Jurnal de armata

Capitolul 1

27 septembrie

Usa se inchide trantita in urma mea si zgomotul yalei imi insoteteste pasii coborand scarile
blocului.Lacrimile imi curg siroaie pe obraji si ma grabesc sa ies din bloc de rusine sa nu ma vada
careva, desi la 9 seara nu prea mai e nimeni in jur.Aerul de afara e cald si plopii din fatza blocului isi
falfaie frunzele incet...vreau sa ma departez mai repede de locul asta care in ultimii ani mi-a adus prea
multa teroare fizica si psihica.Ma cam impiedica valiza de lemn, o cutie paralelipipedica,vopsita-n gri
deschis si cu un mic lacat sub maner, pe care o tarasc dupa mine.Incerc sa-mi trag sufletul si nasul si sa
nu ma mai gandesc la cretina de maica-mea, care a gasit o modalitate misto de a-si lua ramas
bun:cateva palme peste fatza si pumni pe spatele meu...nu mi-am cumparat modelul de ciorapi pe care
il vroia ea...

Trag aer in piept si o pornesc mai departe, pe langa cantina partidului si pe sub balconul primei iubiri-
Monica...lumina e aprinsa si ma intreb oare ce-o face don maior Petrescu la ora asta...fata i-e plecata de
2 saptamani la facultate la Craiova...mi-aduc aminte de cheful de acum 3 saptamani de ziua ei si
zambesc amar:Melania n-a putut veni...ea n-a scapat anul asta de teroare...

Al batran al lui Emil e in curte, incalzeste motorul...la lumina becului din curte ma vede plans si cu
ochii rosii, iese din masina si ma ia in brate:
-Lasa Aline ca 9 luni trec uite-asa!o sa vezi tu...

Saracu'..crede el ca d-aia am pisat ochii...Emil e gata si el si rade...harmalaie mare...ma-sa incepe sa

scanceasca si sa-l ia in brate, sor-sa ma pupa...Facem cu mana dand coltul in vechea dacia rosie care ne
poarta spre Piatra Olt de unde vom lua trenul.Las in urma grijile si orasul asta pe care-l iubesc si urasc
in acelasi timp si ma duc spre alte lumi:plecam in armata...

28 septembrie

Suntem cheauni de somn dupa 10 ore de mers cu trenurile si ne tot chioram din autobuz dupa 01719-
noua resedinta pentru urmatoarele 9 luni.Debarcam la fo' 300 de metri de ea si ne minunam ca e chiar
la marginea Devei, intre blocuri cu 4 etaje...nu arata a bau-bau...e plin de lume in jur..masini...cetateni
catre serviciu...Trecem pe langa gardul inalt de beton cu modele si la primul colt, unu' de garda, cu un
AKM in spinare, ne priveste ranjind...ii facem si noi cu ochiul si ne alaturam mai multora care cara
valize, ingrosand sirul celor ce intra pe poarta unitatii:

-Welcome to the pleasure dome! zice unu inalt si blond, scotocind pare-se prin memoriile lui dupa
Frankie goes to Hollywood si tarand cu usurintza valiza dupa el.

Radem si trecem de poarta de metal pe rotile si care casca in spate o alee lunga, asfaltata.La intrare, in
stanga, corpul de garda il are-n usa pe unu sfrijit cu o pusca pe umar, tinuta cu patul in palma...sta batz
si doar ochii lui ne insotesc in lungul aleii marginite de santuri curate...iar mi s-a parut ca vad ranjetu
'ala...

Nici un chistoc nicaieri...curat ca-ntr-o batatura inainte sa vina popa...dungi albe proaspete delimiteaza
peste tot carari asfaltate pe care rar trec alti sfrijiti in uniforme de culoarea mustarului...stau hainele
alea pe ei ca pe gard si centurile atarna stramb...catziva sunt pe la ferestrele cladirii cu 2 etaje din
dreapta noastra...se uita la noi si comenteaza..n-auzim nimik...ne taram mai departe ca niste melci
obositi in soarele diminetzii...in spatele cladirii se deschide un platou betonat cat juma' de teren de
fotbal, strajuit pe stanga de niste stejari imensi...in dreapta o zona cu nisip si tot felul de fiare de care
stau agatzate lantzuri, franghii...anvelope...mai incolo un gard de sarma delimiteaza o zona cu
varza...mult inainte alte cladiri mai mci si un parc auto cu niste hangare...peste tot alei inguste, curate si
liniate cu alb...Niste unii-subofiteri-trec pe langa noi discutand si nu ne baga in seama.Pare ca nimeni
nu ne da atentie...asta e bine...Ne simtim oarecum la largul nostru si ne mai intalnim cu catziva
olteni...Horatiu, Ciprian, Spanu:
-Baaaaaaahaaaa...ce facurati baaaa?ne intampina Horia...in ce vagon ati fost?blabla...ne adunam pe
bisericute...stam pe valize si vorbim tampenii...din cand in cand ne oprim si privim in jur la
ceilalti...auzim mult grai ardelenesc...pe unii chiar ne chinuim sa-i intelegem...de unde dracu' or fi de
vorbesc asa?Maramu'?

