A.

DNEPROV

NAUFRAGIUL

* *

EXPERIENTELE PROFESORULUI LEONOZOV

··cotecfia .Povestiri ştiinjifico-fanfastice"

Anul VIII - Nr. 172 - ianuarie 1962
Coperta-desen: DUMITRU IONESCU
 N a·u f r a o i u 1
La în c e pu t ul acestei povestiri, un operator al unui
post de ra li ol o c a ţ ie terestru istoriseşte peripeţiile pilot u­
lui Kostea K ru g lov şi ale lui Egor Şamrai, s p ec i al i s t în
statistica astrală. Aceştia călătoreau pe o navă cosmică
spre Lună, spre a v e rific a o ipoteză cu privire la originea
sistem u l u i nostru planetar. ln timpul zb or ul u i, racl1eta
lor se ciocneşte de un meteorit şi se rupe în două "ca o
scoică uscată". Una dintre jumătăţile navei se depăr­
tează de Şamrai, în vreme ce cealaltă pare că a încre­
menit alături de el.

(Urmare din numărul trecut)

"Ia, te uită, ce b o rob o a ţă " - se gî ndi Egor şi paş1

i n s t i n c ti v spre fragmentul său. Dar picioarele i se bălă­
b ăn ea u fără noim ă în gol şi nu se miş ca din l o c . La gîndul
că nu-şi poate dirij a mişc ările, îl trecu o sud o ar e r e c e .
Observ ă c ă acea jumătate a navei u nd e , probabil, a rămas
K oste a l u c e a acum în razele S oarelui ca o s t elu ţ ă de-abia
v i z ib ilă . Luna atî rna imob ilă de asupra lui. P ăm întul era
la s t înga, Soarele - d ir e ct în faţa o chilor. Totul se oprise
în a c est o c ean n esfî rşit. Orice mi ş c ar e înc et a s e . . .
In sinea lui, Egor îşi spuse c ă , în g ener al, nu e ch iar
atît de îngrozitor să fii s u sp en da t în spaţi ul universal.
Aici nu existau de fapt noţi u ni l e de "sus" sau de "jo s".
Toate dire ctiil e erau i de n t ic e şi de aceea , cum s-a expri­
mat el, "n-aveai unde cădea". Propriu-zis, el, fireşt e , că­
dea undeva; dar nu-şi dădeQ, seama.
C î t de des a r·e p e t at el studenţilor săi de pe Pămînt
cunos cut a teză a mecanicii privitoare la fap tu l că în
spaţ i u l li)Jer nu e posibil c u nici un fel de mijloace să
determini starea de m i ş c ar e uniformă şi l in i a ră . Cu toate
acestea, n-a p utut niciodată să p r es upună că mi ş c a re a în
sp aţ i ul liber e chiar at î t de "insesizabilă" ! De f a p t el
se mişca într-o oarecare direcţie, iar în raport cu Pămîn­
tul viteza lui era e gal ă cu aproximativ doisprezec e kilo­
metri pe s ec undă .

La gîndul ace sta, un nod i se urca în gît. Privea cu

tristeţe mai ales la epav a rachetei, c ar·e stătea nemişotă,
ca pe un postament inv iz i bi l l a cîţiva paşi de el.
,

Apoi Egor î ş i aruncă o chii cu amărăciune l a cerul

atît de ne obi şnui t şi de măreţ, care se întindea de a su p ra
lui, sub el, în t o ate p ăr ţi l e. Era o sferă nea!;Jră şi uriaşă,
luminată de s t el e şi de încă trei corpuri cosmic e , pentru
el at ît de cun o s cut e şi de dragi. Dintre toate Pămîntul
era cel m a i m are. Di n dreapta era scăldat în razele stră-
11ucitoare al e Soarelui şi a mint e a de o uriaşă lună în al
doilea pătrar al ei. Totodată p l anet a strălucea de o 0\u­
reolă uniformă albastră, astfel că nu puteai deos·e bi n imi c
pe suprafaţa s a. Sus era ştirbitul Crai Nou, sub r azele
căruia acum, p e jumătatea întunecată a Pămîntului, of­
tau nu puţine per·e chi de îndrăgostiţi. Şi între a c e s te cor­
puri cereşti se vedea S o a r e le o flacără strălucitoare,
,

orbitoare.
Fără gr·eutate recunoscu pe boltă toate constelaţiil.e şi
s tel el e din ambele emisfere. Le vedea di ntr- o dată, căci
nimic nu-l împiedica să le privească din toate direcţiile
universului. Urs a Mare, Cru c e a Sudului şi Păunul1 stră­
luceau la fel d e tare peste el şi dedesubtul lui. Ca un brîu
de argint, Calea LapteJ ui încingea universul.
Egor căută în dreapt a s a constelaţia C as siopeea
şi-şi aminti de ste aua prev ăz ut ă de el , aceea care tre­
buia să devină curînd vizib ilă. "Oare n-am să apuc s-o
mai văd ?" - se gîndi cu amărăciune.
Di.n Rou î n cerc ă să se apropie de frîntura navei, dar
iarăşi fără succes. Mai mult - avea impresia că epava
se depărta încet de dînsul. "Probabil că l a ciocnirea cu
meteoritul s-a produs un u ş o r impuJs într-� pai'te" -
presupuse Egor.
li apu«:ă gro a z a la gîn d u l că va rămîne CY desăvîrşire
singur în acest univers fără sfîr:;oit. Şi atunci îşi aduse
aminte de r a c h et a cu ajutorul căreia putea face un ele
mişcări.
1 Const&aţia Păunul, sau Pavo, :vizibilă din emisfera sudică
(n? tr.J. _
 Primul său gind a fost să-I ajungă pe Kos tea . Re­
nunţă însă repede , căci o pierduse din ved ere pe cea
de-a doua jumătate a navei. Hotărî atunc i să se apropie
·

de epava sa.
Apăsă pe maneta declanşatoare de pe pi e pt, ceva
şuieră în sp at e şi într-o clip ă , ridicîndu-se deasupra rui­
nei rach etei, începu să se depărteze de ea în su s . Luă
mîna de pe mane tă, dar mişcarea co n t inuă din cauza
inerţiei. "La n aib a , acum n-o să mă mai opres c ş i mă voi
depărta tot m ai mult de epav ă. Cum să dirije z această
blestemată de rachetă ?"
De-abia a t u n c i naufragiatul obs ervă în interiorul cos­
turnului de scafandru, chiar acolo unde se fixează casca,
o tăbliţ.ă pe care străluceau c iteva litere verzui. Citi
repede: "Rezervă de o x ige n - 12 ore, încălzire - 12
ore. Rucheta - impuls echivalent do u � sute kilogram­
metri. Pentru dirijare - mîna dreaptă întinsă în di r e c t.ia
dorit ă".
Luînd cunoştinţă de a cest sc ur t ins tru c taj , Şamrai
apăsă din nou cu mîna stîngă pe de clanşatorul rache­
tei şi î ntin s e mîna dreaptă înspre rămăşiţa navei, care
se afl a acum de p art e de el. Spre s ati s facţ i a lui, începu
să se apropie repede şi c u r în d se afla în interiorul ei.
Respiră oarecum uşurat.
Cîteva minu t e , ţinîndu-se de m a rgine a p·eretelui, s tătu
pe podeaua a ceea ce înainte fusese cabina rachetei. li
mira fap tul că n a va se d e spicase pe o linie destul de
dreaptă. Avea impresia că rachetopl anul fusese pur şi
s implu tăiat în două, căci doar la vreo douăzeci de
centimetr i de asupra p ard osele i se zăre a un orificiu 5n­
f o r m datorit străpungerii de către meteorit. B ă gî n d mina
în această spărtură, Egor se aşeză pe marginea pode leJ
şi-şi l ăsă picio arele să-i a t îrne în vid.
Privind deasu pra capului, îşi dădu seama că Lun a se
mă r ise simţitor. Inţelese că în t ot acest timp zburase cu
o viteză uriaşă în direcţia L�nii şi că, dup ă cum se vede,
va c ădea neap ărat pe suprafaţa ei.
"Dacă-i vorba să mă prăbuşesc, atunci harem cu ca­
pul spre Pămînt" - decise Şarnrai. Se căţără pe carcasa
rachetei şi se aş eză acolo cu p icio ar e l e spre Lună.
Şezu _aşa mu lt timp, privind măreţia tăcută a spaţiu­
lui c o sm i c . Liniştea er a întreruptă doar de tic-tacul cea-

