BURSUCUL SI MAIMUTA fabula. Era odata un Bursuc care locuia bine-mersi la umbra unui baobab.

i mersese vestea ca era tare intelept asa ca toate animalele padurii veneau la el sa-i ceara sfaturi. El le stia intr-adeva pe toate, le spunea povesti ZEN, i impaca, i consola, i certa, i sfatuia ca un parinte. Numai ca, in timp, pricinile prietenilor sai incepusera sa-l plicitseasca. Se parea ca erau cam toate la fel animalele faceau mereu aceleasi greseli si pareau sa nu invete nimic din experientele altora sau ale lor. Iara si iara aceleasi plingeri, certuri, necazuri. In mod special il deranjau maimutele. Erau pur si simplu obraznice. Le dadeai afara pe usa si intrau pe fereastra. Si aveau toate aceleasi pricini: voiau pe cele mai inalte crengi fara sa tine cont de ierarhie si-pina la urma-si de experienta. Erau dezordonate si neascultatoare, obraznice pur si simplu. Si pe de-asupra si neascultatoare. Pareau sa vina la Bursuc doar ca sa-l scoata din sarite, contrazicindu-l. Cind primea cite o maimuta in audienta, i se umplea capul de zumzete si citeva ore se tinea sa nu tipe de durere. Auzind de intelepciunea bursucului, o maimuta ambitioasa isi puse in gind sa ajunga eleva lui. Stia insa ca, pe cit e de iubit de lume, pe atita este de retras, asa ca nu stia cum sa abordeze problema. Se hotari, curajoasa sa locuiasca in copacul lui pina va gasi un prilej in care sa-i vorbeasca deschis. Spera astfel ca el sa vada ca este un exemplar valoros din specia sa si sa o accepte. Bursucului nu i se putea intimpla un lucru mai rau decit sa-i cada pe cap o maimuta si unde? In copacul sau! Colac peste pupaza, in ziua in care se muta acolo, maimuta nu facu altceva decit sa-i aduca cadouri de noua vecinatate. Stiti de ce? pentru ca era tare mindra ca locuia linga Bursucul cel vestit. Se lauda tutrora cit de norocoasa fusese ea. Bursucul in schimb, numai la ideea ca o avea aproape si-l apuca durerea de cap. Nu privise cu ochi buni nici cadourile, nici vorbele ei bune, voia doar sa scape de ea. Se plingea tutrora cit de enervanta creatura putea fi maimuta, cum il vizita si-l obosea peste masura in toata vremea, cit era de galagioasa si de neastimparata. Si mai presus de toate, parea ca-i face in ciuda: exact invers de cum i spunea el. Asa ca, ntr-o zi, se hotari sa-si calce pe principii si sa mearga la Tigru ca sa-l roage s-o mute de acolo. Tigrul il privi mirat! Dar cum de vrei asa ceva? Toata lumea vorbeste despre cit de buna vecina este maimuta, cum te ocroteste, cum iti aduce fructe si alte atentii, cum se mindreste ca locuieste cu tine alaturi. Oare nu-i asa si maimuta minte? -Bunule si inteleptule Tigru, nu mai stiu ce sa ma fac. Pur si simplu nu o mai suport. -Bursucule, nu procedezi corect, ti-o spun pe fa. Trebuie sa privesti lucrurile si in perspectiva. Daca va leaga o karma? Poate ea are o datorie fata de tine, poate tu ai fata de ea, ai uitat Invatatura? Vom merge la judecata sfinxului si vom vedea cum stau lucrurile. Zis si facut desi Bursucul nu voise sa se ajunga pina acolo. Pe de alta parte, sa se invete minte maimuta aia nesuferita! Veni si ziua procesului. Lumea toata era adunata frematind. Maimutele o sustineau pe semena lor, sustinind ca Bursucul trebuia sa-si stapineasca orgoliile, ca era inacceptabila purtarea lui fata de o faptura atit de minunata cum era maimuta lor. Multi erau de partea Bursucului asa ca era mare zarva. In spatele adunarii Tigrul primea intrebarea de la Sfinx. Facuse cercetari si aflase ca maimuta era una dintre cele mai cumsecade si ca Bursucul nu avea dreptate. Dar ce putea sa-i faca, era un membru de vaza al comunitatii. Trebuia s-o mute pe maimuta de acolo. Dar daca facea acest lucru, toata comunitatea maimutelor i-ar fi sarit in cap. Asa ca gasise solutia perfecta: vor apela la Sfinx. Dupa un timp, Tigrul pasi in fata adunarii si spuse: -Venerabilul Bursuc are o pricina impotriva maimutei aici de fata. Ca sa solutionam cazul, fara ca nimeni sa sufere, Sfinxul mi-a dat o intrebare: -Intr-o gradina creste un copac. In timp, crengile sale au crescut peste gradina, acoperind destul de mult din ea. Din aceasta cauza roadele au devenit mai putine. Ce vom face, vom taia copacul?