Platoul e mare, dar deja un sfert din el s-a umplut cu noii veniti si valizele lor.Adunatura de scapati de
la inec..ii privesc si ma imaginez printre ei pe plaja pe care o gasiram toti in toamna asta – salvare dupa
ce am inotat prin cacat o vara intreaga...Majoritatea sunt veseli si fac misto de te miri ce...cate unul
priveste-n gol asezat pe valiza...o fi oboseala sau altceva?nu ma mai gandesc...e cald si soare si imi dau
sacoul jos...stau in camasa...e camasa cu dungulite de la banchet...ma gandesc la Melania...ce-o face
acum?

-Atentiuneeeeeeeeee!

Un racnet venit de pe alee ne face sa ne intoarcem mirati capetele...doar capetele...corpurile raman in

aceeasi pozitie pironite pe valize..catziva comenteaza scurt:ce-are ala ba?In stanga mea, un copil dintre
cei cu privirea pierduta, zice incet:
-No, hai ca-ncepe!

-Putoilor...!urla in continuare unu' mic, bine facut, la fo 50 de ani, venind de pe aleea pricipala...epoleti
cu 3 stele mari..ce-o fi asta?
-Cand auziti comanda va ridicati in picioare, lasati totu' si va intoarceti cu fatza la cadru' militar!S-a-
nteles mah?Ma gandesc ca asa ar trebui sa arate ca forma mos craciun...
Ne foim un pic pe valize si nu stim ce sa zicem...
-Baaaa..io cu cine vorbesc?N-auziti sa va sculati cand vorbesc cu voi?...ne sculam fara chef si ne
intoarcem cu fata la el...trece printre noi si ia pozitie in mijlocul platoului, carcanat si cu mainile la
spate...e caraghios si unii in spate rad...

-Culcaaaaaaaaaat!
Catziva se pun pe burta la misto...majoritatea ramanem in picioare...auzisem ca asta e comanda la
ordinea zilei p-aci...da nu stiam cum se executa...

-Jos mah!Pe burta putoilor, nu se aude?..

vine vijelios catre noi mosu asta carunt si incruntat.Ne basculam unii peste altii, dar rasetele nu se
opresc...Drepti!Drepti bah, n-auziti?ne ridicam trantind valize...Acum culcat!ne trantim iar..ne tine asa
fo 5 minute...s-a ridicat prafu-n jur si multimea pestritza s-a latzit in stanga si-n dreapta sa avem loc de
tavalit...Drepti!drepti mah...ne ridicam tinandu-ne unii de altii...al dracu mos...camasa mi-e plina de
praf si sudoare..comentariile si rasetele au incetat...Culcaaaaat!ii vad cizmele negre, lucioase, inalte
pana la genunchi trecand pe la botul meu...la panataloni are vipusca rosie...ce dracu o fi bou' asta?

-Bai putoilor...s-a zis cu boieritul, mah.Sunteti pe mana statului...sa serviti patria mah!Drrreeeepti!al
dracu ce-i place sa urle,,,,mai ales r-ul ala...de unde o scote tunetul ala de voce la varsta asta?

Ne tine un kkt de teorie cu partidul, patria si ce face ceausescu pentru noi..ne da haine...mancare..chiar
si bani...noi trebuie sa invatam...sa devenim elita...ofiteri..ca d-aia luaram la facultate...Soarele e deja
sus de tot si ne bate in cap...norocul alora de pe langa stejari...mi-e o foame de vad stele verzi...dinspre
cladire vine miros de mancare...imi aminteste de camin...la cantina liceului mirosea mai bine decat
aici...da' tot foame mi-e...boul ala nu mai termina cu teoria si doar unu' la fel de mic, da mai gras,
aproape rotund, il face sa o mai lungeasca doar 5 minute...apoi mos craciunul il introduce:

-Maiorul Lintitza, comandantul companiei TR pe care o s-o formati voi...se spune sa traiti!sa v-aud!:

murmuram ceva acolo...gogosarul pare sa nu fie deranjat de bolboroseala noastra si incepe sa ne dea
indicatii cum sa ne aranjam pe judete...mos craciun pleaca intr-ale lui si rasuflam usuratzi..Lintitza asta
pare de treaba..nu urla deloc..ne tot invarte si ne aseaza p-acolo pana formeaza vreo 4 grupe mari, pe
zone..moldova, oltenia,,ardeal...banat...Cred ca suntem fo 100 de bucati...ne incoloneaza si primim
ordine sa desfacem un morman de cateva tone de paturi de fier cu arcuri..alea-s ruginite si
strambe..incalcite in gramada aia si putin trece pana incepe sa ne dea sangele pe maini de la zgarieturi
si lovituri cu fiarele alea turbate...reusim sa scoatem fo 90 de bucati si le caram in doua dormitoare la
etajul 1...dupa vreo 3 ore suntem epuizati...urmeaza montarea suprapusa si saltelele si lenjeria de
pat...primim 2 cearceafuri, o fatza de perna, o perna si 2 paturi albastre aspre...ca de spital... Unu inalt,
cu epoleti de ofiter, slab la trup si cu un sobolan de mustatza sub nas, vorbind peltic ne anunta ca
mancare azi nu!mancati ce v-ati adus de acasa!
N-am adus nimic...ne adunam inca o data pe bisericutze si incropim cate ceva...nu ne ajunge nici pe o
masea...dar uitam de oboseala si apucam sa ne intindem un pic pe saltelele alea cam jegoase..unele au
pete ciudate pe ele...mai mici sau mai mari...catzi s-or fi pisat pe ei in somn mah?zice Spanu si radem
iar...

