Universitatea Hyperion

Facultatea de Științe Sociale, Umaniste și ale Naturii

Specializarea Geografie
Geografia continentelor (Asia și Australia)

ISRAEL

Profesor îndrumator: Student:

lect. univ. dr. Irina Lazăr Petrescu Marius Cristian
Anul III

1
 Cuprins

Capitolul I – Prezentarea generală........................................................................................3

1.1 Aşezarea geografică............................................................................................................3
1.2 Căile de acces......................................................................................................................4
1.3 Prezentarea principalelor elemente ale cadrului natural.....................................................5
1.4 Regionalizarea/Zonarea turistică a Israelului.....................................................................8
Capitolul II- Obiective turistice............................................................................................11
2.1 Obiective turistice religioase..............................................................................................11
2.2 Obiective turistice cultural istorice....................................................................................24
2.3 Tradiţii şi obiceiuri. Manufestări etno-folclorice specifice...............................................28
Capitolul III-Cetatea lui David, sit arheologic ...................................................................31
Concluzii.................................................................................................................................53
Anexe.......................................................................................................................................55
Bibliografie.............................................................................................................................60

2
 Capitolul I – Prezentarea generală

1.1Aşezarea geografică.
Israelul se află la intersecţia dintre meridianul de 27°45"-33°20" latitudine nordică şi
paralela de 32°06"-35°50" longitudine estică.
Statul Israel (ebraică ‫מדינת ישראל‬, Medinat Israel; arabă ‫دولة اسرائيل‬, Dawlat Isrā'īl),
situat pe continentul asiatic,este o ţară în Orientul Mijlociu, pe coasta estică a Mării
Mediterane,având capitala în Tel Aviv . Israelul are ieşire la Marea Mediterană, la golful
Aqaba şi la Marea Moartă.

Figura 1.1

Drapel Stemă
Sursa www.wikipedia.org

Figura 1 2

Sursa www.google.com

Figura 1.3

3
 Sursa www.google.com

Israelul se învecinează cu:Libanul, în Nord; Siria, în Nord- Est;Iordania, în Sud - Est;

Egiptul, în Sud- Vest;Marea Mediterană, în Nord- Vest.
Suprafaţă totală este de 20.770 km² ,populaţia Israelului este de 6 mil. locuitori,cea ce
reprezintă aproximativ 1/5 din populaţia mondială de origine evreiască.După înfiinţarea
statului,în 1948,populaţia a crescut continuu datorită venirii unui număr important de evrei din
diaspora şi stabilirii lor pe teritoriul istoric al poporului evreu.Sporul natural este ridicat (peste
2%) pentru a se asigura o creştere a numărului de locuitori comparabilă cu a statelor apropiate,
densitatea populaţiei:232 locuitori/km ²;este o democraţie parlamentară şi se autodefineşte ca
un stat evreiesc şi democratic,potrivit mesajului propriei proclamări din 14 mai 1948;limba
oficială: ebraică este vorbită de 66% din populaţie.Araba este de asemenea limbă oficială şi
este vorbită de 15% din populaţie;moneda oficială este shekel (1 shekel=100 agora);produsul
intern brut:90.000 milioane dolari SUA;produse importate:piese de maşini şi autovehicule,
diamante neşlefuite,petrol,produse chimice,fier şi oţel,produse alimentare;produse exportate:
diamante,citrice,produse textile,alimente,băuturi,bunuri electronice.

1.2Căile de acces
Israelul oferă aproape 10000 mile/16100km de autostradă pe care îi poţi străbate
pentru a investiga elementele unora dintre ţările cele mai pline de istorie din lume. Poţi
conduce de-a lungul coastei mediteraneene şi vizita oraşul istoric Tel Aviv. Ierusalimul este
uşor de accesat prin intermediul autostradei ce porneşte din Tel Aviv.

4
 Israelel se află pe coasta estică a Mării Meditaraneene şi asta îi conferă ţării un avantaj
foarte mare.

1.3 Prezentarea principalelor elemente ale cadrului natural

Suprafaţa totală a Israelului,cuprinsă între graniţele şi liniile stabilite prin armistiţiu,
inclusiv regiunile aflate sub autonomie palestiniană,este de 27,770 km2..Având o formă
alungită şi dreaptă,măsoară 470 km de la nord la sud şi aproximativ 135 km în lăţime,la
punctul sau cel mai larg.Ţara se mărgineşte la nord cu Libanul, la nord-est cu Siria,la est cu
Iordania,la sud-vest cu Egiptul şi la vest cu Marea Mediterană.
Munţi şi câmpii, pământuri fertile şi deşerturi sunt adesea situate la câteva minute
unele de altele.Lăţimea ţării,de la Marea Mediterană,la vest,până la Marea Moartă,la est, poate
fi străbătută în maşină, în circa 90 de minute;şi e nevoie de aproximativ nouă ore pentru a
ajunge de la Metula,din extremitatea de nord a ţării,până la Eilat, în extremitatea de sud.
Israelul poate fi împărţit în patru regiuni geografice: trei, sub formă de bande paralele,
de la nord la sud şi o a patra regiune, în mare parte aridă, situată în jumătatea sudică.
Câmpia de coastă,care se întinde paralel cu Marea Mediterană,este compusă din dune
nisipoase,mărginită de terenuri arabile care se întind până la 40 de km în interiorul ţării. În
nord,nisipul plajelor este uneori punctat de stânci calcaroase şi nisipoase. În Câmpia de coastă
locuieşte mai mult de jumătate din populaţia ţării, compusă din 6,500,000 locuitori şi include
marile centre urbane,porturile la apa adâncă,marea majoritate a industriei ţării şi o mare parte
din agricultura să,cât şi servicii turistice.
Mai multe lanţuri muntoase străbat ţara de-a lungul ei.La nord-est,terenurile de bazalt
ale Platoului Golan,format odinioară din erupţii vulcanice,se ridică sub formă unor stânci
abrupte,ce domină Valea Hulă.Munţii Galileei ating altitudini de la 500 la 1,200 m.Locuitorii
Galileei şi ai Golanului se ocupă cu agricultura,pe lângă întreprinderile cu caracter turistic şi
industria uşoară.Valea lui Izrael care separă munţii Galileei şi ai Samariei este zonă agricolă
cea mai bogată a Israelului,în care se găsesc un număr mare de sate-cooperative (kibbutz-uri şi
moshav-uri).Munţii Samariei şi ai Iudeei oferă un mozaic de coline stâncoase şi văi fertile ce
scot în evidenţă petele arginţii-verzulii ale secularilor măslini.Terasele de pe coline, formate
din timpurile străvechi,se integrează în peisajul natural. Populaţia este concentrată,în
principal, în micile centre urbane şi în marile sate.

5
 Podisul Neghev,care acoperă aproape jumătate din ţara,este foarte puţin populat, iar
locuitorii săi se ocupă în principal cu agricultura şi industria.Înspre sud,Podisul Neghev
devine o zonă aridă, marcată de mici coline şi câmpii,întretăiate de canioane şi văi pe care
ploile de iarnă le transformă în torente.Şi mai la sud,se află o regiune de piscuri aride şi
abrupte,de cratere şi platouri stâncoase,în care climatul devine mai uscat,iar munţii mai înalţi.
Trei cratere erozive,din care cel mai mare măsoară 8 km în lăţime şi 35 km în lungime taie
adânc în crusta pământului şi oferă o mare varietate de roci, în culori diferite.La extremitatea
sudică a Podişului Neghev,la Marea Roşie,se află oraşul Eilat.
Lacul Tiberiada (Marea Galileei),sub formă unei nişe între Munţii Galileei şi Golan,
se află la 212 m sub nivelului mării. Cu cei 8 km lăţime ai săi şi 21 km lungime,este cel mai
mare lac al ţării şi rezervorul principal de apa dulce.De-a lungul malurilor lacului se află
aşezăminte istorice şi religioase,cât şi comunităţi agricole,pescarii şi sunt oferite servicii
turistice.
Valea Iordanului şi Arava,care mărginesc întreagă parte estică a ţării,fac parte din
marea falie siro-africană care a pliat crustă terestră acum milioane de ani.În nord,această
regiune este foarte fertilă,în timp ce în sud este semi-arida.Agricultura,pescuitul,industria
uşoară şi turismul constituie principalele resurse.Răul Iordan curge din nord la sud în această
falie şi coboară aproximativ 700 de metri,în cursul sau de 300 de km.Hrănit prin torentele
Muntelui Hermon,traversează Vale ,Lacul Tiberiada Valea Iordanului, de a se vărsa in Marea
Moarta.
Umflat de ploile de iarnă,este în marea majoritate a timpului destul de drept şi puţin
adânc.Arava,regiunea de savană a Israelului,începe din sudul Mării Moarte şi se întinde până
la Golful Eilat de la Marea Roşie.Adaptarea tehnicilor foarte avansate de cultură la condiţiile
climaterice (în medie,cat mai puţin de 25 mm de precipitaţii anuale şi temperaturile urcă până
la 40 de grade,vară) permite producerea,în perioadă de extrasezon,a trufandalelor,legume şi
fructe destinate mai ales exportului.Apele de un albastru pur ale Golfului Eilat subtropical,
faimoase datorită spectaculoşilor săi corali şi a vieţii marine exotice,se află în prtea sudică a
regiunii.
Marea Moartă,punctul cel mai coborât de pe glob,la aproximativ 400 metri sub
nivelului mării,se află la extremitatea sudică a Văii Iordanului. Apele sale, cu cel mai ridicat
nivel de salinitate şi densitate din lume, conţin potasiu, magneziu şi brom, dar şi diverse săruri

6
de masă şi săruri industriale. Ritmul anual de retragere a Mării Moarte s-a accelerat în ultimii
ani, urmare a unei rate foarte ridicate de evaporare (1,6 metri pe an) şi a multiplelor lucrări de
derivaţii conduse de Israel şi Iordania, care au redus cu aproximativ 75% fluxul care
aprovizionează Marea Moartă. Nivelul mării a coborât cu aproximativ 10,6 metri,din 1960. Se
află în studiu un proiect de canalizări şi conducte,care să lege Marea Moartă de Mediterană,ce
ar putea readuce Marea Moartă la vechile dimensiuni şi la nivelul sau natural.
Clima Israelului, de la temperată la tropicală, se caracterizează prin foarte mult soare.
Predomină două sezoane: o perioadă de iarnă ploioasă,din noiembrie până în mai şi o vară
caldă,care durează următoarele şase luni.Precipitaţiile sunt relativ abundente în nordul şi în
centrul ţării,mai puţine în nordul Podişului Neghev şi practic nesemnificative în regiunea din
sud.Condiţiile regionale variază considerabil de la veri umede şi ierni dulci,pe coastă;la veri
uscate şi ierni moderat reci în regiunile muntoase; la veri uscate şi calde şi ierni plăcute în
Valea Iordanului;şi la condiţii semi-deşertice de-a lungul întregului an în Neghev.Diferenţele
de temperatură pot fi marcante:căderi de zăpada ocazionale în regiunile muntoase şi perioade
de caniculă cu vânturi uscate şi calde,mai ales primăvară şi toamnă.
Situată la marginea unei zone deşertice, țara a suferit întotdeauna de lipsă de apa.
Descoperirile arheologice din Podisul Neghev,cât şi din alte regiuni,confirmă faptul că
locuitorii ţării se preocupau deja de mii de ani,de descoperirea unor metode de conservare a
apei,dovadă fiind numeroasele sisteme de colectare,de stocare şi de transfer a apelor provenite
din ploaie.Volumul total al resurselor de apa disponibile anual este de aproximativ 1,7
miliarde de metri cubi,din care aproximativ 75% sunt utilizate pentru irigări,iar restul în
industrie şi pentru nevoile domestice.Sursele principale de apa le constituie Iordanul, Lacul
Tiberiada şi câteva râuri mici.Izvoarele naturale şi resursele subterane de apa dulce sunt
exploatate în cantităţi controlate,pentru a evită epuizarea şi creşterea salinităţii.Sursele
naturale fiind exploatate la maximum,în prezent sunt puse la punct metode pentru a utiliza şi
resursele marginale:reciclarea apei folosite,norii artificiali şi desalinizarea apelor.
Temperaturile în Israel variază foarte mult,mai ales în timpul iernii.Mai multe regiuni
muntoase pote fi vânt,frig şi uneori zăpadă; Muntele Hermon al cărui vârf este acoperit cu
zăpadă în cea mai mare parte a anului şi a Ierusalimului de obicei, primeşte cel puţin două
ninsori în fiecare an. Între timp,oraşele de coastă,cum ar fi Tel Aviv şi Haifa,au un climat tipic
mediteranean cu ierni rece,ploioase şi pe termen lung, veri călduroase.Cea mai mare