5
sului de sub bărbie şi de uşorul zumzet al motorului ce
fă cea să treacă' aerul prin aparatul de regener are chimică.
In vreme ce Şamrai şedea p e c a r c asa fostului racheta­
p l an şi, cu capul îndreptat spre globul terestru, privea
distr at, aproap e filozofic univ ersul din jurul său, iată
ce se petrece a pe Pămînt.
După cum am ma i spus, chi ar în clipa cînd am re­
mar c a t p e două rachete în loc
e cranul os c ilosc opului
de una, a sunat t ele fo nu l de pe m asa mea. Am ridi cat
rec eptorul şi de înd ată am auzit g l as u l puternic al
şefului meu,. Nikolai Andreev i ci Draghin, c o m andantul
traseului cosmic P ămînt-Lună.
- Ce vezi dumneata pe e cran ?! strigă el atît de
tare în cît mie îmi zbîrnîi timp anul.
- Două rachete . .. , răspunsei eu, deşi în că nu-mi cre­
deam ochilor.
-- Dubleazd. puterea de r adiaţie a radiol o cutorului.
Treci pe undele centimetri ce. Dă d r umu l blo cului auto­
m at de î n re g ist rare coordonată a vitezei ambel or corpuri.
Urmăr eşt e fără în trerupere datele radiol ocatorului. Vei
lucra î n tr - o grupă tri c oordon atoare, împ r e un ă cu staţiu­
nile din Kamceatk a şi Siberia ră săriteană. P este cîteva
minute vei retransmite rachet oplanului de intervenţie
u l tr arapi dă LAS-11 toate d atele observaţiei pe b anda o
�ie două sute - o mie două sute zece megahertzi. Aş­
teapt ă noi dispoziţ i i .

Glasul din receptor tă cu.

Am dublat puterea de emisie a postului, am trecu t
pe unde mul t mai scurte, am extins cercetarea pe ori­
zontală. "Musculiţele" verzi deveniră fo art e străluci­
toare şi s e depărt ară una de alt a l a o dist anţă mult m ai
mine. Pe ecran se pute a sesiz a dife renţa dintre v a l orile
vitezelor celor două epave. Eram uimit de marea deose­
bire dintre vitezele celor două c orpuri de origine ne cu­
noscută. Ce se întîmplase a colo ?
Din nou sună telefonul. Mă chema Kam c e atka.
- Transmite prin r adio l a Simeiza c oordonatele şi
viteza ambelor epave. Informaţiile şi elementele t r a i e c­
torie i vor fi prelucr ate acolo din totalitate a d a telor.
Lucrările .. vor fi dubl ate la Centrul de c o o rdonare şi calcul
al navigaţiei c osmice din Indonezia !
 - Ce înse amnă toate astea ?! Despre ce epave e
v o rb a ? îl î ntr eba i grăbit ;pe tovarăşul din Kam c e atka .
- Cum, nu ştii ? Racheta s-a ciocnit de un meteorit
şi s-a rupt în două.
- In do-uă ! strigai. Dar oamenii, ce s- a întîm p l at
cu o amenii ?
-
- Asta încă nu se şti e . Nu exi stă nici o legătură
cu ei. Se c un oaşt·e d oar că î n a i n te de naufragiu şi-au
îmbrăcat costumele de s c af andru . . .

- D a r ce i mp ort anţ ă a re asta?

N-am m ai primit nici un ră spuns .

Am conectat linia d e radi oreleu Moscova-Simeiza

şi am cuplat la ea toate instalaţiile de m ă sur at După ce,
.

de la Centrul de calcul din Simeiza , un glas liniştit de

fe meie mi-a com u nica t că ei prim e s c în bune condiţii
datel e de observare ale p os t u lui meu, mi-am aţint i t pri­
vir i l e asupra ecranului şi mi-am luat cap u l în mîini, diu­
t înd să-mi reprezint c e se întîmplase. In ace st timp, în
cabina m e a a intrat chiar Draghin.
- Preg ăt eşte-te de re tran s m isie Imediat î ş i ia zbo­
.

rul LAS-11.
Incotro ? î ntreb ai eu.
- Cum , încotro ? Să-i s alveze p e o ameni !
- Credeţi că du p ă o asemenea ciocnire mai p o ate fi
vorba de . . .
- Incetează c u asemenea fleacuri ! strigă el. Avem
date precise că î nainte de catastrofă erau în costume
de scafandru.
- Şi c e-i cu asta ? D acă se sfărîmă rachetoplanul�
ce c o s tume de scafandru ...
- lţi dai seama ce spui?! Nava s-a rupt b i n e, exact
aşa cum treb uia să se rupă.
Am f ă cut o chii mari, fără să înţe leg nimic.
- Construcţia ra chetei şi întregul c alcul de rezis­
tenţ ă au fost a st fe l făcute încît la o ciocn i re cu un me"'
teori t m a r e să se de sfacă în două fragmente e�rale, iar.
planul s e c ţ i unii să cadă pe direcţi a de izbire a met� ori:
_ .
tului . To cmai aceasta este necesar pentru ca oamenn sa
scape. Dacă navele n o astre î n a semene a c azuri s-ar sfă_:"
rîma în ţăndări ca o sticlă spartă, atunci, în loc de doua
urme, pe ecran ar a păre a cîteva zeci. Prob abilit ate a ca
oamenii .să suf er e ar fi astfel mult mai mare. Aşa însă
sîntem. apr o ape siguri că n-au păţit nimic.
 - Aproape, spusei eu trist, întotdeauna spunem
"aproape" ...
� Nu înţelegi că dacă probabilitatea ciocnirii ra­
chetei cu meteoritul e mică, probabilitatea ca acelaşi
meteorit să-I nimerească pe unul dintre cosmonauţi este
şi mai neî nsemnată, iar ca să-i lovească deodată pe
amîndoi este aproape egală cu zero.
- Din nou ,.aproape" ...
- Uite ce-i, spuse Draghin fără să-şi ascundă mînia,
n-am acum timp să-ţi ţin o lecţie despre teoria proba­
bilităţii. Trebuie să pricepi însă un lucru : n-avem drep­
tul să-i părăsim pe oamenii noştri ):a spatiul .::osmic şi
n-o vom face niciodată. Li s-a întîmplat o nenorocire ;
trebuie să fie salvaţi.
- Ca să-i găseşti acolo, î n Cosmos, e ca şi cum ui
căuta un ac într-un car cu fîn, mormăii eu.
- Iar nu ştii ce vorbeşti. De-abia în spaţ.iul liber e
mai uşor să găseşti un om decît pe Pămînt. Undele ra­
diofonice s.e răspîndesc acolo fără să fie dM>persate, fără

