TUMORI BENIGNE

I. Tumori epiteliale

Epidermice
1. Keratoza seboreică,
2. Acantom cu cellule clare,
3. Acantom cu cellule mari,
4. Diskeratom verucos,
5. Kerato acantom.

Ale foliculilor piloşi

1. Trichoepiteliom,
2. Trichilemom,
3. Pilomatrixom

Ale glandelor ecrine

1. Sirigom
2. Spiradenom ecrin,
3. Porom ecrin,
4. Tumori ale ductului

Ale glandelor apocrine

1. Hidrocistom apocrine,
2. Hidradenom papilifer,
3. Adenom tubular apocrin

II. Chiste
1. Milia,
2. Chiste epidermice,
3. Chiste sebacee,
4. Chiste dermoide,
5. Chiste sudoripare

III. Tumori mezenchimale

Ale ţesutului conjunctiv
1. Cheloid,
2. Dermatofibrom, Fibrom moale,
3. Fibrokeratom,
4. Papula fibroasă a nasului
Ale vaselor de sânge
1. Hemagioame,
2. Angiokeratom,
3. Granulom piogenic,
4. Tumora glomică
Ale vaselor limfatice
1. Limfangiom
Ale oaselor şi cartilajului
1. Osteom,
2. Condrom
Ale muşchilor
1
 1. Leiomiom

Ale ţesutului adipos

1. Lipom,
2. Angiolipom
Ale ţesutului nervos
1. Neurom,
2. Neurilemom,
3. Neurofibrom

 Keratoza seboreică
Epidemiologie:
Keratozele seboreice sunt leziuni care debutează de obicei în decada 4-5 de viaţă. Afectează egal
ambele sexe.
Există şi forme juvenile (apar între 25 şi 40 ani), forme congenital şi forme familiale.
Etiologia este necunoscută, denumirea de verucă fiind improprie.
Manifestări clinice:
Apar pe pielea normală ca papule mici, gălbui, cu suprafaţă verucoasă. Cresc până la 1-3 cm, sunt
bine delimitate şi au o culoare care variază de la maro-deschis la negru. Suprafaţa este moale şi
onctuoasă, papilomatoasă, cu dopuri keratozice asemănătoare comedoanelor.
Se localizează în ariile seboreice (torace, scalp, faţă, gât şi extremităţi).
Apariţia bruscă la adult, a unui număr mare de keratoze seboreice, pruriginoase, care cresc rapid în
dimensiuni este semnul unei neoplazii viscerale (adenocarcinom al stomacului, carcinombronşic,
limfoame cutanate) — semnul Leser-Trelat.
Forme clinice:
̶ vegetante (în zonele flexurale);
̶ papilomatoase şi pediculate (pe gât);
̶ stucco-keratoze (papule keratozice mici de 1-5 mm, cu suprafaţa uscată, similar verucilor
plane, localizate pe gambe, dosul mâinilorşi al picioarelor).
Unelel eziuni se detaşează spontan, fragmentar sau în totalitate, lăsând o bază uşor exudativă.
Numărul lor variază de la câteva la câteva sute. Uneori pot fi pruriginoase.
Diagnostic diferenţial: nevi pigmentari, melanom malign verucos, lentigo senil, lentigo malign,
keratoze actinice.
Evoluţie şi prognostic: Cresc în număr şi dimensiuni şi se pigmentează progresiv; unele leziuni pot
involua spontan. Transformarea malign este excepţională.
Tratament:
̶ azot lichid aplicat 15-20”
̶ Chiuretare
̶ Electrocauterizare superficială
̶ Foto vaporizare cu laser CO2
̶ Excizia chirurgicală.

2
 Keratoacantomul

Definiţie: Este o tumoră cutanată benignă, rapid evolutivă, a cărei origine probabilă este în
foliculii piloşi.
Epidemiologie: Se localizează de obicei pe ariile expuse la soare. Afectează mai frecvent
bărbaţii albi, de obicei peste 60 ani.
Etiopatogenie: Etiologia este necunoscută. Sunt citaţi numeroşi factori favorizanţi: expunerea
la soare, substanţele carcinogene (răşini, gudroane, gaze industrial etc), imunosupresia,
traumatismele, leziunile cornice cutanate (eczemă, dermatită seboreică, psoriazis), factorii genetici.
Manifestări clinice:
̶ Keratoacantomul apare în zonele în care există foliculi piloşi, mai frecvent la nivelul extremităţii
cefalice şi pe dosul mâinilor.
̶ Leziunea matură este un nodul exofitic, cu dimensiuni de 1-2 cm, de culoarea pielii sau uşor
roşietic având în centru un dop keratozic. Dopul keratozic se măreşte pe seama ţesutului
moale al tumorii.
̶ Periferia tumorii poate fi translucidă, cu telangiectazii pe suprafaţă.
̶ Se detaşează la presiune sau spontan, lăsând o ulceraţie crateriformă, tapetată de epiteliu
tumoral.
Evoluţie şi prognostic:
Keratoacantomul evoluează în trei etape:
1. Creştere rapidă (săptămâni);
2. Fază staţionară;
3. Involuţie spontană lentă (luni), până la remisiune completă cu cicatrice atrofică reziduală.
Dacă tumora este incomplete îndepărtată pot apărea recurenţe locale.
S-au raportat rare cazuri de transformare malignă, dar aceste situaţii reprezintă mai degrabă erori de
diagnostic iniţial.
Diagnostic diferenţial:
- Epiteliom bazocelular,
- Epiteliom spinocelular,
- Verucă vulgară,
- molluscum contagiosum gigant.

