Alegerea motoarelor electrice de actionare

1. Alegerea tipului de motor electric în funcţie de condiţiile concrete de

exploatare
Stabilirea tipului de motor electric necesar realizării unei anumite acţionări se face în
funcţie de condiţiile concrete de exploatare, cunoscute sau prezumate.
1.1. Regimuri şi servicii de funcţionare. Prin regim se înţelege ansamblul valorilor
numerice ale mărimilor electrice şi mecanice care caracterizează funcţionarea unei maşini
electrice. De exemplu, regimul nominal este acea funcţionare a maşinii caracterizată prin
faptul că valorile numerice ale tuturor mărimilor caracteristice coincid cu valorile nominale
fixate (prin proiectare şi construcţie) pentru maşina respectivă.
Prin sennciu se înţelege o succesiune dată de regimuri, cu precizarea duratei de
menţinere a fiecăruia din ele. Un serviciu tip este un serviciu caracterizat printr-o
succesiune normalizată de regimuri specifice. Fixarea serviciilor tip este strâns legată de
problema încălzirii maşinii, adică de regimul său termic. Standardele în vigoare (STAS
1893-85) definesc opt servicii tip în funcţionare a maşinilor electrice.
• Serviciul S1 - Serviciul continuu
Durata de funcţionare este suficient de mare, astfel încât echilibrul termic este atins
după (funcţionare > (3÷4), constante termice de timp.

Fig. 1. Serviciul de funcţionare S1;.

• Serviciul S2 - Serviciul de scurtă durată

Timpul de funcţionare este mic, astfel încât nu se ajunge la un echilibru termic, dar
urmează o pauză suficient de mare, permiţându-i maşinii să se răcească complet. Timpul
de funcţionare este normat la 10, 30, 60 sau 90 minute. Acest serviciu tip de funcţionare
este întâlnit mai ales în cazul aplicaţiilor electrocasnice.

1
 Fig. 2. Serviciul de funcţionare S2.

• Serviciul S3 - Serviciul intermitent periodic

Acest serviciu tip presupune existenţa unei succesiuni de cicluri identice. Curentul de
pornire nu produce încălziri excesive.

Fig. 3. Serviciul de funcţionare S3.

Căldura degajată la pornire este de aproximativ 10% din căldura degajată pe parcursul
unui ciclu de funcţionare. Perioada standardizata a ciclului este de 10 minute, iar durata de
funcţionare este de 15, 25,40 sau 60% din aceasta.
• Serviciul S4 - Serviciul intermitent periodic cu durată de pornire
Ciclul de funcţionare este compus dintr-un timp de pornire important, unul de funcţionare în
regim constant şi un timp de pauză.
Cantitatea de căldură degajată în cursul pornirii depăşeşte 10% din cantitatea degajării pe
durata unui ciclu complet. Perioada tipică a unui ciclu este de 10 minute, iar cea de
funcţionare poate fi de 15, 25, 40 sau 60% din perioada ciclului.
• Serviciul S5 - Serviciul intermitent periodic cu durată de pornire şi frânare electrică
Faţă de serviciul tip S4, în acest caz, perioada de funcţionare se termină printr-un regim de
frânare electrică, pe durata căruia apare o degajare suplimentară de căldură.
• Serviciul S6 - Serviciul neîntrerupt cu sarcină intermitentă periodică
Ciclul de lucru conţine un timp de funcţionare în sarcină şi un altul de mers în gol. Între cele
două momente de lucru în sarcină, maşina nu are timpul necesar de a se răci complet.
• Serviciul S7 -Serviciul neîntrerupt cu durate de pornire şi frânare electrică periodice
2
Faţă de serviciul tip S5, în acest caz nu există perioade de repaus. Duratele de funcţionare
sunt aceleaşi ca la serviciul S4.
• Serviciul S8 - Serviciul neîntrerupt cu modificarea periodică a vitezei
Trecerea în funcţionare de la o viteză la o altă viteză se face trecând printr-un regim de
frânare electrică sau de ambalare.
1.2. Condiţiile de mediu, care se referă la un întreg ansamblu de factori:
altitudinea locului de montare, în mod obişnuit la maximum 1000 m deasupra nivelului
mării; temperatura mediului ambiant, considerată în mod normal a nu depăşi +40°C, la
răcirea cu aer sau gaz, şi +25 C, la răcirea cu apă a motorului;
- natura mediului ambiant, care impune gradul de protecţie a maşinii.
Gradele normale de protecţie pentru maşinile şi transformatoarele electrice cuprind:
protecţia operatorului contra atingerii părţilor interioare aflate sub tensiune sau în mişcare şi
protecţia împotriva corpurilor solide străine; protecţia contra pătrunderii apei.
Combinând cele două tipuri de protecţie se pot obţine mai multe protecţii diferite, dar
nu toate au utilitate practică. Se recomandă numai utilizarea unor anumite grade de
protecţie pentru maşini electrice rotative şi pentru transformatoare (tabelul 1).