obstacole, fără să fie reflectate de alte obiecte decît cele

căutate. Raportul dintre semnal şi ecou e optim. Doar
acolo poţi observa cu' cea mai mare claritate tabloul
radiolocatorului. Incearcă numai să prinzi pe Pămînt
două asemenea infime epave cu un aparat ca ăsta. Nici
pomeneală ! Aici însă, iată cum se vede : ca în oglindă !
Draghin ciocăni cu degetul pe ecranul radiolocato­
rului.
In această vr·eme, din partea stîngă a ecranului îşi
făcu apariţia încă un punct verde strălucitor. Se plasase
pe orbită nava cosmică de salvar•e. Pe diferenţiator apă.­
rură datele cu privire la viteza ei.
- Iată, a şi pornit ! exclamă şeful privind diferen­
ţiatorul. Şapte, opt, zece, doisprezece şi jumătate -
s ple n did ! .
L-am privit şi am dat din umeri. De ce se bucura?
Viteza rasheto]Dlanului avariat era cam aceeaşi.
- Nu-i nici o şansă să-i ajungă pe naufragiaţi, spu­
sei eu, privindu-1 pe Braghin. Se v·or prăbuşi pe Lună
înainte ca LAS să facă jumătatea drumului pînă acolo.
Draghin mai î ntîi se înroşi, apoi s.e aşeză într-un fo­
toliu şi încet, fără să se grăbească, î şi aprinse o ţigară.
Nici o cUpă nu-şi luă ochii de la mine. După o pauză
mi se adresă cu mînie în glas, dar reţinut :
 - Am impresia că d umne at a ai căzut din L un ă .
- N-am fost acolo niciodată şi nici n-am de gînd
să merg.
- Cu atît mai bine, spuse el şi, fără să aştepte pro­
testul meu, adăugă·: Problema este, dragul meu, că nici­
o dată cei doi călători, auzi : niciodată nu se vor prăbuşi
pe Lună.
-.Dar unde, pe Marte ? glumii eu amar. După cîte
ştiu, au zburat totuşi spre Lună.
' - Da. Iţi imaginezi însă cum zburau ?
Recunosc, îmi reprezentam acest lucru foarte nec.lar.
- Ştii de ce, în loc de zece ore de zbor, racheto­
planele noastre merg douăzeci, ba chiar mai mult? Nu.
ştii ? Doar e s implu : pentru securitatea călutoriei, tra­
seul e ales nu confo rm traiectoriei căderii directe pe
Lună, ci unei rute hiperbolice, înţelegi, hiperbolice !
Ac easta înseamnă că dacă, mergînd pe această traiec­
torie, nava nu va face nici o manevră, atunci va încon­
jura Luna la o distanţă de aproximativ şaizeci mii de
kilometri şi se va reintoarce pe Pămînt.
- Vreţi să spuneţi că traiectoria hiperbolică in€0n­
jură Pămîntul şi Luna, fără a ajunge la o dis tan ţă unde
să se producă o ciocnire ? î ntr eb a! eu.
- Exact. Este o curbă închisă, ce cuprinde Pămîntul
şi LunJ.. Şi, după cum ţi-am mai spus, dacă navele nou::.;­
tre n-ar face nici un fel de manevră, n-ar atinge nici­
odată suprafaţa celor două corpuri.
- Perfect, zîmbi.i eu. Dintr-o dată mi se ridicase o
pi atră de pe inimă. Inseamnă că rămîne doar să-i prin­
dem pe naufragiaţi de pe "caruselul" ce şi-a pierdut
direc.ia ?
- Da, şi trebuie să-i găsitn atîta timp cît mai au încă
rezerve de oxigen şi căldură .. Aceasta o va face LAS-11.
Din Simeiza ni s-a telefonat că elementele traiec­
toriei celor două epave se transmit fără întrerupere pilo­
tului de pe LAS- 1 1. Ap,oi sosi şi o radiogramă de la
c omand antu l navei de salvare, care anunţa că vede bine
epavele. Ac e a st a îi uşura orie nt ar e a şi corectarea zbo­
rului: pe radiolocato:r:ul de pe LAS se vedea nu numai
poziţia celor două frînturi, ci şi a sa proprie.
Spre dimineaţă postul meu şi-a încetat activitatea,
deoar.ece _Pămîntu-l s-a întors cu cealaltă emisferă spre
Lună. Ţotuşi n-am plecat de la telefon, a')teptînd comu-
nicatele colegilor de la antipozi. Cînd la noi a rd.sărit
soarele, ni s-a transmis din Rio de Janeiro că LAS-1 1
s-a întilnit cu prima ep a vă şi a luat un om. Era Kostea
Kruglov. După 40 de minute am fost informati despre
salvarea lui Şamrai. Atunci cînd I-au tras pe racheta de
salvare, el dormea. Mai avea oxigen şi energie electrică
pentru încă două ore şi jumătate.
Mai departe, aventura a devenit mai puţin palpitantă.
LAS a intrat în derivă în j urul L uni i , aşteptînd combus­
tibilul care i-a fost expediat pe bordul unei rachete fă'<ă
pilot. S-a întors pe Pămînt la 65 de ore de la decolare.

Inainte de a încheia, ar fi interesant să ne reamintim

cîte ceva despre teoria probabilităţii. După cele întîm­
plate m-am gîndit mult timp la această ramură a ştiinţei
şi am ajuns la concluzia că ea nu tinde să prezică cu
precizie evenimentele. Ea ne arată numai cit de des ne
putem aştepta la apariţia şi' repetarea unor fenomene.
Pornind de aici, savanţii, inginerii şi constructorii elabo­
rează asemenea mij, oa ce pentru zborurile cosmice ca·re
să asigure maximum de securitate pasagerilor. Despre
faptul că rachetele interplanetare şi întregul sis tem de
navigaţie şi salvare sînt eficace stă mărturie tot ce s-a
povestit mai înainte.
Iar Kostea Kruglov şi Egor Şamrai sînt a cum la masă,
îşi beau berea şi discută cu aprindere planul următoarei
călătorii pe Lună. La urma urmei, trebuie să se rez-olve
pentru totdeauna problema dacă satelitul nostru natural
s-a "rătăcit" ori nu.
- Intre altele, spunea Kostea, aceste costumaşe de
sca.fandru ar trebui dotate cu un radiotelefon, ca să poţi
auzi muzică de pe Pămînt şi să ai posibilitatea să schimbi
lfre-o două cuvinte cu tov a r ă ş u l tău care , între timp, a
a j uns la douăzeci-treizeci de mii de kilometri mai de­
parte. Astfel nu va mai fi chiar atît de plictisitor să-ţi
petr·eci vremea în Cosmos. ·

Traducere de DAN LĂZĂRESCU

(După revista ,.Znanie-Sila'• nr. 5/1953)
Experienţele profesorului Leonozov
I

Ş edeam în r î nd u l al treilea la parte ru l amfiteatrului

mare şi priveam cum mîna me c anică scria cu c r eta pe
tabla neag r ă : "Salutăm pe participanţii la <::on fer inţa
pentru automatizare ! "
Mîna termină fraza, puse cu grijă cre ta pe masă şi
o şterse cu o cîrpă udă. Apoi îi salută pe delegaţii en­
tuzia s m aţi .
I zbu cni un ropot <:le aplauze.
Cui îi erau adre sate a ceste aplauze. ? Mîinii mecanic•:;
care apăsase singură pe butonul de pe cărucior pe ntr u
a pără s i sala, continuînd să s alu te maiestt\os asistenta

de s avanţi? La început se părea că ei îi sî nt adresate.

