Introducere în metodologia cercetării

educaționale
Lector Univ. Dr. Victor Chitic

1
Cuprins

1. Introducere in epistemologia stiintei ............................................................................................... 4

1.1 Ce este stiinta ? ............................................................................................................................. 5
1.2 Istoria științei ................................................................................................................................ 5
1.3. Despre cunoastere – cunoastere comuna vs cunoastere stiintifica ............................................... 6
1.4 Asumptii, teorii modele ................................................................................................................ 7
1.4.1. Asumptii sau axiome............................................................................................................. 7
1.4.2. Teorii ..................................................................................................................................... 8
1.4.3. Modele .................................................................................................................................. 9
1.5 Paradigme de cercetare stiintifica in educatie ............................................................................. 11
1.6 Stiinta ca sistem ......................................................................................................................... 12
2. Clasificari ale cercetarilor ............................................................................................................. 13
2.1. Dupa metodologia cercetarii ...................................................................................................... 13
2.1.1. Metode calitative ................................................................................................................. 13
2.1.2. Metode cantitative ............................................................................................................... 14
2.1.3. Metode Mixte ...................................................................................................................... 15
2.2. Dupa sursa datelor – primara, secundara, tertiara ...................................................................... 16
2.3. Dupa designul de cercetare – experimentala, cvasi-experimentala si non-experimentala ......... 18
3. Masurarea in stiintele socio-umane............................................................................................... 18
3.1. Principii ale măsurării ................................................................................................................ 19
3.1.1 Validitatea măsurătorii (validity) ......................................................................................... 19
3.1.2 Fiabilitatea măsurătorii (reliability) ..................................................................................... 19
3.2. Nivele de măsurare .................................................................................................................... 20
3.2.1. Măsurători nominale ..................................................................................................... 20
3.2.2. Măsurători ordinale ....................................................................................................... 20
3.2.3. Măsurători de interval ................................................................................................... 21
3.2.4. Măsurători de raport ...................................................................................................... 21
4. Anatomia unei cercetari stiintifice ................................................................................................ 22
4.1 Introducerea ................................................................................................................................ 22
4.1.1. Problema de cercetare ......................................................................................................... 22
4.1.2. Analiza literaturii de specialitate..................................................................................... 22
4.1.2.1. Baze de date stiintifice ............................................................................................. 22
4.1.2.2. Jurnale stiintifice...................................................................................................... 23
4.1.2.3. Meta-analize ............................................................................................................ 25

2
 4.1.2. Obiectivele cercetarii .......................................................................................................... 25
4.1.3. Ipotezele cercetarii .............................................................................................................. 29
4.2. Prezentarea metodei ................................................................................................................... 31
4.2.1. Prezentarea subiectilor sau a obiectului studiat .................................................................. 31
4.2.1.1. Definirea Populației Țintă sau a Obiectului Studiat .................................................... 31
4.2.1.2. Caracteristicile și Demograficele Populației Țintă....................................................... 31
4.2.1.3. Metode de Selecție și Recrutare a Subiecților sau Obiectului Studiat ......................... 31
4.2.1.4. Măsuri de Protecție a Eticii și Confidențialității .......................................................... 32
4.2.2. Metode de colectare a datelor (instrumente/materiale) ....................................................... 33
4.2.3. Designul cercetarii .............................................................................................................. 34
4.2.4. Prezentarea interventiei ....................................................................................................... 36
4.2.5. Analiza datelor .................................................................................................................... 37
4.3. Prezentarea rezultatelor .............................................................................................................. 38
5. Etica in cercetare ............................................................................................................................... 40

3
 1. Introducere in epistemologia stiintei

Epistemologia este ramura filosofiei care se concentrează asupra cunoasterii si a modului

in care oamenii obtin cunoasterea (episteme – cunoastere, stiinta, logos – teorie). In contextul
stiintei, epistemologia se concentrează asupra valorii si validității cunoasterii stiintifice,
precum și a modului în care aceasta cunoastere poate fi obținută și evaluată.
Epistemologia stiintei abordează întrebări precum: ce este cunoasterea stiintifica, cum se
obține aceasta cunoastere, ce criterii trebuie îndeplinite pentru a fi considerată valabilă și cum
putem fi siguri de veridicitatea acesteia. De asemenea, epistemologia stiintei se interesează de
probleme precum relatia dintre teorie si observatie, metoda stiintifica si rolul teoriilor si
ipotezelor in procesul stiintific. In general, epistemologia stiintei se concentrează pe
îmbunătățirea modului în care oamenii obțin și evaluează cunoasterea stiintifica, astfel încât
aceasta sa poată fi considerată valabilă și veridică.
Epistemologia stiintei a evoluat odata cu dezvoltarea stiintei moderne, astfel incat exista
mai multe perspective diferite asupra modului in care cunoasterea stiintifica trebuie sa fie
obtinuta si valorificata. De exemplu, unii filosofi sustin ca cunoasterea stiintifica trebuie sa fie
obtinuta prin metode riguroase si obiective, in timp ce altii sustin ca perspectivele si valorile
subiective ale cercetatorului au un impact major asupra modului in care acesta interpretaza si
valideaza datele.
Epistemologia stiintei se concentreaza pe cateva probleme principale:

Validitatea cunoasterii stiintifice: Epistemologii se intreaba cum putem determina daca o

afirmatie sau teorie stiintifica este adevarata sau falsa. Ei evalueaza metodele prin care
cercetatorii testeaza teoriile si afirmatiile si criteriile prin care se decide daca acestea sunt valide
sau nu.
Obiectivitatea stiintei: Stiinta trebuie sa fie obiectiva, adica sa fie libera de influenta
subiectiva a cercetatorului. Epistemologii se intreaba cum putem asigura obiectivitatea in
procesul stiintific si cum putem elimina influentele subiective asupra rezultatelor cercetarii.
Relatia dintre observatie si teorie: Stiinta se bazeaza atat pe observatii, cat si pe teorii.
Epistemologii se intreaba cum se leaga observatiile de teorii si cum putem fi siguri ca teoriile
sunt valabile.

4
Problemele metodologice: Stiinta se bazeaza pe metode riguroase de cercetare. Epistemologii
se intreaba care sunt metodele cele mai eficiente si obiective pentru acumularea de cunostinte
valide si cum putem evita erorile metodologice.
Limitarea cunoasterii stiintifice: Epistemologii se intreaba pana unde poate ajunge
cunoasterea stiintifica si ce limitari exista in acumularea de cunostinte prin intermediul stiintei.
Acestea sunt doar cateva dintre problemele importante care sunt adresate de
epistemologia stiintei. Studierea acestor probleme ajuta la intelegerea modului in care
functioneaza stiinta si la identificarea limitelor si potentialului sau in acumularea de cunostinte
valide si utile.

1.1 Ce este stiinta ?

Stiinta este o metoda sistematica de cercetare care se concentreaza pe acumularea de

cunostinte despre lumea din jurul nostru prin intermediul observatiei, experimentarii si analizei.
Scopul stiintei este de a intelege natura, proprietatile si comportamentul fenomenelor din lumea
naturala, precum si de a explica fenomenele prin intermediul teoriilor si modelelor riguros
testate.
Stiinta se bazeaza pe metode obiective de investigare si testare a afirmatiilor si teoriilor,
cu scopul de a obtine cunostinte valide si replicabile despre lumea din jurul nostru. Cunoasterea
stiintifica se bazeaza pe fapte si dovezi obiective, nu pe opinii sau credinte personale, si poate
fi verificata si validata prin intermediul experimentelor si observatiilor ulterioare.
Stiinta poate fi aplicata in numeroase domenii, precum fizica, biologie, chimie,
psihologie, sociologie si altele, si poate fi utilizata pentru a rezolva probleme practice si pentru
a dezvolta tehnologii si tehnici care sa imbunatateasca viata umana.
In concluzie, stiinta este un proces continuu de acumulare si testare a cunostintelor
despre lumea din jurul nostru, care se bazeaza pe metode riguroase de investigare si care are
ca scop intelegerea si explicarea fenomenelor naturale.

1.2 Istoria științei

Istoria stiintei se refera la evolutia si dezvoltarea stiintelor si a teoriilor stiintifice,

precum si la contextul social, cultural si istoric in care au fost produse acestea. Ea urmareste
progresul stiintei de la antichitate pana in prezent, explorand descoperirile si inovatiile care au
condus la dezvoltarea si perfectionarea stiintelor moderne.

5
 In antichitate, filosofii greci precum Aristotel si Platon au formulat teorii despre natura
si lumea din jurul nostru, bazate pe observatii si argumente rationale. In Evul Mediu, stiinta a
fost influentata de religie, iar multe descoperiri importante au fost facute in Europa de Vest si
in civilizatiile araba si indiana.
In Renastere, o noua viziune asupra stiintei a inceput sa apara, cu o accentuare a
metodelor experimentale si a observatiilor sistematice. Acest lucru a condus la descoperirea
unor noi fenomene si la formularea unor teorii noi despre natura, cum ar fi teoria
heliocentrismului formulata de Galileo Galilei.
In secolele XVII si XVIII, filosofii iluministi precum Isaac Newton au formulat teorii
importante despre legea gravitationala si alte aspecte ale naturii. Acest lucru a condus la
revolutia industriala, care a avut un impact major asupra stiintei si tehnologiei.
In secolul XX, stiinta a continuat sa se dezvolte si sa se perfectioneze prin intermediul
descoperirilor in domenii precum fizica, biologie si informatica. In plus, filosofia stiintei a
evoluat, oferind noi perspective asupra modului in care stiinta poate fi inteleasa si apreciata.
In concluzie, istoria stiintei ofera o perspectiva asupra evolutiei si dezvoltarii stiintelor,
precum si asupra contextului social, cultural si istoric in care acestea au fost produse. Ea poate
fi utila pentru intelegerea modului in care stiinta a evoluat si a contribuit la cunoasterea lumii
din jurul nostru.

1.3. Despre cunoastere – cunoastere comuna vs cunoastere stiintifica

Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica sunt doua modalitati distincte de a

intelege si a explica lumea care ne inconjoara. Desi ambele au scopul de a ne oferi informatii
despre realitate, acestea se bazeaza pe metode diferite de cercetare si au aplicatii diferite in
viata noastra.
Cunoasterea comuna se bazeaza pe experienta umana si pe traditie, fiind transmisa prin
intermediul conversatiilor si a transmiterii informatiilor de la o generatie la alta. Ea poate fi
considerata a fi un ansamblu de cunostinte si credinte comune, care au fost acceptate de
comunitatea umana ca fiind adevarate si sunt utilizate in luarea deciziilor si in rezolvarea
problemelor cotidiene. De exemplu, cunoasterea comuna poate fi legata de credinte religioase
sau superstitii, sau de concepte precum "binele" si "raul".
Cunoasterea stiintifica, pe de alta parte, se bazeaza pe metode riguroase de cercetare si
pe verificarea empirica a ipotezelor. Aceasta se bazeaza pe obiectivitate, prin intermediul

6
observarii sistematice si a experimentelor controlate, cu scopul de a obtine informatii valide si
precise despre lumea naturala si sociala. De exemplu, prin intermediul cercetarii stiintifice, am
putut sa intelegem legile fizicii si biologiei, sa dezvoltam tehnologii avansate si sa abordam
probleme complexe, precum bolile si problemele sociale.
Desi cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica au scopuri si metode diferite, acestea
nu sunt neaparat incompatibile. Cunoasterea comuna poate fi utilizata ca punct de plecare
pentru cercetarea stiintifica, prin intermediul formularii intrebarilor si ipotezelor, care pot fi
apoi verificate prin intermediul cercetarii. In acelasi timp, cunoasterea stiintifica poate fi
utilizata pentru a confirma sau a infirma cunostintele si credintele comune, oferind astfel o
fundamentare mai solida pentru deciziile si acțiunile noastre. Cu toate acestea, cunoasterea
stiintifica nu poate fi perfecta si poate fi limitata de posibilitatile tehnologice actuale si de
gradul de cunoastere a fenomenelor studiate
In concluzie, cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica sunt doua modalitati
distincte de a intelege lumea, care au avantaje si dezavantaje diferite. Desi acestea pot fi privite
ca fiind diferite, ele pot fi utilizate impreuna pentru a ne oferi o perspectiva completa asupra
realitatii. Este important ca ambele sa fie luate in considerare in procesul de formare a unei
opinii sau a unei decizii informate.

