Formarea alianțelor politice și militare : Tripla Alianță ( Puterile Centrale) și Tripla

Înțelegere (Antanta)

În politica sa externă, fiecare mare putere își apăra propriile interese. Forța sa
singură nu era însă întotdeauna suficientă pentru a le impune. În consecință, s- a
urmărit realizarea unor alianțe. Multe din ele au fost temporare în funcție de
interesele de moment. Altele însă au fost mai durabile, ducând la constituirea
unor grupări politico- militare, element caracteristic al relațiilor diplomatice din
deceniile premergătoare primului război mondial.

Cea dintâi s – a format în 1872- 1873 și a fost numită Alianța celor 3 împărați,
întrucât s- a încheiat între imperiile german, rus și austro- ungar. Scopul ei
principal a fost izolarea diplomatică a Franței, pentru a împiedica realizarea
tendințelor sale de revanșă împotriva Germaniei, ca și înlăturarea pentru aceasta
din urmă a eventualității unui război pe două fronturi. Acordul celor 3 nu
constituia o alianță în sensul propriu al cuvântului; cu excepția unei convenții
militare germano- ruse, înțelegerea prevedea doar o consultare reciprocă în caz
de nevoie. Datorită asemănărilor în organizarea celor 3 state, a legăturilor
dinastice, alianța a fost păstrată mai multă vreme, dar nu a avut o prea mare
însemnătate sau eficacitate în relațiile internaționale. De altfel, ea a fost
destrămată de rivalitatea dintre Rusia și Austro- Ungaria pentru influență în sud-
estul Europei, manifestată deosebit de acut în timpul crizei orientale din 1875-
1878 și al Congresului de la Berlin ( 1878), când Rusia a fost nevoită să renunțe
la o parte din pretențiile sale în Peninsula Balcanică. În aceste condiții s-a
realizat o apropiere între Germania și Austro- Ungaria, ultima dorind sprijinul
Germaniei în politica sa balcanică. Un tratat ( 1879) prevedea ajutor reciproc în
cazul unui atac din partea Rusiei. Alianța austro- germană a fost elementul cel
mai durabil al relațiilor internaționale până la 1914. Pe baza să, în 1882, s- a
realizat prima grupare politico- militară, Tripla Alianță, al treilea partener fiind
Italia, nemulțumită de faptul că Franța ocupase Tunisia, pe care burghezia
italiană o considera ca o regiune rezervată intereselor sale expansioniste. Poziția
Triplei Alianțe s- a întărit prin acordul defensiv încheiat de Austro- Ungaria cu
România în 1883, la care au aderat Germania și Italia. Acordul a fost periodic
reînnoit și ținut secret, Puterile Centrale făcând eforturi pentru a păstra alianța
României, datorită importanței sale strategice și economice. Tripla Alianță a
avut la început un caracter defensiv. Cu timpul însă, acordului inițial i s-au
adăugat prevederi ofensive. Tendința s- a accentuat din 1890. Înlăturându- l pe
cancelarul Bismarck, noul împărat, Wilhelm al II lea a proclamat intenția
Germaniei de a renunța la politica strict continentală și de a duce o politică
mondială, ceea ce a influențat politica de alianțe a celorlalte puteri. Cea de a
doua grupare politico- militară, Tripla Înțelegere, s- a constituit în mai multe
etape. Prima etapă au reprezentat- o acordurile franco- ruse ( 1891- 1893). Cele
două țări își promiteau ajutor reciproc în eventualitatea unui atac din partea
Triplei Alianțe. Următoarele două etape au constat în atragerea Marii Britanii de
partea Franței și Rusiei. În 1904 a fost încheiat acordul anglo- francez numit
Antanta Cordială, care reglementa litigiile celor două puteri în domeniul
colonial. Sistemul de alianțe a fost completat în 1907 de acordul anglo- rus, prin
care semnatarii își delimitau sferele de influență în Asia. Formarea celor două
grupări a agravat situația internațională. Rivalitatea dintre ele și teama de a nu
rămâne inferior adversarului din punct de vedere militar au determinat o cursă a
înarmărilor, concretizată în perfecționarea armamentului, dezvoltarea industriei
de război, introducerea serviciului militar obligatoriu sau prelungirea acestuia,
în aproape toate țările. Mai multe crize diplomatice au subliniat ascuțirea
conflictelor dintre interesele celor două blocuri,dezvăluind însă și unele fisuri
ale alianțelor. Pornind de la contradicții economice și politice, confruntările
diplomatice au contribuit la pregătirea terenului pentru declanșarea primului
război mondial. 

Triple Alliance

Începutul împărțirii Europei în tabere ostile a fost pus prin crearea în 1879-1882
a Triplei Alianțe, care a inclus Germania, Austria-Ungaria și Italia. Acest bloc
politic-militar a jucat un rol decisiv în pregătirea și declanșarea Primului Război
Mondial.
Inițiatorul creării Triplei Alianțe a fost Germania, care în 1879 a încheiat un
tratat de alianță cu Austro-Ungaria. Tratatul austro-german, cunoscut și sub
denumirea de Alianța Duală, a fost îndreptat în primul rând împotriva Franței și
Rusiei. Ulterior, acest acord a devenit baza pentru crearea unui bloc militar, care
a fost condus de Germania, după care statele europene au fost în cele din urmă
împărțite în 2 tabere ostile.
În primăvara anului 1882, Italia s-a alăturat unirii Austro-Ungariei și Germaniei.
La 20 mai 1882, aceste țări au încheiat un tratat secret al Triplei Alianțe.
Conform tratatului semnat pentru o perioadă de 5 ani, aliații și-au asumat
obligațiile de a nu participa la niciun acord îndreptat împotriva unuia dintre
aceste state, de a oferi sprijin reciproc și de a se consulta cu privire la toate
problemele politice și economice. De asemenea, toți membrii Triplei Alianțe s-
au angajat, în cazul participării comune la război, să nu încheie o pace separată
și să păstreze secret Tratatul Triplei Alianțe.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, Italia, sub jugul pierderilor din războiul
vamal cu Franța, a început să-și schimbe treptat cursul politic. În 1902, ea a
trebuit să încheie un acord cu francezii privind neutralitatea în cazul unui atac
asupra Franței de către Germania. Chiar înainte de izbucnirea Primului Război
Mondial, Italia, ca urmare a unui acord secret cunoscut sub numele de Pactul de
la Londra, a părăsit Tripla Alianță și s-a alăturat Antantei.
Entente

Răspunsul la crearea Triplei Alianțe a fost crearea în 1891 a Alianței franco-

ruse, care a devenit ulterior baza Antantei. Întărirea Germaniei, căutarea
hegemoniei în Europa și crearea secretă a Triplei Alianțe, au dus la măsuri de
represalii din Rusia, Franța și apoi Marea Britanie.
La începutul secolului al XX-lea, Marea Britanie, ca urmare a contradicțiilor
agravate germano-britanice, a trebuit să abandoneze politica de „izolare
strălucitoare”, care presupunea neparticiparea la orice blocuri militare și să
încheie acorduri militare-politice cu adversarii Germaniei.. Britanicii au semnat
un tratat cu Franța în 1904, 3 ani mai târziu, în 1907, s-a încheiat un acord cu
Rusia. Tratatele încheiate au oficializat de fapt crearea Antantei.
Confruntarea dintre Tripla Alianță și Antantă a dus la primul război mondial, în
care Antanta și aliații săi s-au opus unui bloc de puteri centrale condus de
Germania.