Apo i . însă au înţeles cu toţii că e ste lipsit de sens să
saluţi o maşină.
Sav anţii şi inginerii se a pl au d au pe ei înşişi . Era o
situaţie cu totul neobişnuită.
Alături de mine şedea un om mă r unt , sl ab, chel, cu
c ap ul ca o pară. Fără a ară t a o prea mare ardoare, el
ap l a uda parcă numai din politeţe, urmă r in d cu un zîm­
bet ironic mîna care păr ă s e a sala pe cărucior.
� Pe dumneavo a stră nu v-a cucerit acea s tă reali­

zare ? îl înt.r ebai eu.

- Priviţi, din e a atî rnă un cablu.
- D a r cum altfel ? D o ar nu sfîntul duh este cel care
o dirijează !
Omul se strîmbă.
- Totul depi nde de ce se înţelege prin "duhul sfînt".
Dacă un d·ele radiofonice se numesc astfel...
Era clar ce voia să spună.

Il
 - Cine ştie de ce n-au oonstruit un emiţăt'or cu
bandă largă şi un receptor pentru transmiterea impulsu­
rilor de com andă ; astăzi nu-i dificil să faci un aseme­
nea lucru chiar cînd i m pulsurile de transmis sînt foarte
numeroase ".
El ridică din umeri şi nu r ăspuns e nimic.
In acest timp, preşedintele conferinţei anunţă tema
primului r e ferat şi numele referentului :
- "Impulsurile de reglare în organismele vii", pro­
fesor Leonozov Pave l Pavlovici.
Vecinul meu începu să-şi foiască hirtiile şi, călcînd
pe picioare pe cei ce şe(\eau alături, s.e îndreptă grăbit
spre catedră.
"Prin urmare este biolog" - gîndii eu, pregătindu-mă
să ascult ceva ce nu mă privea cîtuşi de puţin, deoarece
sp.ecialitatea mea sînt maşinile electr on ice de progra­
mare.

Intr-adevăr, referatul .. era de strictă specialitate. Nu­

mai scheme-bloc *"' : schema-bloc de reglare a tensiunii
arteriale, schema-bloc de comandă a hormonilor din
sînge, schema-bloc de a ochiului la lumină şi
a d aptare

altele.
Treptat, gîndurile mele trecură la tema referatului
·
pe care eu însumi trebuia să-1 prezint ceva mai tîrziu

• Pentru a o bţine o amplificare mai bună şi pentru a fi selec­

tive, emililtoarele şi receptoarele radio au circuite rezonante. Cir­
cuitele rezonante foarte selective nu lasă să tre acă decît semnalele
cu o anumită frecvenţă apropiată de cea de rezonanţă. Benzile de
trecere ale circuitelor · selective sînt în general înguste. In caz!ll
transmisiei de impulsuri trebuie luate măsuri ca circuitele să fie
mai puţin seleclive, adică să aibă bandă largă ; ÎR caz contrar, im·
pulsurile sînt puternic d e for m a te şi nu este e xcl us ca înregistrarea
sau recunoaşterea lor să nu mai fie p o s ib i l ă (n.r.).
** Prin schemă-bloc se înţelege o schemă foa rt e generală în
care sînt prezentate unele părţi importante ale unui sistem şi legă·
turile dintre acestea. Astfel, schema-bloc a sistemului de reglare a
tensiuni i arteriale poate f i socotită că lucrează în mod asemănător
cu schema-bloc a sistemului de reglare a ochiului la diferite in·
tensităţi l u mi n oas e : ambele au elemente care sesizează schimba·
rea de stare (traductori), canal e care transmit informaţia la un
centru, de unde porneşte comanda la un organ executor. Se vede
că un asemenea sistem reacţionează la o schimbare exterioară.
Această schemă principială se găs eş t e şi la maşinile automate
care au un sistem de tradu ctori ce ·trimite informaţia la un sistem
central de ··comparare, care, la rîndul său, dă comanda de corecţie,
de răspuns la schimbarea produsă în exterior (n.r.).
la conferinţă. Cînd mi-am îndreptat din nou atenţia către
Leonoz ov, el ştergea deja în c et de pe ta bl ă tot ce dese­
nas e şi, stînd cu s pate le la auditoriu, spunea :
- Astfel, siste m el e nervoase, cel a utonom şi cel ce n­
tral ale organismelor vii ascu n d în ele p osibilităţi uriaşe .. .
Aplauzele au fost cam anemice. lntrebări n-a pus
nimeni şi nici discuţii n-au urmat. Se simţea că cei de
fa.ţă nu prea fuseseră atenţ:i la referatul despre automa­
tică ţinut de un .. . biolog.
După un minut, savantul era din nou alături de mine.
Pe faţă i se vedea iritarea şi chiar supărarea.
La tribună veni un ingine r care desenă o S·chemă
complicată de comutare a semnalelor pentru dirijar.ea
programată a unei noi maşini-unelte aşchietoare *. Leo­
nozov bomb ă n i supărat.
- La ce servesc toate astea ? Nu e m ai simplu să
iei un simplu şoarece ?
- Ce-e ? întrebai eu în şoaptă.
- Un şoarece, declară tare şi categoric profesorul.
Cei dimpl'ejur ne priviră indignaţi.
"Un om curios" - h otărîi în sinea mea.
Curiozitatea îmi fusese aţiţată, astfel că în timpul
pauzei l-am urmărit pe profesor. Mergea nervos prin
coridoarele institutului, murmura ceva în barbă şi, din
cînd în cînd, zîmbea. Deodată, privirea i se opri asupra
unui grup de ti ne r i care d iscutau aprins cu autorul re­
feratului desp re sistemele de c o mutare. Leonozov se
·

apropie grăbit de inginer şi, luîndu-1 de braţ, îl întrebă :

--..,- Spuneţi-mi, cît ar costa sistemul acesta al dumnea­
voastră**?

