Jean Paul Sartre

 Jean-Paul Sartre (Jean-Paul Charles Aymard Sartre) a fost reprezentant al

existenţialismului, scriitor, jurnalist şi militant social. A influenţat profund generaţia care
i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu
doar prin filosofia şi opera sa literară, ci mai ales ca „intelectual angajat”. Diversele sale
angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filosofică.
 Potrivit definiţiei faimoase a lui Jean-Paul Sartre din lucrarea „Plaidoyer pour les
intellectuels”, intelectual nu este acela care scrie cărţi şi îşi petrece timpul cu preocupări
intelectuale, ci acela care, părăsind universul livresc, intră direct în viaţa publică şi „se
amestecă în treburile care nu-l privesc”.
 Născut pe 21 iunie 1905 la Paris, este crescut de mamă (tatăl său moare în 1906) şi de
bunicul matern, într-o familie de burghezi înstăriţi care îi oferă o educaţie conservatoare.
Între 1924 şi 1929 studiază la École Normale Supérieure din Paris, cu accentul pe
psihologie, sociologie şi filosofie, fiind influenţat de opera lui Henri Bergson.
 În studenţie o cunoaşte pe cea care-i va fi alături întreaga viaţă, Simone de Beauvoir –
eseistă, scriitoare, figură de marcă a existenţialismului şi a feminismului în Franţa,
militantă a mişcării intelectuale contestatare de după război. Deşi niciunul nu credea în
căsătorie, iar Sartre era cel mai acerb duşman al acestei instituţii dintre cei doi, el va fi
totuşi cel care îşi va încălca rigurozităţile şi ajunge să o ceară pe de Beauvoir de trei ori în
căsătorie, ea refuzând pe motiv că dorea să rămână devotată principiilor sale.
 În 1940, înrolat, ia parte la aşa-numitul „război ciudat”; după deschiderea ostilităţilor este
luat prizonier de germani, dar eliberat din lagăr un an mai târziu. La Paris, participă la
câteva grupuri intelectuale de rezistenţă împotriva ocupaţiei germane (grupul „Socialisme
et liberté” ), activitate care a rămas necunoscută Gestapo-ului şi autorităţilor de ocupaţie,
astfel că reuşeşte să monteze în acei ani piesa de teatru „Les Mouches” (Muştele, 1943),
cu o tematică antiautoritară.
 În 1943, publică cea mai importantă operă a sa, care a pus bazele existenţialismului în
Franţa, L’Être et le Néant (Fiinţa şi neantul).
 Sănătatea i se degradează rapid în acei ani. Uzat de o supraactivitate literară şi politică, de
consumul de tutun, alcool sau amfetamine (după propria-i mărturisire, ajunsese la un tub
de 20 de pastile pe zi, pentru a putea să scrie în ritmul propus), într-o zi îşi pierde
cunoştinţa. Este nevoit apoi să-şi diminueze orele şi ritmul de muncă.
 Jean-Paul Sartre moare în 15 aprilie 1980 la spitalul Broussais din Paris, în vârstă de 75
de ani, în urma unei embolii pulmonare. Ştirea morţii sale provoacă o vie emoţie în
întreaga lume. Zeci de mii de oameni, veniţi de pe toate meridianele, vor însoţi cortegiul
funerar până la cimitirul Montparnasse din Paris pentru a-i aduce ultimul omagiu. A
rămas faimoasă remarca unui tânăr către tatăl său la sfârşitul acelei zile: „Am fost la
manifestaţia împotriva morţii lui Sartre”.
 Sartre a dorit să se desprindă de viziunea mecanicistă referitoare la emoții, văzute ca forțe
brute sau tulburări psihologice.El a încercat să apere emoțiile, considerându-le alegeri,
care sunt strategii pentru a face față într-o lume dificilă.Potrivit lui Sartre, emoțiile sunt
responsabilitatea noastră și nu simple pretexte sau scuze.Sartre este, așadar, de părere că
emoțiile (manifestări ale minții noastre) trebuie să aibă intenționalitate, adică să fie
direcționate spre lume, și nu pot fi simple senzații sau stări emoționale.