7
temperatură de pe continentul Asiatic (53,7°C sau 129°F) a fost înregistrat în 1942,la Tirat Zvi
Kibbutz în părţile de nord a văii Iordanului.Din mai până în septembrie, ploaia în Israel este
rară.Cu resursele de apă limitate,Israelul şi-a dezvoltat strategiile de economisire a apei prin
diverse tehnologii,inclusiv irigarea prin picurare.Israelieni,de asemenea, profită de lumina
soarelui considerabil, ceea ce face Israelul naţiune lider în utilizarea energiei solare pe cap de
locuitor .
Vegetația este în general saracăcioasa, pădurile conţin pinul de aep şi arbuştii
mediteraneeni ( Makis şi Gariga ). Fauna este în general sărăcăcioasă, coţine specii cum sunt
hiena ,şacalaul ,şopârlele ,şerpi si păsări .Resursele naturale sunt foarte reduse,mai importante
fiind rezervele de fosfaţi.
Israelul are o economie modernă, fiind unul dintre statele dezvoltate. Industria
tradiţională (textilă şi alimentară) a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea
petrolului,a cauciucului,construcţiile de maşini. Recent, Israelul dezvoltă şi ramuri de vârf
printre care industria aeronautică şi electronică. O ramură industrială mai deosebită o
reprezintă prelucrarea diamantelor. Deşi dispune de terenuri agricole reduse, are un înalt
randament datorită mecanizării şi irigaţiilor. Produsele agricole principale sunt citricele,
măslinele,viţa de vie şi cerealele. Se cresc intensiv bovine.
Israel are o economie modernă, diversificată şi continuu ascendentă, cu un sector high-
tech crescând rapid în pondere şi importanţă. Guvernul ţării deţine o parte semnificativă a
proprietăţii din economia ţării. Fiind o ţară săracă în resurse naturale, Israel depinde aproape
total de importurile materiilor prime, aşa cum ar fi ţiţei, cărbune, diamante brute şi alimente.
Ţara primeşte, de asemenea, un substanţial ajutor economic direct din partea Statelor
Unite ale Americii, incluzând aproximativ 1,2 miliarde dolari americani anual, de la începutul
anilor 1970, chiar dacă valoarea efectivă directă a scăzut lent de-a lungul anilor, ajungând să
fie circa 240 de milioane în 2006. Sectoarele majore ale economiei sunt cele de produse
obţinute prin prelucrarea metalelor,hrană procesată,chimie şi echipament de transport.

1.4 Regionalizarea turistică a Israelului

Turismul în Israel, include o varietate bogată de site-uri istorice şi religioase din Ţara
Sfântă, precum şi staţiuni moderne, turism arheologic, turism de patrimoniu şi ecoturism.
Israelul are cel mai mare număr de muzee pe cap de locuitor din lume.

8
 Turiştii sunt atraşi de diversitatea geografică a Israelului, de aşezămintele religioase şi
arheologice, de bogată ofertă de soare şi de serviciile de resort moderne de pe Mediterană,
lacul Kinneret (Marea Galileei), Marea Roşie şi Marea Moartă. În anul 2019, un număr record
de turişti: 2,41 milioane au vizitat ţara.
Turismul este o sursă importantă de atragere a valutei străine: 3,8 miliarde de dolari în
anul 2000, ceea ce reprezintă 7,7% din valoarea totală a exporturilor şi 26,6% din exportul de
servicii. Chiar dacă acest sector nu contribuie decât cu 3% din PIB, valoarea sa adăugată sub
formă de valută este de 85% (ceea ce îi conferă poziţia de lider la valoarea adăugată printre
industriile exportatoare ale ţării) şi asigură locuri de muncă pentru 40,000 de persoane.Cu
potenţialul său considerabil, totuşi încă neexploatat pe deplin turismul este un element esenţial
al politicii economice israeliene,care vizează asigurarea creşterii economice şi eliminării
deficitului de plăţi.
Trebuie amintit că numărul record de turişti care au intrat în Israel, a fost înregistrat în
anul 2000 (“Millenium”), pe parcursul căruia au vizitat ţara 2,7 milioane de turişti.Israelul este
o destinaţie turistică de peste 2000 ani. În intreaga ţară veţi descoperi muzee, parcuri
naţionale, rezervaţii naturale şi locuri sfinte.Israelul este plin de ruine şi oraşe vechi.Oamenii
vin în Israel pentru a atinge o parte a trecutului. Evenimentele, poveştile şi legendele despre
aceste locuri au rămas întipărite în mintea oamenilor de pretutindeni.Oraşul lui David: Silwan
(în Biblie Siloam ) este cea mai veche parte a Ierusalimului. David, Solomon şi profeţii au
trecut pe aici. Grădinile din Siloam au inspirat Cântarea Cântărilor.
De Paşti, creştinii de toate etniile se adună la Ierusalim pentru a urma drumul parcurs
de Iisus. În duminica Floriilor, mulţimile se adună pe Muntele Măslinilor ca să reediteze
intrarea Lui în Ierusalim. Se opresc acolo unde Domnul a plâns, prevăzând soarta Sa şi a
oraşului. Locul e marcat de o biserică în formă de lacrimă, numită Dominus Flevit ("Domnul a
plâns"). Tot pe acest munte este Grădina Ghetsimani, în care există încă o mică livadă de
măslini, despre care se spune că ar avea aproape 2000 de ani. Ierusalimul adăposteşte patru
cartiere importante: Cartierul Evreilor, Cartierul Creştinilor, Cartierul Musulmanilor şi al
Armenilor.
Astăzi aceste patru comunităţi etnice şi religioase promovează împreună culturi
diferite cu acelaşi patrimoniu. Sunt opt porţi care străbat zidurile oraşului, iar cel mai
important trafic se desfăşoară prin Poarta Jaffa.Via Dolorosa este drumul pe care Iisus a mers

9
de la judecată către răstignire. Aici sunt cele "9 opriri ale Crucii" care conduc şi spre Biserica
Sfântului Mormânt din Cartierul Creştin cunoscut ca locul unde a fost îngropat şi unde a înviat
Hristos,centrul credinţei creştine din întreaga lume.
Oraşele principale: Ierusalim, Tel-Aviv, Haifa. Obiective principale: Catedrala Catolică
Buna Vestire, cea mai mare construcţie de cult din Orientul Apropiat, pe locul unde s-a aflat
casa Fecioarei Maria;Biserica Sf. Iosif; Sinagoga;Biserica Sf. Gavril, unde se găseşte izvorul
Mariei;Localitatea Cana Galileei, unde Isus a săvârşit prima minune, transformând apa in vin;
Haifa, oraş port al Israelului. Se pot vizita: Grădinile Bahai , (din exterior) Templul Cultului
Bahai si mănăstiriea Stela Maris. Bethleem, Cetatea lui David, cu locul unde ciobanii vremii
au fost anunţaţi de Îngeri despre naşterea lui Mesia.

10
 Capitolul II – Obiective turistice

2.1 Obiective turistice religioase

Cel mai important obiectiv turistic religios este oraşul Ierusalim denumit şi centru
religios al marilor culte.
Zona orașului Ierusalim este situată la aproximativ 58 de kilometri est de Marea
Mediterană. Cel mai înalt punct din zonă este Muntele Măslinilor, pe creasta muntelui
palestinian la o altitudine de 830 m deasupra nivelului mării. Acesta a fost cunoscut în
Vechiul Testament ca Eleon (2 Regi 15:30) sau Muntele Măslinilor (Zah. 14, 4). Sit-ul
Ierusalimului dă aspectul unui platou cu un pinten de teren proeminent spre sud. Acest platou
patrulater este de aproximativ 762 metri deasupra nivelului mării și este delimitat la est de
Valea Chedron, numită și valea lui Iosafat (Ioil cap.4, v2, v12), vale ce separă Ierusalimul de
Muntele Măslinilor. La vest și sud orașul este delimitat de Valea Hinom (Wadi er-Rababi). Cu
toate acestea, o a treia vale, Tyropoeon, se găsește în interiorul Orașului vechi și la vest de
Muntele Templului. Din cele mai vechi timpuri, cele două văi principale, Chedronului și
Hinom, au fost factori majori în sistemul de apărare a Ierusalimului, în timp ce valea
Tyropoeon, situată în oraș împărțea zona în două părți: dealul de vest, care este, de asemenea,
numit oraşul de Sus, și zona de est (sau sud-est), care se numește oraşul de Jos. În partea
vestică a Văii Chedron, într-un loc aflat sub orașul antic al regelui David, numit Ophel, este
izvorul Gihon. Mai departe, spre sud, la intersecția Văilor Hinnom și Kidron, este izvorul En-
rogel, acum numit Bir Ayyub. La sud de En-Rogel Valea Chedron, unită cu Valea Hinnom,
continuă înspre Marea Moartă, sub denumirea modernă de Wadi en-Nar, adică Valea focului.1

1
W. Harold Mare, The Archaeology of the Jerusalem Area, p. 23;

11
 Valea Chedron sau Kidron este o vale adâncă ce începe la o oarecare distanță nord de
zidurile Ierusalimului și se întinde spre sud-est, iar apoi spre sud, de-a lungul orașului. Valea
Chedron (Nahal Qidron) este seacă chiar și iarna, cu excepția cazurilor când plouă torențial.
La început, valea este largă și puțin adâncă, dar pe parcurs se îngustează și se adâncește. În
dreptul zonei unde s-a aflat templul, ea măsoară 120 m lățime și aproximativ 30 m adâncime.
Mai spre sud, valea Chedron se unește cu valea Tyropoeon și apoi cu Valea lui Hinom. De
acolo, ea continuă spre sud-est, traversând Pustiul lui Iuda, până la Marea Moartă. Așa cum
arată numele actual al cursului inferior al văii, Wadi en-Nar („Valea de foc”), pe această
porțiune a văii aerul este fierbinte și uscat în cea mai mare parte a anului. Când fugea de fiul
său Abesalom, regele David a traversat valea Chedron pe jos (2 Regi 15:14, 23, 30). Deoarece
Șimei l-a blestemat atunci pe David, mai târziu Solomon i-a interzis lui Șimei să iasă din
Ierusalim și să treacă valea Chedron; în caz contrar, acesta avea să plătească cu viața ( 3 Re
2:8, 9, 36, 37).2

2
Contributions towards an index of passages bearing upon the Topografy of Jerusalem, Editura James
Maclehose, Glasgow, 1876, p. 44;

12
 Privind spre sud, în valea Kidron, în orașul Silwan. Vedere din Palatul lui David

În timpul domniei regilor Asa, Ezechia și Iosia, în valea Chedron au fost distruse obiectele
folosite în închinarea idolatră: „ Pe Maaca, mama sa, regele Asa a lipsit-o de vrednicia de
regină, pentru că ea făcuse un chip turnat pentru Astarte. Asa a răsturnat chipul cel turnat, pe
care-l făcuse ea, l-a sfărâmat în bucăţi şi l-a ars în valea Chedronului” (2Cr 15:16); 29:16;
30:14). Valea a fost folosită și ca „loc de înmormântare”: „Atunci au scos Aşera din templul
Domnului afară din Ierusalim, la pârâul Chedron, au ars-o la pârâul Chedron şi au făcut-o
praf; şi praful l-au aruncat asupra cimitirului obştesc al poporului.” (4 Re 23,6). Aceasta a
făcut ca valea Chedron să fie un loc necurat. De aceea, a dat Ieremia următoarea profeție cu
referire la ea: „Şi toată valea trupurilor moarte şi a cenuşii şi tot câmpul până la pârâul
Chedron, până la colţul porcilor cailor, spre răsărit, vor fi locuri sfinţite pentru Domnul şi nu
vor mai fi niciodată nici pustiite, nici nimicite" (Ier 31:40).3

3
https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1200002606 ;

13
 În această vale se află monumentul funerar numit Mormântul lui Abesalom, fiul lui David.
Fiind ucis, a fost aruncat într-o pădfure din ținutul Efraim, iar mormântul său a rămas gol. El
și l-a ridicat cu gândul de a i se păstra memoria, neavând moștenitori: „Apoi au luat pe
Abesalom şi l-au aruncat acolo în pădure într-o groapă adâncă şi au aruncat deasupra lui o
grămadă mare de pietre. Iar Israeliţii s-au împrăştiat cu toţii, ducându-se fiecare la casa sa.
Abesalom însă îşi făcuse un monument încă de pe când trăia, în Valea Regelui; căci îşi zisese:
"Eu n-am fiu, ca să mi se păstreze amintirea!" şi a dat monumentului numele său, aşa că şi
astăzi se numeşte el: Monumentul lui Abesalom.” ( 2 Regi, 18, 17-18). Monumentul are formă
de pâlnie și poate fi văzut din depărtare, atunci când se merge paralel cu Valea lui Iosafat. La
100 metri distanță de acest monument se află alt monument funerar, frumos ornamentat, în
formă de piramidă și având coloane dorice. Specialiștii au identificat locul cu mormântul
Profetului Zaharia, care a trăit în timpul regelui Ioaș.4