• Maşinile-unelte automate pot fi programate să lucreze sub

acţiunea unor impulsuri electrice. In prealabil dimensiunile piesei
sînt transformate în impulsuri electrice după un anu mi t cod, adică
după o anumită :regulă. Aceste impulsuri introduse în maşină, for­
mînd programul ei, fac să se deplaseze scula aşchietoare, astfel
încît să fie reprodusă în metal piesa necesară (n.r.).
** Cibernetica (adică - după definiţia unuia dintre autorii el
- ştiinţa caie anali21ează sistem�le de reglare şi comandă la ma­
şini şi la organismele vii) atrage atenţia nu numai a ingine>ilor şi
a cercetătorilor ştiinţifici, ci şi a maselor largi. Acest fapt este fi­
resc deoarece cibernetica ilste interesantă atît pri:n preo€upările ei
teoretice în care se întî.lnesc la o treaptă de generalizare mai largă
maţematica,· automatica, telecomunicaţiile şi fiziologia sistemului
nervos, cît şi prin aplicaţiile ei practice care duc la maşini de eal-

13
 - Cred că nu mai mult de cinci mii, des i gur, fără
c on du c toa r e şi mecanisme auxiliare.
- Hm... Cam s cump, cam scump ..., spuse surîzîncl
biologul.
- Dar cît ar trebu i să coste d up ă părerea dumnea­
voastră?
In bani noi, să spun em, cin c i -şapte kop e id sau
poate chiar şi mai p u ţi n .
- Imposibil ! e xclamă inginerul, uitîndu-se mirat la
Le o nozov.
- De altfel, vă pot spune exa ct .
Leonozov îşi scoase lini ş tit un c ar n e ţ e l din buzunarul
de la spate şi deschizîndu-1 spuse :
- Da, cam atîta : şapte ko peic i un si stem. Două
sisteme se p ot obţine cu 13 kopeici, iar o mie, in medie,
cu tr e i k ope i ci şi jumăt ate b ucata.
Cu aceste cuvi nte, el se î n dep ărtă liniş ti t de grupul
celor ce discutau şi se îndreptă pe coridor spre ie şi r e .
Toţi, i n clu s i v eu, l-am condus cu p rivi r e a fără să scoatem
o vorbă, pătrunşi de milă şi de compătimire.

II

L-am revăzut pe Leonozov în t im p u l verii, într-un

sat de l î ng ă Moscova. Chiar lîngă vila n o ast r ă se întin­
dea o poi a n ă mare şi ve r d e , brăzdată de un pîrîiaş
repede. Plimbindu-mă acolo pe înserate, am întîlnit un
om în ghimnastiorkă "", cu ni ş te pantaloni murdari, bă­
g aţi în cizme îna lt e de cauciuc.
Merge a direct prin ap ă, cu o găleată în mînă, aple­
cîndu-se mereu spre iarba înaltă şi bogată. Am fost

eul sau la maşini ce pot fi utilizate la automatizarea proceselor de

producţie.
In acest domeniu îşi plasează A. Dneprov nuvela lui mai mult
ştiinţifică decît fimtastică, deoarece reglarea cu ajutorul unui sistem
biologic este principial posibilă. Fără îndoială că asupra posibili­
tăţilor practice şi asupra economicităţii procedeului nu e cazul să
insistăm, căci o lucrare ştiinţifico-fantastică nu-şi propune să fie un
studiu sau. un proiect. Povestirea pune în evidenţă una dintre ideile
fundamentale în cibernetică : analogia func(:ională a sistemelor de
reglaj în maşinile automate şi în organismele vii (n.r.).
* Tunică militară sovietică (n.t.).
peste mă s u r ă de uimit recunoscînd în acest om pe ve­
c inu l meu de l a c o nferinţa p entru automati z· a r e .
- Bună se a r a , Pavel Pavlovi ci !
- Bună, răspuns.e el fără să se uit·e la mine. Ei, bl es-
temato !
Lăsă găleata în pîrîu şi î n cep u să mişte iarb a cu
amîndouă mîinile .
- A s c ăp at ! Atît de simpatică şi a scăp at !
Ap oi îşi ridi că c apul şi se uită la m i n e :
Ah , dumne ata erai !
- Da, eu.
- Ce-ţi m a i fac sist·emele e l e c t r o n i c e de p r o g r a m a r e ?
- Au intrat în producţia de seri e .
Seri o s ? P ă c a t !
- Dar, Pavel P avlovi ci, asta ar trebui să vă bu cur e !
- Rămîne de văzut. Ah , ui t e- o , uite�o !
Se lăsă repede pe vine şi prinse o bro as·c ă v e rde,
mare.
Mă uîtai în găleată ş i văzui că era pl i n ă pînă l a o
treime cu aceste li gh i o a n e de b a l tă îngră ş at e cu larve
de musculiţ·e . ·

- Pentru exp�rienţe ?
- Da. Minunată fiinţă b r o as c a, spus e visăt o r L e o -
nozov. Ar tr-ebui s ă i s e ridice şi ei un m on u m e n t , c u m
i s - a ridicat şi ci in elu i l u i I v an Petrovici P a vl o v .
- De c e ?
- Amintiţi-vă c ă broasca i-a aj utat p e G alvani şi pe
V o l t a să descopere electri c itate a ! Şi - într·e noi f i e
vorba - fără ele ctricitate n-ar fi fost p o s ibile t o ate s i s ­
temele dumneavoastră de p r o gram are ! N - a r fi exi stat
t o ată a u t o m at i c a electronică. Dar mă î n c u met să preci­
zez : broas c a ne mai re z ervă încă surprize .
Rup se cîteva smo curi de iarb ă ş i le a ş e z ă în gă le a t ă
pentru ca bro aştele să nu p o ată sări afară . Ap oi, gem înd
şi poticnindu-se, ieşi la mal .
- Permiteţi -mi să duc eu aceste vestite animale că­
rora omenire a le dat o re a z ă atît de mult , îi p r o p u s e i , p e
un ton uşor ironic, luîn du-i găle ata din m î n ă .
Am mers un timp p ri n p o i a n a umedă fără să s c o atem
o vorbă, g oni nd ţ î n ţa r ii din j u r u l no stru. S o arele cobo­
rîse pînă . la linia p ădu r i i oe se z ă r e a în depărtare . De­
asupra :ri�astră zbură un elicopter, c are s pe ri e un cird

15
 de păsări de baltă. Ele se r o t i ră puţin p e s t e cuiburile
·

lor, apoi se asc unseră di.n nou în i arbă.

- Pri vi ţi c e frumuseţe ! Cît de minunată es te totuşi
natura ! spuse profesorul privind iri j ur şi răsu.f lînd
ad înc.
- D a . Probabil că este deosebit de bine să fH pic­
tor sau compozitor . Ei simt mai puternic şi mai p rofund
natura.
- Pictorii Şi compoz i torii ? ! b o mb ăni e l . Dar ce pot
ei ? Aud sunete ? Văd culori ? Obs ervă fo rme ? N u ,
dragul meu, savanţii simt mai bogat · natura, mai profund
şi într-un înţele s mai larg. Pentru un p i c t o r ţînţarul nu
este · decît ţ înţar. Pe pînză el îl reprezintă în cel m ai
bun caz printr-un punct negru s au nu-l reprezintă de
loc. Un compozitor p o ate scrie "Zborul cărăbuşului " ,
fără să-i treacă prin minte că ţînţarul este o " m aşină "
de o mie de ori m ai " automatizată " decît elicopterul care
a zburat " acum deasupra no astră. Noi , de pildă, păşi:m
acum pe i arb ă şi cu fie care fir călcat d e piciorul nostru
distrugem o adevărată fabric ă de fotosinteză ; şi nu o
fabri că o ar e c are, ci una despre c are nu putem decît
vis a. Iată : dumn eav o a stră n ăzuiţi s ă creaţi un "creier
electroni c " , i ar acest creier a şi fost creat de natură c u
milioane de ani în urmă. El există în fiecare fiinţă vie.
Şi to ate acestea le pot s imţi numai savanţii.
� Dar ce folos avem noi din faptul că simţim acest
lu cru ? repli cai eu. Pe pictor îl interesează una, iar pe
noi alta. In asta constă toată diferenţa.
- Folos ?
Se opri şi-şi ridică spre m ine privirea şireată a och1-
l o r săi negri şi sev·eri. Apoi adăugă :
- Vom avea şi fol o as e . Mă tem că în curînd va tre­
bu i să înlo c uiţi sistemele dumneavoastră electronice c u
ceva mult mai i nteres ant ş i mai rentabil.
Vr înd s ă-mi exprim protestul într-un mod vehement,
puse i pe pămînt g ăl e a t a cu bro aşte, cînd deodată, din
pădure a de care ne ap r op i as e m se auzi un glas · de
,