-Maimuta raspunse numaidecit, dorind sa para desteapta: bineinteles ca vom taia copacul! Dar nu oricum ci de la o anumita inaltime fata de pamint astfel incit sa poat fi transformat intr-o masa. Vom aseza si o banca si vom putea savura, impreuna cu prietenii roadele din gradina sau vom putea sa ne tragem rasuflarea dupa o zi de munca. Bursucului i trebui mai mult timp de gindire. -Eu zic ca putem face altceva: putem sa altoim copacul acela. Putem sa-l tundem in partea de nord, de unde nu lumineaza niciodata soarele, iar in partea de sud putem altoi copacul cu alt soi, fructifer. Astfel gradina nu numai ca va primi destul de mult soare dar se va si imbogati cu fructe. Toata lumea fu de acord ca Bursucul avea dreptate si maimuta accepta amrt ca trebuie sa se mute din copac. Insa Tigrul dadu un raspuns neasteptat: -Deci maimuta va ramine! Asta spune chiar raspunsul tau, bursucule! Esti vestit pentru intelepciunea ta, oamenii te cauta sa i inveti. De ce nu ai proceda la fel cum ai facut-o in cimilitura? Decit sa o alungi, facind astfel o nedreptate, mai bine a-i educa-o si astfel, vei obtine un vecin de nadejde care sa te ajute sa-ti faca timpul mai bogat si poate, cine tie, i un ajutor la treburile tale?! Se stie ca maimuele sunt inteligente si curajoase, iar de energia lor nu se plinge nimeni c-ar fi prea putina. Cu putina educaie ar putea iesi ceva chiar foarte bun. Bursucul se apara: -Tigrule, stimabile! Teoria e teorie si viata e altceva. Nu toti copacii se pot altoi cu soiuri de fructiferi si nu toate maimutele pot deveni intelepti. -Nu este obligatotiu sa iasa ceva bun din isprava asta cu altoiul, replica Tigrul care deja ii pierduse putin rabdarea din pricina rezistentei Bursucului. Dar, Bursucule cel intelept, tocmai tu esti dator sa incerci, cine stie, poate deschidem o scoala pentru maimute intelepte, glumi el destinzind atmosfera. Nu uita de karm! Bursucul a trebuit sa accepte ca Tigrul avea dreptate si accepta, spre aprobarea tuturor, propunerea. Ba din contra, gindindu-se la timpul de cind era vecin cu maimuta incepu sa fie incintat de ideea de avea un ajutor atit de energic si de binevoitor. Dar lucrurile nu decursera chiar atit de simplu: La auzul propunerii, Maimuta i dadu un raspuns neasteptat: -Bursucule draga, nimic nu ma bucura mai mult decit hotarirea domniilor voastre. Dar iti spun, sincer, ca nu te credeam in stare sa apelezi la Tigru. M-as fi asteptat de la o persoana inteleapta ca tine sa-mi vorbesti pe fata si sa-mi spui ca te deramjez. n schimb tu m-ai tirit pe la tribunale si m-ai facut de ris in fata obstei. Acest lucru m-a facut sa inteleg ca nu m-ai vazut pe mine ci ceea ce credeai ca trebuie sa fie o maimuta. Ai avut destul timp sa ma cunosti dar ai preferat sa intelegi doar ceea ce stiai deja, ca si un om obisnuit, fara intelepciune prea multa. Insa, stind alaturi de tine citva timp, am reusit sa prind gust de invatatura asa ca voi pleca sa-mi caut un profesor care sa nu ma respinga doar pentru ca sunt o maimuta si care sa aibe curajul si timmpul sa vorbeasca cu mine. Si zicind acestea, maimuta isi lua bagajele si se duse. Morala: daca judeci plin de prejudecati poti pierde prieteni de nadejde.