Suntetm tarati pe platou din nou si dup-amiaza trece cu imparteala pe plutoane...ne amesteca dupa zone
si inaltime..ai mai inalti sunt pusi comandanti de grupa...3 grupe-ntr-un pluton...Ciprian e sef de grupa
si de pluton in acelasi timp...bine ca macar am unu' din Slatina in pluton cu mine...Emil e cu Spanu in
plutonul 1...Horatiu n-are pe nimeni, da' e sef de grupa in 5...ne pun sa semnam nu-sh ce dracu acte cu
pozitia in grupa si pluton..niste scheme ciudate...nu-mi bat capul...

S-a lasat seara...e racoare...In blocurile din jur se aprind luminile..copii se joaca dincolo de gard..le
auzim doar vocile..nu-i vedem, dar ne face bine sa stim ca suntem aproape de lumea de care ne-am rupt
ieri...Se aduna toata unitatea pe platou...trupetii-cei ce fac 18 luni-si cadrele ramase pentru raportul de
seara...Pe undeva pe la corpul de garda tipa o tompeta..ni se explica:ala e sunetul pentru adunarea pe
platou...bagam la cap.

Ne numara ca pe oi...urla comenzi pe care nu le intelegem si ne imprastiem aiurea catre dormitoare,

dupa trupetii care pleaca ordonat pe plutoane la somn.Avem o jumatate de ora sa ne foim si apoi ni se
stinge lumina...ramane doar un bec chior-lumina de veghe si unul din noi de planton, habar-n-am cum
l-au ales...adormim rupti de oboseala si foame...Inainte de a cadea in abis, aud pe unu, spre usa:AMR
209 bre!

29 septembrie

Usa de la dormitor se da in laturi , trantita, si Necushu, locotenentul major, ala cu sobolanul sub nas,
urla apucat de streche:Desteptareeeeeeeeeea!Fosgaim incet sub paturi, ochi carpiti si fete schimonosite
de somn...majoritatea nu intelegem nimic si ala urla in continuare:Nu s-audeeee?Jos ca va ia mama
dracului!Ie-te ba la ei!Am zis desteptarea!

Ne msicam ceva mai repede de sub paturile alea, speriatzi de gura sobolanului...unii din paturile
suprapuse cad direct in capul celor de jos...injuraturi, icnete...sobolanul trece printre noi si ne zoreste la
spalator...unii n-apuca sa-si ia papucii, merg desculti pe cimentul din dormitor si prin apa de la baie
care stropeste din cele 8 chiuvete, cate 4 fatza- fatza...Ne spalam cum putem, inghesuiti cate 2 pe
chiuveta, pe fatza, pe piept, sub brate...n-apuc sa pun pasta pe periutza ca zbiara in usa
spalatorului...,,Plutonul 3 in dormitor, plutonul 4 la spalator!Va miscati ca niste curve!Mai repede!

Buimaceala totala, nu stim ce avem de facut...totul se prinde din zbor..si trebuie tinut minte...Avem
exact 30 de minute sa ne spalam, sa ne imbracam, sa maturam si sa spalam dormitorul lung de 15 metri
si lat de 5, sa lustruim apoi podeaua, sa ne incolonam si sa ajungem la masa...nu prea reusim azi
asta...Afara e intuneric bezna si destul de frig...coboram alandala scarile pana la parter si apoi la subsol
unde e cantina...un miros de varza ne muta nasurile, miroase oribil...ne incolonam pe un culoar facut de
peretele din dreapta si o bara de fier la stanga ce ne tine cate unu pe rand...apoi facem in unghi drept la
stanga dupa ce un sfrijit ne inmaneaza un sfert de paine neagra si veche...dam de un fel de impinge-tava
unde troneaza farfurii de inox cu niste varza fiarta pe jumatate si cani de inox cu un lichid care numai
ceai nu e..le luam si ne asezam la mesele imbracate-n carpe albe cu gauri mici peste tot...majoritatea se
uita la nenorocirea aia de mancare si nu se ating de ea...bem incet ceiaul ala infect si molfaim coltul de
paine...depresie totala...trec vreo 15 minute asa si deja cei de la trupa incep sa ne ia locul pe culoarul
foamei...sunt veseli si rad...manaca tot ce primesc...ne sculam de la mese sa le facem loc de gura
sobolanului care urla ordine din capul usii...tre sa mergem din nou in dormitor sa petrecem inca 20 de
minute inainte sa iesim pe platou...timp in care ar trebui sa verificam armamentul si sa ne inhamam cu
el....da' d-ala n-avem...se aude ca maine ni-l prezinta...Depresia de la sala de mese isca scandal in
plutonul 1...unii vor sa intre in dormitor sa caute prin valize ceva de mnacare...cei care au facut curat
mai devreme nu-i lasa....iese cu injuraturi...