femeie.
- Pal Palîci ! P al Pal î c i ! A fugit, p rindeţi-o !
V ăz ui o fată înaltă, îmb r ă c ată î n tr-un halat alb ş i
care v e n e a fugind spr·e noi.
- Du;m neata, Ina ? Ce s-a întîmpl at � strigă alarmat
·

profesoru l .
 A fugit Mirza ! Uitaţi-o 1
Mi rza ? Ah ! Cine i-a dat d rumuJ ?
· Nu ştlu . . . Aha:, te-am ;prins !
F-ata prinse în b ra'ţe un ghem păros, care săre a dt
putea, şi-1 strînse cu putere. Căţeluşa lătra supărată.
L e o n o z ov se apropie în fugă de fată şi-i luă animalul din
b raţe .
- Ce s-a întîmplat ? î ntrebă el abi a trăgîndu-şi ră­
sufl a r e a .
- Vedeti do ar, răspuns·e I n a apr o ape plîngînd. Nu
ne m ai l asă să lucrăm deoar·ece veşni c s ar siguranţei�
a u t om a t e şi s c o t din fun c ţiune ins t alaţia. Iar firele. .. .
vai . .. t o a t e s - au încurcat !
- O f , j avră ! exclamă Leon o z o v , bătînd uşor pe
spate c ă ţ e a u a cea lăţoasă. Mir za, speriată de încurc ătu•
rile pe care le p r o v o c a s e , schel ălăia, îşi miş c a într...o
p a r te şi alta c apul şi-şi deschide a b o tul, î n c e rcînd să-1
muşt e p e s av ant de mînă.
- S ă m e rgem mai repede, Ina ! I a găleata !
Fata îl urmă grăbită pe profesor.
In întun ericul c a re s e lăsase o b s ervai c ă p e c o rpul
c îinelui erau prinse diferite cutiuţe şi plă cuţe .
Ei dispă rură ap o i în pădur·e, iar eu răm ă sei singw:
în poiană.

III

" S ă le înlo·cuiţi cu c e v a mult mai inter·es ant. . . " -­

îmi răsuna încă în ure chi pe cînd, lu ng i t în pat, îmi

a m i nt ii de convorbirea avută cu Leonozov. Mă simţeam
j ignit. Cum poate el, un savant, să nu aprecieze aş a cum
se cuvine un s i stem perfect de p r ogramare, cu o capaci­
tate de peste un bilion de unităţi binare * . P entru rea­
li z ar e a a c estui s i s t e m lucrase timp de doi ani, s ub c on-

* Un itatea binară nu mită şi bit este o unitate de măsură a can­

t i tăţ i i de informaţie. Cantitatea de informaţie este cu atît mai mare
cu cît incertitudinea eliminată prin informaţia primită este mai
mare. Astfel, dacă se produce un eve n iment din tr-ei probabile, can­
t it a t e a de informati e este mai mică dec·ît î n cazul cînd se pro duce
un e v eni ment din o sută de evenimente posibile. Unitatea se nu­
meşte "binară " , deoarece de obice i se lucrează pe principiul "da"
sau , .nu " , fiind aşadar vorb a de două evenimente (n.r.).