1.4 Asumptii, teorii modele

Stiinta face o distinctie clara intre asumptii, teorii si modele (Eysenck si Keanne, 1990)

1.4.1. Asumptii sau axiome

Asumptiile sau axiomele sunt premize sau presupuneri care se presupune ca sunt
adevarate inainte de a incepe o cercetare stiintifica. Acestea sunt necesare pentru a permite
cercetatorilor sa faca predicții si sa testeze teorii sau ipoteze. In stiinta, asumptiile joaca un rol
important deoarece determina direcția cercetarii si modelele folosite pentru a explica
fenomenele. De exemplu, daca cercetatorii au o asumptie cum ca un anumit compus chimic are
o anumita structura, aceasta va influenta modul in care ei abordeaza experimentarea si analiza
compusului.
Cu toate acestea, asumptiile trebuie sa fie reevaluate in mod regulat pe masura ce apar
noi dovezi sau descoperiri. Daca asumptiile sunt contrazise de noile date, acestea trebuie sa fie

7
schimbate sau reformulate, ceea ce poate duce la evolutia si perfectionarea teoriilor si a
modelelor stiintifice.
Exista mai multe tipuri de asumptii in stiinta, inclusiv asumptii ontologice,
epistemologice si metodologice.
Asumptiile ontologice se refera la natura realitatii, la ceea ce exista si cum exista. De
exemplu, un cercetator poate asuma ca lumea este compusa din obiecte fizice si ca acestea pot
fi descrise prin proprietatile lor fizice.
Asumptiile epistemologice se refera la ceea ce putem sti si cum putem cunoaste. De
exemplu, un cercetator poate asuma ca doar prin intermediul metodelor stiintifice poate fi
obtinuta o intelegere valida a realitatii.
Asumptiile metodologice se refera la modul in care cercetarea trebuie sa fie realizata
pentru a obtine rezultate valide. De exemplu, un cercetator poate asuma ca experimentele
trebuie sa fie controlate si randomizate pentru a minimiza erorile si pentru a obtine rezultate
valide.
Unele exemple de axiome în știință sunt:
Axioma lui Galileo Galilei - Corpurile căzătoare accelereaza aceeași rată, indiferent de masa
lor.
Axioma lui Euclid - Două drepte paralele nu se vor întâlni niciodată.
Axioma lui Newton - Legea inerției, care afirmă că un obiect își păstrează starea sa de mișcare
uniformă sau repaus dacă nu există nicio forță externă aplicată.
Axioma lui Einstein - Teoria relativității, care afirmă că spațiul și timpul sunt interconectate și
formează un spațiu-timp curbat.
Axioma lui Darwin - Teoria evoluției prin selecție naturală, care afirmă că speciile se schimbă
în timp prin intermediul procesului de selecție naturală.
Acestea sunt doar câteva exemple de axiome utilizate în știință. Axiomele sunt esențiale pentru
a construi teorii științifice și modele, dar pot fi, de asemenea, revizuite sau dovedite false pe
măsură ce se adună noi dovezi.

1.4.2. Teorii

Teoriile stiintifice sunt modele conceptuale care descriu si explica fenomene din lumea
naturala sau sociala. Ele sunt rezultatul unei cercetari riguroase si al unei intelegeri profunde a
fenomenelor studiate. Teoriile stiintifice sunt esentiale pentru progresul stiintific, deoarece

8
ofera o structura pentru intelegerea fenomenelor si permit cercetatorilor sa formuleze ipoteze,
sa efectueze experimente si sa testeze aceste ipoteze.
Una dintre caracteristicile cheie ale teoriilor stiintifice este ca acestea sunt susținute de
dovezi solide si sunt supuse continua verificare prin intermediul experimentelor si
observatiilor. Daca teoria nu poate fi confirmata prin intermediul acestor metode, atunci poate
fi abandonata sau modificata pentru a se potrivi cu dovezi noi. Teoriile stiintifice au capacitatea
de a se aplica in mai multe contexte si de a oferi un cadru pentru intelegerea fenomenelor
similare. De exemplu, teoria gravitatiei lui Newton poate fi aplicata la mai multe obiecte,
inclusiv planete si obiecte uzuale, si poate fi utilizata pentru a prezice comportamentul acestora.
In plus, teoriile stiintifice evolueaza in timp pe masura ce sunt descoperite noi dovezi si sunt
dezvoltate noi intelegeri. De exemplu, teoria relativitatii generale a lui Einstein a fost dezvoltata
inlocuind teoria gravitatiei lui Newton si oferind o intelegere mai precisa si mai ampla a
comportamentului obiectelor in spatiu.
Cu toate acestea, trebuie sa se tina cont de faptul ca nicio teorie stiintifica nu este
perfecta sau completa si poate fi intotdeauna supusa schimbarii si perfectionarii pe masura ce
noi dovezi sunt descoperite. De asemenea, teoriile stiintifice sunt limitate de instrumentele si
metodele disponibile in momentul in care sunt formulate. Este important sa se tina cont de
faptul ca teoriile stiintifice nu sunt adevaruri absolute, ci reprezinta cele mai bune explicatii
pentru fenomenele observate pana in prezent.

1.4.3. Modele

Modelele stiintifice sunt instrumente esentiale in procesul de cunoastere si intelegere a

fenomenelor din lumea in care traim. Ele reprezinta reprezentari abstracte ale realitatii, care ne
ajuta sa intelegem mai bine si sa explicam comportamentul si interactiunile dintre diferite
obiecte si fenomene. Modelele stiintifice au o serie de avantaje. In primul rand, ele permit
cercetatorilor sa testeze ipoteze si sa simuleze situatii in conditii controlate, fara a fi nevoie sa
faca modificari permanente sau periculoase in lumea reala. De asemenea, modelele stiintifice
pot fi utilizate pentru a extrage informatii si pentru a face predicții pe baza unor date limitate,
ceea ce le face utile in situatii in care experimentarea directa nu este posibila sau practica.
Modelele stiintifice sunt utilizate in numeroase domenii, de la fizica si chimie la biologie si
economie. Ele pot fi simple sau complexe si se bazeaza pe observatii si experimente pentru a
crea o imagine cat mai precisa a realitatii.

9
 Un model stiintific poate fi privit ca o harta a realitatii, unde fiecare element al
modelului corespunde cu o caracteristica sau un aspect al acesteia. Acestea permit oamenilor
de stiinta sa testeze ipoteze si sa faca predicții, ajutând la validarea sau infirmarea teoriilor
existente.
Eficienta unui model stiintific depinde de gradul de acuratete si de capacitatea sa de a
explica si prezice comportamentul fenomenelor. Daca un model nu se potriveste cu datele
observate, atunci acesta poate fi ajustat sau inlocuit cu un model mai adecvat.
Cu toate acestea, trebuie sa retinem ca modelele stiintifice sunt doar reprezentari
aproximative ale realitatii si nu pot fi considerate adevaruri absolute. Acestea sunt supuse
schimbarii si imbunatatirii pe masura ce noi informatii sunt adunate si noi teorii sunt formulate.
In concluzie, modelele stiintifice joaca un rol crucial in procesul de cunoastere
stiintifica, fiind instrumente valoroase in testarea si validarea teoriilor. Ele ne permit sa
intelegem mai bine lumea in care traim, sa facem predicții si sa ne planificam actiunile in mod
informat.
Exemplu:
Un model stiintific important in domeniul educatiei este Modelul de Invatare al lui
Bandura, dezvoltat de psihologul social Albert Bandura. Acest model descrie procesul prin care
oamenii invata prin observarea si imitarea comportamentelor altora.
Modelul de Invatare a lui Bandura se bazeaza pe teoria cognitiv-comportamentala si
propune patru componente esentiale ale invatarii: atentia, retentia, motivatia si transferul.
Atentia: Invatarea incepe prin atragerea atentiei asupra comportamentelor modelelor observate.
Retentia: Informatiile sunt stocate in memoria individuala, permițând oamenilor sa isi
aminteasca comportamentele observate.
Motivatia: Comportamentele modelelor observate pot fi imitate doar daca sunt considerate utile
sau atractive pentru individ.
Transferul: Comportamentele invatate pot fi aplicate in situatii noi, ceea ce permite transferul
informatiei si comportamentului in alte contexte.
Acest model ilustreaza procesul prin care oamenii pot invata comportamente noi prin
observarea si imitarea modelelor, ceea ce poate fi relevant pentru educatie, deoarece poate ajuta
la intelegerea modului in care elevii pot invata prin modelele oferite de profesori si alti
invatatori.

10
 De asemenea, acest model poate fi util in dezvoltarea programelor educative, prin
identificarea factorilor care contribuie la procesul de invatare si prin crearea unui mediu care
sa promoveze acesti factori.

1.5 Paradigme de cercetare stiintifica in educatie

În domeniul educației, există mai multe paradigme diferite de cercetare științifică,

fiecare cu propriile sale perspective, teorii și metode de cercetare. Aceste paradigme pot fi
grupate în trei categorii principale: paradigma pozitivistă, paradigma umanistă și paradigma
constructivistă.
Paradigma pozitivistă se bazează pe ideea că există o realitate obiectivă și că acestea pot fi
studiate prin intermediul metodelor obiective, precum experimentele controlate și studiile
statistice. Această paradigmă se concentrează pe identificarea relațiilor dintre variabilele
independente și dependente și pe generalizarea acestor relații la nivel de populație.
Paradigma umanistă se concentrează pe individ și pe experiența sa subiectivă. Această
paradigmă se bazează pe ideea că oamenii sunt creatori activi ai propriei realități și că sunt
motivate de nevoi și dorințe interne. Cercetătorii din această paradigmă folosesc metode
calitative, precum interviurile și studiile de caz, pentru a înțelege perspectivele individuale și
experințele subiective ale indivizilor.
Paradigma constructivistă se concentrează pe procesul prin care oamenii înțeleg și construiesc
cunoștințe. Această paradigmă se bazează pe ideea că oamenii construiesc cunoștințe prin
intermediul interacțiunii cu mediul lor și că acest proces este influențat de experiența anterioară
a individului și de contextul în care se află. Cercetătorii din această paradigmă folosesc metode
calitative, precum observația participativă și interviurile, pentru a înțelege procesul prin care
oamenii construiesc cunoștințe.
Fiecare dintre aceste paradigme are propriile sale puncte forte și limite și se aplică în
mod adecvat la diferite tipuri de probleme de cercetare din domeniul educației. De exemplu,
paradigma pozitivistă se aplică bine la problemele legate de evaluarea programelor
educationale sau a tehnicilor de predare, în timp ce paradigma umanistă se aplică bine la
probleme care se concentrează pe experiența subiectivă a individului în contextul educațional,
cum ar fi atitudinile față de învățare sau motivația. Paradigma constructivistă se aplică bine la
probleme care se concentrează pe procesul prin care oamenii înțeleg și construiesc cunoștințe,
cum ar fi învățarea prin explorare sau învățarea prin rezolvarea problemelor.

11
Este important de reținut că nicio paradigmă nu este superioară celeilalte și că fiecare poate
avea contribuții valoroase la înțelegerea fenomenelor educaționale. De fapt, mulți cercetători
au adoptat o abordare eclectica, utilizând mai multe paradigme într-o singură cercetare, în
scopul de a obține o perspectivă mai completă și mai profundă asupra fenomenelor studiate.
În concluzie, paradigmele de cercetare științifică din domeniul educației sunt modele
teoretice care guvernează modul în care cercetătorii abordează problemele educaționale.
Fiecare paradigmă are propriile sale perspective, teorii și metode de cercetare, care se aplică în
mod adecvat la diferite tipuri de probleme. Înțelegerea acestor paradigme poate ajuta
cercetătorii să aleagă abordarea potrivită pentru a studia problemele educaționale și să obțină
o înțelegere mai profundă a acestora.