Gornistul suna adunarea pe platou si pentru prima data, in lumina din zori, vedem cati suntem:vreo 130
de teristi si 300 de trupeti...platoul e plin cu doua gramezi ;una mustar si alta pestrita-noi... e
racoare...majoritatea suntem in tricou sau camasa si tremuram...Se mai formeaza o gramada-cea de
cadre, mult in dreapta noastra, dupa trupeti...Sunt pe randul din mijloc al plutonului, al 5-lea din fatza-n
spate...in urma mea e unu' din Craiova, Radu, pui de tzigan elevat..s-amprietenit cu cel din fatza mea,
Costel din Slobozia...astuia nu-i tace gura deloc si vorbeste foarte repede..aproape ca nu-l
inteleg..incerc sa ma bag si eu in vorba, dar murmurul din dreapta scade brusc si trupetii iau pozitie de
drepti...pe aleea cu stejari se apropie 2 cadre...dupa cum pasesc se pare ca-s in functii mari...al mai inalt
face brusc dreapta si trece spre grupul de cadre, celalat ramane in mjlocul platoului pana nu mai misca
nimeni, maturand cu privirea adunatura...
-Buna dimineatza!zice si imediat aia din dreapta raspund urland:Sa traiti toarshe comandant!Tacem, ca
nu stim sa urlam si noi ca ei...o sa invatzam in mai putin de 2 zile...
E d-abia a doua zi si ma simt separat de ceilalti prieteni din Slatina...fiecare pluton e ca o gramada de
pui ametiti care nu stiu ce sa faca, dar stau la distanta de celeleate plutoane ca avem diverse sarcini de
indeplinit...ne-au venit si clostile-locotenentii...Al nostru e unu uscat rau..cred ca n-are mai mult de 55
de kile...ii mai da putina prestantza sapca aia de pe cap, diagonala prinsa la curea si port-hartul de piele,
ce-i flencane pe sold.Plish il cheama...de prin Hatzeg...n-are mai mult de 5 ani peste noi... Vorbeste
gros si apasat si incepe sa ne invete diverse comenzi..

-Leilor!ascultati la mine ca nu vorbesc de doua ori!

Misto ca nu prea avem timp, trebuie sa intram in posesia armamentului...nimeni n-are nici un plan,
totul se face aiurea, in functie de cum vine echipamentul, ce I se mai nazare vreunui cadru ca trebuie
semnata vreo hartie sau adunarea pentru masa-gustarea de dimineatza:marmelada cu biscuti-cate 2 de
fiecare si un cub din pasta aia amorfa cu gust de prune...halim repede si mai primdem 2 ore de ,, drepti,
pe loc repaos, sa traiti, atentiune, asculta comanda la mine si alte cacaturi d-astea...e tensiune in aer si
nu ne slabeste de loc locotenentul...repetam ca niste imbecili aceleasi miscari pana la enervare..nu ies
bine deloc...
Ordin sa mergem sa descarcam niste lazi cu armament...mergem...ce sa facem..cred ca sunt cate 20 de
AKM-uri in fiecare lada si tre sa le caram pretz de cateva sute de metri..2 la lada..manerele sunt facute
din fier-beton de 6..ne taie palmele..la fiecare 5 metri lasam lada verde de 70 de kile jos...unu' de la
intendentza ne zoreste de la spate sa nu le lasam...e mic de statura si foarte slab..cu mustatza ,
bineninteles, se pare ca e la moda p-aci...se tot maimutzareste pe langa noi si-i punem direct
porecla:soricarul.

Ne indoim de spate pretz de o juma de ora cu 7 lazi si 2 kilometri facuti de la magaziile de armament
pana la platou...acolo au facut un fel de careu unde urmeaza sa ne luam in primire cate un pistol
mitraliera si 3 incarcatoare...goale, bineinteles

-Ba da' gloante cand ne dau?al de-a intrebat e Savetzchi...un copil cu ochi albastri, piele alb-spalacita si
pistrui..parca e un motan zambaretz...
-Nu primesti, fraiere, ca te-mpusti!asta e ,,batranul,, plutonului...are fo 25 de ani si a ,,fentat,, armata
pana acu cu ajutorul lu' tacs-u...avea cica probleme cu rinichii...da' acum poate s-o faca...ca e numai 9
luni...