Grade normale de protecţie contra atingerii şi pătrunderii corpurilor străine şi a

apei
(tabelul.1)
Prima A doua cifră caracteristică
cifră
caracte-
0 1 2 3 4 5 6 7 8
ristică
Simbolul gradului de protecţie

0 IPOO - - - - - - _
1 TP 10 IP 11 IP 12 „ - - - _ -
2 1P20 IP21 IP22 IP23 - - — - —
3 IP30 Ip 31 IP32 IP33 IP34 — - — —
4 IP40 IP41 IP42 1P43 IP44 - - - —
5 IP50 - - - IP54 IP55 IP56 — —
6 1P60 - - - - 165 TP66 IP67 IP68
Protecţiile speciale vizează îndeosebi protecţia antiexplozivă şi pe cea
antigrizutoasă.

1.3. Caracteristicile funcţionale ale maşinii de lucru antrenate de motor şi ale

3
procesului tehnologic condus, printre care:
- domeniul de reglare a turaţiei;
- valoarea cuplului de pornire, Mp;
- caracteristicile proceselor dinamice ale acţionării: pornirea, frânarea,
oprirea, inversarea sensului de rotaţie;
- satisfacerea condiţiilor de stabilitate statică şi dinamică în funcţionare;
- poziţia de funcţionare.
1.4. Natura curentului, valoarea şi frecvenţa tensiunii de alimentare
1.5. Condiţiile economice de investiţie şi exploatare
În ceea ce priveşte natura sursei de alimentare se fac umiătoarele precizări:
- alimentarea în ca. trifazat este de preferat în majoritatea acţionărilor fixe,
deoarece se bazează pe utilizarea motoarelor asincrone normale, care sunt
ieftine, de construcţie robustă, simple şi eficiente în exploatare;
- alimentarea în ca. monofazat este recomandată în domeniul acţionărilor
de mică putere, în general sub 1 kW;
- alimentarea în cc este utilizată mai ales în tracţiunea electrică şi în acele
acţionări care impun un reglaj al turaţiei în limite foarte largi.
2. Alegerea puterii nominale a motoarelor electrice
Alegerea puterii nominale a motorului electric de acţionare se face în principal în
funcţie de regimul termic la care este supus în timpul funcţionării.
Materialele utilizate au diferite limite din punct de vedere termic Cele mai importante
sunt materialele izolante, care determină clasa de izolaţie a maşinii.
Clasa de izolaţie este folosita pentru caracteristica materialelor izolante, care au
aceeaşi temperatură maximă admisibilă. Există şapte clase de izolaţie notate cu Y, A, E, B,
F, H şi C. Temperaturile şi materialele corespunzătoare sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2.

Tempe Materialul utilizat Clasa de

-ratura izolaţie
90°C
admisi bumbac, mătase, hârtie - neimpregnate Y
105°C bumbac, celofibră, mătase - impregnate A
120°C pelicule organice, sintetice E
130°C materiale pe bază de mică, fibră de sticlă, azbest - cu lianţi organici şi B
compounduri de impregnare
155°C aceleaşi materiale ca la clasa B, dar de calitate superioară F
180°C materiale pe bază de mică, fibră de sticlă, azbest -cu lianţi siliconici H
peste porţelan, cuarţ, sticlă C
180°C

4
 Cele mai utilizate ciase de izolaţie sunt A, E, B, F, iar mai recent H.
Principalele cauze ale pierderilor de putere ce apar în cazul maşinilor electrice sunt:
-pierderile Joule: pierderile termice din înfăşurări, cabluri, contacte;
-pierderile la perii: pierderi aproximativ constante, dar care depind de
natura materialului din care sunt realizate periile şi inelele colectoare;
-pierderile de frecare şi ventilaţie sunt de natură mecanică;
-pierderile în fier care sunt pierderi prin curenţii turbionari şi cele datorate
fenomenului de histerezis. Ele sunt determinate de diferite proprietăţi de material şi depind
de amplitudinea şi frecvenţa câmpului magnetic;
-pierderi suplimentare care reprezintă în general un procent de circa
0,5-1 % din puterea nominală a maşinii şi sunt considerate aproximativ
constante, indiferent de regimul de lucru. Ele se datorează nesimetriilor electrice
şi constructive ale maşinii.
Principalele mărimi care influenţează aceste pierderi sunt: viteza, cuplul de sarcină,
precum şi valorile efective ale curentului şi tensiunii.
Temperatura de referinţă faţă de care se calculează temperatura de lucru a maşinii,
numită temperatura mediului ambiant, notată şi cu θ max are valoarea de 40°C.
Spre exemplificare, se consideră cazul funcţionării în regim de durată cu sarcină
constantă (serviciul tip S1), funcţionare caracteristică unui mare număr de instalaţii
industriale, cum sunt ventilatoarele, pompele centrifuge şi numeroase tipuri de maşini-
unelte.
Se determina mai întâi puterea necesară motorului, ca produs între valorile maxime
de regim ale cuplului util la arbore şi turaţiei, după care se alege din cataloage motorul cu
puterea nominală egală sau imediat superioară valorii astfel calculate. în mod evident,
verificarea termică nu mai este necesară în acest caz, în ciuda faptului că la pornire
pierderile de putere vor fi ceva mai mari decât în sarcina nominală, datorită duratei foarte
mici a acestui proces tranzitoriu în comparaţie cu constanta de timp termică a maşinii.
Dacă temperatura mediului ambiant se abate mult (în orice sens) de la valoarea
maximă de 40°C, se recomandă efectuarea unui calcul de corecţie a puterii….