1.6 Stiinta ca sistem

Știința poate fi văzută ca un sistem care se bazează pe metode riguroase, obiective,

sistematice si replicabile, si care se concentrează pe acumularea de cunoștințe valide prin
intermediul observației, experimentelor si comunicării. Acest sistem joaca un rol esențial in
progresul uman si in rezolvarea problemelor practice din lumea noastră, si are următoarele
caracteristici:
Empirism: Știința se bazează pe observație si experiment pentru a aduna dovezi despre lumea
înconjurătoare. Aceste dovezi sunt utilizate pentru a verifica si ajusta teoriile si modelele
științifice.
Sistematizare: Știința se bazează pe metode riguroase si sistematice pentru a aduna, evalua si
comunica informații. Acestea includ planificarea si realizarea de experimente, colectarea si
analiza de date si formularea si testarea de teorii si modele.
Obiectivitate: Știința se bazează pe dovezi obiective, verificate prin intermediul metodelor
empirice, in loc de opinii sau credințe subiective. Acest lucru ajuta la eliminarea prejudecăților
si a erorilor umane.
Replicabilitate: Rezultatele științifice trebuie sa fie replicabile pentru a fi considerate valide.
Acest lucru înseamnă ca alți cercetători trebuie sa poată reproduce aceleași rezultate prin
intermediul acelorași metode si tehnici.
Comunicare: Știința se bazează pe comunicarea deschisa si transparenta a informațiilor si
rezultatelor cercetărilor. Acest lucru permite cercetătorilor sa colaboreze si sa verifice
rezultatele unii altora, contribuind la acumularea de cunoștințe si la progresul științific.

12
 2. Clasificari ale cercetarilor

2.1. Dupa metodologia cercetarii

Metodologia cercetarii in domeniul educatiei se refera la procesul sistematic si

structurat folosit de cercetatori pentru a investiga si a intelege fenomenele educationale.
Alegerea unei metodologii de cercetare adecvate este esentiala in garantarea validitatii si
fiabilitatii concluziilor obtinute din un studiu de cercetare educationala. In domeniul educatiei,
exista trei tipuri principale de metode de cercetare: calitativa, cantitativa si mixta. Fiecare dintre
aceste metode are avantaje si dezavantaje specifice, astfel incat alegerea metodei adecvate
depinde de obiectivele si natura fiecarei cercetari in parte.

2.1.1. Metode calitative

Metodele calitative sunt utilizate in cercetarea educationala pentru a intelege

complexitatea si diversitatea fenomenelor si a problemelor din acest domeniu. Acest tip de
cercetare se concentreaza pe analiza detaliata a comportamentelor, atitudinilor si perspectivelor
individuale ale participanților, oferind o imagine detaliata a fenomenelor studiate.
Unele dintre metodele calitative comune utilizate in cercetarea educationala includ
interviurile, observatiile, grupurile de discutie si analiza de continut. Interviurile ofera
oportunitatea de a intelege in profunzime gandurile si opiniile participanților, in timp ce
observatiile permit cercetatorilor sa vada comportamentele si interacțiunile in mediul natural.
Grupurile de discutie sunt utile pentru a intelege cum participanții interacteaza unii cu ceilalți
si cum se formeaza atitudinile grupului, iar analiza de continut permite cercetatorilor sa
examineze in mod sistematic documente, inregistrari audio sau video si alte materiale.
Metodele calitative sunt deseori preferate in cercetarea educationala, deoarece permit
cercetatorilor sa inteleaga perspectivele unice ale fiecarui individ si sa capteze nuante si
subtilitati care ar putea fi pierdute prin abordarea cantitativa. De asemenea, acest tip de
cercetare permite cercetatorilor sa se concentreze pe contextul si pe experienta subiectilor,
oferind informatii valoroase despre cauzele si mecanismele care stau la baza fenomenelor
studiate. Cu toate acestea, metodele calitative au si unele limite, cum ar fi nevoia de un numar
mare de participanti pentru a obține o reprezentare adecvata a fenomenelor studiate si

13
dificultatea in generalizarea rezultatelor la o populatie mai larga. De asemenea, interpretarea
rezultatelor poate fi subiectiva, deoarece cercetatorul poate fi influentat de propria sa
perspectiva si interpretare a datelor.
In concluzie, metodele calitative sunt un instrument valoros in cercetarea educationala,
oferind cercetatorilor posibilitatea de a intelege complexitatea si diversitatea fenomenelor din
acest domeniu. Este important sa se ia in considerare atat avantajele, cat si limitele acestui tip
de cercetare, pentru a asigura obținerea de rezultate valide si relevante.

2.1.2. Metode cantitative

Metodele cantitative sunt utilizate in cercetarea educationala pentru a masura si a

analiza fenomenele si variabilele din acest domeniu. Acest tip de cercetare se bazeaza pe
colectarea si analiza numerica a datelor, oferind cercetatorilor o imagine clara si obiectiva a
fenomenelor studiate.
Unele dintre metodele cantitative comune utilizate in cercetarea educationala includ
chestionarele, testele standardizate, modelele statistice si experimentele controlate.
Chestionarele ofera cercetatorilor posibilitatea de a obține informatii rapide si eficiente despre
un numar mare de participanti, in timp ce testele standardizate permit evaluarea performantelor
si cunostintelor individuale. Modelele statistice si experimentele controlate permit
cercetatorilor sa identifice relatiile dintre variabile si sa testeze ipotezele, oferind informatii
solide despre cauzele si mecanismele fenomenelor studiate.
Metodele cantitative sunt preferate in cercetarea educationala deoarece permit
cercetatorilor sa obțina rezultate obiective si sa generalizeze acestea la o populatie mai larga.
De asemenea, acest tip de cercetare permite cercetatorilor sa colecteze si sa analizeze date cu
o precizie mai mare, facilitand compararea si interpretarea rezultatelor. Cu toate acestea,
metodele cantitative au si unele limite, cum ar fi dificultatea in captarea nuantelor si a
subtilitatilor din comportamentul si experienta subiectilor, precum si posibilitatea de a fi
influentate de probleme de valabilitate si fiabilitate a instrumentelor de masurare. De asemenea,
rezultatele pot fi reduse la variațiile simple si nu pot reflecta complexitatea fenomenelor
studiate.
In concluzie, metodele cantitative sunt un instrument important in cercetarea
educationala, oferind cercetatorilor posibilitatea de a masura si a analiza fenomenele din acest
domeniu. Este important sa se ia in considerare atat avantajele, cat si limitele acestui tip de
cercetare, pentru a asigura obținerea de rezultate valide si relevante.

14
2.1.3. Metode Mixte

Metodele mixte sunt utilizate in cercetarea educationala pentru a combina avantajele

metodelor cantitative si calitative, oferind astfel o imagine completa a fenomenelor studiate.
Acest tip de cercetare se bazeaza pe colectarea si analiza atat a datelor cantitative, cat si a
datelor calitative, si se concentreaza pe integrarea acestor date pentru a obține o intelegere mai
profunda a fenomenelor studiate.
Metodele mixte se pot aplica prin utilizarea unui set de instrumente cantitative, cum ar
fi chestionarele sau testele standardizate, urmate de interviuri sau grupuri de discutie calitative.
De asemenea, metodele mixte pot fi utilizate pentru a evalua efectele unui program educational
prin colectarea si analiza atat a datelor cantitative, cum ar fi scorurile la teste, cat si a datelor
calitative, cum ar fi feedback-ul din partea profesorilor sau a parintilor. Metodele mixte ofera
cercetatorilor posibilitatea de a obține o intelegere mai profunda a fenomenelor studiate, prin
combinarea informațiilor obținute prin metode cantitative si calitative. De asemenea, acest tip
de cercetare permite cercetatorilor sa examineze relațiile complexe intre variabile si sa ofere
explicații mai detaliate despre fenomenele studiate. Cu toate acestea, metodele mixte pot fi mai
complexe si mai costisitoare decat metodele cantitative sau calitative individuale, deoarece
necesita o abordare integrata si o planificare atenta a procesului de colectare si analiza a datelor.
De asemenea, poate fi dificil sa se gaseasca echilibrul potrivit intre metodele cantitative si
calitative, si sa se asigure ca rezultatele sunt valabile si fiabile.
In concluzie, metodele mixte sunt un instrument valoros in cercetarea educationala,
oferind cercetatorilor posibilitatea de a obține o intelegere mai profunda a fenomenelor din
acest domeniu prin combinarea metodelor cantitative si calitative. Este important sa se planifice
cu atentie acest tip de cercetare, pentru a se asigura ca rezultatele obținute sunt valide si
relevante.

Fiecare dintre cele trei tipuri de metode de cercetare se aplica la domeniul educatiei in
mod distinct, astfel incat alegerea metodei adecvate depinde de obiectivele si natura fiecarei
cercetari in parte. Utilizarea unei metode mixte poate fi o abordare eficienta atunci cand
obiectivele cercetarii nu pot fi indeplinite prin intermediul unei singure metode. In selectarea
metodologiei adecvate, este important pentru cercetatori sa ia in considerare natura intrebarii
de cercetare, tipul de date necesare si disponibilitatea resurselor. Alegerea metodologiei va fi,

15
de asemenea, influentata de perspectivele teoretice ale cercetatorului, precum si de
consideratiile etice si practice.
Odata ce metodologia a fost selectata, este important pentru cercetator sa planifice si sa
proiecteze studiul intr-un mod sistematic. Acest lucru poate implica dezvoltarea unui
instrument de cercetare, cum ar fi un chestionar sau un protocol de interviu, si selectarea unui
esantion de participanti. Procesul de colectare a datelor si analiza trebuie sa fie gestionat riguros
si concluziile trebuie raportate intr-un mod clar si comprehensiv.
În concluzie, metodologia cercetarii este un element esențial al procesului de cercetare
în domeniul educației și poate oferi cercetatorilor informații valide și fiabile pentru a înțelege
și a aborda problemele din sistemul educational. Prin implementarea cu atenție a unei
metodologii adecvate, cercetatorii pot contribui la îmbunătățirea procesului de învățare și
dezvoltare a elevilor și la construirea unui sistem educational mai eficient și mai efectiv.

2.2. Dupa sursa datelor – primara, secundara, tertiara

Cercetarea primară, secundară și terțiară sunt trei categorii distincte de cercetare care se
referă la sursa informațiilor utilizate și la scopul cercetării. Fiecare tip de cercetare are propriile
avantaje și dezavantaje, iar alegerea tipului de cercetare potrivit depinde de obiectivele și
scopurile cercetării.
Cercetarea primară implică colectarea de date inițiale, de la surse primare, prin intermediul
unei metodologii controlate, cum ar fi interviuri, chestionare sau experimente. Datele colectate
în această categorie sunt originale și unice, și pot fi utilizate pentru a răspunde la întrebări sau
a rezolva probleme specifice. Dezavantajul cercetării primare este că poate fi costisitoră și
poate dura mai mult timp pentru a obține rezultatele.
Cercetarea secundară implică utilizarea de date existente, colectate de alte surse, cum ar fi
rapoarte guvernamentale, articole științifice sau studii efectuate de alți cercetători. Aceste date
pot fi accesate rapid și la un cost redus, ceea ce poate fi un avantaj pentru cercetătorii care
încearcă să obțină informații rapide despre un subiect specific. Dezavantajul cercetării
secundare este că datele pot fi învechite și pot fi limitate în ceea ce privește relevanța pentru
cercetarea curentă.
Cercetarea terțiară implică analizarea și prezentarea informațiilor colectate prin
intermediul altor surse, cum ar fi articole, rapoarte sau studii. Acest tip de cercetare este utilizat

16
adesea pentru a obține o imagine de ansamblu a unui subiect sau pentru a prezenta informații
complexe într-un mod accesibil. Dezavantajul cercetării terțiare este că informațiile prezentate
pot fi incomplete sau și pot fi influențate de perspectivele și concluziile autorului. Cele mai
raspandite forme de cercetari tertiare sunt meta-analizele.
În domeniul educației, cercetările primare, secundare și terțiare sunt utilizate adesea pentru
a înțelege eficacitatea unui program sau metodă de învățare, pentru a evalua progresele elevilor
sau pentru a îmbunătăți calitatea educației. Cercetările primare, precum interviurile sau
chestionarele, pot fi utilizate pentru a obține informații directe de la elevi sau profesori, în timp
ce cercetările secundare, precum rapoartele guvernamentale sau studiile efectuate de alți
cercetători, pot fi utilizate pentru a obține o imagine de ansamblu a tendințelor și probleme din
domeniul educației. Cercetarea terțiară, precum prezentările sau meta-analizele, poate fi
utilizată pentru a prezenta informațiile colectate prin intermediul altor surse într-un mod
accesibil și ușor de înțeles pentru cei interesați.
Este important de menționat că, în cazul cercetărilor din domeniul educației, validitatea și
relevanța datelor colectate sunt esențiale pentru obținerea de concluzii valide și utile. De
exemplu, în cazul unei cercetări primare, este important să se aleagă un eșantion reprezentativ
al elevilor sau profesorilor pentru a obține rezultate valide și relevante. De asemenea, în cazul
cercetării secundare, este important să se verifice sursa și actualitatea informațiilor utilizate,
înainte de a fi incluse în analiza finală.
În concluzie, atât cercetarea primară, secundară cât și terțiară au roluri importante în
domeniul educației, oferind informații valide și relevante pentru îmbunătățirea calității
educației. Este important să se ia în considerare atât avantajele, cât și dezavantajele fiecărei
metode și să se utilizeze o combinație de metode pentru a obține o imagine completă și precisă
a subiectului cercetat. De exemplu, cercetarea primară oferă date originale și unice, însă poate
fi costisitoare și poate dura mai mult timp pentru a obține rezultate. Cercetarea secundară poate
fi rapidă și accesibilă, însă datele pot fi vechi sau limitate în relevanță. Cercetarea terțiară poate
oferi o imagine de ansamblu a unui subiect sau poate prezenta informații complexe într-un mod
accesibil, însă informațiile prezentate pot fi incomplete sau influențate de perspectivele și
concluziile autorului.
Valoarea informațiilor colectate prin intermediul cercetării depinde în mare măsură de
metoda utilizată și de modul în care informațiile sunt analizate și interpretate.

