Dorothy este personajul meu preferat

din cartea „Vrajitorul din Oz”.

Însă, odată ajunsă pe tărâmul de basm
Oz, ea a facut tot posibilul sa ajunga inapoi
acasa. De aceea eu o admir pentru curajul si
istetimea de care a dat dovada în calatoria
ei; Dar să vă povestesc, mica mea aventură:

Sunt o fetita care locuieste într-o

ferma din Kansas împreuna cu unchiul meu
Henry, matusa Em si prietenul meu, Toto.
Intr-o zi, in timp ce mă aflam in casa,
a pornit de odată, o tornada purtandu-ne pe mine si cațelusul meu Toto pana la
indepartatul taramul de basm OZ.
O data ajunsi pe acel taram, am făcut cunoștință cu oamenii din tinuturile
taramului Oz, aici am intalnit prieteni noi ca: Sperie-Ciori, omul de paie care
isi dorea sa aiba si el putin creier, Leul cel Las, care dorea sa devina si el un leu
curajos si Omul Tinichea care isi dorea ca si la el in piept sa bata o inima la fel
ca la toti oamenii normali.
Cand am aflat de marele vrajitor din OZ, care se afla in Orasul
Smaraldelor, ne-am hotarat toți patru, ca să pornim în călătorie împreună ptr a-l
găsi pe vestitul vrăjitor, să îl rugăm să ne îndeplinească dorintele.
Calatoria se dovedeste a nu fi una foarte usoara, dar datorita puterii
prieteniei reușim să trecem de pericolele pe care le intalnim in drumul nostru.
Dupa un drum lung si extenuant ajungem la Marele Vrajitor din Oz, dar aflam
ca acesta nu ne poate rezolva problemele, și ne mai pune la cateva incercari.
Și așa ajungem noi să o eliminăm pe Vrajitoarea cea Rea din Apus,
descoperim povestea Maimutelor Inaripate, iar dupa ce am trecut toate
incercarile, revenim la vrajitorul din Oz, unde aflăm că este de fapt un șarlatan
din Omaha, dar tot încearcă să ne ajute, oferindu-ne un balon, deși dorința mea,
era singura a care nu se indeplinise.
Peripetiile nu se termina aici si în drumul nostru dăm piept altor primejdii
care ne apar în cale și doar trecând prin acestea noi ne putem descoperi puterile
mult dorite.
Intr-un final ajungem la Vrajitoarea Bună de la Miazazi, pe numele ei
Glinda, care cu înțelepciunea sa ne indeplineste dorințele și ne învață că toate
aceste daruri se află în noi: prietenie, curaj, iubire, înțelepciune, inteligență.
Asta rebut:

Dusă de o furtună în depărtare, Dorothy se trezeşte într-o ţară viu colorată, dar străină. Noroc cu
Toto, câinele ei, care îi este alături. Dar ce personaje ciudate o întâmpină pe Dorothy, şi de ce se închină
acestea în faţa ei, se întreabă Dorothy. Află că este în Ţara Altineză, o parte din ţara lui Oz, şi că a eliberat
aceste personaje de o vrăjitoare rea, care îi suprima. Pantofiorii argintii sunt singurul lucru care a mai rămas
de la ea. Când Dorothy îi încearcă pe aceştia, i se potrivesc de minune. Glinda, Vrăjitoarea cea bună, îi
spune lui Dorothy că Marele Oz este singurul care o poate ajuta să-şi împlinească cea mai mare dorinţă,
aceea de a ajunge acasă. Ea trebuie doar să urmeze drumul galben pentru a ajunge în oraşul de smarald.
Dorothy pleacă la drum. Pe drum se întâlneşte cu Sperietoarea de ciori, pe care Toto o salvează de ciori.
Aceasta nu-şi doreşte mai mult decât să aibe în sfârşit puţină minte. Cei doi se întâlnesc pe marginea
drumului cu Omul de tinichea. Bietul de el ruginea după o ploaie. Îi ung repede toate încheieturile şi deja
află de la el că nu-şi doreşte nimic mai mult decât o inimă. Drumul continuă. Un leu se întâlneşte cu ei.
Acesta este însă atât de fricos, încât îi este teamă şi de propria lui frică. Îi trebuie curaj, şi acesta îl va primi
de la Oz. Prietenii o iau acum la drum spre Oz şi trebuie să înfrunte multe pericole şi să treacă de multe
obstacole. Dar pentru că ţin unul la celălalt şi se ajută unul pe altul, cum fac prietenii, reuşesc multe. Dacă
totul ar fi atât de simplu.... dar Glunda, sora cea rea a lui Glinda se pune în drumul călătorilor, pentru a
ajunge la pantofiorii argintii şi pentru a nu lăsa ca prietenii să ajungă la Oz.