Meditaţie pentru cei decedaţi

Rudolf Steiner

Voi, cei care vegheaţi asupra sufletelor

În sferele Cosmosului,
Voi, care ţeseţi substanţa sufletelor
În Cosmos,
Voi, care v-aţi născut din Înţelepciune,
Pentru a acţiona în Iubire,
Care ocrotiţi fiinţa omenească
Ajunsă în starea de suflet,
Spiritelor, priviţi iubirea noastră,
Auziţi rugăciunile noastre,
Care vor să se unească fluviului
Forţelor voastre de ajutorare
Pentru a presimţi mai bine spiritul
Şi a răspândi iubire.
*
Din spirit provine orice existenţă,
În spirit se înrădăcinează orice viaţă,
Spre spirit evoluează toate fiinţele.
*
Să ne îndreptăm către sferele spirituale
Iubirea credincioasă pe care am crescut-o
Pentru a ne uni sufletele noastre cu al lui
......................................................
Tu trebuie să întâlneşti cu iubire gândurile noastre,
Când, din sfera luminoasă unde pluteşti,
Dorinţa ta te-ndreaptă spre sufletele noastre
Pentru a găsi aici ceea ce tu aştepţi de la ele.

Fie ca iubirea noastră, adusă ca jertfă,

Să se unească veşmintelor care de-acum te-nconjoară,
Răcorind ceea ce te arde,
Încălzind ceea ce te îngheaţă.
Ridicat prin iubire,
Străbătut de lumină,
Urcă spre înălţimi.
*
Ceea ce trăieşte în Univers,
Nu există decât creând în sine
Premisele unei noi vieţi.
Sufletul nu cedează morţii
Decât pentru a evolua cu un elan nemuritor
Spre forme de viaţă neîncetat reînnoite
*
Îngeri, Arhangheli, Arhai,
Primesc în urzeala eterului
Destinul ţesut pe Pământ de către
...........................................

Exusia, Dynamis, Kyriotetes,

Încorporează vieţii astrale a Cosmosului
Consecinţele faptelor trăite pe Pământ de către
.............................................................
În sânul tronurilor, Heruvimilor, Serafimilor,
Reînvie, ca o reflectare a naturii lor,
Acţiunea dreaptă împlinită pe Pământ de către
..............................................
(Prima pauză)

Protector al sufletului său, păzitor vigilent,

Fie ca aripa ta să aducă
Iubirea implorândă a sufletelor noastre,
Fiinţei umane care în Sfere
Este dată pazei tale, pentru ca rugăciunile noastre,
Unite puterilor tale,
Să ajute prin iradierea lor
Pe cel care, cu iubire, ele îl caută.
*
Îmi înalţ sufletul către tine,
În lumea spirituală, unde eşti de-acum;
Fie ca iubirea noastră să potolească arsurile,
Fie ca iubirea noastră să-ţi domolească frigul,
Să te pătrundă şi să te însoţească
În timp ce din întunecimile spiritului
Mergi spre lumina spiritului.
*
Fie ca sufletele (meu) noastre să te poată urma
În sferele spirituale,
Să te urmeze cu iubirea care îl umplea pe Pământ,
Când ochii noştri te vedeau încă.
Fie să poată iubirea noastră să fie un balsam
Pentru ceea ce te-ar arde,
Pentru ceea ce te-ar îngheţa;
Fie să poată ea să trăiască în unirea
Pe care n-a putut-o desface trecerea Pragului.
În lumina gândurilor cosmice
Acţionează de-acum sufletul
Care a fost pe Pământ unit cu al nostru.

Fie ca arzătoarea viaţă a inimii mele

Să te atingă ca un suflu
De căldură, acolo unde îţi este frig,
Şi cu răcoare, acolo unde te arde.
Fie ca gândurile noastre să trăiască într-ale tale,
Fie ca gândurile tale să trăiască într-ale noastre.
*
Prin viaţă,
Spiritul nu-şi manifestă decât forţa.
Prin moarte,,
El îşi revelă puterea sa tainică
De a merge către o viaţă mai înaltă,
Străbătând orice moarte,
Pentru a reapărea viu.
*
Îngeri, Arhangheli, Arhai,
Primesc în urzeala eterului
Destinul ţesut pe Pământ de către
.....................................................
Exusiai, Dynamis, Kyriotetes,
Încorporează vieţii astrale a Cosmosului
Consecinţele faptelor trăite pe Pământ de către
........................................
În sânul Tronurilor, Heruvimilor, Serafimilor,
Reînvie ca o reflectare a naturii lor,
Acţiunea creatoare împlinită pe Pământ de către
..................................................
.
 (A doua pauză)

La început era Cuvântul,

Şi Cuvântul era la Dumnezeu,
Şi un Dumnezeu era Cuvântul
El a fost la început la Dumnezeu.
Totul a venit prin El.
Nimic n-a venit decât prin Cuvânt.
În Cuvânt era viaţa,
Şi viaţa era lumina oamenilor.
*
Eu primordial,
Din care totul a venit,
Eu primordial,
La care totul se întoarce,
Eu primordial,
Care trăieşti în mine,
La tine năzuiesc eu.
*
Iubirea inimii se înalţă,
Devine iubire a sufletului;
Căldura care radiază în ea
Devine lumină a spiritului.
Eu pot, prin aceste etape,
Să mă apropii de tine,
Gândind cu tine gândurile spirituale,
Resimţind în tine iubirea universală,
Voind prin tine voinţele divine,
Una fiind cu tine.
Cel mort ne vorbeşte:
În ceea străluceşte de lumină,
Acolo, eu simt acţionând viaţa.
Moartea m-a trezit din somn.
În spirit, eu dormeam.
Eu voi fi
Şi voi face
Ceea ce lumina
Va face să lumineze în mine.
*
La obârşii a fost puterea amintirii.
Puterea amintirii trebuie să devină divină.
O fiinţă divină, asta trebuie să devină puterea amintirii.
Tot ce se naşte în Eu
Trebuie să devină astfel
Să ia naştere prin amintirea
Transformată de către Christos, transfigurată de Dumnezeu.
În ea trebuie să fie viaţă.
În ea, lumina iradiantă,
Ridicându-se din gândirea care-şi aminteşte,
Va lumina întunecimile prezentului.
Întunecimile, aşa cum sunt ele astăzi,
Fie să poată să primească în ele lumina
Amintirii devenită divină!
Cel mort ne vorbeşte:
Am fost unit cu voi,
Rămâneţi uniţi în mine.
Vom vorbi împreună limba vieţii velşnice;
Vom acţiona împreună
Acolo unde faptele au un efect;
Vom urzi în spirit
Acolo unde gândurile omeneşti
Se întreţes în Cuvântul gândurilor veşnice.
*
Îngeri, Arhangheli, Arhai,
Primesc în eterul lumilor
Destinul ţesut pe Pământ de către
.............................................
Exusiai, Dynamis, Kyriotetes,
Încorporează vieţii astrale a Cosmosului,
Consecinţele faptelor trăite pe Pământ de către
.................................................
.
În sânul Tronurilor, Heruvimilor, Serafimilor,
Reînvie, ca o reflectare a naturii lor,
Acţiunea dreaptă împlinită pe Pământ de către
........................................................
.
*