Sunteți pe pagina 1din 1

 

Vrajitorul din Oz
.....este povestea micii orfane Dorothy Gale, o fetita care locuia in Kansas, la ferma matusii Em si a
unchiului Henry. Starnita din senin intr-o buna zi, o tornada ii ia pe sus pe Dorothy si pe cel mai bun
prieten al ei, catelul Toto, purtandu-i peste mari si tari in taramul de basm numit Oz. Ajunsa acolo,
fetita face cunostinta cu mai multi locuitori, cel putini ciudati: Sperie-Ciori, cel care-si doreste putin
creier in capatana-i de paie, Omul de Tinichea, cel care tanjeste dupa o inima care sa-i bata in piept, si
Leul cel Las, care, desi rege al animalelor, e un fricos si jumatate si ar vrea o leaca de curaj. Afland de
Marele Oz, atotputernicul vrajitor din Orasul Smaragdelor, Dorothy este hotarata sa ajunga la el si sa-l
roage s-o trimita inapoi in Kansas. Ei i se alatura, de cum aud de puterile lui Oz, cei trei noi prieteni, in
speranta ca vrajitorul le va putea implini si lor dorintele. Drumul se dovedeste lung si nu fara pericole,
insa cei patru, atat de diferiti intre ei, dar, luati la un loc, pregatiti, fie si numai prin calitatile unuia
singur, reusesc sa izbandeasca de fiecare data. Ajunsa in fata Marelui si Cumplitului Oz, Dorothy afla
ca pentru orice primesti exista si o plata, iar pentru a le indeplini dorintele Maritul Oz le cere celor
patru sa treaca prin mai multe incercari. Asa ajung s-o omoare pe Vrajitoarea cea Rea de la Apus, afla
adevarata poveste a Maimutelor Inaripate, dar, odata intorsi in Orasul Smaragdelor, afla cu disperare ca
cel in care isi pusesera atatea sperante, Marele Oz, nu-i decat un prapadit de sarlatan, un circar din
Omaha. Cu mestesugurile sale, Oz reuseste sa-i fericeasca pe prietenii lui Dorothy, plecand cu un balon
inainte de-a apuca s-o ajute si pe Dorothy. Dupa alte cateva peripetii (infrunta Copacii luptatori, trec
prin Tara de portelan, scapa de atacul Capetelor-ciocan, ajung, cu ajutorul Maimutelor zburatoare, in
Tara quadlingilor), Dorothy si Toto reusesc sa ajunga acasa cu ajutorul Glindei, Vrajitoarea cea Buna
de la Miazazi. Cartea cea mai indragita dintre productiile semnate de Baum sau publicate de el sub
pseudonim, cu personajele ei nastrusnice si doza ei coplesitoare de idealism (rezultat al experientei de
viata a omului Baum si al nazuintei sale de mai bine) a constituit cea mai viguroasa tentativa de
americanizare a basmului european (asa cum o marturiseste Baum insusi in prefata alcatuita de el in
aprilie 1900 pentru prima editie a cartii), de constructie a unei lumi de basm din materiale americane
(personajul principal, Dorothy, este o fetita tipic americana, asa cum, din vorbe si purtari, sunt si
Sperie-Ciori, Omul de Tinichea si Leul cel Las), repurtand insa si un imens un succes international. Si
chiar daca a incercat sa-si trezeasca mai tinerii cititori la realitatea americana, eliberandu-i de falsa
iluzie a tarii tuturor posibilitatilor, Frank Baum a continuat sa fie increzator in reusita individuala,
recomandandu-le insa reteta bunatatii, a bunavointei si a intrajutorarii. Mesajul scriitorului este astfel
acela ca fiecare dintre noi este capabil sa iubeasca, sa infrunte curajos piedicile vietii si sa se arate
intelept. Pasind pe cararea de caramizi galbene a vietii, tot ceea ce ne ramane de facut pentru a face
asemenea dovezi este sa descoperim si sa punem la incercare bunatatea si marinimia care zace
ascunsa in fiecare dintre noi si in fiecare semen al nostru. Iar acesta este chiar mesajul secret al cartii
lui Baum, cu siguranta chiar motivul atractiei exercitate de ea in randurile tinerelor generatii ale
secolului XX.

S-ar putea să vă placă și