Intre timp, si cel mai mic dintre baieti pleca de-acasa sa-si incerce norocul.

Se
facu strungar si, cum in aceasta meserie sunt multe de invatat, trecu mult timp
pana isi insusi toate tainele meseriei. Mesterul lui era un om tare aspru si-i
dadea foarte multe lucruri de facut, dar, cum si mezinul familiei era harnic si
istet, deveni un ucenic bun. Cand mezinul invata sa ciopleasca un scaun si un
dulap, mesterul sau socoti ca invatase de-acum intreg mestesugul si il lasa sa
plece dandu-i drept simbrie o nuielusa fermecata. Cand se rostea cuvantul fermecat,
nuielusa batea fara mila pe oamenii rai si necinstiti care i s-ar fi aflat prin
preajma. Baiatul era fericit ca invatase si el o meserie si, din cale- afara de
multumit de sambria pe care o primise, o porni vesel spre casa. In cele din urma
ajunse si el la un han.

Obosit si infometat cum era, se hotara sa se opreasca aici sa pranzeasca. Se gandea

ca poate si fratii lui se indreapta spre casa si ca s-ar putea opri sa se
odihneasca in acelasi han. El stia ca si fratii sai invatasera cate un lucru
folositor si ca pentru sarguinta lor au fost si ei rasplatiti cu daruri pretioase.
Mezinul era insa un baiat tare istet, nu ar fi facut un pas necugetat nici sa-l
pici cu ceara.
Se opri asadar prevazator in fata ferestrei , arunca o privire in casa si plin de
uimire, baga de seama ca fratii lui erau prizonierii hangiului cel rau. Acesta
statea singur la masuta, infruptandu-se din bunatati si numarand banutii de aur, ce
cadeau din gura magarusului.

Baiatul cel mic se hotara sa-si salveze fratii si sa-l pedepseasca pe carciumar asa
cum se cuvenea. Intra in carciuma, rosti cuvantul magic si nuielusa se puse pe
treaba. Il batu pe carciumar, pana ce acesta isi marturisi fapta necinstita.
Speriat si umilit, carciumarul ceru indurare. Nu numai ca isi elibera prizonierii,
dar inapoie si masuta si magarusul.

Dupa ce baietii isi recapatara darurile, se hotarara sa-si imparta bogatia si cu

alti oameni. Ii invitara, deci, pe toti oamenii saraci din imprejurimi. Magarusul
nu mai contenea sa imparta banutii si pe masuta de-abia mai incapeau mancarurile si
bautura. Saracii au primit bani, mancare si bautura, bucurandu-se de bunatatea fara
seaman a celor trei baieti.

Dupa toate cele intamplate, acestia isi continuara drumul, ajungand la casa
parinteasca. Aici fura intampinati cu mare bucurie si in sat incepu petrecerea.
Baietii pusera la treaba masuta fermecata si nu fu om care sa nu se sature sau
nevoias care sa plece fara banuti. Masuta fermecata fu apoi asezata in mijlocul
casei. Magarusul se odihnea pe o perna de catifea.

Dupa ce petrecerea lua sfarsit, satenii le multumira baietilor pentru bunateatea si

marinimia lor, pentru ca muncisera cinstit ca sa primeasca darurile fermecate,
aducandu-le bucurie celor din jur.