Nu mai primim azi arme-maine cica- acum tre' sa mergem sa ne dea haine...se fac niste cozi imense la
o usa in spatele careia se primeste echipamentul...intri, spui masurile la bocanci, pantaloni, veston...la
boneta nimeni nu stie..primim si cate un ,,cuc,,-o tinichea cu stema socialista, de pus in frunte...in
fruntea bonetei...o pereche de AZP-uri-un fel de boxeri de culoare albastra in care sculele cu care ne-
am nascut vor flutura in voie...d-aia le zice AZP-uri-aparat de zapacit p.la...2 perechi de ciorapi verde-
brotac de care tre sa avem grija pan' la vara cand scapam de aici si o curea maro cu catarama de metal,
guleras alb de plastic ce trebuie cusut peste gulerul vestonului sa nu facem rana la gat, niste bucati mici,
negre de stofa cu forma ciudata sa le punem la revere-semn distinctiv pentru trupele de geniu(astea
suntem noi!) si niste trese rosu cu alb de pus pe umar sa ne deosebim de trupeti...a...si o manta de vreo
10 kile..pentru iarna.Tot echipamentul de fapt e pentru iarna- nu au chef sa mai repete operatia asta
peste o luna asa ca ne incotosmanesc ca pe ursi.Catziva, prea inalti, grasi sau cu masuri gen 46-47 la
picior au pus-o!haine prea scurte, starmte sau bocanci care o sa le beleasca talpile...Emil primeste 42 in
loc de 40..nu mai aveau marimea lui..mai bine mai mare decat mai mic...

-Fiti multumiti ca echipamentul e nou!ni se spune...aia de la trupa poarta haine de 4 ani...de la cei din
celelate cicluri...
-Suntem foarte fericiti...plin de lacrimi ne e curu!mormaie unu mic si indesat-Obeanu il cheama, e din
Alba

Locotenentul ne arata cum trebuie cusute toate alea, cum se impachteaza echipamentul pe bancutele din
fatza patului,...repeteam de vreo 20 de ori..totul la coltz, la dunga..la fel patura si cearceaful pe care
trebuie,, sa sara banul,, si sa nu aiba nicio cuta...
Intre timp au adus si doua macioale de frizeritze din oras..shobolanul le cunoaste si schimba replici
deocheate cu ele in timp ce alea ne chelesc...incercam sa le zicem sa ne lase parul mai lung de 1cm cat
vor astia sa ne tunda, da' ala e cu ochii pe noi si iesim ca niste oitze belite...Emil ma vede pentru prima
oara asa de scurt si crapa de ras...parul meu nu sta in nici o directie si zice ca arat ca Freddie
Kruger..nici unul din noi n-a vazut Friday 13, da' asa fioros isi inchipuie el ca tre sa arate Freddie si asa
imi va zice de fiecare data cand dobitocii astia ma vor tunde regulamentar la 1 cm...
Multi n-au cusut in viatza lor si-si belesc degetele cu acul...altii cos bucatile alea de pus pe veston total
aiurea, multi nu-si dau nici un pic de interes...reusesc sa cos repede si inca 3 serii la catziva din
pluton...sunt rasplatit cu niste napolitane de Radu...mananc repede si cu pofta...

Masa de pranz a fost o noua surpriza...ciorba far' nici un capatai si o chestie noua-seamana la gust cu
fasolea da; e rotunda..aflam ca e mazare furajera..nu e rea...dar imi da o aciditate crunta in
stomac...painea e tot negra si tot veche.Acum suna goarna pentru masa de seara..ne bulucim pe scari in
jos in urletele lu Necushu care incerca sa ne coordoneze pe plutoane...primim peste congelat prajit si
niste cartofi fierti insotiti de bucati mici de coji maro...tot de cartofi...ceaiul anemic ne incalzeste burtile
inca o data...Frankie-ala blond de acu 2 zile-mormaie ceva catre bucatarul care umple canile cu ceai:
-Bibane!cand oi ajunge sa bei ca mine o juma de cisterna de ceai sa te plangi...urmatorul!
Bucatarul asta e rosu in obraji si contrasteaza cu sfrijitii de trupeti.Frankie -Topolniceanu-asta e
numele de familie al ardeleanului-se uita urat la el si trece mai departe injurand printre dinti...

Dupa adunarea de seara de pe platou la care avem parte de racnetele Leului-mos craciunul din prima zi-
ne retragem in dormitoare.Hainele sunt de-a valma aruncate-nimeni n-are chef sa le impacheteze cum
ni s-a aratat...Lumina se stinge in 30 de minute si catziva se mai aduna sa se chiorasca si sa-si intepe
degetele incercand sa coasa ce n-au apucat, la lumina de veghe..Adorm cu gandul la Melania, ba chiar
o si visez...sunt la ea acasa si ne tot pupam in dormitor...capotul matlasat, rosu cu alb, s-a ridicat mult
deasupra genunchilor si tremuram si gafaim, tragem zgomotos aer pe nas, gurile nu vor sa se
desprinda...Cumva aud cheile in usa si ne privim speriati in ochi:Tata!zice Melania si tot aud pe cineva
care muge lung:Atentiuneeeeeeeeeeeee!