Valea Hinnom, numită și Valea fiului lui Hinnom - Benhinnom, sau Valea Gheenei,
situată la sud de dealul pe care era inițial construit orașul lui David. Aceasta provine de la
bazinul hidrografic, se îndreaptă spre est înspre împrejurimile Porții Jaffa, se întoarce spre sud
și se îndreaptă spre muntele Sion.5 În timpul monarhiei, valea Hinnomului a fost locul
idolatriei. A fost locul unde împăraţii Ahaz şi mai târziu Manase, au ars tămâie şi au sacrificat
proprii lor copii ca şi ardere pentru Moloch (2 Cronici 28:3, 33:6). Iosia, succesorul lui Ahaz,
a distrus locul atunci când a făcut reformă în ţară (2 Împăraţi 23:10; cf. vv 13-14), însă se pare
că în timpul lui Ieremia, Valea Hinnomului a fost din nou locul de închinare pentru idolul

4
Diac. dr. Andrei-Mihai Zaieț, Ghidul pelerinilor în Țara Sfântă, Peninsula Sinai și Iordania, Editura Basilica,
București, 2016, pp. 218-219;
5
Dan Bahat, Atlas of Jerusalem, Carta Jerusalem, p. 12;

14
Baal. Profetul Ieremia face referire la aceasta prin „Valea” (Ieremia 2:23). Ieremia a profeţit
judecata împotriva celor ce-şi aduceau copiii sacrificiu în vale, şi anume că vor fi atât de mulţi
morţi în Ziua Domnului încât Valea va trebui renumită ca Valea Măcelului, din cauza
numeroşilor iudei ucişi şi aruncaţi în această vale de către babilonieni (Ieremia 7:31,32; 19:5-
6).6
Mai târziu valea se pare că a fost folosită pentru arderea cadavrelor şi un loc pentru arderea
gunoaielor de tot felul. De aceea, din cauza aspectului său sinistru, numele a ajuns să fie
simbol al iadului unde păcătoșii vor arde veșnic, tradiţia evreiască susținând că în valea
aceasta se afla gura iadului.7 Gheena este menită păcătoșilor care nu și-au primit pedeapsa
meritată în decursul vieții. Încetul cu încetul ajunge să fie identificată cu șeolul. Pentru rabinii
din secolul I d.Hr., Gheena există de pe acum, iar păcătosul întră în ea imediat după moarte. În
Noul Testament, Gheena este pomenită în Matei 5, v.22, v.29, sau Iacov 3,6. De asemenea,
întâlnim și sinonimele „cuptorul de foc”, „focul veșnic”, sau „iazul de foc”.

Valea Tyropoeon trece prin centrul Orașului vechi. Singura referire la numele
"Tyropoeon" apare în scrierile lui Iosif Flaviu. El a modificat aparent numele pe care l-a făcut
mai ușor pentru cititorii ne-evrei ai operei sale. Valea Tyropoeon împarte orașul în est și vest.

6
Watson, Duane F., The Anchor Yale Bible Dictionary- Hinnom Valey, vol. III, p. 202;
7
pr.prof. Dumitru Abrudan, pr. prof dr. Emilian Cornițescu, Arheologie biblică, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 2002, p. 63;

15
Această vale pornește din actualul cartier Morasha, coboară spre Poarta Damascului, trece
prin ea, bisectând orașul de la nord la sud de-a lungul Haggai Street (el-Wadin Arabă),
continuă spre est prin Dung Gate, unde i se alătură Valea Kidron la nord de intersecția sa cu
Valea Hinnom lângă Siloam. Această vale a format granița de vest a orașului David, și în în
timp, peretele vestic al Muntelui Templului.8

În timpul istoriei timpurii a Ierusalimului, Tyropoeon a constituit o barieră naturală pentru

extinderea spre vest a orașului, dar când a început să se extindă în această direcție, a fost
construit un pod care asigură o legătură între cele două maluri ale văii. Pe parcursul timpului
au fost construite mai multe căi de trecere și ultimul dintre ele care există încă, este cunoscut
sub numele de "Arcul lui Wilson", a cărui construcție nu este clară, dar pare a fi din secolul al
VIII-lea.

8
Robert Wayne Smith, The Anchor Yale Bible Dictionary- Tyropoeon Valley, vol. VI, p. 692;

16
 Muntele Măslinilor sau Eleonul, face parte din grupa munților ce alcătuiesc munții Iudeii,
în vechime munții Amoreilor. Cu o altitudine maximă de 818 m se află în vecinătatea imediată
a cetății Ierusalimului, de care se și desparte prin Valea Kedronului. Denumirea i se trage de la
abundența măslinilor cultivați mai ales pe coasta de vest. 9 Înainte de construirea templului,
israeliţii au făcut din acest munte un loc de cult în care veneau să se închine lui Dumnezeu.
Aici era jertfită junica roşie, fără meteahnă, cu cenuşa căreia se făcea apa pentru purificările
rituale prescrise de cartea Numeri 19, 1-10. David, fugind din faţa fiului său, Abesalom, care
pusese la cale o revoltă „s-a dus în Muntele Eleonului” (II Regi 15, 30). Iar Solomon, în
ultimii ani ai vieţii „a zidit capiştea lui Chemoş, idolul Moabiţilor, pe muntele din faţa
Ierusalimului” (III Regi 11, 7-8). Aceste sanctuare localizate de tradiţie pe Muntele
Scandalului au fost distruse probabil în secolul al VII-lea î.Hr. de către regele Iosia cu ocazia
reformei religioase pe care a înfăptuit-o în regatul său (cf. IV Regi 23, 12-13). Profetul
Iezechiel exprimă printr-o viziune judecata lui Dumnezeu contra Ierusalimului: Dumnezeu
părăseşte cetatea infidelă, loc de idolatrie, de nedreptăţi şi de crime (Iezechiel 11, 23). Dar
slava lui Dumnezeu care a părăsit Ierusalimul, tot dinspre răsărit se va întoarce (Iezechiel 43,
1-2). Profetul Zaharia plasează tot pe Muntele Măslinilor apariţia lui Dumnezeu, când va purta
marea luptă finală împotriva naţiilor care asupresc poporul Său (Zaharia 14, 3-4). În secolul al
IV-lea, Eusebiu de Cezareea, va vedea realizată această profeţie în Înălţarea lui Iisus. Muntele
Măslinilor este menţionat frecvent în Sfintele Evanghelii. De-a lungul drumului de la Ierihon
la Ierusalim ce trecea peste Muntele Măslinilor, a avut loc intrarea triumfală a Mântuitorului
în Ierusalim (Luca 19, 37). Pe Muntele Măslinilor a rostit Mântuitorul cuvântarea eshatologică
(Matei 24, 3; Marcu 13, 3). Ultimele nopţi de dinaintea morţii Sale au fost petrecute de
Mântuitorul pe Muntele Măslinilor (Luca 21, 37). Tot de pe Muntele Măslinilor a avut loc
Înălţarea la Cer a Domnului (Fapte 1, 12). 10
Cele trei culmi ale lui: cea dinspre nord, numită
Scopus ( Har-Hațofim), pe care a fost construită Universitatea Evreiască, cea din mijloc pe
care se află Spitalul Augusta Victoria, și cea dinspre sud, et-Tur sau muntele Înălțării, unde
sunt concentrate toate locurile creștine de pelerinaj, bisericile și mănăstirile care au pentru
creștini legătură cu două evenimente importante din activitatea pământeană a lui Hristos:

9
Conf.dr.pr. Petre Semen, Arheologie biblică, Editura Institul Teologic București, p. 39;
10
https://doxologia.ro/viata-bisericii/locuri-de-pelerinaj/muntele-maslinilor-vechi-loc-de-pelerinaj;

17
Predica de pe Munte și Înălțarea. În secolul al IV-lea, pe locul Predicii de pe Munte, Sfânta
Elena a construit o bazilică impunătoare, care a fost numită Biserica Eleon. Ruinele acestei
biserici se află astăzi în interiorul bisericii catolice Pater Noster. În anul 387, pe locul Înălțării
a fost zidită o mare biserică octogonală – Capela Înălțării, cum o numeau bizantinii și a cărei
cruce luminoasă era văzută de către întreg Ierusalimul. Biserica Înălțării a fost distrusă de
perși și reconstruită de cruciați practic conform aceluiași plan. În anul 1187, biserica a fost
transformată în moschee de către Saladin. În secolele V-VI au fost construite alte 24 de
așezăminte creștine. Unele dintre cele mai importante locuri de pelerinaj aflate astăzi pe
culmea dinspre nord a Muntelui Măslinilor sunt Biserica Grecească a Pelerinilor Galileeni,
mănăstirea Rusă cu biserica Sfântul Ioan Botezătorul, Biserica Grecească a Înălțării, locul de
pelerinaj al Înălțării aflându-se și astăzi în stăpânirea musulmanilor, bisericile catolice Pater
Noster și Domnul a plâns – Dominus Flevit, precum și mănăstirea rusă Sfânta Maria
Magdalena, situată la vest de această culme a muntelui.11

11
Vasilios Țaferis, Ghidul creștinului ortodox prin locurile de pelerinaj ale Țării Sfinte, Editura Palphot Marketing,
Israel, p. 61 – 62;

18
19
 Muntele Moria sau Muntele Templului este muntele pe care Avraam l-a oferit pe Isaac ca
jertfă în Facere 22. În 1 Pralipomena 21, 18-25 este identificat ca terenul lui Ornan iebusitul
pe care David l-a cumpărat pentru 600 de sicli de aur. Această achiziție este un fapt important,
deoarece demonstrează că evreii au primit această zonă în urma unei tranzacții legale. Ei nu
au vândut niciodată drepturile asupra Muntelui Moria12. Deşi în vremea lui David Muntele
Moria se afla în afara cetăţii Sionului (Ierusalim), Solomon l-a inclus în cetatea capitală.
Piscul muntos Moria, situat la nord de Ierusalim şi ocupat de David, era suficient de nivelat
pentru Templul lui Solomon. E greu să se facă o apreciere a suprafeţei ocupate de Templu în
acea vreme, deoarece această construcţie a fost distrusă în 586 î.Hr. de regele babilonian.
Reconstruit în 520 î.Hr., Templul a fost iarăşi dărâmat în 70 d.Hr. începând din secolul al VH-
lea d.Hr., pe acest loc considerat cel mai sacru din istoria universală s-a înălţat moscheea
mahomedană Domul Stâncii. Astăzi această suprafaţă acoperă între 7 şi 8 hectare, ceea ce
sugerează că vârful Muntelui Moria este acum considerabil mai larg decât în zilele lui
Solomon. Având o altitudine de 743 metri deasupra suprafeței mării, pe culmea lui se întinde
o esplanadă având suprafață de 14 hectare, care a fost zidită în secolul I î.Hr., în timpul
domniei regelui Iudeei, Irod cel Mare. În acest loc s-a înălțat și Cel de-al Doilea Templu al
Ierusalimului. În vremurile noastre pe esplanada Muntelui Templului se înalță sanctuarul
musulman Cupola Stâncii, Moscheea Al-Aqsa și o serie de clădiri anexe. Platforma Muntelui
Templului este înconjurată de ziduri de susținere, dintre care cel mai vestit este Zidul de apus
sau Zidul Plângerii.13

12
Israel field book, Editura Galyn Wiemers, p. 117;
13
Samuel Schultz,op. cit., p. 189;

20
 Situată la marginea deșertului, Palestina a suferit dintotdeauna de lipsă de apă.
Descoperirile arheologice dovedesc că de mii de ani locuitorii acestor ținuturi erau preocupați
să își facă rezerve de apă printr-o mare diversitate de sisteme. În afară de lacurile și apele
curgătoare ale Palestinei se află și renumite izvoare cu ape dulci sau termale pe care evreii le-
au exploatat din plin din cele mai vechi tipuri. Textele sfinte amintesc de lacul Siloam ( în
ebraică Siloah = trimis). Se numește astfel pentru că își primește apele din râul Gihon. În
partea de sud-vest a cetății Ierusalim era vestitul lac Vitezda, ce era mult utilizat în scopuri
terapeutice în vremea Domnului (Ioan 5,2 – vindecarea slăbănogului).14

Ghihonul este unul dintre cele două izvoare care alimentau cu apă Ierusalimul, pe coasta
de apus a văii Kedron. Numele Ghihon înseamnă „care țâșnește” și se potrivește izvorului,
pentru că pe baza efectului de sifon, apa țâșnește timp de o jumătate de oră, după care
încetează să mai izvorască timp de până la zece ore. El putea aproviziona cu apă până la 2500
de oameni Așezarea lui în afara zidurilor cetății a cerut numeroase lucrări ulterioare de
amenajare. Iebusiții au fost , probabil, primii care au legat izvorul de oraș, prin mijlocirea
unui canal sau tunel. Unii arheologi israelieni sunt de părere că tunelul subteran care lega
Ierusalimul de sursa sa de apa, pârâul Ghihon, este dinaintea timpului lui David cu opt secole,
fiind deci o construcție canaanită aproximativ de pe vreme când orașul era blestemat în textele
14
Conf.dr.pr. Petre Semen, op. cit., p. 44;