17
ducerea mea, un c o l e ctiv fo rmat din 12 o am e n i . Iar
acest om d o r e a s ă - i tid Î c.e un monument bwaştei, în
schimb v o i a să înlo cui asc ă · sist emul el e ctronic cu cine
ştie ce ! Cum era cu putinţă o as e m en e a e n o rmitate ?
Imi era ciudă pe mine în sumi că nu fus e sem în stare
să-i rip o stez lui Le onozov a ş a cum ar fi trebu i t .
" Cine o f i a c e astă I n a c ar e ale r g a dup ă căţea ? " -
gîndii destul de i ri t a t , aducî ndu-mi aminte de s c e n a din
:ROiană. " Vreo l aho rantă, p r obab i l , vre o studentă în me­
dicină, vreun biolog. Fac exp.eri ent·e cu anim ale şi se
asi gură p e nt ru a nu ştiu cita m i l i o an a oară că şi acest e a
au inimă, stomac, plăm î n i . . . "
După-m a s ă , ne răbdător să am o d i s c u ţi e cu p rofe­
s o rul, am t r e c ut prin p o i an ă ş i m - a m îndreptat spre
l o cul unde mă despărţi sem c u o z i î n ainte d e L e on o z o v .
" D a c ă-1 întîln e s c a c u m î i spun tot ce gînd e s c " -
mă h otărîi în timp ce intram în p ă dure a de p i n i . E r a m
f e r m decis să-mi s u s ţ i n p u n c t u l de v e d e r e .
D e o d ată m ă p omenii î n faţa unu i gard î n a l t ; pomii
p e o căr a re care me rge a de- a lungul s ă u . In c u r î nd vă­
zui o p o artă pe c ar e er a atîrnată o firmă de sti cl ă :
"Academi a de şti inţe a U.R . S . S . L a b o r a t o rul de r e gl ă r i
biologi ce " .
"Va s ă z i c ă cu asta s e ocupă ! " - gîndi i şi încercai
clanţa. Po arta e r a închi s ă . Am b ătut mult timp fără
s ă-mi răspundă nimeni. Din tufiş s ă ri o căţeluşă alb ă,
care începu să latre.
- E i , B elk a , Jucika, sau cum t e - o fi chemînd , fii
cumint e ! c ăutai s - o p otole s c , c ontinuînd s ă bat.
Căţeluşa .se apr o p i e ş i începu s ă mîrîie furi o a s ă . Ob­
s ervai că la z g a r d a ei strf'1 l u c e a o cutiuţă metalic ă .
" P rob ab i l c ă t o ţ i c î i n i i d e a i c i ale arg ă cu o reze r v ă
personală d e vitamine ! " - - r e·fl ectai i r oni c .
In c e l e din u r m ă , d i n spatele p omil or , a p ăru o femeie
îmb r ă c at ă într-o salopetă.
- Pe c i n e căutaţi ?
- Pe p r o f e s orul Leonoz o v .
- In ce p r oblemă ?
- Sîntem cunoştinţe. Tr ebui·e să c on t i nu i o discuţie
pe c are am în ceput-o i e r i .
- Int raţi.
·
o Femei � s e apl e c ă spre căţel u ş ă şi-i spus e :
 -- Termină, Kumok, e om bun.
Mîngîie c ă ţ el u ş a ş i a c e a s t a tăcu.
- Intraţi , repetă femeia.
- Dar e încuiată p o a r ta !
- Acum e d e s c h is ă , z îmbi ea, continuînd să mîn-
gîie c ă ţ e l u ş a .
- D ar n- aţi descuiat-o ! făcui eu mirat.
- Vă repet, intraţi. P o a r t a e de s c u i a t ă .
Ca s ă - i dovedesc femeii c ă n-are d r e p t a te , împinsei
din t o a te p u t erile p o arta. Eram gata s ă cad, d e o a rece se
desch i s e f o a rt e u ş o r .
- S înteţi automatiz aţi . . . , l:: olb o r o s i i î n c u r c a t.
- Peste tot vă. v e ţ i î n t î l n i l a n o i cu autom atiz are a .
Mergeţi d r ep t înainte p e c ă. r ar e spre p a v i l i onul a c e l a
alb . P avel Pavl ovici este a c ol o , l a c e ntr al a ele ctri c ă .
I n t r - a d e v ă r , L e on o z o v e r a acol o , î n c o nj u r at de c î ţiva
c ol ab o r atori, lîngă un t ran s fo rmator d e î naltă t e ns i u n e
şi d ăd e a nişte expli c aţii.
- Indi ferent d a c ă sînt s a u n u s î n t s emnale de re­
g l a r e , tran sformatoru l t r e b u i e să se b l o cheze în c az de
s upras arcină .
- Am hotărît î n s ă că nu v o m mai introduce nic ăieri
automatiz are î n afară de . . .
- D a , da, d a , s p use Leonozov î nt r e ru p î n d p e u n
bărhat î n a lt şi sl a b . Cînd sp u n b l o c are, a s t a n u înseamnă
d e l oc că trebuie să în ţ eleg eţ i un releu electrom a g netic
sau electri c . Puteţ i s ă f o l o s i ţi un pom, de p i l d ă pinul
ăsta , sp u s e el, a r ă t î nd î n s p r e un p o m i ş o r tînăr. Sistemul
de reglare a c edăr i i umidităţii într-o ramură oare care
ar putea fi r e gul a to rul intensităţii curentului .
- S i s temul de r e g l ar e a cedării u m i d i t ă ţi i este î n
l egătură cu Mirz a, p r o t e s t ă o fată . In afară de a s t a , ce­
d a r e a umidităţii plantelo r s e r e g l e a z ă p r i n s e m n al e con­
tinue, nu p ri n i m p u l s u ri !
- Ei şi ? R e g l a r e a i n t e n s it ă ţ i i curen t u l u i s-ar putea
realiza printr-un s i s tem i n d e p e n d e n t , iar î n c e e a c e pri­
v e ş t e c o ntinuitat e a regl ări i , a s ta . . .
P r i v i r e a lui c ă zu deodată asupra m e a .
Ah, iar dumne ata , tinere !
- Bună ziua, zîmbii eu.
- A i ,. v e n i t să te i nte r e s e z i de
__ necazurile no astre t.
o � C are nec azuri ?

ICJ
 - T ovarăş i , zise Leonozov, adresîndu-se €olabo r a -­
torilor c are ş e d e a u în jurul său , faceţi cunoştinţă : este
un tînăr inginer p r o i e c t ant de sisteme electronice de
programare.
Toţi . se înt o ars,e ră s p r e mine. Mă simţii intimidat,
prob abil pentru că nu în ţ e l e s es e m d e s p r e ce v o rbi seră,
deşi , desigur, fi-e care cuv ţnt auzit îmi era clar.
- Maşinile dumn e avo astră a u un av antaj : nu fug ,
mi se adre s ii z î mb in d o fat ă , acee aşi Ina pe c a r e o vă­
zusem c u o s e ară înainte.
Toţi r î s e r ă t a r e .
- Dacă e n evoie p ot fi făcute şi s ă alerge, protes­
tai e u .
- Atu n c i fiecare m aşină v a cîntări în loc d.e o t o n ă
trei tone, m ă ironiză Ina.
- Cr e d c ă ştiu d e c e - ai venit să n e vizitezi, o între­
rupse Le onozov. Din păcat e , t i n e r e , t rebuie să plec peste
zece minu te la M o s c o v a şi n- am cînd s ă-ţi ascult pro­
testele. Dar, pentm că veni vorb a , n-ai fos t pre a atent
la conferinţa p entru automatizare. Cît timp v o i fi plecat
l a Academie te las p e seama colab oratorilor mei, să te
lămure a s c ă e i . Eu m ă întorc p e s te vreo două ore şi
atunci o s ă discutăm.
- I n c e s e n s să-1 l ămurim, P avel Pavlovici ?
- V- am spus : e s t e pro i e ctant de sisteme ele ctronice
de p r o gram a r e şi d e reglare .
- Ah a ! Să mergem, spuse Ina schimbînd o pri vir e
cu el.
Ea se apr6>pie d e mi n e şi mă luă de br aţ.
- Inocika, dup ă ce \ermini mi-I transmiţi mie ! ne
strigă un tînăr înalt, îmbrăcat în costum de ten i s .
- Şi, desigur, pe urmă mie ! m ai spus e cineva.
- Azi veţi ave a o zi amară ! rise lna.
- D e ce ?
- Veţi v e dea lu cruri noi ş.i p o ate că vă vor pasion a
intr-atît înc î t veti dori să v ă s chimb aţi specialitatea.
- P î n ă acum n-am avut nici un m o\iv s ă mă indoiesc
că mi-am ales bine drumul î n viaţă.
- Pe- aici, vă rog, mă întrerupse ea, arătînd spre o
mare uşă _ de sticlă prin c a r e se intra într-o clă.tlire ase­
mănătoa.r� u nui p avilion t>bi şnuit d.e expoziţie.
 IV

- Uitaţi-v ă , s·pu s e 1na, arătîndu�mi un potenţi o me­

t r u e l e c tr o n i c o b i ş n u i t .
Peni ţa ap ar atul u i .trăge a î nc e t pe h î rtie o · lini-e sub­
lire, r oşie . Lîngă potenţi ometru e ra un ghiveci în care
creştea un pui e t de mesteacăn verde. In tulpin a mes­
t e a cănului erau intro duşi electrozi în fo rmă de ac. Unul
dintr-e ele ctrozi era băgat în pămînt.
- Ce-i asta ?
- Măsurăm concentraţia i onilor de hidrogen î n t r - o
p l antă v i e .
- Ei şi ?

- E ste întotde aun a c onstan tă şi egală cu 7 , 2 .