Somnul e asa dulce ca nu stiu daca e tac-su sau ofiterul de servicu pe unitate-prescurtat:OSU-care
gesticuleaza turbat in mijlocul dormitorului..darama cateva bancutze cu haine si urla la
planton.Realizez ca treaba e live si ma scol din pat...incerc sa-mi amintesc cum ne-a invatzat ,,lentul,,
sa impachetam hainele si sa aranjam bocancii in fatza bancutelor de langa pat ca sa termine ala cu
zbieratele..ne boscorodeste un sfert de ora dupa care pleaca la alte dormitoare..plutonul 5 e scos afara si
tavalit un pic pe platou..p-aia I s-a pus pata.Suntem asa de speriatzi ca nu mai putem adormi la loc
imediat..o sa invatam si asta curand..deocamdata comentam nelinistiti momentul..asa or avea de gand
sa faca mereu?

30 septembrie

La trezire ni s-a ordonat sa ne echipam cu toate hainele-camasa-vesta-veston-ce-or avea de gand?

Azi dimineatza ne-au dat macaroane fierte cu niste urme de carnati in ele!E prima oara cand aud de
combinatia asta si multi se holbeaza in farfurie, necrezandu-si ochilor!Pentru ca ceaiul e lipsit de gust,
unii si-au adus din valize cate o punga de zahar-un ingredient la mare pretz si bine indicat de parintii
cunoscatori in ale armatei romane-impartim frateste si punem si peste conductele alea albe din
farfurie...iese ceva groaznic la gust si mancam in scarba...

Apel de dimineatza, o mai ardem fo' juma de ora aiurea pe platou...e ceatza si razele soarelui risipesc
fuioare de aburi printre noi...deocamdata e bine-nu ne e frig, avem destule pe noi...ma intreb cum o fi
mai tarziu cand se incalzeste...Mult in departare si foarte sus e un deal foarte inalt si pe el troneaza un
imens releu de televiziune...sperietoarea multor generatii de soldati trecuti prin 01719, asa ne zice lentu'
Plish...
– O sa-l vizitam sigur, ne promite el...rade ironic...
Lintitza apare mic si rotund, incruntat, locotenentii iau pozitia de drepti si saluta.Vine direct catre noi,
aia urla comenzi de drepti.Ne incepe de la plutonul 5:rupe petlite-bucatile alea negre de stofa ce ne
arata a genisti, smulge gulerasele de plastic si da cu bonetele unora de pamant.Peste jumate din
companie a cusut aiurea cacaturile alea si ii aduna pe lenti,
le povesteste ceva fo 10 minute...astia se intorc la noi si ne spun ca maine le vom avea cusute perfect-
ne promit ei cica si o spun toti incruntati si cu ura...Lintita nu mai e maiorul din prima zi...deceptie...

Comenzi de incolonare...apoi li se ordona celor care au primit bocanci cu numere mult mai mari decat
poarta sa iasa in fatza..ies vreo 10, e si Emil printre ei...

-Voi ramanetzi in cazarma la magazia de munitie, restul directia poligon Balata!Necushu, preiei
comanda companiei!pleaca in graba Lintitza si incepem si noi sa ne miscam catre poarta in urletele
lentilor care comanda nervosi cadentza marsh!iese o harababura, numa tropaituri aritmice...Simtim in
aer o unda mare de nervozitate din partea lor si ceva parca nu miroase a bine...

Iesim din unitate, ne grupam si o luam pe strada printre blocuri...vreo 2 kilometri ne tin cu cadentza
marsh a curului si de cateva ori aproape ca iese, dar o sfeclim la ,,pluton stai!,,si ne bulucim ca oile unii
peste altii...Plish e cam rosu la fatza si ne amentitza printre dinti ca ne tine asa pana a doua zi daca nu
ne iese...inteleg ca s-ar dezlantui mai mult, dar suntem pe strada, trecatori se uita curiosi la noi, unii
rad, altii isi vad de drum...am ajuns la cetate-un deal cu niste ruine in varf la iesirea din Deva.Lent
major Necushu comanda ocolirea dealului-unu mic, foarte slab, blond si rosu in obraji din grupa a treia,
Negru il cheama, comenteaza in spate dreapta:daca treceam dealul prin padure scuteam o juma de
ora...e din Deva si cunoaste imprejurimile.Ne-au luat pe aici intentionat, sa ne-o traga!-continua el...
In bocancii grei talpile au inceput sa se-ncinga si sa ne usture un pic de atat batut cu talpa primii trei
pasi din comanda:cu stangul inainte marsh!-simt o jena deja la calcaie-pielea de porc a bocancului e
scortoasa si ma tot freaca...nu e timp de gandit, am iesit spre o strada flancata de case in dreapta si de
imensul deal impadurit in stanga...are vreo 300 de metri lungime si nu trece nimeni pe ea-nici macar
masini...Incepe futaiul:ne freaca vreo 10 minute de-a lugul ei cu pasi de cadentza si batut tare cu
bocancul-sa se auda!..praful s-a ridicat pe toata strada si cu cat ne freaca mai mult cu atat iese mai
prost...dam in soseaua nationala si incep sa ne alerge.Fleasca suntem toti in mai putin de 5 minute de
alergat...Lentii tropaie pe langa noi si ne mana ca pe animale sa tinem cadentza in fuga, cum dracu s-o
tii?Ei par sa n-aiba probleme cu alergatul, si acum realizez ca-s echipati in costume de vara, subtiri si
usoare...noi gafaim in hainele groase si ne impiedicam, urletele de indemn ale lentilor sunt acoperite
din cand in cand de tiruri care trec val-vartej pe langa noi...Ne lasa la pas normal si apoi ne iau din
nou.Par foarte nervosi ca nu reusim de fiecare data sa executam corect comezile...cum curu' meu or
vrea sa invetze in cateva ore 130 de oameni sa faca la fel, nu stiu...se pare totusi ca intr-un fel
functioneaza - spaima ca trebuie sa alergam pana la poligon ne sileste sa incercam mai mult si uitam de
talpile care ne ustura si jena din bocanci...am ajuns la un pod peste Mures..ne odihnim doar 5
minute...mi se pare atat de putin...ne e sete groaznica la toti..apa n-avem de unde...raul are pe o parte
multi copaci, e destul de ingust si apa curge repede si neagra in vartejuri..ca de obicei ma gandesc la
pescuit cand vad apa d-astasi mi-aduc aminte de povestile de prin almanahurile AGVPS de prin '70 cu
somni prinsi p-aci, cica...