21
egiptene. Apoi, sub regi, a fost folosit și un canal care lega bazinul „superior”, care strângea
apa izvorului, de un bazin „inferior”, pentru irigații. Ezechia, sub amenințarea năvălirii
asiriene a hotărât să pună să se sape un tunel subteran care lega Ghihonul de un bazin
dinlăuntrul zidurilor, numit fântâna Siloe. De asemenea, ungerea lui Solomon s-a desfășurat la
Ghihon, iar același ritual de încoronare a regilor va fi urmat, fără îndoială, aceeași procedură.15

Siloam sau Siloe, care înseamnă „trimisă”, făcând referire la aducerea aici a apei
Ghihonului, în limba greacă „Siloam” , este un rezervor de apă aflat în adânc, înlăuntrul
zidurilor, în partea de sud-est a Ierusalimului. El primea apele Ghihonului prin mijlocirea unui
tunel săpat în stânca Văii Kedronului de către Ezechia. Grație apei din Siloe, orbul din naștere
și-a recăpătat vederea. 16

În afară de cele două izvoare, Ghihon și En-rogel, precipitațiile oferă o cantitate suficientă
de umiditate pentru a susține zona Ierusalimului, astfel că locuințele și clădirile din Ierusalim
erau dotate cu rezervoare subterane, în care locuitorii își făceau rezerve suplimentare de apă,
pe lângă apa adusă de la izvoare. În aceste rezervoare se ținea apa de ploaie colectată de pe
acoperiș; apa se păstra aici curată și rece. Se pare că în zona templului existau rezervoare
deosebit de mari. Arheologii spun că au identificat în această zonă 37 de rezervoare cu o
capacitate totală de aproximativ 38 000 m3; unul dintre rezervoare avea o capacitate estimată
de 7 600 m3. Pentru alimentarea Ierusalimului cu apă, de-a lungul secolelor au fost construite
câteva apeducte, sau canale. Tradiția susține că Solomon ar fi construit un canal ce ducea de la
„Bazinele lui Solomon” (trei rezervoare de la sud-vest de Betleem) până la Ierusalim, în
incinta templului. În Eclesiastul 2:6, Solomon spune: „Mi-am făcut bazine de apă, ca să ud
copacii tineri din pădurea mea”.. Printre apeductele ale căror vestigii au rămas până astăzi se
numără un canal care ducea apa de la izvoarele din Wadi el-ʽArrub (20 km S-S-V de
Ierusalim) până la Bazinele lui Solomon. E posibil ca acesta să fie cel despre care Iosif Flaviu
a spus în Antichitățile iudaice că a fost construit de Ponțiu Pilat cu bani din trezoreria
templului. Alte două apeducte duceau de la Bazinele lui Solomon la Ierusalim. Cel aflat mai
jos este mai vechi, posibil datând din perioada lui Irod sau a hașmoneilor. Acesta trecea pe sub
Betleem și ajungea la Muntele Templului, trecând pe deasupra Arcului lui Wilson.

15
Dan Slușanschi, op. cit., p. 263;
16
Ibidem, p. 560;

22
 Tel Aviv - cu o vechime de mai puţin de un secol, nu poate concura cu Ierusalimul. Un
scurt tur panoramic al celui mai mare oraş cosmopolit al Israelului este absolut necesar
turistului care vrea să guste mixtura culturală prezentă de aici, Muzeul Diasporei - situat în
campusul Universităţii din Tel Aviv; La Qumran la Marea Moarta - magazinul de cosmetice
produse din mineralele din Marea Moarta; De-a lungul Râului Iordan, via Jericho - locul
botezului ( Chibutz Yardenit ); Sit-ul arheologic Tzippori (Sepphoris), iniţial aşezare datând
din secolul al II-lea î.Hr., a fost apoi capitală romană a Galileei.Astăzi este un obiectiv
deosebit de vizitat datorită ruinelor bine păstrate.Se pot vedea drumuri romane, o casă romană
cu superbe podele decorate cu mozaicuri,o cetate a cruciaţilor şi sistemul roman de apeducte.
Nazaret este menţionat în Noul Testament drept localitatea în care locuiau Maria și
Iosif, părinţii lumeşti ai lui Iisus. În Nazareth a copilărit şi crescut Iisus. Cunoscut în timpul
vieţii sale ca Iisus din Nazaret, Hristos avea să folosească oraşul ca bază a călătoriilor sale prin
Galileea. În ultimii ani, Nazaretul primeşte anual peste 700.000 de turişti străini. Printre
atracţiile locale cele mai vizitate se numara Biserica Buna Vestire,I zvorul Fecioarei Maria sau
Biserica Sf. Gabriel. De asemenea, Mânăstirea Tabgha, ridicată pe locul unde Iisus a săturat
15 000 de pelerini cu doi peşti şi două pâini. Apoi merită să ajungeţi pe Muntele Fericirilor şi
să priviţi Marea Galileii (singurul rezervor de apa dulce al Ţării Sfinte) din locul unde Iisus a
ţinut "Predica de pe munte" şi a rostit pentru prima data rugăciunea "Tatăl nostru". Ajunşi aici
nu vă rămâne decât să coboriţi şi să vă `botezaţi` în apa Iordanului.
● Bethleem - locul naşterii lui Iisus. Pentru a vizita oraşul unde s-a născut Fiul lui
Dumnezeu trebuie să treceţi frontiera palestiniană, prin zidul de securitate înalt de 8 metri şi să
pătrundeţi in lumea arabă, cu case albe construite în terase,cu restaurantele din care răzbate
savoarea mirodeniilor prin tot oraşul. După ce vizitaţi uriaşa mânăstire zidită de însăşi
Impărateasa Elena în secolul al IV-lea, peste Sfânta Iesle, vă veţi putea ruga la Altarul
Magilor şi veţi putea săruta Steaua de Aur a Bisericii Natalităţii din Bethleem .După o
asemenea vizită într-un loc atât de sfânt, trebuie să încercaţi un prânz la un restaurant arab - o
experienţă unică pentru că puţini ştiu că într-un restaurant arab nu există lista meniu. Într-un
astfel de restaurant deşi client,esti considerat musafir,dorinţele tale fiind lege pentru chelnerul-
gazdă a cărui datorie este să nu te lase să pleci dacă nu eşti sătul şi mulţumit de trataţia
primită.

23
 ● Muzeul Bibliei. Astăzi este unul dintre cele mai populare muzee din Israel,
atrăgând în fiecare an mii de vizitatori.Puteţi vizita o expoziţie permanentă dedicată Biblie în
arta – pictură,sculptură şi ceramică dar şi cea mai consistentă parte a muzeului,dedicată
universului biblic şi tipăriturilor. De la exemplare vechi ale Bibliei la sute de traduceri,de la
apocrife şi documente la lucrări de cercetare,de la legendele şi muzica Bibliei la operele
literare şi filosofice inspirate de aceasta,muzeul din Tel Aviv oferă informaţii despre tot.
Anual,muzeul găzduieşte şi o expoziţie organizată împreună cu Asociaţia Pictorilor şi
Sculptorilor din Israel,prezentand lucrări pe teme biblice, precum şi o expoziţie cu subiecte
din Biblie transpuse pe pânză şi hârtie de copii.O frumoasă tradiţie face ca toţi copiii din Tel
Aviv,care nu sunt înscrişi la şcoli religioase,să primească aici prima lor Biblie. În fiecare lună
cei interesaţi pot participa la seminarii de studii biblice.

24
 2.2 Obiective turistice cultural istorice

Situat pe coasta Mării Mediterane, Tel-Aviv-ul este cel mai populat şi modern oraş
israelitean. Dacă încărcătura istorică şi religioasă din Ierusalim nu e pe placul tău,trebuie să
ajungi în această "mecca" economică şi culturală a Israelului.Aici poţi să te relaxezi,să fumezi
o hookah (sisha sau narghilea) într-unul dintre parcuri sau pe o terasă,să bei o cafea turcească
sau să petreci până în zori într-unul din cluburile din oraş.Tel-Aviv este pe bună dreptate
supranumit"oraşul care nu doarme niciodată".
În Muzeul de Artă din Tel Aviv găsiţi cea mai vastă colecţie de artă
contemporană,ce include lucrări ale lui Pablo Picasso,Gustav Klimt şi Salvador Dali
prezentate în comparaţie cu opere ale artiştilor israelieni precum Yehudit Sasportas,Igael
Tumarkin şi Raffi Lavie.În oraş se găsesc 18 din cele 35 de Centre Culturale din ţară printre
care şi Opera cu sediul în Tel Aviv Performing Arts Center.Tot aici se găseşte Rabin
Square,piaţa unde a fost asasinat popularul prim ministru israelian Yitzhak Rabin.
Tel Aviv mai este numit şi White City. Acesta este un set de aproximativ 4000 de clădiri
în stil funcţionalist şi în mare parte de culoare albă.Experienţa dobândită de-a lungul
desfăşurării activitaţii arheologice,a dus la elaborarea unor metode de cercetare ştiinţifică,
însoţite de un studiu meticulos al evoluţiei (tipologia) formelor recipientelor din ceramică şi a
altor obiecte,ceea ce a permis datarea straturilor şi a vestigiilor arheologice.În ultimii ani,
cercetarea arheologica a fost extinsă şi înspre alte aspecte mai puţin cunoscute ale culturilor
"materialelor" antice,cum ar fi: alimentaţia,bolile,economia şi comerţul.Aceste realizări în
domeniul cercetării arheologice moderne sunt aplicate în fiecare an, pe mai multe zeci de
şantiere arheologice.
Cert este că în jur de 20000 de aşezăminte din antichitate au fost înregistrate în Israel
şi sunt protejate prin lege.În fiecare an,mai multe zeci de aşezăminte,aparţinând tuturor
perioadelor istorice,de pe întreg cuprinsul ţării,fac obiectul săpăturilor arheologice.Licenţa
pentru excavaţii este eliberată misiunilor din Israel şi din străinatate,de către Autoritatea care
răspunde de antichitaţile din Israel,responsabilă cu conservarea patrimoniului istoric al ţării.
● Muzeul Israel – Ierusalim.

25
 Întins pe o suprafaţă de 50.000 de metri pătraţi acest complex găzduieşte o serie
impresionantă de colecţii variind de la arheologia preistorică la arta contemporană. În muzeu
intra aproape 1.000.000 de vizitatori anual,din care mai mult de o treime sunt turişti străini.
● Gradina Zoologică din Ierusalim. Pentru cei interesaţi şi de atracţiile
turistice laice,merită să vizitaţi Gradina Zoologică din Ierusalim.Aici veţi observa peste 140
de specii de animale,grupate în doua mari teme:animale menţionate în Biblie şi animale în
pericol de dispariţie din întreaga lume.
● Gradina Botanică din Ierusalim. Gradina Botanică de aici este deschisă în
1953 pe terenul Universităţii din Ierusalim.Aici s-au studiat practic posibilităţile de cultivare şi
protejare a plantelor în această regiune cu o climă aridă.
● Marea Moartă.

26
● Muzeul Eretz Israel.

27
 Pentru statul Israel acesta este unul dintre cele mai importante muzee, pentru că în
expoziţiile sale prezintă totul despre istoria, cultura şi specificul ţării. De la arheologie şi
etnografie la cultură şi istorie, Muzeul Eretz Israel are cele mai bune şi mai valoroase
exponate.În numeroasele pavilioane ale instituţiei,fiecare cu o anumită temă, puteţi vedea
obiecte preistorice şi antice,documente,fotografii,reproduceri,machete,iar in centrul parcului
puteţi vizita chiar vechiul sit arheologic,la care încă se lucrează.Mai mult, veţi găsi un mic
bazar cu piese de artizanat;unde îi puteţi urmări pe meşteri la lucru în atelier, puteţi vizita
Planetariumul şi puteţi participa la simpozioane şi alte activităţi culturale.
● Muzeul de Artă din Tel Aviv .La Tel Aviv, veţi găsi mai multe muzee, cum ar
fi Muzeul de Arheologie Eretz (Israel),Muzeul de Artă,Muzeul de ceară,Muzeul de Istorie şi a
iudaismului,Ramat Aviv.Specialiştii,artiştii şi colecţionarii din întreaga lume îl consideră cel
mai bun muzeu de artă al ţarii,mai ales când vine vorba de lucrări ale pictorilor şi sculptorilor
israelieni.Dar Muzeul de Artă din Tel Aviv are şi o colecţie impresionantă de lucrări ale
marilor maeştri americani şi europeni,precum Cezanne,Chagall,Dali,Monet,Henri Moore,
Auguste Rodin,Picasso,Klimt şi mulţi,mulţi alţii. În afara expoziţiilor permanente şi

28
temporare,multe dintre ele evenimente-cheie în calendarul lumii artistice mondiale,aici sunt
adesea organizate concerte şi simpozioane.
● Peştera lui Ioan Botezătorul descoperită în Kibbutz-ul Tzuba

În vecinătatea livezilor din kibbutz-ul Tzuba de pe Muntele Ierusalimului, arheologii

au descoperit o peşteră (conservată în stare bună) în care Ioan Botezatorul s-a
adăpostit.Senzaţionala descoperire arheologică ce are perspectiva să devină un loc de atracţie
turistică  pentru întreaga creştinatate,este locul în care,după tradiţia creştină, oan Botezatorul l-
a încoronat pe Iisus Hristos, Mesia al creştinilor. Peştera are pereţii împodobiţi cu desene
rupestre bizantine, executate cu aproximativ 300 de ani mai târziu şi care îl înfăţişează pe Ioan
Botezatorul şi scene din viaţa sa. În peşteră a mai fost descoperit un lac subteran unde avea loc
botezul creştinesc şi o lespede de piatră pe care se desfăşura ceremonia ungerii cu ulei sfânt,
procedeuri tipice creştine,cât şi obiecte din ceramică din perioada lui Ioan Botezatorul.