Tratament:
̶ excizie chirurgicală, injecţii intralezionale de metotrexat sau 5-fluorouracil
̶ topice cu podofilină (tinctură 25%) sau 5-fluorouracil (cremă 5%)
̶ Crioterapie
̶ chiuretaj.

3
 SIRINGOM (HIDRADENOM)

Siringoamele sunt tumori benigne, de obicei multiple, cu originea în glandele sudoripare

ecrine. Apar mai frecvent la femei.
Debutează în adolescenţă şi continuă să apară în viaţa adultă.
Se descriu două forme clinice:
̶ hidradenoame ale pleoapelor inferioare: papule de 1-5 mm, de culoarea pielii sau albicioase.
Trebuie deosebite de xantelasma şi milia;
̶ hidradenoame eruptive: se localizează pe pleoape, gât, torace şi regiunea epigastrică;
ocazional pot fi mai extinse. Sunt papule ferme la palpare, eritematoase sau brune.
Diagnostic diferenţial:
- sifilis secundar,
- urticaria pigmentosa
- histiocitoame eruptive,
- sarcoidoză papuloasă.
Au evoluţie cronică, nu regreseză spontan, nu se transformă malign.
Tratament:
- excizie chirurgicală,
- electrocauterizare superficială.

MILIA

Sunt chiste de culoare albă, cu diametrul de 1-4 mm, globuloase, acoperite de epiderm
subţire. Se localizează în special pe faţă (periorbital, obraji, tâmple). Nu se inflamează. Sunt mai
frecvente la femeile de vârstă medie.
Milia pot să apară posttraumatic (ex: dermabraziune), în afecţiuni buloase subepidermice (pemfigoid,
porfirie, epidermoliză buloasă), în cursul vindecării inflamaţiilor granulomatoase, după tratament
îndelungat cu corticosteroizi sau 5-fluorouracil.
Tratament: îndepărtarea acoperişului epidermic şi exprimare.

CHISTUL EPIDERMOID

Sin: chist sebaceu, chist epitelial

4
Este un chist al cărui conţinut, format din keratină şi produşi de degradare ai acesteia, este înconjurat
de un perete epidermoid. Apare la adulţii tiner işi de vârstă medie ca rezultat al inflamaţiei din jurul
foliculului pilosebaceu (ex: formele severe de acnee) sau secundar unui defect de dezvoltare
(sindrom Gardner).
Leziunile sunt unice sau multiple, hemisferice, mobile pe structurile profunde, albe sau de culoarea
pielii normale, cu dimensiuni variabile (mm până la 5 cm). Cresc încet şi atunci când se inflamează
devin dureroase şi pot supura. Uneori conţinutul se calcifică.
Se tratatează prin incizie şi evacuare.

CHISTE TRICHILEMALE
Sin: chist sebaceu, chist pilar
Sunt chiste tapetate de un perete asemănător ca structură cu teaca externă a firului de păr, care
conţin keratină şi produşi de degradare ai ei. Afectează mai frecvent femeile de vârstă medie.
Se localizează pe scalp şi sunt de obicei multiple, rotunde, mobile, ferme la palpare. Când se
inflamează devin sensibile şi se elimină spontan.
Tratament: incizie şi evacuare. Chistele proliferante se excizează cu margine de siguranţăpentru a
preveni recurenţele.

