Primul curs Lamaze — Printesa Urbana – Blog cald de familie

Decor: o sufragerie de casă veche, pe scaune cu spătar stau în cerc 9 gravide, 6 cu

soții de-a dreapta, 3 singure. Burțile de 28 – 30 săptămîni (cam asta e perioada
cînd e bine să începi cursul) stau aliniate ca pentru comparație și notare. Soții,
mai toți jenați, stau pe-o bucă și speră să nu trebuiască să deschidă gura. Toți
cursanții poartă în piept etichete cu numele propriu. Dacă în burtă se ascunde o
fetiță, etichetele sînt portocalii. Dacă nu, albastre. Gemeni nu avem.
Doamna profesoară: Ramona Roșu, licențiată în kinetoterapie, trainer Lamaze, doula
(un fel de moașă care asigură confortul emoțional al gravidei înainte de, în timpul
și după naștere, ea nu are competențe medicale, ca o moasă tradițională),
participantă la peste 100 de nașteri la activ, niciuna a ei încă (în sensul că n-a
născut ea încă, nu că ea însăși nu s-a născut încă)
Desfășurare: După ce se prezintă doamna profesoară, se prezintă și familiile. Nume,
prenume, vîrsta sarcinii, sexul bebelușului, locul și tipul de naștere aleasă. Spre
surprinderea mea, toate gravidele de la curs (cu o excepție din motive de operație
anterioară pe col) vor să nască natural. Jumătate la Regina Maria, restul la Polizu
și Filantropia.
Începem prin a arăta la planșă care credem noi că sînt: uterul, placenta, lichidul
amniotic, corionul. Tăticii se ridică zeloși și arată cu degetul diverse. Unii
greșesc, se înroșesc pînă în vîrful urechilor, se așază la loc spășiți.
Urmează demonstrații cu păpușa, ascunsă întîi într-o șosetă pe post de uter. Vorbim
despre nașterea  vaginală (cea naturală e cea complet lipsită de anestezii,
injecții cu hormoni, calmante etc, nu vorbim despre ea încă). De ce se spune despre
ea că e cea mai bună?
Informații prezentate:
Pentru că în timpul travaliului, corpul bebelușului secretă adrenalină, punîndu-l
în mood de luptă, urmînd ca imediat după naștere el să se adapteze mult mai ușor la
noul mediu, respectiv lumea cea mare.
Trecea prin flora vaginală îi întărește sistemul imunitar.
I se aliniază coloana și i se așază corect oasele capului.
La declanșarea travaliului, creierul mamei începe să producă ocitocină și
endorfine, prima produce contracțiile uterului, a doua motivează mama și o ajută să
nu simtă durerea.
Dacă nașterea are loc într-un mediu neplăcut sau nesigur, mama secretă și
adrenalină, care inhibă producerea de endorfine și ocitocină, putînd astfel
îngreuna travaliul. Motiv pentru care doamna profesoară ne recomandă să stăm acasă
cît mai mult după declanșarea travaliului, pentru că acasă ne e bine. Eu una mă
simt mai în siguranță la maternitate și nu vreau să risc să nasc în taxi, mai ales
că șansele să-mi dau singură seama cît mai e sînt foarte mici. Așa că am de gînd ca
la primul semn de travaliu să iau soțul de-o aripă și să ne pornim spre clinică, nu
înainte de a-mi anunța doctorul.
Semne de declanșare a travaliului sînt cîteva:
– mutarea copilului mai jos în bazin, cu picioarele în sus (înțeleg că procesul e
resimțit de mamă ca o presiune suplimentară pe pelvis)
– eliminarea dopului gelatinos
– ruperea apei (care e posibil să nu se întîmple)
– dureri de spate, contracții la intervale regulate
Am aflat și cîteva lucruri dubioase, cum ar fi că în unele țări se promovează
consumarea placentei de către mamă, chipurile pentru că placenta e bogată în
nutrienți, iar în altele deja nu se mai taie ombilicul deloc, el e lăsat să atîrne
cu tot cu placentă (ombilicul are 60 de cm) pînă se usucă și cade singur (mai multe
zile).
Apropo de asta, am aflat și că medicii de la noi nu procedează tocmai corect tăind
ombilicul imediat după expulzie. Teoretic, cît ombilicul încă mai pulsează, copilul
nu respiră prin plămînii proprii, iar doctorul ar trebui să aștepte cîteva minute.
Ideal ar fi și ca medicii să nu mai facă epiziotomii by default, pentru că ele
uneori nu sînt necesare, nu toate femeile se rup la expulzie. În plus, rupturile
naturale se vindecă mult mai repede decît epiziotomiile.
Trecînd peste momentele de etalare de tehnică de vînzări a serviciilor de doula
(discursul fiind uneori ușor exagerat la modul „fără o doula o să vă fie de 1
milion de ori mai greu să nașteți”), e ok cursul, pentru că afli lucruri, poți pune
întrebări, ți se răspunde relaxat, faci schimb de impresii cu celelalte cupluri.
Acesta a fost primul curs. Mai urmează cinci, în care o să mai aflăm lucruri despre
cezariană, despre anestezii de toate soiurile, despre drepturile pacientului
conform legii, despre cum se naște în diferite clinici, despre alăptat și lapte
praf, tehnici de relaxare în travaliu și puericultură (cu atestat cu tot). Fiecare
ședință costă 60 de lei, în final tot cursul ne va costa 360 de lei (pentru
amîndoi, cu atestat de puericultură inclus, astfel încît Omul să-și poată lua de la
firmă încă 10 zile libere după nașterea copilei). Erau și variante puțin mai
ieftine, dar l-am preferat pe cel al Ramonei Roșu pentru că începea exact cînd am
intrat în 28 de săptămîni, cum se recomandă, și pentru că ședințele au loc la 2
străzi de casa noastră.
Vă rog să n-o luăm de la capăt cu discuțiile interminabile despre cum femeile care
aleg cezariana sînt într-un fel și celelalte sînt altfel. Despre cum alegerea
fiecăreia e cea mai bună din lume. Din fericire, fiecare dintre noi poate alege
informat pentru ea însăși, fără ca asta s-o pună la zid în fața celor care au ales
diferit. Vă rog să vă povestiți experiențele legate de tehnici de relaxare în
travaliu, despre naștere, despre doula, dacă ați interacționat cu vreuna, dar vă
rog cu ambele mele suflete, fiți bune unele cu altele și toate cu mine. Plus că
șansele să convingeți o altă femeie că drumul ales de voi e cel bun, iar cel ales
de ea e cel prost, sînt minime, să fim realiste. Așa că militantismul și tonul
certăreț nu-s productive deloc. Îmi doresc să construim împreună o bază de idei de
relaxare, de sfaturi, ponturi, povești și experiențe care pot ajuta o viitoare mamă
să treacă mai ușor peste miracolul atît de înfricoșător, de frumos, de groaznic și
de unic care e nașterea primului copil.
Eu îmi propun să fac live texting din sala de travaliu, că aud că am un iPad la
dispoziție. 🙂
So, cum v-ați făcut voi nașterea mai plăcută? E adevărată povestea cu nașterea care
se simte ca un orgasm, cel mai nemaipomenit orgasm din lume?
PS: Jeanina noastră din Tenerife a decis să nască acasă, neasistată. Nu-i comentez
deloc decizia, doar îi țin pumnii și-i trimit milioane de gînduri bune. În cîteva
zile se va naște micuțul.