2.3 Tradiţii şi obiceiuri. Manifestări etno-folclorice specifice ale Israelului

Fiind unul dintre cele mai vechi menţionate popoare din istoria omenirii, tradițiile și
obiceiurile se regăsesc din plin in viața poporului evreu. Aici, sărbătorile și tradițiile se
împletesc in mod deosebit, fiind chiar inseparabile, și anume , fiecare sărbătoare având o
semnificație aparte și propriile-i tradiții care se respectă cu o foarte mare strictețe.

Iată o lista a sărbătorilor evreiești care cuprinde data,numele,numele local (evreiesc) și

data corespondentă din calendarul gregorian:

29
 Datele posibile în
Dată Nume Nume local
calendarul gregorian

1 Tişri Anul nou Roş haşana între 6 sept şi 5 oct

10 Tişri Ziua ispăşirii Iom Kipur între 15 sept şi 14 oct

15 Tişri Sărbătoarea colibelor Sukot între 20 sept şi 19 oct

22 Tişri Adunarea zilei a opta Şemini Aţeret între 27 sept şi 26 oct

15 Nisan Paştele Pesah între 27 martie şi 25 aprilie

21 Nisan Paştele Pesah între 2 aprilie şi 1 mai

5 Iyar Ziua Independenţei Iom HaAţmaut între 16 aprilie şi 15 mai

6 Sivan Rusaliile Şavuot între 16 mai şi 14 iunie

Una dintre cele mai semnificative sărbători este Iom Kipur. Iom Kipur.Yom Kippur (
‫ יום כפור‬yom kippùr, Ziua ispăşirii) ,este una din cele trei mari Sărbători evreieşti;este ziuă de
post religioasă ebraică care celebrează ziua ispăşirii.În Torah este numită Yom haKippurim
("Ziua celor care ispăşesc"). Este una din aşa-zisele Yamim Noraim ("Zilele temerii
reverenţioase"). Yamim Noraim sunt Roş haŞana şi Yom Kippur, respectiv primele şi ultimele
două zile din cele Zece zile ale Penitenţe. În calendarul ebraic Yom Kippur începe la apusul
soarelui a celei de-a zecea zi a lunii ebraice, Tişri (lună care corespunde ultimei jumătăţi a lui
Septembrie şi primei jumătăţi a lui Octombrie din calendarul gregorian) şi continuă până la
apusul soarelui următoarei zile.

Yom Kippur este considerată ziua cea mai sfântă şi mai însemnată din an,toate cele
zece zile sunt de pocăinţă,aceasta însă are un caracter aparte:tradiţia ebraică spune că,după ce
poporul a păcătuit prin idolatrie,YHWH,Binecuvântat fie Numele s-a răzgândit în privinţa
sfineti Legi (voia să nu o mai dea poporului) văzând însă cum zece zile la rând poporul a
stăruit în pocăinţă Domnul"a iertat păcatul poporului"în ziua a zecea (întocmai, ziua de Yom
Kippur) şi i-a dăruit în dar Legea.Iată de ce această a zecea zi,Yom Kippur este atât de

30
sfântă;ea celebrează în fapt milostivirea pe care YHWH a arătat-o poporului său. Aşadar tema
centrală a sărbătorii este ispăşirea şi iertarea.

31
 Capitolul III- Cetatea lui David – sit arheologic

Arheologia Ierusalimului prezintă multe provocări fiindcă în multe locuri orașul actual
este construit peste vechiul sit. Mai mult, lerusalimul a fost distrus și reconstruit de multe ori,
incluzând aici demolarea și incendierea de către babilonieni din 586 i.Hr., urmate de un
tratament similar din partea romanilor in 70 d.Hr. Apoi au existat și programele ulterioare de
construcție în cursul perioadei bizantine, al cuceririi arabo-islamice și al cruciadelor, precum
și eforturile de construire și de extindere moderne. Aceste împrejurări lansează o provocare
pentru arheologii care se străduiesc să scoată la iveală vestigiile arhitectonice ale lerusalimului
din Vechiul Testament și din perioada pre-israelită. lerusalimul din perioada Vechiului
Testament a ocupat panta în formă de limbă situată aproximativ la 740 m peste nivelul mării
care se extinde la sud de zona mai înalta a Muntelui Templului, numită Ofel sau "cetatea lui
David".17

La sud de Muntele Templului, lângă Zidul Plângerii sau Zidul de Vest ( Hakotel), se află
unul dintre cele mai importante situri arheologice din Ierusalim, Parcul (situl) arheologic
Ierusalim-Centrul Davidson, unde se pot vedea ruinele băilor rituale din timpul lui Irod cel
Mare, precum și o stradă pe care circulat pelerinii când veneau la Templu. În afara zidurlor
orașului, în situl de pe colina Ofel, săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii
arheologice, ce reprezintă habitatul uman din diferite etape ale evoluției sale, cuprinzând
structuri arhitecturale, urbanistice, amenajări, precum și alte urme ale civilizației umane, în
contextul natural, la suprafața solului sau sub acesta, identificate prin metode arheologice,
informații documentare sau alte metode și care a fost sau poate fi investigat științific.

17
James K Hoffmeier, op. cit., pp. 90-91;

32
Harta Excavațiilor în Cetatea lui David

33
 De foarte mult timp, arheologii au fost atrași să exploreze lerusalimul. Majoritatea
excavațiilor în lerusalimul din perioada Vechiului Testament au avut loc pe partea vestică
abruptă a versantului numit "Ofel".

Deși excavațiile au început în jurul anului 1860, abia un secol mai târziu au avut loc
investigații cu caracter mai științific. La începutul anilor 1920, Robert Macalister a descoperit
o structură de piatră, construită în trepte, pe o parte a dealului. EI a crezut că fusese construită
de iebusiți, care ocupaseră lerusalimul până la cucerirea lui de către David, in jurul anului
1000 i.Hr. În același fel, Kathleen Kenyon a investigat versanții estici ai lerusalimului intre
1961 și 1968. Ea a descoperit un capitel de piatră protoionic (cca 1,80 lungime), un element
arhitectural asociat cu construțiile regale, și ziduri mari de tip cazemată (o tehnică de
construcții în care zidurile paralele sunt conectate prin ziduri perpendiculare), pe care le-a
datat din perioada lui Solomon. Arheologul israelian Yigal Shiloh (1937-1987) a excavat
cetatea lui David din 1978 până în 1985. EI a scos la iveală partea inferioară a structurii în
trepte, demonstrând că a fost construită deasupra unor ruine datând din cca 1300-1200 i.Hr.
Această descoperire denotă că structura aceasta a fost construită cândva dupa acea dată. Prin
expunerea unei părți mai mari din structură, impreună cu porțiuni descoperite anterior, s-a
arătat că acest element are o înălțime de 37 m. Munca lui a fost brusc întreruptă de moartea sa
prematură, dar descoperirile sale continuă să fie studiate de Jane Cahill. Pe baza ceramicii
găsite în asociere cu structura terasată, ea vehiculează o dată din jurul secolului al XII-lea spre
secolul al Xl-lea pentru construirea acesteia. Două aspecte importante reies din descoperirea
structurii de piatră construite în trepte: in primul rând, este larg acceptat faptul că această
structură probabil trebuia să susțină o mare clădire urbană din Epoca Bronzului Târziu și din
Prima Epocă a Fierului (1300-1050 i.Hr.), cum ar fi o citadelă, un palat sau un templu de pe
coama dealului, iar în al doilea rând, deși reprezintă numai o mică porțiune a unei structuri
defensive impresionante, acest zid terasat poate explica motivul pentru care iebusiții l-au
batjocorit pe David: "Să nu intri aici, căici și orbii și ologii ți se vor împotrivi!" (2 Samuel
5:6). Este clar acum de ce se simțeau în siguranță în interiorul capitalei lor bine apărate.
Descoperiri mai recente din lerusalim pot arunca mai multă lumină asupra lerusalimului lui
David. La inceputul anului 2005, arheologul israelian Eilat Mazar a descoperit un mare
complex de clădiri de piatră pe coama Ofelului, complex care pare a fi asociat cu structura de
piatră in trepte. Ceramica asociată cu acest mare complex datează din secolul al X-lea i.Hr. și

34
chiar mai devreme. Din 2 Regi aflăm că David "s-a așezat in cetățuie, pe care a numit-o
cetatea lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, de la Milo spre interior". Acest lucru
sugerează că David a ocupat un palat fortificat existent și fie l-a renovat, fie l-a extins, în
special in zona "teraselor de susținere". Termenul ebraic pentru această structură este milo,
care înseamnă "umplut". Unii asociază milo cu structura de piatră în trepte construită pentru a
susține fortăreața predavidică a Sionului, aflată in vârful dealului. Mazar speculează că
clădirea descoperită recent era elementul pe care milo a fost construită să o susțină. Dar este
posibil și ca mai vechea structură đe piatră în trepte să fi fost reutilizată pentru a susține un alt
edificiu. Conform Sfintei Scripturi, Solomon a construit un nou palat, mai mare, care a luat 13
ani pentru a fi finalizat ( 3 Regi 7:1-6). Probabil că acest palat a fost construit pe terenul dintre
locul în care David și-a construit palatul și Muntele Templului. În secolul al X-lea l.Hr., unele
locuințe au fost construite din piatră pe porțiunea inferioară a structurii în trepte, ceea ce oferă
asigurarea că aceasta predatează aceste locuințe. Un fragment găsit într-una dintre camere
avea gravat cuvântul "Ahiel", probabil numele proprietarului la un moment dat în istoria
acestei unități domestice.18

Capitel proto-ionic

18
Ibidem, James K Hoffmeier, op. cit., pp. 89-91

35
 Casa lui Ahiel

De asemenea, avea o piatră cu o gaură rotundă prin centrul ei, folosită ca o toaletă - care a
fost descoperită în interior. Această descoperire, alături de alte descoperite din jurul casei lui
Ahiel, a adus arheologii să estimeze că zona Cartierului Regal al orașului era situată aici19.

19
House of Ahiel, http://www.cityofdavid.org.il/en/archeology/finds/house-ahiel

36
Puțul lui Warren

Charles Warren (1840-1927) a fost trimis de PEF (Palestine Exploration Fund) în 1867
pentru a excava Ierusalimul, mai exact în zonele din jurul Muntelui Templului, întrucât
săpăturile Muntelui Templului au fost interzise de autoritățile otomane. În urma acestui decret,
el a efectuat o excavare a zonei la sud de Muntele Templului. Astfel că, împreună cu un grup
de pelerini, căpitanul Warren vizitează renumitul izvor Ghihon, despre care o legendă spune
că aici ar fi spălat Fecioara Maria scutecele lui Iisus. În timpul acestei vizite, lui Warren îi
atrage atenția, în pofida semiîntunericului din încăperea boltită, o gaură neagră care se
deschide în stâncă la cățiva metri în spatele gurii izvorului. Se pare că nimeni nu o observase
până atunci, căci atunci când Warren întreabă de ea nu primește niciun răspuns. Curios, a doua
zi mai vizitează încă o dată izvorul, dotat cu o scară și o funie. Nu bănuiește că îl așteaptă o
explorare riscantă. În spatele izvorului începe un puț îngust, care mai întâi înaintează pe
orizontală, apoi urcă pe verticală. După aproximativ 13 metri, puțul se termină brusc. Până la
urmă Warren găsește pe dibuite în beznă un gang îngust. Se târăște și după o vreme observă în
fața lui o lumină difuză. Ajunge într-o încăpere boltită, în care nu este nimic altceva decât
vase și sticle vechi, prăfuite. Warren se strecoară afară printr-o crăpătură – se află la mică
distanță de vechiul zid al orașului.Cercetări mai amănunțite făcute de savantul englez Parker
în jurul anului 1910 din însărcinarea Palestine Exploration Fund arată că ciudata instalație
datează din mileniul al II-lea î.Hr. Locuitorii Ierusalimului din acea vreme săpaseră cu greu un

37
tunel prin stâncă, pentru a putea ajunge, pe timp de asediu, la izvorul vital fără a se pune în
pericol. Curiozitatea lui Warren a explorat calea care, cu aproape 3000 de ani în urmă, i-a
permis lui David cucerirea prin surpridere a fortăreței Ierusalimului.20

