APARATE DE INDUCŢIE – CONTOARE DE INDUCŢIE

 
Aparatele de inducţie au la baza funcţionării obţinerea unui cuplu activ creat de
interacţiunea dintre fluxurile magnetice produse de una sau mai multe bobine fixe şi curenţii
induşi de aceste fluxuri în piesele echipajului mobil.

     

                      
 
Figura 1. Elemente componente ale dispozitivului de inducţie: 
U – miez feromagnetic al bobinei de tensiune; I – miez feromagnetic al bobinei de curent;
C – piesă contrapol; D – disc aluminiu;  ΦaU – flux activ de tensiune;  ΦiU – flux inactiv de
tensiune; ΦaI – flux activ de curent; ΦiI – flux inactiv de curent.

 
 Figura 2.  Căile curenţilor induşi în discul de aluminiu de fluxurile ΦaU şi ΦaI.
 
 În figura 2 sunt redate căile curenţilor II,şi IU  induşi de fluxurile bobinelor de curent şi
bobinei de tensiune ΦI şi ΦU.
 
Discul de aluminiu se va roti datorită interacţiunii dintre câmpurile magnetice ΦaU, ΦaI şi
curenţii induşi IU, II.
Electromagnetul de curent se va monta în serie cu circuitul de măsură fiind parcurs de
curentul I ce trece prin consumator. Acest curent produce fluxul ΦI, flux care străbate discul de
aluminiu de două ori în sensuri contrare (ΦaI; - ΦaI).
Electromagnetul de tensiune, montat în paralel cu consumatorul, va fi străbătut de
curentul IU, proporţional cu tensiunea de alimentare U. Curentul IU va da naştere la un flux ΦU,
care străbate discul de aluminiu o singură dată.
Fluxurile ΦaU şi ΦaI  vor induce curenţii IU şi II în discul de aluminiu.
Cuplul activ creat din interacţiunea dintre curenţii induşi şi fluxuri va fi proporţional cu:
  (1)
În practică dispozitivul de inducţie este utilizat pentru măsurarea energie electrice
consumate de un receptor (fig.3).
 

       
 
 
Figura 3. Contor monofazat de energie activă.
 
Cum se doreşte a se contabiliza consumul de energie activă, dispozitivul de inducţie este
conceput ca să  se obţină un cuplu activ proporţional cu puterea activă  .
Astfel, bobina de curent, va produce un flux ΦI  proporţional şi în fază cu curentul I ce trec
prin consumator. Bobina de tensiune va produce un flux ΦUproporţional cu tensiunea U,de la

bornele consumatorului, şi defazat cu   faţă de U.  În aceste condiţii unghiul   

este: 

Ecuaţia (1) va putea fi scrisă astfel:  

 Contorul de energie are în compunerea sa, pe lângă cele două bobine de tensiune şi
curent, un magnet permanent care are rolul de a crea cuplul de frânare. La echilibru acest
cuplu de frânare va fi egal cu cuplul activ Ma.

 Figura 3. Magnet permanent.

 
Cuplul de frânare Mf va fi proporţional cu viteza de rotaţie n a discului de
aluminiu: 
În concluzie: kP = K2n 
Turaţia discului va depinde de puterea activă consumată: n  = K3P
Se cunoaşte, de la fizică, că energia este proporţională cu puterea consumată într-o
perioadă de timp.
Numărul total de rotaţii efectuate de discul de aluminiu va fi proporţional cu suma

energiilor consumate în acel interval de timp, adică:  N = K3W. De unde: .

C este constanta reală a contorului. În tehnică se foloseşte Cn, care are denumirea de
constanta contorului.

Această constantă are expresia: 

Toate contoarele de energie au înscrise, pe carcasa aparatului, constanta Cn.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Figura 4. Cotor monofazat de energie activă. Elemente componente: 1 – bobină de

tensiune;      2 – bobină de curent;  3 – disc de aluminiu;  4 – ax; 5 – magnet permanent
(dispozitiv de producere a cuplului antagonist);  6 – dispozitiv de producere a cuplului de
compensare;           7 – mecanism integrator; 8 – borne de acces;  9 – carcasa aparatului.
 
În figura 5 este redată schema electrică de montare a contorului în circuitul de măsurat.
 
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Figura 5. Schema electrică de montare a contorului monofazat.