După ea

 
România
2007
 
Regia Cristina Ionescu
 
Cu/personaje:
Dragoș Bucur: Ștefan, eroul sedat de imago, nou șef firmă reclame
Dana Nălbaru: Diana, colega de bază la job a eroului
Ana Florea: Elvira, soția
Andra Isabela Guti: Toto, fetița lor
Valentina Pelinel: fata Ralos, imago, destinal avatar, divagant cvasi-fatal
pentru erou
Victor Rebenciuc: nea Petrică, apropiat ca vecin în blocul unde mai
mergea idolul imago pare-se...
Mimi Brănescu: Daniel, coleg și prieten de nădejde, dar acum fără rol sic
 
și cu:
Andrei Horodits: George, coleg și colaborator, ex șef firmă reclame
Natașa Raab: mama lui Marcel, fotograful care a descoperit modelul
feminin în cauză, dar mort/înecat de la o cădere de calciu, parte ca eoul la
bazin
Kana Hashimoto: japoneza, ghid-interpreta delegației nipone, cu care
eroul are o aventură la hotel
Bryan Jardine: boss agenție
 
 
Genul: sferto-dramă lirico-erotico-introspectivă, vag reflexivă
Tema: când îngerul exterminator e un model de reclamă, existența nu se
destramă, ci la o enigmă chioară se înhamă!!
Tematica: nici rătăcirile, evadările de acasă și de la slujbă, nici aventura cu
o exotică, ori chiar vânarea detectivistă a obsesiei, nu sunt păcate.
Ci marea eroare e chiar idealul ca estesis și ardoare?!
Stilul: neuro-poematic, sugestiv nici ca sugativa de ceva liric-sf,
aparențele ce ne franjurirează(franjuri/jurizare) zilele
Mesaj: unde nu e dezlegare, tot viața bifează vreo urmare?
Cadrare: pseudo-experiment de meditație imago-compulsivă?
Calificativ: slab-subțirel
 
 
 
 
La un stop văd o gagică
Mi se-aprinde lampa mică
Pelinel
Într-adevăr e pelin orice de ideal țel
Pe inel deloc de fel
 
Ce e cu tine, ce s-a-ntâmplat
Ce-mprejurare mi te-a schimbat
Aș vrea să cred...
Cântecul de odinioară...
 
nu există nici coincidențe(legături aleatoare) nici legături musai/necesare
există doar relativitate
toate co-există mmsmp (mai mult sau mai puțin în stm-spațiu/timp/modal)
 
 
Analize, note, sinteze...
Scene, replici, metafore
 
 
A căuta imposibilul ca ideal necesar
Ce poate fi mai ne-necesar?
 
Găvanele existenței
sunt totuși tranșeele rezistenței
culmile de nirvana
nu duc la divan, aa?!
 
Sunt toate căutările noastre
O fata morgana??
Cumplita vanitate
Căutarea de idealitate?
 
Existența ca vânare de vânt, vorba cântecului...
 
Eroul
Atent/circumspect, dar minuțios investigator
Deși vânează o iluzie, e pragmatic pe traseu.
Sigur, are și viteziri...
 
Eroina soție
Clasică, cam siropos-duioasă, zis obiectiv-cinică...
Altfel ireproșabilă etic.
 
Vecinul zis companion decis
Compasiv, cooperant...
Unde-s mici și bere, (ajutor galant) cu plăcere?!
 
Toto
Tare în replici
Copiii spun spontan-obligatoriu lucruri trăznite
Maturii...căznite
Copiii au indecelabilă candoare
Din start o sublimare
În mental și comportament
Sonorul maxi-defectuos
E păcatul și aici, vai, vânjos
Replică la Toto:
Hai că mă duc în camera mea să mă gândesc
Copilul afectat de ploaia de sensuri/probleme adulte și de imperative lui
excesive, ia poziția neutral-eliptică, aici ca retragere(strategică, sau de fapt
tactică)
Replică la Toto:
Tati aproximativ se înecase...
 
Imago
Modelul Ralos
Cu ochii pe oricine?...
 
Prieten-colegul
Daniel
Ajutorul global-uman
Tot în van
 
Oricât de real și de aproape
Idealul e, ca și atins
Se mută mai departe
În van nu te lași, tot o să-ți scape
 
Nu doar parafraze:
Așadar...
Conița biciclista
În reclame tot drumul pavate
Fata Ralos(solar!)
Nu cade de pe bike, nimic...rupe...
Ci Mitică
De la o firmă...mică
Cade pe spate
Se cam strică
Dar ca pe un Hopa Mitică
Îl ridică
Cine, a sa fiică!
 
La cabina-telefon
Te-am văzut, erai beton
Pe biciclu la pedale
Mă topiși de tot matale
La stop chiar și inima
Ca pe jar se anima
Fu-n zadar apoi urmarea
Trecând Stixul, nu doar marea
Geamandură sau catarg?
M-a dus doar valul în larg
 
Salvarea
Direct-indirectă
De la maratonul fără țintă
Pentru erou e desigur fetița
Toto
Adică
Dacă totul ca ideal e nimic
Atunci Toto fetița(micul!) e totul
Încă ceva!
Ticul ei mic-verbal cu
Aproximativ
E chiar argumentul
Fie și inconștient
Că e jalonul de relativitate
Versus cu cel de absolut vizat de tatăl ei!
 
Ștefan dispune
De un...cârd de semeni
Care îi pot da o mână de ajutor
În a nu fi târât spre prăpastie:
Daniel, amicoleg la toate, nu doar confesionare?
Diana, secretara-colega de suflet, cu acoperirea/suplinirea
Nea Petrică, zis vecin și miticist, cu căutarea/abordarea
Șeful străin de îi lasă mână liberă
Elvira, soția resemnat-obiectivă, cu înțelegerea nu doar
Dar și final
Toto, fetița lui, luminița de la capătul tunelului!
Diogene poate fi fericit!
Poți afla un om(oamică?) ziua în amiaza mare și cu o luminare(trezire la
realitate)
 
Vocea din off
Andrei Gheorghe la emisiunea/postul lui
Cu texte care mereu zici că-s la fix, de fac racord cu acțiunea filmului
chiar
Ai zice artă în artă(radio în film!!!)
Nu vox boss/master, vocea stăpânului
Nici doar comentariul sorții
Sau rezoneurul oricărei narații clasice de acest tip sic
 
Replici:
Ștefan:
Am alunecat în baie
Daniel:
A cui baie?
Replici la radio:
Un ascultător ar lua cina cu Mozart, cel de pe la debut... Meloman nu, ci
pedo!!
 
 
Damian Luz