17
2.3. Dupa designul de cercetare – experimentala, cvasi-experimentala si non-
experimentala

Cercetarea experimentală, cercetarea cvasi-experimentală și cercetarea non-

experimentală sunt trei tipuri diferite de design de cercetare care diferă în nivelul de control
asupra variabilelor studiate și în gradul în care se pot stabili relații cauză-efect.
Cercetarea experimentală: În cercetarea experimentală, cercetătorul manipulează una
sau mai multe variabile independente pentru a observa efectul asupra unei variabile
dependente. Scopul este de a stabili relații cauză-efect și de a determina impactul variabilei
independente asupra variabilei dependente. Cercetarea experimentală este considerată cel mai
puternic tip de design de cercetare pentru stabilirea cauzalității, deoarece permite controlul
variabilelor externe și manipularea variabilei independente.
Cercetarea cvasi-experimentală: În cercetarea cvasi-experimentală, cercetătorul nu are
control complet asupra atribuirii subiecților la grupurile de tratament și control. În schimb,
grupurile se formează pe baza unui anumit caracteristic, cum ar fi expunerea anterioră la o
anumită intervenție. Cercetarea cvasi-experimentală oferă un design mai puternic decât
cercetarea non-experimentală, dar nu este la fel de puternică ca cercetarea experimentală.
Cercetarea non-experimentală: În cercetarea non-experimentală, cercetătorul nu
manipulează nici o variabilă independentă și se concentrează în schimb pe observație și
corelație. Scopul este de a descrie relațiile dintre variabile și de a înțelege modelele, dar nu de
a stabili relații cauză-efect. Cercetarea non-experimentală este mai slabă în ceea ce privește
stabilirea cauzalității decât cercetarea experimentală sau cercetarea cvasi-experimentală, dar
este adesea utilizată atunci când manipularea variabilei independente nu este posibilă sau etică.
Este important de reținut că, în timp ce cercetarea experimentală este adesea considerată
"standardul de aur" în stabilirea cauzalității, fiecare tip de design de cercetare are propriile sale
puncte forte și slăbiciuni, iar tipul potrivit de design de cercetare depinde de întrebarea specifică
de cercetare și de constrângerile studiului.

3. Masurarea in stiintele socio-umane

Măsurarea reprezintă un aspect fundamental în cercetarea științifică în domeniul socio-

uman. Este procesul prin care atribuim valori numerice obiectelor, comportamentelor,

18
trăsăturilor sau conceptelor pe care le studiem. Măsurarea precisă și validă este esențială pentru
obținerea datelor relevante și pentru dezvoltarea teoriei și a cunoașterii în științele socio-umane.
Acest capitol explorează principii și metode de măsurare utilizate în acest domeniu și oferă
exemple practice.

3.1. Principii ale măsurării

3.1.1 Validitatea măsurătorii (validity)

Validitatea se referă la măsura în care o metodă de măsurare captează cu acuratețe

constructul pe care îl dorește să-l măsoare. O măsurătoare este considerată valida atunci când
reflectă cu precizie proprietățile și caracteristicile conceptului pe care îl reprezintă. Există
diferite niveluri de validitate, inclusiv validitatea aparenta sau perceptiva (face validity),
validitatea conținutului și validitatea criteriului. Validitatea perceptiva se referă la aparența
subiectivă a unei măsuri și înțelegerea clară a scopului acesteia. Validitatea conținutului
implică gradul în care o măsură acoperă toate aspectele relevante ale constructului. Validitatea
criteriului se referă la gradul în care o măsură prezice corect comportamentele sau rezultatele
asociate constructului.

3.1.2 Fiabilitatea măsurătorii (reliability)

Fiabilitatea se referă la consistența și stabilitatea măsurătorilor. O măsură este

considerată fiabilă atunci când produce rezultate consistente în cadrul aceleiași probe sau în
repetate măsurători. Aceasta înseamnă că, în condiții similare, măsurătorile ar trebui să fie
relativ constante. Există diferite forme de fiabilitate, cum ar fi fiabilitatea test-retest, fiabilitatea
internă și fiabilitatea între observatori. Fiabilitatea test-retest se referă la consistența
rezultatelor măsurătorii atunci când aceasta este administrată de mai multe ori pe aceeași probă
în perioade diferite de timp. Fiabilitatea internă se referă la gradul în care itemii unei măsurări
produc rezultate consistente între ei. Fiabilitatea între observatori se referă la gradul de acord
între diferiți observatori sau evaluatori ai aceleiași fenomene.

19
3.2. Nivele de măsurare

În științele socio-umane, măsurătorile pot fi clasificate în diferite nivele, în funcție de

caracteristicile variabilelor și de tipurile de date obținute. Principalele niveluri de măsurare
includ nominal, ordinal, interval și raport.
3.2.1. Măsurători nominale

Măsurătorile nominale clasifică obiectele sau indivizii în categorii distincte, fără a

implica o ordine sau o cantitate specifică. Variabilele nominale atribuie etichete sau nume
diferitelor categorii și permit doar comparații pe bază de egalitate sau inegalitate.
Exemplu
Într-un studiu despre comportamentul electoral, cercetătorii pot măsura apartenența etnică a
participanților prin întrebări precum "Ce etnie aveti?" și oferă opțiuni de răspuns cum ar fi
"Roman", "Maghiar", "Rom", "German" etc. Această măsurătoare este nominală, deoarece
clasifică participanții în categorii distincte, dar nu implică o ordine sau o cantitate specifică.

3.2.2. Măsurători ordinale

Măsurătorile ordinale clasifică obiectele sau indivizii în categorii ordonate, ceea ce

permite compararea pe bază de ordine, dar nu și evaluarea diferențelor cantitative precise.
Variabilele ordinale reflectă niveluri de intensitate, preferință sau grad, dar nu permit o evaluare
a diferențelor absolute între categorii.
Exemplu
Într-un sondaj despre educație, participanților li se poate cere să selecteze cel mai înalt nivel
de educație pe care l-au obținut. Opțiunile de răspuns pot fi "fără educație formală", "educație
primară", "liceu", "licență", "masterat" sau "doctorat". Această măsurătoare este ordinală,
deoarece există o ordine ierarhică între categorii (de exemplu, un doctorat este considerat un
nivel mai înalt decât o licență), dar diferențele cantitative precise între nivelurile nu sunt
cunoscute sau comparabile.

20
3.2.3. Măsurători de interval

Măsurătorile de interval sunt similare măsurătorilor ordinale, dar adaugă și o unitate de

măsură constantă între valori. Aceste măsurători permit comparații pe bază de ordine și
evaluarea diferențelor cantitative precise. În plus, ele permit și efectuarea de operații
matematice, cum ar fi adunarea și scăderea valorilor.
Exemplu
Într-un studiu despre percepția durerii, participanților li se poate solicita să indice pe o scală de
la 0 la 10 nivelul de intensitate al durerii pe care îl resimt, unde 0 reprezintă "nicio durere" și
10 reprezintă "cea mai intensă durere imaginabilă". Această măsurătoare este intervală,
deoarece permite comparații pe bază de ordine, evaluarea diferențelor cantitative precise între
nivelurile și efectuarea de operații matematice.

3.2.4. Măsurători de raport

Măsurătorile de raport sunt cele mai avansate niveluri de măsurare și permit evaluarea
diferențelor absolute între valori, precum și efectuarea tuturor operațiilor matematice. În plus
față de caracteristicile măsurătorilor interval, măsurătorile de raport au și un punct zero absolut,
care indică absența completă a caracteristicii măsurate.
Exemplu
Numărul de ore de studiu pe săptămână Într-un studiu despre performanța academică,
studenților li se poate cere să estimeze numărul de ore pe care le petrec în medie studiind în
fiecare săptămână. Această măsurătoare este de tip raport, deoarece permite evaluarea
diferențelor absolute între valorile obținute (de exemplu, un student care studiază 10 ore pe
săptămână petrece de două ori mai mult timp studiind decât unul care studiază 5 ore).

21
4. Anatomia unei cercetari stiintifice

4.1 Introducerea

4.1.1. Problema de cercetare

Orice demers de cercetare pleaca de la o problema pe care comunitatea stiintifica

incearca sa o rezolve, adica o discrepanta intre ceea ce stim si ceea ce vrem sa stim. Se intampla
extrem de rar ca o singura cercetare sa ofere un raspuns clar la o problema specifica. Acest
lucru se poate intampla de exemplu in medicina prin descoperirea unei legaturi de cauzalitate
clare intre o anumita patologie si un factor declansator. Natura stiintelor socio-umane nu
permite insa astfel de rezolvari concise ale unor probleme. In stiintele socio-umane, si implicit
in domeniul educatiei fiecare demers de cercetare aduna dovezi care combinate conduc catre o
concluzie probabila, sau orienteaza demersuri de cercetare viitoare intr-o anumita directie.
Demersul de cercetare stiintifica poate insa sa debuteze doar daca problema de cercetare
poate fi abordata prin prisma metodologiei actuale, adica cu alte cuvinte, doar daca dispunem
de instrumentele stiintifice necesare pentru investigarea problemei. De exemplu daca intrebarea
mea este daca exista sau nu reincarnare, aceasta problema nu face obiectul stiintei pentru ca nu
poate fi abordata prin prisma metodologiei actuale, si tine mai degraba de domeniul teologiei.
In concluzie, problema sau intrebarea de cercetare trebuie sa fie relevanta pentru
procesul cunoasterii si dezvoltarea umana si trebuie sa poata fi investigata prin metodologia
stiintifica actuala.

4.1.2. Analiza literaturii de specialitate

O abordare riguroasa a tematicii de cercetare presupune o analiza initiala temeinica a

literaturii de specialitate. Cu alte cuvinte vrem mai întâi sa aflam cat mai multe despre problema
investigata, cum a fost ea abordata pana acum, si cu ce rezultate. Pentru aceasta este necesar sa
apelam la literatura de specialiate, adica la alte cercetari publicate in domeniul nostru de interes.

4.1.2.1. Baze de date stiintifice

Cercetarile sunt publicate in jurnale stiintifice si indexate in baze de date online care
permit cautarea articolelor de interes pe baza unor cuvinte cheie.