Tunelul lui Ezechia

Ezechia, cel ce se tâlcuiește „tăria mea este Domnul” a fost fiul lui Ahaz și a lui Abia și
rege în Iuda. Datorită credinței statornice în Dumnezeu, Iezechia, care a domnit vreme de
aproape treizeci de ani, a fost cel mai credincios rege pe care l-a avut vreodată Iuda (IV Regi
18-20; II Paralipomena 29-32). El a eliminat complet idolatria, păzind toate poruncile lui
Dumnezeu. Pentru aceasta, el a biruit în anumite lupte fiind ajutat in chip minunat de
Dumnezeu. In vremea sa a trait Profetul Isaia, care l-a sfătuit și l-a îndemnat pe acesta spre
pocaință, atunci când risca să cadă pradă duhului mândriei.21

20
Werner Keller, Și totuși Biblia are dreptate, Editura Litera, București, 2009, p. 176;
21
https://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/tunelul-regelui-iezechia-ierusalim-139678.html;

38
39
 Pregătindu-se pentru asediu din partea Asiriei, Ezechia a pus două echipe de lucrători să
sape în stâncă un tunel lung de 520 de metri care să lege râul Gihon din afara oraşului cu
bazinul Siloam, la sud de Muntele Templului, mai jos de Oraşul lui David, care acum,
mulţumită noilor sale fortificaţii, se întinde în interiorul zidurilor cetății. Când cele două
echipe s-au întâlnit săpând în adâncurile muntelui, au gravat o inscripţie ca o mărturie a
realizării lor remarcabile. În 1880, Jacob Eliahu, în vârstă de 16 ani, fiul unor evrei convertiţi
la protestantism, a invitat un coleg de şcoală să exploreze tunelul de la Siloam. „Celelalte
fapte ale lui Iezechia, toate isprăvile lui, şi cum a făcut iazul şi canalul de apă şi a adus apele
în cetate, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?” Jacob a pornit dintr-un
capăt al tunelului, iar prietenul său, din celălalt, pipăind cu degetele semnele făcute cu dalta pe
pereţi de către muncitori. Când semnele au schimbat direcţia, Jacob şi-a dat seama că se afla
în locul în care s-au întâlnit cele două echipe şi acolo a descoperit o inscripţie. A ieşit prin
celălalt capăt, unde a constatat că prietenul său renunţase demult; şi i-a îngrozit pe arabii din
partea locului care credeau că în tunel se află un spirit sau un dragon. Apoi i-a povestit
directorului şcolii, s-a răspândit zvonul şi un negustor grec s-a furişat în tunel şi a scos
inscripţia, rupând-o din neatenţie. Acesta a fost prins de poliţia otomană. Inscripţia se află
acum la Muzeul din Istanbul:

„[Când tunelul] a fost săpat. Şi aşa a fost făcut. În timp ce [săpau cu] târnăcoape, fiecare
om spre celălalt, şi când au mai rămas de tăiat vreo trei coţi, [ei au auzit] vocea unui om
strigând la ceilalţi, căci era o fisură în stâncă la dreapta [şi la stânga], fiecare om spre celălalt,
târnăcop spre târnăcop; şi apa a curs dinspre râu spre bazin pe o lungime de 1.200 de coţi şi
înălţimea stâncii deasupra săpătorilor în piatră era de 100 de coţi.”22

22
Simon Sebag Montefiore, op. cit., p. 59;

40
 Sfânta Scriptură ne spune că Ezechia a făcut iazul și canalul de apă și a dus apele
Ghihonului în cetate: „Tot acest Iezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihonului şi le-a
făcut să curgă în jos prin partea de apus a cetăţii lui David. Şi la tot lucrul lui, Iezechia a lucrat
cu spor.” ( 2 Paralipomena, 32,30), „Celelalte fapte ale lui Iezechia, luptele lui şi cum că el a
făcut iazul şi canalul pentru adus apă în cetate, sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda.
Apoi a răposat Iezechia cu părinţii săi şi în locul lui s-a făcut rege Manase, fiul său.” ( 4 Regi,
20,20), „Iezechia a întărit cetatea sa şi a adus în mijlocul ei apă.” (Cartea înțelepciunii lui
Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 48, 19). Din 2 Paralipomena 32, 1-4 se pare că lucrările au
fost făcute în timp ce Sanherib se lupta cu celelalte cetăți din Iuda. Apele au fost adunate în
cetate prin tunelul săpat în stâncă, ce dă în lacul Siloam. Acest tunel a fost exploatat de
arheologii dr. Edward Robinson, Charles Wilson și Charles Warren.23

În 1899 a fost descoperit un tunel antic care, de asemenea, făcea legătura între râul Gihon
și aria bazinului Siloam. Acest tunel este astăzi cunoscut drept „canalul epocii bronzului
mijlociu”. Reich a determinat că acesta a fost construit în jurul anului 1800 î.Hr., astfel râul
Gihon a fost deviat cu multe secole înainte de Ezechia. Tunelul lui Ezechia a fost construit
pentru a înlocui acest tunel, pentru că o armată asediatoare îl putea găsi și distruge cu ușurință.

23
Petru Popovici, Biblia este totuși adevărată, Editura Stephanus, București, 2001, p.32;

41
Bazinul Siloam

Scaldatoarea Siloam (Breikhat Hashiloah) este un bazin săpat în piatră situat pe coasta
sudică a cetății lui David, în afara zidurilor Orașului Vechi. Scăldătoarea era alimentată cu apa
Izvorului Ghihon, adusă aici prin apeducte.24

Scăldătoarea Siloam este menționată în Sfânta Scriptură: „Fiindcă poporul acesta a

nesocotit apele Siloamului, care curg lin, şi a tremurat înaintea lui Reţin, feciorul Remaliei”
(Isaia 8,6), iar Isaia 22:9 face referire la construirea tunelului lui Iezechia: „Spărturile zidurilor
cetăţii lui David sunt fără număr, voi le vedeţi. Adunaţi apele din iazul cel mai de jos”. De
asemenea, scăldătoarea Siloam este amintită în Evanghelia după Ioan, ca fiind locul unde Iisus
l-a trimis pe omul orb din naștere pentru a-și curăța tina de pe ochi și a dobandi vindecarea.
Evreii foloseau apa din acest bazin pentru purificările rituale ce aveau loc în Templu în timpul
Sărbătorii Corturilor.25

Descoperirile recente au scos la iveală faptul că locul care se credea până acum că ar fi
scăldătoarea Siloam, renumită pentru minunea săvârșită de Iisus Hristos asupra orbului din
naștere nu este cea din vremea Mantuitorului. În anii 2004-2005, arheologii ce excavau zona
24
Galyn Wiemers, op. cit., p. 171;
25
https://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/scaldatoarea-siloam-124572.html;

42
în au descoperit că renumita scăldătoare ar fi situată undeva la aproximativ 50 m de locul unde
inițial ce se credea a fi. În timpul lucrărilor de reparație a unei conducte de apă la sud de
Muntele Templului din Ierusalim, la capătul sudic al Orașului lui David, arheologii Ronny
Reich și Eli Shukron au identificat trepte vechi de piatră. Excavările ulterioare au arătat că
făceau parte dintr-o piscină monumentală din perioada celui de-al doilea templu, perioada în
care a trăit Iisus. Structura pe care Reich și Shukron au descoperit-o a fost de 68 metri, cu
colțuri care sunt puțin mai mari de 90 de grade, indicând o formă trapezoidală, cu capătul
lărgit orientat spre valea Tyropoeon. Piscina Siloam este adiacentă zonei din orașul vechi al
lui David cunoscută sub numele de Grădina Regelui. 26
Astfel că, potrivit cercetătorilor există
două scăldători, întreaga tradiție dezvoltată în această privință fiind legată de construită de
împărăteasa Aelia Eudoxia în sec. al V-lea. Tot aceasta este cea care ridicat lângă noua
scăldătoare o biserică ce, ulterior, a fost însă distrusă de catre perși în anul 614.d.Hr. Tradiția
legată de puterile tămăduitoare ale scăldătoarei continuă și în vremea arabilor. Aceasta face ca
în 1890 să fie construită aici o moschee.27

Tot aici s-au găsit şi câteva monede care au fost în circulaţie între al doilea şi al patrulea
an al revoltei iudeilor împotriva Romei. Această revoltă a avut loc între 66 şi 70 d.Hr.
Monedele constituie o mărturie că bazinul a fost folosit până în anul 70 d.Hr., când
Ierusalimul a fost distrus de romani. Revista Biblical Archaeology Review concluzionează:
26
https://www.biblicalarchaeology.org/daily/biblical-sites-places/biblical-archaeology-sites/the-siloam-pool-
where-jesus-healed-the-blind-man/
27
https://basilica.ro/a-fost-descoperita-la-ierusalim-scaldatoarea-siloamului/

43
„Bazinul a fost folosit până la sfârşitul revoltei, după care a fost abandonat. Această zonă,
aflată la cea mai joasă altitudine din Ierusalim, a rămas nelocuită până în perioada bizantină.
An de an, în bazin s-a depus câte un strat de mâl adus de ploile de iarnă ce spălau valea. După
distrugerea oraşului de către romani, bazinul n-a mai fost curăţat. Astfel, de-a lungul secolelor,
s-a format un strat gros de mâl şi, încetul cu încetul, bazinul a dispărut. Potrivit arheologilor,
în unele locuri, stratul de mâl măsura aproape trei metri“.28

De asemenea, în situl arheologic Cetatea lui David, în urma excavațiilor efectuate s-au mai
descoperit numeroase bullae, inscripția Theodotus, clopoței și, dar și comoara Dealului găsită
la poalele Muntelui Templului, pe dealul Ofel. Bullae-le erau bucați de lut de mici dimensiuni
imprimate cu sigiliul personal și utilizate în antichitate pentru a semna scrisori. O astfel de
„ștampilă” este cea a lui Natan-Melek, slujitor la curtea regelui Iosia. Dr. Eilat Mazar în urma
excavațiilor în cetatea lui David a descoperit bullae cu nume evreiești din perioada primului
Templu, inclusiv numele a doi slujitori ai regelui Zedekia, ultimul rege al lui Iuda. "Yehuchal
Ben Shelamayahu" și "Gedalia Ben Pashchur" sunt doi dintre cei patru slujitori care au
încercat fără succes să ucidă profetul Ieremia aruncându-l într-o groapă : „Şi Şefatia, fiul lui
Matan, şi Ghedalia, fiul lui Pashor, Iucal, fiul lui Şelemia şi Paşhurr, fiul lui Malchia, au auzit
cuvintele pe care le-a rostit Ieremia către tot poporul.” (Ieremia 38, 1). 29 O altă bullae care
merită a fi menționată este cea care conține numele Bethleem, descoperită de Eli Shukron,
fiind primul artefact vechi, care constituie dovada existenței orașului Bethleem, menționat în
Biblie.

Medalionul găsit conține trei embleme evreiești sacre și iconice. Alături de medalionul
elegant gravat, echipa a descoperit încă 36 de monede de aur și alte bijuterii din aur si argint.
Comoara Dealului fiind descoperită într-o structură bizantină construită inițial în secolul al
28
https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/2007523#h=3;
29
http://www.cityofdavid.org.il/en/archeology/finds/bullae;

44
VI-lea d.Hr., Mazar consideră că tezaurul a fost ascuns în timpul cuceririi persane a
Ierusalimului, în 614, o cucerire de scurtă durată, dar violentă. Colecția de monede de aur este
cea de-a treia descoperită în Ierusalim. Așa-numita Comoară a Dealului, care a fost
descoperită în cursul săpăturilor din 2013, include cercei de aur, un lingou de argint, zeci de
monede și medalioane menora, descrise în raportul Universitatii Ebraice ca fiind „cel mai
probabil ornamente pentru un pergament Tora". În acest caz, este cel mai vechi ornament
pentru un pergament Tora, găsit într-o săpătură arheologică, până în prezent. Acesta a fost
îngropat împreună cu un medalion mic de aur, două pandantive, o bobină de aur și o
incuietoare de argint, toate fiind considerate a fi ornamente pentru Tora.30

Zidurile cetății

Schimbările limitelor orașului pot fi urmărite relativ precis pentru majoritatea perioadelor,
deoarece numeroase secțiuni ale zidurilor antice au fost cercetate, excavate și studiate.
Informațiile despre dezvoltarea urbană și limitele orașului pot fi, de asemenea, determinate
prin definirea localizării și extinderii necropolei din Ierusalim. 31 Arheologii ne supun atenției
faptul că nu este vorba de trei centuri de ziduri concentrice cum s-ar putea crede, ci este de
vorba de trei ziduri care s-au construit succesiv în partea de nord a cetății. Lucrul acesta avea
ca obiectiv includerea noilor cartiere ce au luat naștere în momentul extinderii orașului în
acea zonâ. Imposibilitatea de a face săpături sistematice într-o zonă cu clădiri extrem de
dense, a dat naștere la diverse păreri, de cele mai multe ori în contradictoriu, cu privire la
localizarea diferitelor ziduri ale cetății

30
https://lacasuriortodoxe.ro/stiri/5437-aur-in-ierusalim-comoara-dealului-descoperita-la-poalele-muntelui-
templului-langa-zidul-lui-solomon.html;
31
Katharina Galor, Finding Jerusalem, University of California Press Oakland, California, 2017, p. 18;

45
 Primul zid, și cel mai vechi, este atribuit lui Solomon, deși David s-a străduit și el să-și
fortifice cetatea de scaun, depunând toată strădania la înălțarea zidului. El pornea de la actuala
Poarta Jaffo, numită de Iosif Flaviu "Gennath", adică Poarta Grădinii și se întindea până la
intrarea în templu, înconjurând și muntele Moria, pe care se afla templul. Al doilea zid pornea
de la Poarta Grădinii înconjurând partea de miazănoapte a orașului până la fortăreața Antonia,
pentru a pune la adăpost noul cartier care apăruse între timp în afara zidului de nord a cetății,
iar spre sud se extindea mult incluzând și partea muntelui Sionului, care acum se află în afara
zidurilor cetății, probabil și Scăldătoarea Siloamului, ajungând spre est până la vechiul zid al
lui Solomon. Se crede că acesta ar fi zidul pe care l-au reconstruit evreii întorși din robia
babilonică sub conducerea lui Neemia, care a făcut unele modificari nesemnificative, și întărit
apoi de Irod cel Mare. Al treilea zid, construit în vremea lui Irod Agrippa I (4l-44),după Iosif
Flaviu Irod Agrippa II, avea ca punct de plecare aceeași Poartă a Grădinii, lângă care era
construit impresionantul turn Hippicus, și se întindea spre miazănoapte cuprinzând zona
Garebului și a Bezetei, înconjurând practic muntele Golgota. Din cauza opoziției romane,
zidul a rămas neterminat până în anul 63.32 În 1516, Soliman al II-lea Magnificul a trecut
Ierusalimul sub stăpânirea imperiului otoman şi a consolidat în mare parte cetatea
Ierusalimului. Zidurile exterioare ale cetăţii, construite din blocuri mari de piatră, datează din
acea perioadă și sunt aproape neschimbate până astăzi.

