individuală şi socială ale
tinerilor rromi, să diminueze dezavantajul socio-cultural prezent la majoritatea tinerilor rromi.
Astfel este validată ipoteza studiului de faţă, potrivit căreia măsurile active de ocupare a forţei de
muncă oferă o şansă în plus tinerilor rromi, în scopul evoluţiei acestora pe plan socio-economic.

5
 INTRODUCERE
Revoluţia din 1989 avea să aducă schimbări, vise, speranţe în sufletele şi în minţile
tuturor cetăţenilor României. Minoritatea rromă putea şi ea, de acum să spere că în România se
vor mai recunoaşte oficial şi alte etnii, în afară de cea germană şi maghiară, că va avea şi ea
şansa să se afirme ca etnie şi să îşi dezvolte identitatea de neam. Astfel, în 1990, speranţele s-au
transformat în realitate, rromii fiind recunoscuţi ca minoritate naţională în România. Acest lucru
a presupus câştigarea de către rromi a unor drepturi politice şi civile, însă nu suficiente.
Cu toate că rromii au fost recunoscuţi ca minoritate naţională, aşa cum am putut observa,
indiferent de perioada istorică, în România nu au existat suficiente politici de includere a
problematicii rromilor, în aria politicilor publice, ceea ce a creat în timp, un important decalaj
socio-cultural între populaţia majoritară şi comunitatea de rromi din România. Datorită statusului
social de exclus, grupul de referinţă al rromilor nu este considerat un grup de prestigiu, nu deţine
un capital social pozitiv, nici un capital simbolic bine structurat, drept pentru care membrii
grupului îşi caută canale de fugă spre realizarea de sine în alte grupuri, iar pentru a fi acceptaţi
acolo, le copiază cât mai fidel modelul. Consider, împreună cu Delia Grigore, preşedintele
Centrului Rromilor “Amare Rromentza” că atitudinea şi politica dominantă a societăţii faţă de
rromi a fost cea de “asimilare socio-culturală”, considerându-se că ei pot deveni “civilizaţi”,
numai “dacă devin români”.
În fapt, rromii nu sunt niciodată definiţi, aşa cum sunt, ci mai degrabă sunt percepuţi aşa
cum ar trebui să fie pentru a justifica atitudinile celorlalţi faţă de ei. Aşa cum menţionează şi
Delia Grigore “... cu cât realitatea pierde mai mult în faţa imaginarului, cu atât rromii sunt
receptaţi mai mult în paradigmele ignoranţei care se percepe pe sine ca fiind cunoaştere.
Înstrăinaţi de propriile reprezentări despre lume şi viaţă, rromii se simt, chiar dacă de multe ori
nu la nivel conştient, ci undeva în profunzimea subconştientului, prizonieri ai unei societăţi
deformatoare, în care nu se regăsesc şi care, în loc să îi protejeze, îi respinge şi le înşeală deja
fragilizatul orizont de aşteptare”.
Respingerea şi înşelarea deja fragilizatului orizont de aşteptare s-a produs faţă de rromi şi
dacă ne raportăm la sistemul ocupaţional: după colapsul economic din anii ’80, excluderea
rromilor de pe piaţa muncii s-a generalizat. Internalizată şi de populaţia de rromi, această
practică, asimilată la nivelul politicilor şi discursului public, a declanşat o confruntare tăcută, de
renegociere a statusului, a “contractului social”; după revoluţia din 1989, “o parte importantă a
populaţiei de rromi înfruntă o criză economică extrem de adâncă, cu speranţe foarte scăzute de a
ieşi din ea” (Zamfir, Elena; Zamfir, Cătălin. 1993. p. 7); “rromii şi piaţa muncii ... schimbări
majore de spaime şi incertitudini” (Viorel, Anăstăsoaie; Daniela Tarnovschi. 2001. p. 56);
afirmaţia specialiştilor ANDR “structurile sectoriale ale forţei de muncă din economia
românească, în general, şi a politicilor faţă de rromi în special, exprimă o rămânere în urmă cu
circa 50 de ani faţă de UE (Blaga, Eugen. 2007. p. 8).
Este evident că în România dezechilibrele sistemului ocupaţional din 1980 şi până în
prezent, a lăsat şi încă mai lasă urme adânci asupra etnicilor rromi, mult mai accentuate decât ne
permitem la acest moment să recunoaştem. Datorită acestor dezechilibre, majoritatea rromilor îşi
petrec o mare parte din viaţă fără a avea o ţintă precisă, împotmolindu-se în frustrări, pentru că
nu ştiu nimic despre felul în care ar trebui să abordeze problemele legate de un loc de muncă.
Aşa cum însă pentru a găsi un bob de aur sau un diamant e nevoie să îţi rişti viaţa într-o mină,

6
trebuie un volum deloc neglijabil de muncă pentru ca sectorul ocupaţional să devină în viitor, nu
se ştie când şi cum, organizat, fără decalaje semnificative, aşa cum din păcate, este în prezent.
Lucrarea care stă la baza studiului de faţă s-a născut tocmai din dorinţa de a verifica
nevoile directe ale tinerilor rromi din Bucureşti, mai ales a celor din cartierele mărginaşe, care
resimt cel mai profund decalajele sistemului ocupaţional din România şi reticenţă din partea
angajatorilor, ce vine pe fondul unor stereotipuri adânc înrădăcinate, şi nu în ultimul rând de a
verifica dacă într-adevăr măsurile active de ocupare a forţei de muncă (informare, consiliere,
calificare, job-cluburi şi mediere pe piaţa internă a muncii), reprezintă cheia spre angajare a
tinerilor rromi, în condiţiile în care atitudinea majoritarilor faţă de populaţia rromă în general, şi
faţă de tinerii rromi, în special, este una descurajatoare. În fond, în ceea ce priveşte mentalitatea
angajatorilor faţă de tinerii rromi, indiferent dacă aceştia sunt calificaţi într-o meserie, sau nu,
consider că definitoriu este stereotipul, în majoritatea cazurilor negativ, conducând la respingerea
tinerilor rromi, pe criterii etnice şi nu pe criterii de competenţă.
Respingerea continuuă din partea angajatorilor nu poate conduce decât la stigmatizarea
identităţii rrome, la internalizarea acestui stigmat şi la rejecţia, de multe ori de către rromii înşişi,
a apartenenţei la etnia rromilor.
Sub raport valoric, convingerea clară a autoarei lucrării de faţă este aceea că măsurile
active de ocupare a forţei de muncă reprezintă măsuri clare/soluţii concrete care pot conduce spre
o minimă rezolvare a problemelor tinerilor rromi aflaţi în nevoie. Decât munca la negru, de
preferat este ca tinerii rromi să aibă o calificare, să aibă o bază pe care să o poată prezenta
angajatorului.