22
 Principalele baze de date care indexeaza articole stiintifice interdisciplinare sunt:
Web of Science
Academic Search Complete (EBSCO)
ProQuest
Scopus (Elsevier)
JSTOR
Google Scholar

In domeniul educatiei, doua dintre cele mai importante baze de date specializate pe
indexarea cercetarilor educationale sunt:
ERIC (Education Resources Information Centre)
Education Source (EBSCO)
Educational Research Review (Science Direct)

Aceste baze de date functioneaza pe baza unor abonamente cu preturi in general

prohibitive pentru un cercetator independent. Tocmai de aceea in general abonamentele sunt
achizitionate de catre diverse institutii, cum ar fi bibliotecile universitatilor, Biblioteca
Nationala sau Biblioteca Centrala Universitara, iar cercetatorii pot accesa aceste baze de date
prin serverele acestor institutii.

4.1.2.2. Jurnale stiintifice

Fiecare jurnal stiintific este evaluat din punctul de vedere al prestigiului si importantei.
Aceasta evaluare se realizeaza folosind o metrica numita „factor de impact” (Impact Factor).
Acesta măsoară numărul de citări ale articolelor publicate într-un anumit jurnal într-un anumit
interval de timp (de obicei, doi ani), raportate la numărul total de articole publicate în acel
jurnal în același interval de timp. Cu cat un articol este citat mai des in alte articole, cu atât se
considera a fi mai relevant pentru comunitatea stiintifica.
Factorul de impact este calculat de Thomson Reuters, o companie de analiză de date, și
este inclus într-un produs numit Journal Citation Reports (JCR). Acest produs oferă o listă
anuală a factorilor de impact ai mai multor mii de jurnale academice, precum și alte informații
relevante despre acestea, cum ar fi numărul total de citări și categoria academică.

23
 Deși factorul de impact nu este singura metrică utilizată pentru a evalua calitatea unui
jurnal, este una dintre cele mai utilizate. Cu toate acestea, factorul de impact este uneori criticat
pentru că nu reflectă întotdeauna valoarea științifică a unui articol sau a unui jurnal, ci doar
numărul de citări. De asemenea, există o critică generală a utilizării metodelor cantitative
pentru a evalua performanța științifică și academică.

Iata o lista cu cateva dintre cele mai importante si respectate jurnale stiintifice din domeniul
cercetarii educationale, ordonate in functie de gradul de impact:
Educational Researcher
Review of Educational Research
Journal of Educational Psychology
Harvard Educational Review
Journal of Teacher Education
Journal of Educational and Behavioral Statistics
Teachers College Record
Journal of Research in Science Teaching
Journal of School Psychology
Journal of Research in Childhood Education

Iata o lista cu cateva dintre cele mai importante si respectate jurnale stiintifice din domeniul
educatiei muzicale, ordonate in functie de gradul de impact:
Music Education Research
Journal of Research in Music Education
Action, Criticism, and Theory for Music Education
International Journal of Music Education
Bulletin of the Council for Research in Music Education
Journal of Music Teacher Education
International Journal of Community Music
Journal of Music, Technology & Education
Music Education Policy Review
Journal of Music, Technology and Education.

24
4.1.2.3. Meta-analize

Unele dintre cele mai importante surse stiintifice care stau de multe ori la baza
documentarii initiale intr-un demers de cercetare stiintifica sunt meta-analizele. Meta-analizele
sunt cercetari tertiare (vezi capitolul 3.2) care utilizeaza o metoda statistica pentru a sintetiza
și analiza rezultatele multiple ale unor studii independente, similare, efectuate pe subiecți
diferiți și la momente diferite. Aceasta poate fi definită ca o analiză a analizelor, deoarece
încearcă să compună și să sintetizeze datele de la mai multe studii individuale pentru a ajunge
la o concluzie generală.
În meta-analiză, datele din fiecare studiu individual sunt combinate și analizate într-un
mod sistematic și obiectiv, utilizând metode statistice standardizate. Această metodă permite
cercetătorilor să obțină o imagine generală a efectului unei intervenții, indiferent de diferențele
dintre studii, cum ar fi marimea eșantionului, metodologia de cercetare sau variabilitatea
populatiei.
In domeniul educational meta-analiza poate fi folosită pentru a trage concluzii cu
privire la eficacitatea unui program sau a unei metode educationale, sau pentru a estima efectul
mediu al unei anume variabile (de exemplu tonul vocii profesorului) asupra motivatiei elevilor
de a invata. Această metodă poate oferi o imagine mai cuprinzătoare a cercetării și poate oferi
o mai mare putere statistică decât orice studiu individual, oferind astfel informații utile pentru
luarea deciziilor și pentru dezvoltarea politicilor de educatie.

4.1.2. Obiectivele cercetarii

Dupa definirea problemei de cercetare, trebuie stabilite obiectivele cercetarii.

Obiectivele corespund starii finale definite in cadrul problemei si trebuie sa fie clar precizate
pentru a se putea verifica gradul in care ele au fost atinse in cadrul cercetarii stiintifice.
Obiectivele de cercetare pot varia în funcție de domeniul de cercetare și de tipul de studiu
efectuat. În general, obiectivele de cercetare pot fi clasificate în următoarele categorii:

Obiective exploratorii: Acestea sunt obiective de cercetare care urmăresc să exploreze un

subiect sau o problemă fără a avea o ipoteză clară sau un scop precis în minte. Acest tip de
obiective sunt de obicei utilizate la începutul unui studiu și pot fi folosite pentru a identifica
idei noi, a dezvolta concepte și pentru a genera ipoteze de cercetare.

25
Exemplu:
"Să se exploreze modalitățile de utilizare a tehnologiei mobile în învățământul preșcolar".
Acest obiectiv de cercetare exploratoriu ar încerca să exploreze modul în care tehnologia
mobilă poate fi integrată în procesul de învățare a copiilor preșcolari. În cadrul cercetării, se
vor colecta și analiza date despre modul în care profesorii, părinții și copiii preșcolari utilizează
dispozitivele mobile în activitățile de învățare, ce tipuri de aplicații și programe sunt utilizate
și cum acestea afectează procesul de învățare.
Obiectivul de cercetare exploratoriu are ca scop identificarea și definirea noilor probleme și
subiecte care trebuie cercetate în acest domeniu emergent al tehnologiei mobile și educației
preșcolare. Rezultatele cercetării pot fi folosite pentru a dezvolta strategii și programe de
utilizare a tehnologiei mobile în învățarea preșcolarilor. De asemenea, cercetarea poate
contribui la îmbunătățirea înțelegerii asupra modalităților de a integra tehnologia mobilă în
procesul de învățare în general.

Obiective descriptive: Acestea sunt obiective de cercetare care urmăresc să descrie sau să
caracterizeze un eveniment, un fenomen sau o populație. Acest tip de obiective sunt utilizate
atunci când cercetătorul dorește să obțină informații detaliate despre subiectul de studiu și poate
fi util în studiile de piață sau în cercetarea socială.

Exemplu:
"Să se descrie nivelul de implicare și de satisfacție a părinților cu privire la educația copiilor
in ciclul primar".
Acest obiectiv de cercetare descriptiv ar încerca să descrie nivelul de implicare și de satisfacție
a părinților cu privire la educația copiilor lor in ciclul primar. În cadrul cercetării, se vor colecta
și analiza date despre opinia părinților cu privire la implicarea lor în educația copiilor, gradul
lor de satisfacție cu serviciile și resursele oferite de școală, precum și opinia lor despre calitatea
generală a procesului de învățare in ciclul primar.
Obiectivul de cercetare descriptiv are ca scop descrierea și măsurarea caracteristicilor sau
variabilelor care există într-o anumită populație sau grup. În urma cercetării, rezultatele ar putea
oferi informații valoroase pentru factorii de decizie din domeniul educației pentru a dezvolta și
îmbunătăți programele de educație primară, asigurând că nevoile și așteptările părinților sunt
luate în considerare. De asemenea, rezultatele pot fi folosite pentru a evalua și compara nivelul
de implicare și satisfacție a părinților în educația copiilor la nivel național și internațional.

26
Obiective explicative: Acestea sunt obiective de cercetare care urmăresc să identifice relațiile
cauzale între două sau mai multe variabile. Acest tip de obiective implică dezvoltarea unei
ipoteze care poate fi testată prin colectarea și analizarea datelor.

Exemplu:
"Să se explice relația dintre nivelul socio-economic al elevilor și performanța lor la
matematică în ciclul gimnazial".
Acest obiectiv de cercetare explicativ ar încerca să exploreze legătura dintre statutul socio-
economic al elevilor și performanța lor la matematică. În cadrul cercetării, se vor colecta și
analiza datele despre nivelul socio-economic al elevilor, cum ar fi venitul familiei, educația
părinților, accesul la resurse și servicii de învățământ, precum și date despre performanța
elevilor la matematică.
Obiectivul de cercetare explicativ urmărește să identifice relația cauzală dintre variabilele
independente (nivelul socio-economic) și variabila dependentă (performanța la matematică).
În urma cercetării, rezultatele ar putea oferi informații valoroase pentru politicienii și factorii
de decizie în ceea ce privește identificarea și abordarea disparităților în performanța academică
în rândul elevilor din medii socio-economice diferite.

Obiective predictive: Acestea sunt obiective de cercetare care urmăresc să prezică

comportamentul sau evenimentele viitoare. Acest tip de obiective se bazează pe modele
statistice sau matematice și pot fi utilizate într-o varietate de domenii, cum ar fi finanțele,
meteorologia sau medicina.

Exemplu:
"Să se prezică performanțele elevilor în examenele naționale de final de ciclu gimnazial pe
baza notelor și a altor variabile relevante".
Acest obiectiv de cercetare predictiv ar încerca să prezică performanța elevilor în examenele
naționale de final de ciclu gimnazial, utilizând o combinație de variabile relevante, precum
notele anterioare, absenteismul, feedback-ul primit de la profesori și alți factori care ar putea
influența performanța elevilor.
În cadrul cercetării, se vor colecta și analiza date despre istoricul academic al elevilor și alte
variabile relevante, pentru a dezvolta un model predictiv care poate prezice performanța

27
acestora în examenele naționale de final de ciclu gimnazial. De asemenea, se vor evalua factorii
care influențează performanța elevilor și se vor identifica strategii eficiente de intervenție
pentru elevii care au performanțe slabe.
Obiectivul de cercetare predictiv are ca scop dezvoltarea unor modele sau algoritmuri care pot
fi folosite pentru a prezice evenimente sau rezultate viitoare. Rezultatele cercetării pot fi
folosite pentru a dezvolta strategii și politici de intervenție în educație, precum și pentru a
îmbunătăți procesul de predare-învățare în școli și instituții educaționale. De asemenea,
rezultatele cercetării pot fi folosite pentru a dezvolta instrumente de evaluare care pot fi utilizate
pentru a evalua și a monitoriza performanța elevilor în timp.

Obiective evaluative: Acestea sunt obiective de cercetare care urmăresc să evalueze impactul
unei intervenții sau politici. Acest tip de obiective sunt folosite pentru a evalua eficacitatea
programelor, politicii sau strategiilor și pot fi utilizate pentru a îmbunătăți practicile existente.

Exemplu:
"Să se evalueze impactul unui program de formare continuă pentru profesori asupra calității
procesului de predare-învățare în școli".
Acest obiectiv de cercetare evaluativ ar încerca să evalueze impactul unui program de formare
continuă pentru profesori asupra calității procesului de predare-învățare în școli. În cadrul
cercetării, se vor colecta și analiza date despre calitatea procesului de predare-învățare în școli
înainte și după implementarea programului de formare continuă, precum și feedback-ul primit
de la elevi, părinți și profesori.
De asemenea, se vor evalua și compara rezultatele academice ale elevilor înainte și după
implementarea programului de formare continuă, pentru a măsura eventuale îmbunătățiri în
procesul de invatare. Scopul acestui obiectiv de cercetare evaluativ este de a evalua impactul
programului de formare continuă pentru profesori asupra calității procesului de predare-
învățare și a rezultatelor academice ale elevilor.
Obiectivul de cercetare evaluativ are ca scop evaluarea și măsurarea impactului unui program
sau a unei politici într-un anumit domeniu. Rezultatele cercetării pot fi folosite pentru a
îmbunătăți și optimiza programele și politicile existente din domeniul educației, precum și
pentru a lua decizii informate privind alocarea resurselor și dezvoltarea de programe viitoare
pentru îmbunătățirea procesului de predare-învățare și a rezultatelor academice ale elevilor.