32
https://www.crestinortodox.ro/editoriale/ierusalimul-istoric-70370.html

46
 Kathleen Mary Kenyon (1906-1978), șeful Școlii Britanice de Arheologie din Ierusalim de
la acea vreme (numită Institutul Kenyon după moartea sa), a excavat Ierusalimul în anii 1960.
În anii 1961-1967, ea a săpat o mare secțiune transversală pe versantul estic al orașului David
din vârful dealului în jos. A expus numeroase secțiuni ale clădirilor rezidențiale din diferite
perioade de timp. De-a lungul secțiunii transversale au fost descoperite două ziduri de cetate
din diferite perioade de timp, cea mai veche fiind cea din epoca bronzului mijlociu (secolul al
XVIII-lea î.Hr.) și cea de-a doua din perioada primului templu. În plus, a descoperit secțiuni
ale principalei străzi din orașul Ierusalim din perioada celui de-al doilea templu din Valea
Tyropoeon și părți ale clădirilor din alte locuri ale orașului lui David.33

Zidul descoperit de Kathleen Kenyon se întinde drept, dar undeva se întoarce spre interior
la un unghi de 90 de grade, acest lucru sugerând faptul că, în acele timpuri, în acel loc a
existat un turn, având scopul de a proteja o poartă care trebuia să fie poarta de acces spre
izvorul Ghihon, situat în afara zidurilor cetății. Chiar dacă locuitorii nu erau foarte numeroși,
ei au trebuit să închidă intrarea în tunelul care asigură accesul la aprovizionarea cu apă a
orașului, de teama vreunui asediu. David a păstrat acest zid și a rămas în uz până în secolul al

33
http://www.cityofdavid.org.il/en/archeology/archeologists/kathleen-kenyon;

47
VIII-lea î.Hr., când un alt zid a fost construit ce a servit până la invazia babilonienă. 34 . De
asemenea, expediţia lui Yigal Shiloh a expus 30 de metri din acest zid. Din fragmentele de
ceramică care au fost descoperite în diferite părți ale dealului și pe Muntele Templului, ce
datează din perioada calcolitică (mileniul III î.Hr.), cercetătorii estimează că la acea vreme
exista o așezare agricolă rurală.

În anul 2010, arheologul israelian Eilat Mazar, profesor la Universitatea ebraică din
Ierusalim, face o descoperire uimitoare. O bucată dintr-un zid din perioada regelui Solomon,
zidul Ophel, care probabil l-a şi construit în secolul al X-lea î. Hr., a fost descoperită în urma
unor săpături arheologice. Bucata de zid este înaltă de şase metri și se întinde pe o lungime de
70 de metri.

Descoperirea se alătură altora care au fost făcute recent în Ierusalim - realizări tot ale
înţeleptului rege evreu. Secţiunea de zid a fost descoperită în zona Ophel, între Oraşul lui
David şi partea sudică a altui zid care înconjoară Muntele Templului. Au fost scoase la iveală
şi alte structuri, inclusiv o poartă prin care se ajungea la presupusa curte regală a lui Solomon
şi un turn din care se putea vedea Valea Chedronului, aflată la baza Muntelui Măslinilor. Piese
de ceramică şi două ulcioare de 1,15 metri s-au numărat printre descoperiri, dar şi o toartă a
34
Jerome Murphy-O'Connor, The Holy Land: An Oxford Archaeological Guide from Earliest Times to 1700,
Oxford University Press,2008, p. 124;

48
unui vas ce avea inscripţia „pentru Rege“. Toate aceste reminiscenţe din zidul Muntelui
Templului, locul cel mai sacru pentru iudaism, reprezintă Zidul de Vest sau Zidul Plângerii,
cel mai important loc de pelerinaj pentru evrei. Zona se află în Ierusalimul de Est, anexat de
Israel după capturarea sa de la arabi în 1967, şi aici se găsesc şi Moscheea Al-Aqsa şi Domul
Pietrei (loc sfânt pentru arabi).35

În 1967, după câteva excavații desfășurate la Ierusalim întreprinse de Nahmad Avigad, în

zonele orașului vechi, a fost descoperită o porțiune de 65 metri a unui zid lat de 7 metri. Zidul
a fost datat ca fiind din secolul al VIII-lea î.Hr., grație ceramicii descoperite. Acest zid se
leagă de eforturile de construcție ale lui Ezechia menționate în 2 Paralipomena 32,5: „Şi s-a
întărit Iezechia şi a făcut la loc tot zidul care se stricase şi a ridicat turnuri, a zidit pe din afară
un alt zid, a înălţat zidul cetăţii lui David şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi.” După
întoarcerea din robia babilonică, deoarece zidul cetății trebuia reparat în grabă, întrucât
triburile învecinate, în mod special samaritenii, voiau să împiedice prin orice mijloace
întărirea fortificațiilor Ierusalimului, acesta a fost refăcut în doar 52 de zile. Evreii au fost
35
https://ziarullumina.ro/societate/descoperire-arheologica-in-ierusalim-33372.html;

49
nevoiți să stea tot timpul de pază. Găurile reparate în grabă și rupturile peticite ale zidului
reflectă presiunea sub care s-au aflat și neliniștea febrilă cu care au lucrat. Arheologul englez
Garrow Duncan a dezgropat părți ale zidului de pe colina sudică, deasupra izvorului Ghihon.
În raportul său scria: „Pietrele sunt mici, necioplite, informe și inegale. Unele dintre ele sunt
neobișnuit de mici și par să fie doar așchii rupte din blocuri mai mari, întocmai ca și când ar fi
folosit orice fel de material pe care l-au avut la îndemână. Spărturile mari și găurile sunt
umplute cu un amestec făcut la întâmplare din lut amestecat cu așchii mici de piatră.”36

Alte două monumente importante se află la sud de Muntele Templului din Orașul lui
David: o structură de piatră mare și o structura de piatră în trepte, descoperite de Kathleen
Mary Kenyon și Eilat Mazar și care se presupun a fi Milo și Palatul lui David. Pe baza
descoperirilor și a interpretării versetelor biblice cu privire la aceste două edificii, în 2008,
Eilat Mazar și profesorul Nadav Na'aman, lansează o teorie care ajunge să fie contestată până
astăzi, cu atăt mai mult cu cât în anul 2013, alți arheologi anunțau că au descoperit la 30 km
distanță de Ierusalim, mai exact la Khirbet Qeiyafa, trei ruine: un palat, un depozit şi un centru

36
Werner Keller, op. cit. , p. 275;

50
administrativ pentru depozitarea recoltelor şi strângerea impozitelor ce datează din secolul al
X î.Hr..

Eilat Mazar își punea întrebări în legătură cu descoperirile lui Kenyon: „Este evident din
topografia cetății că David ar fi putut coborî la cetate doar dinspre nord, deoarece orașul este
înconjurat de văi adânci pe fiecare parte. De asemenea, este de înțeles că fortăreața iebusită ar
fi fost situată în punctul înalt al orașului, adică în partea de nord. De aici, fortăreața nu numai
că ar fi fost supravegheată, ci și ar apăra orașul pe singura sa parte vulnerabilă - nordul, care
nu avea apărare naturală. Astfel se poate deduce că, după ce a cucerit orașul, palatul lui David
a fost construit la nord de această cetate (David s-a dus în cetate) și în afara fortificațiilor
nordice ale orașului. "David s-a dus la cetate", când s-a temut de un atac al filistenilor,
conform lui 2 Regi 5,17. Se pune întrebarea: De unde s-a dus? Această fotografie ne ajută la
furnizarea răspunsului. Marcate în fotografie sunt Zona H, unde Kathleen Kenyon a găsit părți
din ceea ce s-a identificat drept o structură de piatră; la sud de aceasta este structura masivă
din piatră, o porțiune de deal acoperită cu blocuri mari de piatră care trebuie să fi susținut o
clădire importantă; izvorul Gihon, singura sursă de apă dulce din Ierusalim; și Valea Kidron,
la est de oraș. Eilat Mazar sugerează că structura de piatră masivă face parte din același
complex cu palatul lui David. Sugestia ei poate părea ciudată la început - de ce David și-ar fi
construit reședința regală dincolo de zidurile fortificate din Ierusalim? Răspunsul ar fi acesta:
Pentru că nu era loc în orașul cu pereți mici”, răspunde Mazar. În urma săpăturilor s-a găsit o
parte din structura de piatră de la săpăturile lui Macalister și ale lui Duncan. Ei au interpretat
ceea ce erau, de fapt, rămășițele Structurii de Piatră Mare, ca fiind un zid iebusit, ce fusese
distrus de regele David și lăsat în ruine. Din moment ce arheologii Macalister și Duncan
credeau că era un zid care fusese distrus, ei nu s-au deranjat să "îndepărteze" pietrele mari care
au fost găsite împrăștiate pe întreaga zonă a săpăturilor și, prin urmare, nu au putut să vadă ce
am descoperit când am scos pietrele. Am găsit pereți uriași din structura de piatră mare cu
dimenisunile între 6 și 8 metri.” 37 Lucurul acesta o face pe Eilat Mazar să considere că
blocurile mari de piatră nu ar putea fi decât urmele a ceea ce a fost cândva Palatul lui David.

37
Eilat Mazar, Did I Find King David’s Palace? ,
https://www.biblicalarchaeology.org/daily/biblical-sites-places/jerusalem/did-i-find-king-davids-palace/

51
 Profesorul Nadav Na'aman de la Universitatea ebraică folosește dovezi textuale și
arheologice pentru a identifica și el aceste monumente ca fiind rămășițele palatului Regelui
David și Millo: „Structura de piatră mare, situată pe un drum stâncos din orașul David, este o
clădire publică largă formată din blocuri impresionante de ashlar. Eilat Mazar datează clădirea
spre secolele XI - XIX î.Hr. Palatul regelui David este menționat în Cartea a doua a regilor:
„În vremea aceea a trimis Hiram, regele Tirului, soli la David şi lemn de cedru, tâmplari,
pietrari şi zidari, şi aceştia au făcut casă lui David.” (2 Regi 5:11). Când Neemia s-a întors din
exilul babilonian la jumătate de mileniu după domnia lui David, a reparat zidul orașului și a
organizat o procesiune. Un grup din partea de est a orașului a fost descris ca fiind urcat pe
treptele orașului David, l-a urcat până la zid, în fața Casei lui David și până la poarta apelor de
la răsărit: „La Poarta Izvorului, în faţa lor, s-au urcat pe treptele scării de la cetatea lui David,
care ducea pe zidul de deasupra casei lui David, până la Poarta Apelor, spre răsărit. "(Neemia
12 : 37). Nadav Na'aman sugerează că Palatul Regelui David trebuie să se găsească în partea
superioară a pantei nord-estice a orașului. Locul, data și scara Structurii Mari de Piatră, susține
Nadav Na'aman, se potrivește cu descrierile biblice ale Palatului Regelui David. După ce
David a cucerit "cetatea Sionului" de la iebusiți, se spune că el a redenumit zona din orașul lui

52
David și l-a fortificat „David însă a luat cetatea Sionului; aceasta este cetatea lui David. Şi a
zis David în ziua aceea: "Tot cel ce va ucide pe Iebusei să lovească cu lancea şi pe şchiopii şi
pe orbii care urăsc sufletul lui David". De aceea se şi zice: "Orbul şi şchiopul nu vor intra în
casa Domnului!"Atunci s-a mutat David în cetate şi a numit-o cetatea lui David; şi a făcut
întărituri de jur împrejur, de la Milo şi până înăuntru.” (2 Regi 5, 7-9). Nadav Na'aman
sugerează că structura pietrei care se extinde în jos pe panta din structura pietrei mari și este
construită prin umplerea cu pietre și pământ, poate fi Millo citată în Cartea Regilor. 38
Etimologia cuvântului ebraic "millo" poate fi derivată din verbul „ml ", și ar însemna „a
umple ". 39

Afirmația profesorului Mazar cum că a descoperit rămășițele palatului lui David au

provocat multe discuții în interiorul și în afara cercurilor academice. Unii arheologi sunt
sceptici cu privire la constatările ei și resping afirmația că zidurile fundației sunt rămășițe din
palatul lui David. Acești arheologi susțin că rămășițele nu pot fi legate de David și împărăția
lui, unii pentru că ei cred că acest personaj faimos este un mit, iar alții că ar exista prea puține
dovezi arheologice care să ateste că într-adevăr acela ar fi palatul regelui. 40 Cert este că
descoperirea a fost, de asemenea, respinsă de palestinieni care spun că israelienii încearcă să
potrivească descoperirile arheologice punându-le într-un context biblic pentru a justifica
ocuparea de către Israel a unui loc sfânt islamic.

