PASTILA CONTRA SI-MPOTRIVA

(pastila de seara)

Este cam ora 23.00 si incerc sa ma indrept spre casa venind de la o intalnire
amicala. Pe trotuarele Tiglinelor, mandre cohorte de tineri galagiosi: ei ca
niste killer-i iar ele ca niste foto-modele.
In statia de maxi-taxi, inafara de subsemnatul, mai asteapta o fatuca de cam
16 ani. Are ceva picioare, nu lungi insa e bine ca are si picioare atasate unui
corp putin cam prea voluminos pentru varsta ei. Shaorma si alte
mecdonaldtzuri reprezinta, pe langa multe alte rele, inca un refugiu spre o
falsa democratie visata si ras-visata de catre noi batranii, visuri referitoare la
venirea americanilor ce trebuiau sa ne salveze din gulagul nostru de
provincie est-europeana sovietizata, inca de dupa al doilea razboi mondial.
Nu am reusit sa ma adaptez acestei aptitudini democratice (desigur la cea
culinar-carnivora de strada, ma refer). Ce inseamna sa fii tanar si sa prinzi
repede negativele, mult mai repede decat pozitivele care cine stie pe unde s-
or ascunde ca tare mai “e grele de gasit” !
Vine si masinuta (cascarabeta moldoveneasca) si dupa ce se culiseaza usa si
coboara vreo doi cu doua, ii ofer elegant intaietate domnisoarei desi
diferenta de varsta intre noi doi este mai bine de 40 de ani.
Domnisoara insfaca din zbor invitatia mea fara nici cel mai firav semn de
multumire (defapt fara sa arunce vreo privire, macar una din laterala, cu
reverul ei tenismenic) si se aseaza pe singurul scaun neocupat ce se afla
chiar in spatele soferului.
Cum loc era in fata ei mai lung decat ii erau picioarele, se intinde precum ar
face-o pe canapeaua din sufragerie mamei ei (…de fata !) adica mai mult cu
spatele pe orizontala scaunului, labartindu-si trupusorul ei suavizat de
colesterol, intr-o atitudine relaxanta de seara in fata televizorului. In
intinderile ei si numai ale ei, in toate directiile posibile, imi da si un cot
sanatos precum stateam eu in picioarele mele mai scurte ca ale fetelor (poate
asta o fi fost si motivul cotului) si fara sa-si ceara nici o scuza imi intinde ,
orizontala de ea, un leu si 50 de bani spre “a-i da desigur soferului”, m-am
autosugerat, deoarece fatuca nu a scos nici un cuvant. Ei dracie, nu cumva or
fi banutii ca isi ceara scuze cumva cu privire la cotul ei ramas prin coapsa
mea…hehehe? Imi revin din gandul aiuristic si dau banii soferului
bineinteles si pe ai ei si pe ai mei si astept biletele. Nici o miscare. Asa o fi
moda in Galati? Bani necontabilizati pe fatza, pe fatzada noptii ?! Oare
orasul are si Primarie cu tot cu Primar ?! Cum or dormi ei toti acum?
La prima statie un voinic, mai voinic decat mine, cu burta mandra la cei 25
de ani ai lui, cu o ceafa lata si innobi-lata de doua cute seboreice, precum ale
unui “Shar Pei” de viata noua, un cap precum o mega-gulie sclipitoare
crescuta in solarii turcesti si apoi rasa de frunze cu un “Gillette M3 –
Power”, neavand destul loc sa coboare imi da si el un ghiont in coaste
(barbatesc de data asta), tot pe mutzeste si se arunca gafaind pe usa in
noaptea de afara, spre cine stie ce shaorme ori alte sandvishuletze pline de
maionezele artificiale ale democratiei.
Mi-ajung lectiile, mi-ajung coatele, la urmatoarea statie cobor si o iau pe jos
inspre casa.
Pe drum alte cohorte tinere si zglobii de seral, ce ziua stau la umbra
laptopurilor iar noaptea ies sa se bronzeze la lumina educatiei artificiale
oferite de edilii cetatii.
Noapte buna, tineret, mandria tarii !
Noapte buna edili si educatori !

E1