Unu de prin plutonu' 5 isi vomita matele de pe pod, multi stau cu capul sprijinit de balustrada gafaind,
rosii la fatza cu fete natange.
-Mam' cie-ar mierge o tzigara acu, zice Buz, unu de prin Bistritza...de fiecare data ma concentrez sa
inteleg ce vorbeste copilul asta...repede si stalcit...
-Taci in p.la mea!scrisneste Batranu printre dinti...are o fatza de maniac cu parul ravasit iesit de sub
boneta intr-o rana...se uita cu ura si desfigurat la lentii care s-au adunat sa vorbeasca intre ei la capul
podului, de parca ar vrea sa-i taie pe toti...Soarele e sus pe cer si a inceput sa arda bine...simt ca ma
incing tot mai mult...degeaba incercam sa deschidem un nasture la gat sau macar copca de metal de tine
reverele apropiate, lentul ne intreaba urland cine ne-a dat voie...plecam mai departe..trecem printr-un
sat in care suntem axfixiati de mirosul de la un abator de pasari...

-De aici mai sunt doar fo 6 kilometri, ne zice Ghiula, unul din comuna invecinata...Mi-aduc aminte ca
de la blocul meu pana la baraj la Slatioara, unde ma duc adesea la pescuit, sunt fo' 4 kilometri si mi se
parea enorm de mers pe jos...acum nu-mi vine sa cred ca deja am facut 10!

Mergem ca prin vis ultimii kilometri, parca nu se mai termina drumul, suntem o turma de dobitoace ce
marsaluiesc ala- n-dala si am ajuns la punctul in care ce urla clostile la noi nu mai auzim sau nu ne mai
intereseaza...un singur cuvant e in capul nostru:APA!

Mai primim doar o tura de alergare si vreo 20 de de serii de cadentza, mars!si intram pe poarta
poligonului...catziva se aseaza pe iarba da nu e timp de odihna..ne aranjeaza in careuri, fiecare pluton
cu lentul in mijloc, citindu-ne din regulamentul de infanterie..toti ochii sunt atintiti pe 2 galeti cu apa
aduse de trupetii ce stau de paza in poligon...umbra nicaieri..doar in capul celalat al poligonului, in
padurea unde se duc gloantele...
-O sa beti si apa dupa ce intelegeti ce va spun aici, zice lentul, stergandu-si transpiratie de pe frunte cu
dosul manecii vestonului...si se apuca iar de turuit din regulament..totul pare sa functioneze dupa reguli
bine stabilite:executi bine, primesti, nu faci bine:e cam naspa situatia...
O dihanie de om, din grupa mea, unu zis Baloo, negru si cu ochi blajini, de prin Carbunesti, dintr-o data
cade cat e de lat in fatza careului..catziva se reped sa-l ridice si sa-i dea ajutor..omu' e cu ochii-n fundu
capului si horcaie...il dezbraca si-l trag la umbra..efort combinat cu insolatie...norocosul! e primu care
va bea apa...

Stam fo 3 ore in soare sa ne arate cativa ofiteri cat de jmekere sunt AKM-urile si AG-urile romanesti,
bagam la cap din ce parti sunt facute, la intoarcere si noi cica...chiar sunt curios...