CHELOIDE

Sunt leziuni fibroase hipertrofice, bine delimitate, cu contur neregulat, elastice la palpare, de culoare
roz sau roşietică. Epidermul supraiacent este neted, subţire, telangiectatic, lucios, datorită pierderii
reliefului cutanat şi a glandelor sebacee. Cu timpul devine maroniu, uneori hiperestezic şi pruriginos.
Apar în urma procesului de reparare după o injurie cutanată (ex: arsură, tăietură) şi mai rar după
leziuni de acnee. Au o suprafaţă mai mare decât a defectului iniţial.
Apariţia cheloidelor depinde de predispoziţia genetică, aria cutanată afectată, vârstă, sex. Zonele de
elecţie sunt: regiunea sternală, gât, zonele proximale ale membrelor; apar mai rar pe faţă, palme şi
plante. Sunt mai frecvente la negri.
Diagnostic diferenţial:
- cicatricea hipertrofică (nu se extinde dincolo de cicatricea iniţială şi se ameliorează spontan în
5-6 luni),
- carcinomul bazocelular morfeiform.
Tratament:
̶ injecţii intralezionale de corticosteroizi
̶ pansamente compresive
̶ Crioterapie
̶ radioterapie cu raze moi pentru leziunile recente şi mici

5
 DERMATOFIBROM

Sin: fibrom dur, fibrom în pastilă

Este o tumoretă, fermă, lenticulară, supradenivelată, cu diametrul de 3-8 mm, de culoare bej-
maronie, uneori pruriginoasă. În majoritatea cazurilor, leziunea este unică. Poate apare după
traumatisme, înţepături de insectă, fiind un mod particular de reacţie al pielii la acest tip de agresiuni.
Diagnostic diferenţial: leiomiom, neurofibrom.
Pentru leziunile care produc prejudiciu cosmetic se recomandă excizia chirurgicală.

FIBROM MOALE
Sin: fibroma pendulans
Este o formaţiune tumorală pediculată, de culoarea pielii, cu suprafaţa plicaturată. Are dimensiuni de
3-5 mm, uneori mai mari. Se localizează la nivelul gâtului la persoanele vârstnice şi axilar sau
submamar, mai ales la obezi. Se tratează prin electrocauterizare sau excizie chirurgicală (pentru
leziunile mari).

LIPOAMELE ŞI LIPOMATOZA

Definiţie: Sunt tumori subcutanate formate prin proliferarea ţesutului adipos.

Manifestări clinice:
Sunt leziuni unice sau multiple, localizate mai ales pe părţile proximale ale membrelor. Sunt bine
delimitate , elastice, de formă lobulară, neregulată şi de dimensiuni variabile. Produc deformări
inestetice ale ariilor afectate. Parenchimul tumoral esteînconjurat de o capsulă. De obicei sunt
asimptomatice, uneori pot fi dureroase la presiune.
Lipomatoza este definită ca prezenţa unui număr mare de lipoame. Frecvent există o predispoziţie
ereditară. Afectează mai ales femeile.
Diagnostic diferenţial:
- chist epidermoid,
- steatocistoma multiplex,
- Neurofibromatoză,
- Paniculită,
- Metastaze subcutanate.

6
Tratament: Se recomandă excizia leziunilor care produc probleme de diagnostic, sunt desfigurante
sau dureroase. Se mai pot încerca: injecţii intralezionale de corticosteroizi şi liposucţiune.

HEMANGIOAME

Sunt de obicei congenitale, dar pot apărea şi în primele zile de viaţă. Sunt mai frecvente la
sexul feminin, fiind localizate în proporţie de 50-60% la nivelul extremităţii cefalice. Unele dintre ele
involuează în câţiva ani de la debutul fazei proliferative.
Pot fi superficiale (capilare, plane), profunde (cavernoase, tuberoase) sau mixte.
În funcţie de proporţia pe care o au diferitele component structurale se descriu:
̶ Hemangiofibrom
̶ Fibrohemangiom
̶ Lipohemangiom
̶ Hemangio limfangiom.
GRANULOM PIOGENIC

Sin: botriomicom, granulom telangiectazic.

Definiţie. Este o formaţiune tumorală angiomatoasă, care apare frecvent posttraumatic. Suprainfecţia
microbiană, mai ales stafilococică pare a avea un rol etiopatogenic.
Manifestări clinice:
Este o tumoră hemisferică, cu dimensiuni până la 1 cm, moale la palpare, vegetantă, papilomatoasă,
uşor sângerândă. Suprafaţa este de obicei acoperită de secreţii sanguinolente şi cruste şi are culoare
roşie-vie sauroşie-albăstrie. Este sesilă sau cu pedicul scurt. Epidermul peritumoral o înconjoară ca
un guleraş. Se localizează frecvent pe degete, mâini antebraţe, faţă. Uneori afectează mucoasele,
mai ales la gravide.
Diagnostic diferenţial:sarcom Kaposi,angiomtrombozat, melanom malign acromic, angiomsenil,
carcinom metastatic.
Tratament: excizie chirurgicală profundă (îndepărtarea incompletă determină recidive), chiuretare
urmată de cauterizarea bazei, cauterizare chimică cu nitrat de argint (pentru leziunile mici).