Omul și destinul

Tema destinului

Tema destinului a fost abordată în toate domeniile artistice, iar literatura nu a făcut
excepție, astfel încât, de-a lungul timpului, numeroase opere literare cu această
tematică centrală și-au lăsat amprenta asupra cititorilor. Conceptul destinului implică
imposibilitatea de a evita „ceea ce ne este scris”, în pofida luptei oamenilor contra
acestor forțe imbatabile. În anumite cazuri, această temă este abordată din perspectivă
religioasă, dar ea are mai degrabă un caracter filosofic, preocupând scriitori ai tuturor
timpurilor.

Oedip rege

Tragedia „Oedip rege” are în centru tema destinului, iar Sofocle a adoptat mentalitatea
contemporanilor săi. Opera datează din anul 430 î. Hr., astfel încât convingerea
conform căreia destinul eroilor este anticipat de către oracol este puternică. Pentru a
afla adevărul despre identitatea părinților lui, Oedip apelează la Oracolul din Delphi,
de la care află, îndurerat, că își va ucide tatăl, iar apoi va întreține relații intime cu
mama lui. Atunci, convins de faptul că putea „păcăli” destinul, Oedip a făcut tot ceea
ce i-a stat în putință pentru a evita ca predicțiile oracolului să se îndeplinească. Cu
toate acestea, fiindcă acestea aveau origini divine, muritorii nu puteau face nimic
pentru a deturna cursul destinului. Fără a ști cine este cel pe care l-a ucis și cea alături
de care s-a bucurat de relații intime, Oedip a sfârșit prin a acționa întocmai conform
predicțiilor oracolului.

Ion 

În romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu, destinul protagonistului depinde în mare măsură

de instinctul pe care acesta alege să-l pună în aplicare. Așa cum o sugerează și
structura romanului (împărțit în „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”), Ion are de
ales între a urma glasul divin al iubirii și pe cel al satisfacțiilor de ordin material.
Destinul, însă, favorizează nevoile spiritului, și nu pe cele lumești, astfel încât
protagonistul are o soartă tragică. Aceasta este consecința faptului că Ion încearcă să
acționeze contra propriului destin, care nu includea bogăție materială, întrucât el se
născuse sărac. Mai mult chiar, Ion intervine și în destinele altor personaje: cel al Anei,
al lui Petrișor (fiul lui și al Anei), al Floricăi și al lui George. Chiar și Vasile Baciu,
care ajunge să fie închis, are o soartă tragică, influențată puternic de acțiunile lui Ion.
Așadar, romanul lui Rebreanu transmite ideea conform căreia răzvrătirea împotriva
destinului are întotdeauna un final dramatic.

Mara

În romanul „Mara”, Ioan Slavici prezintă tema destinului din mai multe perspective.
În primul rând, avem de-a face cu destinul Marei, protagonista, o femeie admirabilă,
care, în ciuda greutăților îndurate, continuă să lupte pentru bunăstarea copiilor ei. Ea
muncește din greu pentru a le asigura nu numai cele de trebuință, ci și un statut social
demn. Fiindcă știe că educația oferită de ea nu-i va fi de ajuns fiicei sale, Persida, o
trimite la Lipova, să trăiască alături de călugărițele de la mănăstire. Când fratele
Persidei, Trică, este exmatriculat, Mara reușește să găsească o soluție, făcându-i rost
de o poziție de ucenic în gospodăria lui Bocioacă, un om înstărit din târg.
După multe greutăți, mai ales în viața de familie, Persida ajunge să-i semene foarte
mult mamei sale. Acționând împotriva voinței ei atunci când vine vorba despre
căsătorie, ea îl alege pe Națl, în detrimentul lui Codreanu, pe care Mara îl dorea drept
ginere. Chiar și așa, datorită încercărilor prin care trece din pricina lui Națl, Persida
evoluează mult, iar relația cu mama ei se îmbunătățește simțitor. La rândul ei, Mara
înțelege faptul că destinul Persidei este alături de Națl.

Moara cu noroc

Nuvela „Moara cu noroc”, de Ioan Slavici, ilustrează și ea tema destinului, iar

concepția în legătură cu acest subiect este rezumată de către bătrână, care deschide și
închide opera cu vorbele ei înțelepte. Pe scurt, nuvela înfățișează tragedia familiei lui
Ghiță, care, dorindu-și să se îmbogățească, pentru a asigura familiei sale un trai
îndestulat, ia în administrare hanul „Moara cu noroc”. Din nefericire, însă, odată cu
banii vin și problemele, cauzate de Lică Sămădăul, un porcar faimos pentru
fărădelegile comise. Atât el, cât și Ghiță și soția acestuia, sfârșesc prin a-și pierde
viețile, în ciuda avertismentelor bătrânei. Inițial, aceasta încearcă să deturneze tânărul
cuplu de la alegerea făcută, iar în final, privind cum flăcările cuprind hanul, ia copiii
„și pleacă mai departe”, înțelegând că „așa le-a fost dat”.