28
În general, obiectivele de cercetare trebuie să fie clare, concise și specifice, astfel încât să
permită cercetătorului să își îndeplinească sarcina într-un mod eficient.

4.1.3. Ipotezele cercetarii

Ipoteza de cercetare este o presupunere sau o predictie pe care cercetătorul o face cu

privire la relația dintre două sau mai multe variabile. În general, ipoteza de cercetare este
formulată înainte de a începe cercetarea și reprezintă punctul de plecare în privința colectării și
interpretării datelor. Ipoteza este apoi verificata prin confruntarea cu datele culese in timpul
cercetarii, date exprimate prin propozitii de observatie.
Există două tipuri principale de ipoteze de cercetare: ipoteze direcționale (sau
unilaterale) și ipoteze nedirecționale (sau bilaterale) .
Ipotezele direcționale presupun o direcție specifică a relației dintre variabile. De exemplu,
ipoteza "Audierea muzicii clasice imbunatateste performanta academica" este o ipoteză
direcțională deoarece sugerează că există o relație pozitivă între audierea muzicii clasice și
performanta academica.
În schimb, ipotezele nedirecționale nu presupun o direcție specifică a relației dintre variabile.
De exemplu, ipoteza "Există o relație între audierea muzicii clasice și performanta academica"
este o ipoteză nedirecțională deoarece nu specifică dacă relația este pozitivă sau negativă.
Ipotezele de cercetare mai pot fi clasificate în ipoteze simple și ipoteze compuse.
Ipotezele simple sunt acele ipoteze care se referă la o singură variabilă independentă și o singură
variabilă dependentă. De exemplu, ipoteza "Exercițiile fizice regulate imbunatatesc memoria
de lunga durata" este o ipoteză simplă, deoarece se referă la o singură variabilă independentă
(exercițiile fizice regulate) și o singură variabilă dependentă (memoria de lunga durata).
Ipotezele compuse se referă la mai multe variabile independente și/sau mai multe variabile
dependente. De exemplu, ipoteza "Exercitiile fizice regulate si consumul de fructe si legume
imbunatatesc memoria de lunga durata" este o ipoteză compusă, deoarece se referă la două
variabile independente (Exercitiile fizice regulate si consumul de fructe si legume) și o
variabilă dependentă (memoria de lunga durata).
O distinctie importanta trebuie facuta si intre ipotezele cercetarii (expuse mai sus) si
ipotezele statistice. Acestea sunt doua concepte strans legate, dar diferite in cercetarea
stiintifica. Dupa cum spuneam la inceputul acestei discutii, ipotezele de cercetare sunt afirmații
care exprimă o presupunere sau o idee despre relațiile dintre variabilele studiate într-un proces
de cercetare, sunt formulate pe baza cunoștințelor și a experienței cercetătorului și sunt testate

29
prin metode empirice. Ipotezele statistice, pe de altă parte, sunt afirmații despre parametrii
populației, care sunt testate utilizând datele colectate în timpul cercetării. Aceste ipoteze sunt
de obicei formulate în termeni matematici și se referă la diferențele sau relațiile dintre variabile
observate într-un esantion. În general, ipotezele statistice sunt formulate pentru a testa ipotezele
de cercetare.
Ipotezele statistice sunt de două tipuri: ipoteze nule și ipoteze alternative.
Ipoteza nulă (H0) este afirmația că nu există nicio diferență semnificativă sau nicio relație între
variabilele studiate în populație.
Ipoteza alternativă (H1 sau Ha) este afirmația că există o diferență semnificativă sau o relație
între variabilele studiate în populație.

Exemplu:

Ipoteza de cercetare: Elevii care participă la cursurile de educație fizică în fiecare săptămână
au performanțe academice mai bune decât cei care nu participă la aceste cursuri.
Ipoteza nulă (H0): Nu există nicio diferență semnificativă între performanțele academice ale
elevilor care participă la cursurile de educație fizică și cele ale elevilor care nu participă la
aceste cursuri.
Ipoteze statistice alternative ar putea fi că elevii care participă la cursurile de educație fizică au
o medie de 85 la sută în comparatie cu 75 la sută pentru cei care nu participă, și probabilitatea
ca această diferență să fie rezultatul fluctuațiilor aleatorii este mai mică de 5%.
În acest exemplu, ipotezele de cercetare sunt afirmații care încearcă să identifice o posibilă
relație între participarea la cursurile de educație fizică și performanța academică a elevilor.
Ipotezele statistice, pe de altă parte, ar putea fi folosite pentru a testa dacă această diferență
între performanța academică a elevilor care participă la cursurile de educație fizică și cei care
nu participă este semnificativă din punct de vedere statistic sau este doar o fluctuație aleatoare.
Aceste ipoteze ar putea fi testate prin colectarea datelor de performanță academică a elevilor
care participă sau nu la cursurile de educație fizică și apoi compararea acestor date pentru a
vedea dacă există o diferență semnificativă între cele două grupuri.

Pentru a testa ipotezele statistice, cercetătorii utilizează diferite tehnici de analiză statistică,
cum ar fi testul t, testul ANOVA sau testul de chi-pătrat. Aceste tehnici de testare a ipotezelor

30
permit cercetătorilor să evalueze dacă diferențele sau relațiile observate într-o mostră sunt
semnificative și, prin urmare, pot fi generalizate la întreaga populație.

4.2. Prezentarea metodei

4.2.1. Prezentarea subiectilor sau a obiectului studiat

În cadrul procesului de cercetare, una dintre etapele esențiale este prezentarea

subiecților sau obiectului studiat. Această etapă implică descrierea și caracterizarea populației
țintă sau a obiectului de studiu, precum și a metodelor și tehnicilor utilizate pentru selecția și
recrutarea acestora. Prezentarea subiecților sau obiectului studiat este crucială pentru a asigura
transparență, replicabilitate și validitate în cercetare.

4.2.1.1. Definirea Populației Țintă sau a Obiectului Studiat

Înainte de a prezenta subiecții sau obiectul studiat, este important să definim clar
populația țintă sau obiectul de interes în cercetare. Aceasta poate fi o populație umană (de
exemplu, studenți universitari, angajați dintr-o anumită companie) sau poate implica obiecte
sau fenomene de studiu specifice (de exemplu, animale, organisme, documente etc.). Definirea
precisă a populației țintă sau a obiectului studiat ajută la focalizarea cercetării și la asigurarea
relevanței rezultatelor obținute.
4.2.1.2. Caracteristicile și Demograficele Populației Țintă

Odată ce populația țintă sau obiectul studiat sunt definite, este necesară prezentarea
detaliată a caracteristicilor și demograficelor acestora. Aceasta include informații precum
vârsta, sexul, apartenența etnică, nivelul de educație, ocupația și alte caracteristici relevante.
Aceste informații sunt utile pentru a obține o imagine clară a populației țintă și pentru a
evidenția factorii care pot influența rezultatele cercetării.

4.2.1.3. Metode de Selecție și Recrutare a Subiecților sau Obiectului Studiat

În această secțiune, este important să descriem metodele utilizate pentru selecția și

recrutarea subiecților sau obiectului studiat. Aceasta poate include metode de eșantionare, cum
ar fi eșantionarea aleatoare, stratificată sau convenabilă, și procedurile specifice de recrutare,

31
cum ar fi invitațiile prin poștă, anunțurile publice sau selecția din baze de date existente.
Detalierea acestor metode ajută la asigurarea transparenței și la evaluarea posibilelor influențe
asupra rezultatelor cercetării.

4.2.1.4. Măsuri de Protecție a Eticii și Confidențialității

Un aspect crucial al prezentării subiecților sau obiectului studiat este menționarea măsurilor
luate pentru a proteja etica și confidențialitatea acestora. Este important să se precizeze
respectarea drepturilor și bunăstării subiecților umani și obținerea consimțământului informat
în conformitate cu etica cercetării. De asemenea, trebuie evidențiate măsurile luate pentru a
proteja confidențialitatea datelor colectate și utilizate în cercetare.

Exemplu 1: Cercetarea privind nivelul de stres la studenții universitari

Populația țintă: Studenții universitari în vârstă de 18-25 de ani.
Caracteristici și demografice: Vârsta, sexul, anul de studiu, specializarea, nivelul de stres
anterior.
Metode de selecție și recrutare: Eșantionare aleatoare din mai multe universități, invitații prin
email.
Protecția eticii și confidențialității: Obținerea consimțământului informat, anonimizarea
datelor, protecția confidențialității participanților.

Exemplu 2: Studiul comportamentului animalelor în habitatul natural

Obiectul studiat: Comportamentul speciei de păsări migratoare.
Caracteristici și demografice: Specia de păsări, migrarea anuală, dimensiunea grupurilor.
Metode de selecție și recrutare: Observații de teren, înregistrări video și audio, marcaje
individuale.
Protecția eticii și confidențialității: Respectarea normelor de observare neintruzivă, protecția
habitatului natural al animalelor.

32
4.2.2. Metode de colectare a datelor (instrumente/materiale)

Metodele de colectare a datelor sunt variate si pot fi grupate in mai multe categorii, in functie
de tipul de informatie colectat, cum ar fi:

Chestionare si interviuri: Chestionarele sunt instrumente standardizate de colectare a datelor,

care pot fi aplicate pe un grup mare de indivizi. Ele pot fi administrate prin intermediul
internetului, prin poștă sau prin intermediul unui operator. Interviurile sunt mai flexibile decat
chestionarele, permitand cercetatorului sa adreseze intrebari suplimentare sau sa clarifice
raspunsurile primite. Un exemplu de astfel de chestionar puteti gasi in Anexa 1.

Observatie: Aceasta metoda implica observarea comportamentului sau activitatilor unui grup
de indivizi, fara a interfera cu acestea. Observarea poate fi neparticitipativa sau participativa,
in functie de gradul de implicare al cercetatorului. In cazul observarii neparticitipative,
cercetatorul observa comportamentul sau activitatea fara a interacționa cu subiectii. In cazul
observarii participative, cercetatorul poate interacționa cu subiectii, atat pentru a obține
informații suplimentare, cat si pentru a influenta comportamentul. Un exemplu de grilă de
observație utilizată în domeniul educației poate fi gasit in Anexa 2.

Analiza documentelor si a arhivelor: Aceasta metoda implica studierea documentelor scrise

sau digitale existente, cum ar fi jurnale, arhive, rapoarte guvernamentale, etc., pentru a colecta
informatii relevante. Aceasta metoda poate fi utila in cercetari care au ca scop studierea
trecutului sau a istoriei unui fenomen sau a unei probleme.

Experimente: Aceasta metoda implica manipularea unei variabile independente pentru a

determina efectul asupra unei variabile dependente. Experimentele sunt utile in cercetarile care
au ca scop testarea ipotezelor sau a teoriilor si sunt frecvent utilizate in stiintele sociale si
naturale. Un exemplu de experiment utilizat în domeniul educației poate fi gasit in Anexa 3.

Studii de caz: Aceasta metoda implica examinarea detaliata a unui individ, grup sau organizatie
pentru a intelege mai bine un fenomen sau o problema specifica. Studiile de caz adesea
utilizeaza primele trei metode (chestionare si interviuri, observatia sau analiza documentelor
sau a arhivelor). Studiile de caz pot fi utile in cercetarile care au ca scop intelegerea profunda

33
a unui fenomen sau a unei probleme, si pot oferi informatii detaliate despre subiectii studiati.
Un exemplu de studiu de caz utilizat in domeniul educatiei poate fi gasit in Anexa 4.

In concluzie, metoda de colectare a datelor aleasa depinde de scopul cercetarii si de natura

informatiilor necesare. Este important sa se aleaga metoda adecvata si sa se planifice cu atentie
colectarea datelor pentru a obtine rezultate valide si utile.

4.2.3. Designul cercetarii

Designul Pre-Post-test
Acest design implică măsurarea unei caracteristici a unui grup de participanți înainte și după o
intervenție sau tratament experimental. Scopul este de a compara scorurile pre-test și post-test
pentru a determina eficacitatea intervenției sau tratamentului. Acest design este folosit frecvent
în psihologie pentru a evalua impactul intervențiilor terapeutice, programelor educaționale sau
altor intervenții menite să îmbunătățească bunăstarea psihologică.
Avantaje:
Permite evaluarea eficacității unei intervenții sau tratament.
Poate ajuta la identificarea schimbărilor în bunăstarea psihologică de-a lungul timpului.
Dezavantaje:
Nu ține cont de efectele factorilor externi asupra rezultatelor.
Momentul pre-testului și post-testului poate să nu fie optim, influențând potențial rezultatele.