Drumul de intoarcere e un chin mai mare...talpile ne ustura ingrozitor dupa ce n-au mai batut asfaltul
cateva ore...in plus masa de pranz am sarit-o si ne ghioraie burtile..parca nu mai ajungem odata si acu e
mai nasol ca stim cat mai e pana la unitate...lentii vad ca ne taram cu greu si ne lasa de vreo doua ori sa
ne odihnim cate 10 minute..ba chiar gasim si un izvor betonat unde ne bulucim sa ne adapam...pauzele
alea si apa pe drum la intoarcere au ceva dumnezeiesc, o bucurie noua, ca o recompensa...mi se pare
ciudat ca imi creste moralul pentru asa de putin, dar nu sunt singurul..in acelasi timp incep sa ma
sperii:unde ma aflu si in ce am intrat de ma bucur asa mult pt o gura de apa?

Chinul ni se intensifica la intrarea in oras..trebuie sa aratam ca neste adevarti soldati...ne strangem in

formatie, batem din bocanci...parca as avea pernite pe talpa, de fiecare data cand lovesc, o usturime de
foc ma arde la calcaie si aproape de degete, ...senzatia asta, dar la un nivel mult mai scazut am mai
avut-o de cateva ori cand jucam handbal sau fotbal, ore intregi, pe ciment, in curtea scolii, vara..si nu
vreau sa ma gandesc ce am pe talpi acum, ca stiu ce aveam atunci...de durere majoritatea ne prefacem
ca lovim asfaltul si asta se traduce intr-un sunet slab, intr-un boncanit fara vlaga..
-Leilor!daca la intarrea in unitate imi faceti la fel va intorc inapoi!
-De parca ne-ar putea intoarce si inainte, mormaie unu in fata...bine ca nu-l aude closca...

Direct pe platou asteptam sa ne luam armele din lazile ce troneaza frumos aranjate...tot nu ne lasa sa
stam jos..simt ca pic de oboseala..am uitat si de foame...inaintam intr-un sir lung pe la vreo 3 mese cu
niste ofiteri care ne intind foi sa semnam si sa ne luam efecte personale...vine si PM-ul..fo 3
incarcatoare..o baioneta..o masca de gaze..o lopatica de infanterie..o trusa de decontaminare..ustensile
de curatat...al doilea din grupa mea s-a scos...va detine o ditai pusca mitraliera cu fo 3 kile mai grea ca
PM-urile noastre...Baloo e fericitul...ni se spune ca pana maine sa stim pe dinafara seria din 6 cifre a
puscociului, altfel mancam asfalt..parca n-am mancat azi 32 de kilometri...asfaltul e la mare pret la
ardelenii astia...

Incerc sa fac inmultire in gand cu grupe de cate 2 cifre din seria PM-ului meu...sa treaca timpul pana
termina toti de luat efectele...s-a lasat seara...soarele s-a dus dupa dealul cu releu ce pazeste orasul de la
catziva kilometri...e un asfintit frumos..mi-aduc aminte de asfintiturile de pe Olt...de pe terasa de langa
casa de cultura...acolo unde as fi inghetat timpul cu Melania in brate...ascultand la un walkman cu casti
duble Jean Michel-Jarre, Equinox part III...imaginea asta ma bucura si-mi da energie pentru a doua oara
pe ziua de azi...

Mancam cu pofta fasolea de cazan-aveau dreptate aia care ziceau ca e mai buna facuta asa decat acasa,
la oala..sau poate e de vina oboseala si lipsa de hrana...suntem deshidratati si cu greu ne potolim setea,
am baut fo 3 litri de apa...
Nu e nici o surpriza cand imi scot bocancii si ciorapii..totul pute a cauciuc ars, parca...talpile imi sunt
pline de basici cu un lichid rozaliu-sange si ser...aproape toti au la fel...altora li s-au umflat picioarele si
nu si le mai pot baga la loc in bocanci..macar n-am problema asta..stiu ce am de facut, am mai trecut
prin asta, desi nu asa de nasol...imi scot un ac din trusa de cusut, il tin cateva secunde in sticluta de
parfum bulgaresc de la bunica-mea, si-mi intep basicile..lichidul curge direct pe podeua de ciment de
langa patul meu..depresurizarea imi ia senzatia de usturime si de ,, pernite,, pe talpa...sper sa nu se
infecteze zilele astea..nu mi s-a intamplat niciodata dupa operatia asta...

Trec pe la Emil, in dormitorul celalat, paralel cu al nostru..si asta are basici..dar la maini, de la lazi cu
puscoace si efecte...nu se plange deloc..ar vrea sa dea un telefon acasa..da cica nu e voie inca...Vad pe
cativa ca s-au apucat sa scrie scrisori...trebuie sa o fac si eu asta seara...oare Melania mi-o fi scris ceva?
imi imaginez ca mi-a scris si acum asteapta sa trimit eu primul cu adresa unitatii...e deja a treia zi si in
plus eu trebuie sa dau tonul la corespondenta...asa se cuvine, cred...

Pentru prima data difuzorul de la statia de amplificare prinde glas si surpriza e imensa:avem muzica..si
ce muzica!inainte sa adorm bustean ascult primele 4 sau5 piese de pe ,,The Final Countdown,, al celor
de la Europe...sper sa nu fie prea rock noaptea asta ce urmeaza...