Una din întrebările pe care le primesc des este: „De ce atâtea

reguli şi combinaţii alimentare, când bunicii mei mâncau de toate,

erau sănătoşi tun şi aveau şi forţă de muncă?”

Îţi dau dreptate, dar ei aveau 3 lucruri pe care noi nu le mai avem
şi care fac diferenţa:

1. Munceau de dimineaţa până seara, iar mişcarea îi ţinea

sănătoşi şi le dădea putere (iar într-un articol viitor, Mişcarea
mişcă Limfa, vei înţelege cât de capitală este această
diferenţă).
2. Nivelul lor de stres era incomparabil mai mic decât al nostru,
pentru că ei ştiau că cine e gospodar, are. Știau pe ce se
bazează, noi nu știm întodeauna. În plus, munca zilnică le
elibera stresul adunat.
3. Accesul la hrană curată şi imposibilitatea de a mânca zilnic
produse animale, care acum sunt disponibile zi şi noapte. Ei
îşi permiteau să taie o găină foarte rar, iar porcul de Crăciun.
Le rămâneau lactatele şi ouăle (pe care le mai adunau şi
pentru copiii lor orăşeni), dar în rest, aveau legume, cereale şi
fructe din cultura proprie.
Lasându-i pe bunii noştri în pace, să ne întoarcem la omul
modern şi la soluţia mâncatului haotic.

În cazul nostru, cele mai importante cauze pentru mâncatul haotic

şi trăitul „pe apucate” sunt stresul şi lipsa de organizare, iar
acestea se auto-alimentează reciproc.

Stresul şi lipsa de organizare sunt ca un drum cu

două sensuri de mers. Poţi să porneşti de
la organizare şi să ajungi să gestionezi stresul, sau poţi
să începi să gestionezi stresul şi să ajungi
la organizare.
Cel mai uşor, din experienţa mea şi a lucrului cu oamenii, este să
porneşti de la organizare, pentru a atenua stresul şi a rezolva
mâncatul haotic.
De ce? Pentru că organizarea e pe hârtie, e palpabilă, e imediat
aplicabilă şi cu efecte vizibile asupra stresului.
Pe când stresul este în cap, iar gestionarea lui ţine de atitudine, de
gratitudine, deci este „alunecos” şi nu uşor de mânuit.
Aşa că, hai să pornim de la organizare, pentru că ce-i în mână
nu-i minciună.

Mâncatul și trăitul haotic sunt doar consecinţe ale faptului că te

chinui, la nivel emoţional, să supravieţuieşti fiecărei zile.
Responsabilităţi, aglomeraţie în tot ce ai de făcut și prea puţin
timp pentru tine, pentru trăit. Şi atunci e de mirare că
telecomanda şi mâncatul pe săturate sunt o binecuvântare pentru
suflet? În fond, sunt un anestezic grozav, mai uiţi şi tu stres.

Dacă principalul scop al corpului tău este supravieţuirea şi

perpetuarea speciei, ştii care e principalul scop al sufletului tău?
Fericirea ACUM! Păcat că mulţi o confundă nevinovat, cu
mâncarea.
E cazul să iei taurul de coarne. Dacă stresul mental nu îl poţi
gestiona la comandă, poţi gestiona organizarea. Iar stresul se va
diminua progresiv, pe măsură ce începi şi reuşeşti să rezolvi totul
mai eficient, pe măsură ce vezi că poţi controla mersul lucrurilor,
că poţi să te ocupi şi de tine, nu doar de ceilalţi.

Dar trebuie să începi de undeva.

Ştii care e cel mai mare cadou al organizării? TIMPUL! Cine se

organizează, câştigă timp pentru sine. Şi timpul se poate
transforma în fericire.
Aşadar, soluţia la vedere, pentru că aşa ne
place: AGENDA! Electronică sau clasică, de care preferi. Tu, ca
om suprasolicitat zilnic, trebuie să faci lumină în orarul tău.  
Iar întrebările la care trebuie să răspunzi sunt:
– CUM vrei să te ocupi de tine? (nu de copii, de tine). Fă-ţi o listă
cu lucrurile pe care vrei să le faci pentru tine, pentru silueta,
sufletul, sănătatea ta şi ţine lista aia la vedere. După ea te
ghidezi.
– CÂND găseşti timp pentru asta? (timpul liber se caută, nu se
aşteaptă sa pice plocon). Când anume, după ce scazi serviciul,
copiii, alte activităţi ce se cer făcute, îţi poţi face timp pentru tine?
Nu îl lua pe NU ŞTIU în braţe. Găseşte răspuns si scrie-l! Taie
televizorul, taie alte activităţi care sunt „degeaba” şi înlocuieşte-le
cu altele, în care ai grijă doar de tine.
– CE trebuie să faci, să cumperi, să gătesti, pentru a putea
răspunde la întrebarea CUM?
Îţi dau exemplul personal şi al oamenilor cu care lucrez, al căror
program variază de la clasicele 8 ore de lucru, la ture de noapte,
la antreprenori care muncesc 14 ore pe zi, la mămici cu 3 copii şi
tot aşa.

În fiecare weekend, îmi fac planul scris cu ce am de făcut. În

fiecare săptămână răspund la cele 3 întrebări de mai sus şi
clienţii mei fac la fel.

Ştiu când fac piaţa, când merg la sală (uneori dimineaţa la 6,

pentru că e singurul loc liber), ce mănânc, când şi cât lucrez (şi
mă încadrez la 14 ore pe zi), etc.

Agenda mea pentru săptămâna aceasta a fost umplută din

weekend. Aşa am putut să fac loc şi trăitului, nu doar făcutului.

Iată de ce e nevoie maximă de o alimentaţie cât mai sănătoasă.

Pentru că altfel, de unde iei tu energie să le faci pe toate?

Energia este bucurie. Iar
mâncarea corectă este energie pură!
Sună robotic, dar organizarea nemţească mi-a salvat timpul şi
sentimentul că trăiesc şi pentru mine.
Dacă nu anticipi lucrurile şi nu le aşezi în programul tău încât să
împaci şi capra şi varza, viaţa va continua să te ia pe sus, iar tu
vei continua să trăieşti pe apucate, să mănânci pe apucate şi să
simţi că nu ai niciun control asupra vieţii tale. Sursă clară de
nefericire, am dreptate?

Tu spui stop acestui iureş. Tu decizi să iei taurul de coarne şi să

începi să pui lucrurile în ordine. Şi începi cu agenda şi cu
programul dinainte făcut.

Repet, mâncarea şi haosul sunt doar consecinţe. Du-te la

rădăcină! Caută acul înăuntru, unde l-ai pierdut(ţii minte articolul
cu acul de cusut?).

Ca să închei cu un aforism drag mie:

Fericirea se exersează, la fel cum se exersează cântatul

la vioară!

Exersează-ţi timpul, exersează-ţi organizarea şi vei ajunge să îţi

exersezi şi fericirea!

Doar ÎNCEPE odată!