Studiul clinic controlat (Randomised controlled trial)

Acest design implică atribuirea aleatorie a participanților intr-un grup de control și un grup
experimental. Grupul de control nu primește nicio intervenție sau tratament, în timp ce grupul
experimental este expus intervenției sau tratamentului studiat. Acest design este folosit frecvent
în psihologie pentru a evalua eficacitatea intervențiilor terapeutice sau altor tratamente.
Avantaje:
Permite evaluarea eficacității unei intervenții sau tratament.
Randomizarea ajută la controlul variabilelor externe.
Dezavantaje:
Poate fi consumator de timp și costisitor.
Pot exista preocupări etice în privința neadministrării tratamentului grupului de control.

34
Designul factorial
Acest design implică manipularea a două sau mai multe variabile independente pentru a
determina efectele lor combinate asupra unei variabile dependente. Acest design este folosit
frecvent în psihologie pentru a studia efectele mai multor factori asupra unui proces sau rezultat
psihologic.
Avantaje:
Permite examinarea efectelor combinate ale mai multor variabile independente asupra unei
variabile dependente.
Poate oferi informații despre mecanismele subiacente ale unui proces psihologic.
Dezavantaje:
Poate fi complex și dificil de interpretat.
Poate necesita un număr mare de participanți pentru a obține rezultate fiabile.

Designul cu măsurători repetate (Within subject design sau repeated measures design)
Acest design implică compararea rezultatelor a două sau mai multor grupuri de participanți
care sunt repartizați aleatoriu la condiții diferite, dar care participă la fiecare condiție
experimentală. Fiecare participant primește toate manipulările experimentale într-o ordine
diferită pentru a controla diferențele individuale în inteligență sau personalitate. Acest design
este folosit frecvent în psihologie pentru a evalua efectele intervențiilor sau manipulărilor
experimentale asupra proceselor cognitive, cum ar fi memoria de lucru.
Avantaje:
Reduce diferențele individuale care ar putea influența rezultatele cercetării.
Poate fi folosit pentru a evalua efectele unei manipulări experimentale sau intervenții.
Dezavantaje:
Poate fi dificil de implementat și poate necesita un efort semnificativ din partea participanților.
Poate fi costisitor și poate necesita un număr mare de participanți.

Designul cu efecte fixe

Acest design implică utilizarea unui grup de participanți pentru a evalua efectele unei variabile
independente asupra unei variabile dependente. Fiecare participant este expus la toate
nivelurile variabilei independente, cum ar fi durata unei sarcini (deci aceasta variabila este fixa,
in fapt, încetează sa mai fie o variabila si devine o constanta). Acest design este folosit frecvent

35
în psihologie pentru a evalua efectele manipulărilor experimentale asupra performanței
cognitive sau altor variabile psihologice.
Avantaje:
Reduce diferențele individuale care ar putea influența rezultatele cercetării.
Poate fi folosit pentru a evalua efectele unei variabile independente asupra unei variabile
dependente.
Dezavantaje:
Poate fi dificil de implementat și poate necesita un efort semnificativ din partea participanților.
Poate fi costisitor și poate necesita un număr mare de participanți.

4.2.4. Prezentarea interventiei

Prezentarea intervenției în cercetare reprezintă o etapă crucială în prezentarea

rezultatelor unei cercetări. Prezentarea intervenției este esențială pentru a înțelege modul în
care au fost implementate schimbările sau tratamentele în cadrul studiului și pentru a evalua
impactul acestora asupra rezultatelor.
Descrierea Intervenției
În această secțiune, se prezintă o descriere detaliată a intervenției sau a manipulării variabilelor
independente în cadrul cercetării. Se explică modul în care a fost concepută și implementată
intervenția, precum și obiectivele și metodele utilizate pentru a realiza schimbările planificate.
De asemenea, se indică resursele și instrumentele folosite pentru a realiza intervenția, cum ar
fi materiale didactice, tehnologii sau instrucțiuni specifice.
Contextul și Durata Intervenției
Este important să se prezinte contextul în care a avut loc intervenția, precum și durata acesteia.
Se descriu condițiile și mediul în care s-a desfășurat intervenția, cum ar fi un mediu școlar, un
mediu clinic sau un mediu comunitar. De asemenea, se indică perioada de timp în care a fost
implementată intervenția și frecvența sesiunilor sau întâlnirilor relevante.
Participanții și Grupurile de Intervenție
În cadrul acestei secțiuni, se prezintă informații despre participanții implicați în interventție și
despre grupurile de intervenție formate. Se descrie cum au fost selectați participanții, criteriile
de includere și excludere, precum și orice alte caracteristici relevante ale grupurilor. De
asemenea, se menționează dacă intervenția a fost aplicată într-un singur grup experimental sau
în mai multe grupuri și cum au fost distribuiți participanții în aceste grupuri.
Implementarea Intervenției
36
Această secțiune se concentrează pe modul în care intervenția a fost implementată în practică.
Se detaliază pașii și procedurile urmate pentru a livra intervenția, cum ar fi sesiunile de
instruire, intervențiile individuale sau de grup, utilizarea materialelor și resurselor, și orice alte
aspecte relevante. De asemenea, se indică dacă au existat anumite reguli sau protocoale pentru
a asigura consistența și standardizarea implementării intervenției.
Monitorizarea și Evaluarea Intervenției
În această secțiune, se descriu metodele și instrumentele utilizate pentru a monitoriza și evalua
intervenția. Se explică cum s-au colectat și înregistrat datele relevante, cum s-au măsurat și
verificat indicatorii de performanță și cum s-a evaluat calitatea implementării intervenției. De
asemenea, se indică dacă au fost implicate măsurători pre- și post-intervenție și modul în care
s-a evaluat comparativ eficacitatea intervenției.
Limitări și Restricții
Este important să se menționeze orice limitări sau restricții în cadrul prezentării intervenției.
Acestea pot include limitări legate de eșantionare, posibile influențe sau bias-uri, restricții de
timp sau resurse și altele. Prezentarea onestă a acestor limitări ajută la o evaluare critică și
realistă a rezultatelor obținute.

4.2.5. Analiza datelor

Analiza datelor reprezintă o etapă esențială în cercetarea științifică. Scopul analizei

datelor este de a extrage informații relevante, de a testa ipotezele de cercetare și de a obține
rezultate interpretabile și semnificative.
Pregătirea Datelor
În această secțiune, se descriu etapele inițiale ale analizei datelor, care includ pregătirea și
curățarea datelor. Se explică procesul de organizare și formatare a datelor într-un format
adecvat pentru analiză, eliminarea erorilor și a valorilor lipsă, precum și tratarea anomaliilor
sau a outlier-ilor. De asemenea, se indică orice transformări sau recodificări ale datelor care au
fost efectuate înainte de analiză.
Metode și Tehnici de Analiză
Această secțiune se concentrează pe prezentarea metodelor și tehnicilor de analiză utilizate în
cadrul cercetării. Acestea pot include metode statistice, metode calitative, analiza de conținut,
analiza tematică și altele. Se descriu în detaliu metodele specifice utilizate pentru a răspunde
la întrebările de cercetare și pentru a examina relațiile dintre variabilele de interes. De
asemenea, se menționează software-ul sau programele utilizate pentru analiză, dacă este cazul.

37
Testarea Ipotezelor și Interpretarea Rezultatelor
În această secțiune, se descrie modul în care s-au testat ipotezele de cercetare și se interpretează
rezultatele obținute în urma analizei. Se indică metodele statistice sau metodele de analiză
utilizate pentru a evalua semnificația și direcția relațiilor dintre variabile. Se prezintă rezultatele
relevante, cum ar fi valorile p, coeficienții de corelație, diferențele medii și altele, și se discută
semnificația lor în contextul cercetării.
Validitatea și Fiabilitatea Analizei
Este important să se discute validitatea și fiabilitatea analizei în cadrul prezentării. Se explică
metodele și tehnicile utilizate pentru a asigura validitatea rezultatelor obținute, cum ar fi
utilizarea măsurilor adecvate, respectarea rigorilor metodologice și controlul variabilelor
confundate. De asemenea, se discută fiabilitatea analizei și se indică măsuri luate pentru a
asigura consistența și precizia rezultatelor.
Limitări și Restricții ale Analizei
În această secțiune, se discută și se evidențiază limitările și restricțiile analizei efectuate.
Acestea pot include limitări ale datelor disponibile, precum și limitări legate de metodele și
tehnicile utilizate. Se indică orice potențiale bias-uri, influențe sau erori care pot afecta
rezultatele și se oferă o evaluare critică a robusteții și a capacitatii de generalizare a acestora.

4.3. Prezentarea rezultatelor

Prezentarea rezultatelor reprezintă una dintre cele mai importante etape ale procesului
de cercetare. Este momentul în care cercetătorul împărtășește descoperirile și analiza datelor
obținute cu restul comunității științifice sau cu publicul țintă. Un raport coerent și bine
structurat al rezultatelor este esențial pentru a transmite eficient informațiile și pentru a susține
concluziile cercetării.
Organizarea rezultatelor
Înainte de a începe prezentarea rezultatelor, este important să se restructureze informațiile într-
un mod logic și coerent. Cercetătorii pot utiliza diverse strategii, precum organizarea în funcție
de obiectivele cercetării sau în funcție de întrebările de cercetare formulate.
Un prim pas în organizarea rezultatelor este de a prezenta datele într-un format ușor de înțeles.
Acest lucru poate implica folosirea tabelelor, graficelor sau a altor forme de reprezentare
vizuală, care să permită o mai bună înțelegere și interpretare a informațiilor.
Descrierea și interpretarea rezultatelor

38
După organizarea datelor, cercetătorul trebuie să ofere o descriere detaliată a rezultatelor
obținute. Aceasta poate include prezentarea valorilor numerice, a mediei, a deviației standard
și a altor măsuri de tendință centrală sau de dispersie, în funcție de natura cercetării.
Pe lângă descrierea rezultatelor, este esențială și interpretarea acestora. Cercetătorul ar trebui
să ofere explicații și să ofere contextul necesar pentru înțelegerea rezultatelor obținute. De
asemenea, interpretarea rezultatelor trebuie să fie realizată în conformitate cu obiectivele și
întrebările de cercetare formulate inițial.
Prezentarea concluziilor
După descrierea și interpretarea rezultatelor, cercetătorul trebuie să prezinte concluziile
principale ale cercetării. Acestea ar trebui să fie rezultatul unei analize critice și să reflecte
răspunsurile la întrebările de cercetare formulate. Concluziile ar trebui să fie prezentate într-un
mod clar și concis, evidențiind descoperirile cheie și semnificația lor în cadrul cercetării.
Discuția și implicarea rezultatelor
După prezentarea concluziilor, cercetătorul ar trebui să ofere o discuție și să evalueze
rezultatele obținute în contextul literaturii existente. Aceasta implică compararea rezultatelor
cu alte studii relevante și discutarea diferențelor, a similarităților și a posibilelor explicații.
În plus, cercetătorul poate discuta, de asemenea, limitele cercetării și posibile direcții viitoare.
Aceasta evidențiază importanța cercetării în cadrul domeniului de studiu și contribuie la
dezvoltarea ulterioară a cunoștințelor.
Prezentarea vizuală a rezultatelor
Pe lângă prezentarea rezultatelor în format text, cercetătorii ar trebui să utilizeze și prezentări
vizuale, precum grafice, diagrame sau imagini, pentru a face rezultatele mai accesibile și ușor
de înțeles pentru publicul țintă. Vizualizările pot fi utilizate pentru a evidenția tendințele,
diferențele sau relațiile din datele cercetării.
Utilizarea unui limbaj clar și precis
În timpul prezentării rezultatelor, cercetătorul ar trebui să utilizeze un limbaj clar, precis și
accesibil. Evitarea termenilor tehnici excesivi și explicarea conceptelor complexe într-un mod
simplu contribuie la înțelegerea și asimilarea rezultatelor de către publicul țintă.
Utilizarea suportului vizual și a tehnologiei
Când vine vorba de prezentarea rezultatelor într-un cadru formal, cercetătorii ar trebui să
utilizeze suportul vizual, cum ar fi slide-uri PowerPoint sau alte instrumente de prezentare.
Acestea pot ajuta la organizarea informațiilor și pot fi utilizate pentru a evidenția punctele cheie
ale cercetării.