Concluzii

38
Robin Ngo, King David’s Palace and the Millo, articol publicat în Biblical Archaeology Review, 4 ferbuarie 2019,
https://www.biblicalarchaeology.org/daily/biblical-sites-places/jerusalem/king-davids-palace-and-the-millo/
39
Ancient Jerusalem, Editura The religious Tract Society, Londra, 1799, p.69;
40
Gérard Gertoux, Kings David and Solomon Chronological, Historical and Archaeological Evidence, 2015, p.13;

53
 Cu numeroase atracţii turistice, dar mai ales cu o viaţă spiritual-religioasă deosebită,
Ţara Sfântă este astăzi un pol important al turismului mondial.
Israel atrage an de an o mulţime de vizitatori deoarece turismul este foarte bine
dezvoltat aici,sunt foarte multe locuri de vizitat,dar cea mai importantă caracteristică prin care
se reuşeşte acest flux continuu de turişti este viaţa religioasă.
Aşezarea geografică a ţării, clima calduroasă precum şi elementele cadrului natural
reprezintă un alt punct cheie al celor mai mulţi turişti. Vecinătatea cu Marea Moartă este
foarte importantă datorită proprietăţilor curative ale acestei mări. Peisajele care pot fi
admirate de-a lungul acestei ţări impresionează prin frumuseţe şi prin naturaleţe.
Fără doar și poate potenţialul turistic al acestei zone este mare, având în vedere
bilanţurile financiare anuale ale Ministerului Turismului din Israel. Toate aceste câştiguri sunt
urmările unui plan strategic de dezvoltare, acest plan atrăgând după sine o creştere economică
deosebită ce este de remarcat în comparaţie cu alte ţări cu potenţial turistic la fel de vast, dar
care din păcate,nu este valorificat cu aceeşi intensitate ca aici.
Toate elementele ce alcătuiesc ţara au o pondere foarte importantă în dezvoltarea
continuă a zonei, an de an Israel este tranzitată de un număr foarte mare de turişti veniţi din
toate colţurile lumii.
Obiectivele turistice religioase au o pondere importantă, deoarece cei mai mulţi dintre
turişti sunt impresionţi de profunzimea trăirilor şi de emoţiile simţite la păşirea pe Pământul
Sfânt, în Biserica Sfăntului Mormânt; de asemenea parcurgerea aşa numitului Drum al Crucii
pe care Iisus Hristos l-a făcut aduce cu sine o purificare sufletească şi o împlinire care nu
poate fi relatată în cuvinte sau imagini,fiecare om simţind altfel acestă experienţă.
Peştera lui Ioan Botezătorul descoperită în Kibbutz-ul Tzuba, locul naşterii lui Iisus,c
elebrele grădini Golgota și Ghetzimani sunt doar câteva din punctele turistice foarte des
vizitate de turiştii din toată lumea.
Mulţimea obiectivelor turistice existente şi valorificate în Israel au contribuit, în timp,
la dezvoltarea tursimului în Israel. Supranumită Ţara Sfântă şi aflându-se în strânsă legătură
cu religia, acestă ţară are un motiv în plus pentru dezvoltarea turismului de orice natură,
pornind de la cel istoric până la turismul modern, bazat pe tehnologie şi pe inovaţiile zilelor
noastre.

54
 Întreaga ţară este fără îndoială o călătorie în timp, o călătorie de cunoaştere a
misterelor religiei creştine şi nu numai. De aceea turismul s-a dezvoltat de-a lungul anilor, iar
numărul turiştilor este în creştere, aceste fapte atrăgând după sine o economie bine pusă la
punct.

55
 Anexe

Elemente ale cadrului natural

Câmpia de coastă Platoul Golan

Sursa www.google.com Sursa www.google.com

Poduşul Neghev Lacul Tiberiada

Sursa www.google.com Sursa www.google.com

56
 Râul Iordan

Sursa www.google.com

Muntele Hemon

Sursa www.google.com

57
Principalele arii protejate

Plaje Eliat Coasta de Marea Mediterană

Sursa www.google.com Sursa www.google.com

Coasta de Marea Mediterană

Sursa www.google.com

58
Obiective turistice religioase

Cetatea Ierusalimului Biserica Maicii Domnului

Sursa www.google.com Sursa www.google.com

Mormântul din Grădina Golgota Betleem – locul naşterii lui Iisus

Sursa www.google.com Sursa www.google.com

59
Obiective turistice cultural istorice

Muzeul Israel Muyeul de arta din Tel Aviv

Sursa www.google.com Sursa www.google.com

Peştera lui Ioan Botezătorul

Sursa www.google.com

60
 Bibliografie

***Concordanță biblică tematică, Editura Trinitas, Iași, 2000;

***Ancient Jerusalem, Editura The religious Tract Society, Londra, 1799;

***Contributions towards an index of passages bearing upon the Topografy of Jerusalem,

Editura James Maclehose, Glasgow, 1876;

***Dicționar Biblic, coord. J.D. Douglas, Editura Cartea creștină, Oradea, 1995;

***Dicționar enciclopedic al Bibliei, trad. Dan Slușanschi, Editura Humanitas, București,

1999;

***Dicționar enciclopedic de iudaism, Editura Hassefer, București, 2000;

***The Anchor Yale Bible Dictionary, vol. VI;

***The religious tract society, History of Ancient Jerusalem, 1799;

1. Abrudan, pr.prof Dumitru, Cornițescu, pr. prof dr. Emilian, Arheologie biblică, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 2002;

2. Armstrong, Karen, Jerusalem, one city, three faiths, New York, 2005;

3. Backhouse, Robert, Ghid biblic – Personaje din Vechiul și Noul Testament, Societatea
biblică interconfesională din România, București, 2004;

4. Bahat, Dan, Atlas of Jerusalem, Carta Jerusalem, 1996;

5. Galor, Katharina, Finding Jerusalem, University of California Press Oakland, California,

2017;

6. Gertoux, Gérard, Kings David and Solomon Chronological, Historical and Archaeological
Evidence, 2015;

7. Hoffmeier, James K., Arheologia Ierusalimului, Editura Casa Cărții, Oradea, 2009;

8. Keller, Werner, Și totuși Biblia are dreptate, Editura Litera, București, 2009;

9. Mare, W.Harlod, The Archaeology of the Jerusalem Area;

61
10. Montefiore, Simon Sebag, Ierusalim, biografia unui oraș, Editura Trei, 2012;

11. Mulder, Noor, Boertoen,Jeannette, Exploring the Narrative Jerusalem and Jordan in the
Bronze and Iron Ages, Bloomsburry T&T Clark, 2014;

12. Murphy-O'Connor, Jerome, The Holy Land: An Oxford Archaeological Guide from
Earliest Times to 1700, Oxford University Press, 2008;

13. Newton, Benjamin Wills, David-the king of Israel, Editura Paternoster, Londra,1874;

14. Padfield, David, Jerusalem – The City of our God, 2015;

15. Popovici, Petru, Biblia este totuși adevărată, Editura Stephanus, București, 2001;

16. Ryken, Leland Dictionary of BIBLICAL IMAGERY, Editura InterVarsity Christian

Fellowship/USA, 1998;

17. Samuel J. Schultz, J. Samuel, Călătorie prin Vechiul Testament, Editura Cartea Creștină,
Oradea, 2008;

18. Skeei, Caroline, The inscription on the Stele of Mesa – The moabite stone, Editura Society
for promoting christian knowledge, Londra, 1919;

19. Smith, Adam George, Jerusalem The topography, economics and history from the earliest
times to A.D. 70, Ed. Hooder and Stoughton, London, 1907;

20. Sorescu, pr. Vasile, Figuri, evenimente şi locuri biblice, Editura Saeculum, Bucureşti,
1995;

21. Stan, pr.conf dr. Alexandru, Rus, prof. dr. Remus, Istoria religiilor, Editura IBMBOR,
București, 1991;

22. Stăniloae, pr.prof.dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol 3, Editura IBMBOR,
București, 1997;

23. Swindoll, R. Charles, David, omul pasiunii și al destinului, Editura Stephanus, București,
2005;

24. Tarnavschi, dr. Vasile, Arheologia Biblică, Ed. Consiliului Eparhial Ortodox al Bucovinei,
Cernăuți, 1930;

62
25. Țaferis, Vasilios, Ghidul creștinului ortodox prin locurile de pelerinaj ale Țării Sfinte,
Editura Palphot Marketing, Israel, 2008;

26. Uscă, pr. Ioan Sorin, Traia, prof. Ioan Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților părinți –
Ezdra,Neemia,Estera, Editura Christiana,București, 2007;

27. Vamosh, Miriam Feinberg, Femei în timpurile biblice, Editura Societății Biblice
Interconfesionale din România, București, 2009;

28. Watson, Duane F., The Anchor Yale Bible Dictionary- Hinnom Valey, vol. III ;

29. Wiemers, Galyn, Israel field book, 2012;

30. Wiemers,Galyn, History, archaelogy and apologetic proof of Scripture, USA, 2010;

31. Zaieț, diac.dr.Andrei-Mihai, Ghidul pelerinilor în Țara Sfântă, Peninsula Sinai și Iordania,
Editura Basilica, București, 2016;

Site-uri:

A fost descoperita la Ierusalim, scaldatoarea Siloamului, https://basilica.ro/a-fost-descoperita-

la-ierusalim-scaldatoarea-siloamului/

Eilat Mazar, Did I Find King David’s Palace?, articol publicat în revista Biblical Archaeology
Review, 12 mai 2017,
https://www.biblicalarchaeology.org/daily/biblical-sites-places/jerusalem/did-i-find-king-
davids-palace/;

Four reasons King David chose Jerusalem as Israel’s capital, International Fellowship of
Christians and Jews, www.ifcj.org/news/fellowship-blog/Four-Reasons-King-David-Chose-
Jerusalem-as-Israel-s-Capital.html;

House of Ahiel, http://www.cityofdavid.org.il/en/archeology/finds/house-ahiel;

Robin Ngo, King David’s Palace and the Millo, articol publicat în Biblical Archaeology
Review, 4 ferbuarie 2019,

63
https://www.biblicalarchaeology.org/daily/biblical-sites-places/jerusalem/king-davids-palace-
and-the-millo/;

http://www.cityofdavid.org.il/en/archeology/archeologists/kathleen-kenyon;

http://www.cityofdavid.org.il/en/archeology/finds/bullae;

https://doxologia.ro/viata-bisericii/locuri-de-pelerinaj/muntele-maslinilor-vechi-loc-de-
pelerinaj;

https://lacasuriortodoxe.ro/stiri/5437-aur-in-ierusalim-comoara-dealului-descoperita-la-
poalele-muntelui-templului-langa-zidul-lui-solomon.html;

https://ro.orthodoxwiki.org/Descoperiri_arheologice_biblice;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ierusalim;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ierusalimul_Vechi;

https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1200002606;

https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/2007523#h=3;

https://www.biblicalarchaeology.org/daily/biblical-sites-places/biblical-archaeology-sites/
the-siloam-pool-where-jesus-healed-the-blind-man/;

https://www.crestinortodox.ro/editoriale/ierusalimul-istoric-70370.html;

https://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/scaldatoarea-siloam-124572.html;

https://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/tunelul-regelui-iezechia-ierusalim-139678.html;

https://www.crestinortodox.ro/religie/a-existat-nu-regele-david-119734.html;

https://semneletimpului.ro/international/orientul-mijlociu/israel/ierusalim-cetatea-pacii-
aflata-vesnic-in-razboi.html;

https://ziarullumina.ro/societate/descoperire-arheologica-in-ierusalim-33372.html.

64