39
De asemenea, tehnologia poate fi folosită pentru a oferi acces la datele complete și pentru a
facilita interacțiunea cu publicul țintă. Acest lucru poate implica partajarea seturilor de date în
format digital sau utilizarea instrumentelor de analiză interactivă.
În concluzie, prezentarea rezultatelor în cercetare este o etapă esențială pentru a comunica
descoperirile și analiza efectuate. Prin organizarea datelor, descrierea și interpretarea
rezultatelor, prezentarea concluziilor, discuția și implicarea rezultatelor, utilizarea prezentărilor
vizuale și a unui limbaj clar și precis, cercetătorii pot asigura o prezentare eficientă și coerentă
a cercetării lor.

5. Etica in cercetare

Etica cercetării educaționale este o preocupare importantă pentru orice cercetător care își
desfășoară activitatea în acest domeniu. Este esențial ca cercetătorii să respecte principiile etice
în toate aspectele cercetării, de la conceperea studiului la colectarea și analiza datelor și până
la publicarea rezultatelor.

Acestea sunt cateva aspectele cheie ale eticii cercetării educaționale, importante în asigurarea
unui proces de cercetare corect și moral.

Confidențialitatea și anonimatul participanților

Unul dintre cele mai importante aspecte ale eticii cercetării educaționale este respectarea
confidențialității și anonimatului participanților. Cercetătorii trebuie să protejeze informațiile
confidențiale ale participanților și să le asigure anonimatul pentru a preveni orice prejudiciu
sau impact negativ asupra lor. Cercetătorii trebuie să asigure că datele colectate nu pot fi
identificate cu un anumit participant sau grup de participanți.

Consimțământul informat al participanților

Cercetătorii trebuie să obțină consimțământul informat al participanților înainte de a începe

cercetarea. Acest lucru înseamnă că participanții trebuie să fie informați în mod clar și detaliat
cu privire la obiectivele cercetării, procedurile și riscurile implicate în participarea la cercetare,

40
precum și despre modul în care datele lor vor fi folosite. Participanții trebuie să aibă opțiunea
de a refuza participarea la cercetare sau de a se retrage în orice moment.

Respectarea nediscriminării

Respectarea nediscriminării este un aspect important al eticii cercetării educaționale.

Cercetătorii trebuie să se asigure că participanții la cercetare sunt tratați cu respect și egalitate,
indiferent de rasă, gen, orientare sexuală, religie sau orice altă caracteristică personală. Este
important să nu se facă nicio discriminare în procesul de recrutare a participanților, selecția lor
sau în utilizarea datelor colectate. Cercetătorii trebuie să aibă grijă să nu creeze sau să amplifice
stereotipuri sau prejudecăți și să evite orice formă de discriminare în cercetarea lor.

Dezvăluirea conflictelor de interese

Cercetătorii trebuie să dezvăluie orice conflict de interese care ar putea influența procesul de
cercetare sau rezultatele acesteia. Conflictul de interese poate fi cauzat de o varietate de factori,
cum ar fi finanțarea de la o organizație sau companie care are un interes în rezultatele cercetării
sau relații personale cu participanții sau alte persoane implicate în cercetare. Cercetătorii
trebuie să fie transparenți în ceea ce privește aceste conflicte de interese și să ia măsuri pentru
a minimiza influența lor asupra cercetări

Protejarea drepturilor de autor și a proprietății intelectuale

Cercetătorii trebuie să respecte drepturile de autor și proprietatea intelectuală în toate aspectele

cercetării. Acest lucru include citarea și referințierea corectă a tuturor surselor utilizate în
cercetare și respectarea drepturilor de autor ale altor cercetători. Cercetătorii trebuie să aibă
grijă să nu încalce drepturile de proprietate intelectuală ale altor persoane în procesul de
cercetare.

Responsabilitatea socială

Cercetătorii au o responsabilitate socială de a se asigura că cercetarea lor are un impact pozitiv

asupra societății și nu produce niciun efect negativ sau daună. Cercetătorii trebuie să ia în

41
considerare impactul cercetării lor asupra comunității locale și să se asigure că cercetarea lor
respectă valorile și normele etice ale societății.

Corectitudinea și transparența datelor

Cercetătorii trebuie să fie corecți și transparenți în ceea ce privește datele colectate și analizate
în cercetarea lor. Acest lucru înseamnă că datele trebuie să fie colectate în mod obiectiv și cu
precizie și să fie analizate în mod transparent și cu o metodologie adecvată. Cercetătorii trebuie
să fie sinceri cu privire la metodele și procedurile lor și să raporteze datele într-un mod clar și
precis.

Respectarea regulilor de etică profesională

Cercetătorii trebuie să respecte regulile de etică profesională și să se comporte într-un mod

moral și responsabil în toate aspectele cercetării lor. Acest lucru include onestitatea și
integritatea în ceea ce privește datele și rezultatele cercetării, precum și respectarea tuturor
normelor și reglementărilor de cercetare.

Protejarea drepturilor animalelor

În cazul cercetărilor care implică animale, cercetătorii trebuie să respecte drepturile acestora și
să ia măsuri pentru a minimiza suferința și disconfortul acestora. Cercetătorii trebuie să
respecte toate normele și reglementările de protecție a animalelor și să asigure că toate
procedurile de cercetare sunt efectuate într-un mod etic și responsabil.

În concluzie, etica cercetării educaționale este esențială pentru asigurarea unui proces de
cercetare corect și moral. Respectarea principiilor etice în toate aspectele cercetării este
importantă pentru protejarea participanților și pentru asigurarea unui impact pozitiv asupra
societății. Cercetătorii trebuie să ia în considerare aceste principii și să se asigure că cercetarea
lor respectă valorile și normele etice ale societății.

42
Bibliografie:

Cui, G., Liu, T., & Wang, X. (2019). The impact of an adaptive learning platform on student
achievement and attitudes: Evidence from a randomized controlled trial. Educational
Technology Research and Development, 67(3), 573-590.
Marbouti, F., Zareie, B., & Mirshahjafari, S. (2019). The impact of mobile serious games on
financial literacy among high school students. Education and Information Technologies, 24(6),
3721-3737.
Baker, R. S., & Yacef, K. (2009). The state of educational data mining in 2009: A review and
future visions. Journal of Educational Data Mining, 1(1), 3-17.
Couper, M. P. (2000). Web surveys: A review of issues and approaches. Public Opinion
Quarterly, 64(4), 464-494.
Dede, C. (2009). Immersive interfaces for engagement and learning. Science, 323(5910), 66-
69.
Krosnick, J. A., & Presser, S. (2010). Question and questionnaire design. Handbook of Survey
Research, 263-313.

43
 Anexe

Anexa 1 – Chestionar

Chestionar privind satisfacția studenților cu privire la cursuri

Instrucțiuni: Vă rugăm să răspundeți la următoarele întrebări folosind scale de la 1 la 5, unde 1
înseamnă "deloc satisfăcător" și 5 înseamnă "foarte satisfăcător".
1. Cât de satisfăcut sunteți cu conținutul cursului?
1 - Deloc 2 - Puțin 3 - Moderat 4 - Foarte 5 - Extrem de
satisfăcător satisfăcător satisfăcător satisfăcător satisfăcător

2. Cât de bine sunt pregătiți profesorii pentru cursuri?

1 - Deloc 2 - Puțin 3 - Moderat 4 - Foarte 5 - Extrem de
satisfăcător satisfăcător satisfăcător satisfăcător satisfăcător

3. Cât de utilă este bibliografia recomandată pentru curs?

5 - Extrem de
1 - Deloc util 2 - Puțin util 3 - Moderat util 4 - Foarte util
util

4. Cât de bine sunt organizate cursurile?

3 - Moderat 5 - Extrem de
1 - Deloc bine 2 - Puțin bine 4 - Foarte bine
bine bine

5. Cât de des sunt oferite oportunități de feed-back din partea profesorilor?

5 - Extrem de
1 - Deloc des 2 - Puțin des 3 - Moderat des 4 - Foarte des
des

Vă mulțumim pentru timpul acordat completării acestui chestionar! Orice sugestii sau
comentarii adiționale sunt binevenite.

44
Anexa 2 – Grila de observatie

Grilă de observație a interacțiunii profesor-elev în clasă

Instrucțiuni: Vă rugăm să observați interacțiunea dintre profesor și elevi în clasă și să marcați

fiecare element de mai jos ca fiind prezent (P) sau absent (A).
Această grilă poate fi utilizată pentru a evalua interacțiunea dintre profesor și elevi în clasă și
pentru a identifica aspecte care pot fi îmbunătățite în procesul de învățare.
Profesorul pune întrebări deschise pentru a-i implica pe elevi în discuție: P A
Elevii sunt încurajați să-și exprime opiniile: P A
Profesorul ascultă atent și reacționează la răspunsurile elevilor: P A
Profesorul utilizează tehnici efective de feedback (cum ar fi afirmații pozitive sau P A
întrebări cu scop clar):
Profesorul își manifestă interesul pentru elevi prin întrebări sau conversații P A
personale:
Elevii participă activ la discuții și activități: P A
Profesorul își menține controlul asupra clasei, evitând comportamente P A
perturbatoare:
Profesorul încurajează colaborarea elevilor prin proiecte sau activități în echipă: P A
Elevii își arată respectul față de profesor și colegi prin limbaj și acțiuni: P A
Ambianța clasei este pozitivă și propice învățării: P A

45
46
Anexa 3 – Experiment

Experiment privind efectele tehnicii de studiu pe termen lung asupra performanței

elevilor

Ipoteza: Tehnica de studiu pe termen lung (învățarea prin repetație repetată) va conduce la o
îmbunătățire semnificativă a performanței elevilor la un test comparativ cu tehnica de studiu
cu învățare intensivă înaintea examenului.
Participanți: 50 de elevi voluntari din aceeași clasă de liceu
Procedura:
Elevii sunt împărțiți în două grupuri, cu 25 de elevi în fiecare grup.
Grupul 1 va utiliza tehnica de studiu pe termen lung, învățând materialul de studiu prin
repetiție repetată în decurs de o lună.
Grupul 2 va utiliza tehnica de studiu cu învățare intensivă, învățând materialul de studiu
intensiv înaintea examenului.
După o lună, elevii din ambele grupuri vor lua același test comparativ.
Rezultatele testului vor fi analizate statistic pentru a determina dacă există diferențe
semnificative între performanța celor două grupuri.

Acest experiment ar putea fi utilizat pentru a testa eficacitatea diferitelor tehnici de învățare
asupra performanței elevilor și pentru a oferi recomandări privind cele mai bune metode de
studiu.

47
Anexa 4 – Studiu de caz

Studiu de caz privind efectul utilizării tehnologiei în procesul de învățare într-o clasă de
gimnaziu

Obiectiv: Evaluarea impactului utilizării tehnologiei asupra motivației elevilor și a

performanței acestora în clasă.

Participanți: 30 de elevi din aceeași clasă de gimnaziu

Metoda: Studiul de caz utilizează metoda de chestionare și observație pentru a colecta

informații despre utilizarea tehnologiei în procesul de învățare.

Procedura:

Se vor distribui chestionare elevilor pentru a evalua nivelul de motivație și interes în utilizarea
tehnologiei în procesul de învățare.
Se vor efectua observații în clasă pentru a evalua modul în care tehnologia este utilizată în
procesul de învățare și impactul asupra atenției elevilor.
Se vor colecta notele elevilor pentru a evalua impactul utilizării tehnologiei asupra
performanței acestora.
Se vor analiza datele colectate pentru a determina dacă există o relație între utilizarea
tehnologiei și motivația și performanța elevilor.

Acest studiu de caz ar putea fi utilizat pentru a evalua eficacitatea utilizării tehnologiei în
procesul de învățare și pentru a oferi recomandări privind modul în care tehnologia poate fi
utilizată în mod eficient în clasă pentru a îmbunătăți motivația și performanța elevilor.

48