- Aşa ? Şi d e ce vă inte r e s e a z ă ?
- Meste acănul r egle ază c oneentraţia i o ni l o r de hi-
dwgen ·i ndepen dent de c ondiţiil e mediului exteri o r .
- - Asta ş t i e o r i c e elev, spu s e i eu.
a c e astă c aracteristică
- D ar n i c i dumn eata n u ş t i i c ă
p o ate fi folosită p entru r e g l a r e a auto m a tă a
concentra­
tiei unei substanţe o arecare, de e x e m plu a uneia dintr-o
b a i e chimi că, menţinîndu-i conc entraţia în limitele ne­
c es ar·e .
Nu mă aşteptam la o asemenea î n to r s ă t u r ă a dis­
cuţiei !
- Inter e s ant . Expli c aţi-mi, vă rog, cum regle ază po­
mul concentr aţi a substanţ e i din b ai e .
I n a d e s e n ă pe o f o aie de hîrtie schema s t r u c turii c e ­
l u l a r e a plantei şi înc epu să-mi explice amănunţit. For­
mul e c him i c e ale substanţ e l o r care Intră în c o aj ă , în
miez şi în p r otopl asmă, diferite e cuaţii . . .
N u m ă p r e a descurcam î n pr o c e s e l e chimice care au
l o c în pl ante : îmi dădeam î n s ă vag s e ama că am î n faţă
un număr uriaş de l egături în ambele s ensuri, pozitive
şi. n e g ati v e , c are urmăre au cu toate a c e l aşi obie ctiv. Cel
m a i mic dezechilibru prov o c a .automat o r e a c ţ i e ce du­
c e a la anul area acestui dez e chilibru.
- Înţelegeţi, t o at e reacţiile chimice din o r g anism
d ep i n d de nişte p otenţiale el ectri c e , care p ot fi uşor
" s c o a s e " ...:.Şi, invers, a cţ i une a mediului exteri or p oate fi
transpusă într - un p o tenţi al electric şi "introdusă n în

21
p l ant ă Iată deci c um ajungem să avem acest labi ri n t
.
·

de conduct o are . . .
.
Fata lu ă în mînă un m ă nu n c h i de c o n d u c t oar e dife r i t
colorat e , c a r e p o rn e a u d in t ul p i n a p oin i ş o ru l u i Unii din­
.

tre e i intrau într-o cutie , alţii într-un b orcan de sticlă.

M e s t e a c ă n ul e r a conectat l a un dispozitiv chimic, î n care
s e vedea un li chid c e circula p rin d o u ă s e rp e n t i n e .
- In instalaţi a n o a s t r ă experiment ală se reglează
c oncentraţia u n e i s o l uţ i i de sare o b i şnui t ă de bucătări e .
Dacă re d uc em c o ncentraţ.i a a c e s teia prin adăug a r e d e
apă, planta trimite imediat u n sem n al l a releul c a r e
c o n e c t e a z ă sursa de c onc e n tr at de s a r e .
M a i d e p a r t e , explicaţiile n u m a i e r a u n e c e s a r e . In­
tel ese s e m totul. Pe s c u r t s e po ate s p un e c ă planta e r a
fo l o si tă c a m e c a n i s m d e reglare !
Imi imaginam cît de c o mp l i c at ă ar fi f o st s chem a
electrică ne cesară r eg l ă r i i au t o m a t e a concentraţ i e i sării
d i n baia chimică. I a r aici totul e r a re alizat d e un m e s ­
teacăn obişnuit !
- Se p o at e lua, p r o b a b i l , ori c e altă p l antă în l o c de
meste a c ă n , cum ar fi urzica s au m a� ă r e a ! spus e i e u .
- D es i gur .
Mă gîndeam la p oi a n a din faţa v i l e i mele, la p ă d u r e a
care î n c o n j u r a acest laborator , la p o m i i , tufişuri l e , flo­
rile şi iarb a , mă gîn dea m la toate f l or il e şi c î mp i i l e d e
p e globul pămîntesc. Peste tot, · o r i u n d e î ţ i î ntor c i privi­
r e a , cresc d e a gata . , sisteme de r e gl a re , care pot fi ati t
- "

de utile omului în rezo lvar e a mul t o r p r o b l e m e teh n i c e .

- Am l u a t un mesteacăn, îmi exp lic ă fata, p e n t r u

că este un pom cu o durată de viaţă lung ă , astfel î n c î t
reglarea se p o at e e f e ct ua mulţi an i f ă r ă întrerup e r e . Şi
tot u şi , pl anta a c e asta, deşi p r o m i ţ ăt o ar e din ac est punct
de ved e r e , îşi î n d eplineşte bine f u n c ţ i il e numai acolo
unde se r e g l e a ză procese care d e curg lent. Alta este si­
tuaţia c u animal ele.
Mă i n d re pt a m gî n ditor spre ieşi r e a din laborator.
- Iată încă o . . scamatorie. Priviţi acest g a lv a n o ­
.

me t r u.
In timp c e e u mă uita m l a a c u l indicator al ap aratu­
lui, î n s o ţ i t o a r e a mea mîngîie de c î t ev a ori frunz uliţele
unei plante. Acul devie mult.
0 - Asta ce m a i e ?
 O frunză verde obişnuită folosită ca element foto­
e l e c tric. Cît costă o rezistenţă fotoelec trică ?
. - N . . . nu ş ti u , vreo cincizeci de kop e i ci . . .
- D a r o frunzuliţă de urzică ? · sp u s e fata zîmbind.
O r i c i n e şti e , d e s igur, că o frunz ă verde t r ă i e şt e toc­
mai p e ntru că lum i n a p r o v o a c ă în e a nişte r e a c ţi i chi­
m i c e complexe. A c e ste reacţii s î n t traduse în l i mb a po­
tenţialel o r e l e ctri c e . Frunza de urz i c ă es te d e ci un
el em e nt fotoele ctr i c !
Era evident că a c e astă c o m p a raţie nu era în favoa­
rea e l e c t r o n i c i i .
C e e a ce am v ă z u t după a c e e a a fos t p u r şi simplu
u l u i t o r . Mi s e părea c f1 nimerisem î ntr-o lume de basm,
în care e l e m ente le f o t o e l e c trice c r e ş t e a u în răzoare,
t e rmometrele s e n s i b i l e e r au cultiv a te în ghi v e c e , iar
h i g r ometrele atîrnau de c r ă ci l e c opac i l o r . Mi s-a arătat
c hi a r un frumos tuf i ş , cu nişte fl o r i ce le r o ş i i , cu o denu­
"
mire l u n g ă în li m b a l a tină ş i care " s imţea conţinutul de
oxid d e c a r b o n din a e r cu o p r e c izie de m i i m e de pro ­
cent. O altă p l ant ă e r a a t î t d e s e n s ibilă la ionii de fier
din s o l , î n c î t , după cum remar c ă lna, fuse s e l u at ă. ca
"utilaj " în to a t e l ab o r ato arele anal iti c e moderne.
lncă nu-mi revenisem d i n primele i m pre sii cînd, după
ce . trecurdm printr-o mare l i v a dă de p o m i fru ctiferi, l n 'J
mă c o nduse l a o a l t ă t:lădire şi mă p r e d e t e tînărului
î m b r ă c a t în c o s tum de tenis.
- E r îndul tău, Kolea ! i s e adresă e a şi p l e c ă.
Stiiteam în faţ a t î nărul u i , care îmi z î mb e a foa rte
amab i l , şi prive am nedumerit împrej ur. Pomi, flori, iarbă,
to ate c î t e m ă î n c o n j urau c ăp ă t a s eră p entru mine un sens
cu totul n o u .
- Constat că I n a v - a cam ameţit, glumi t înă rul , sesi­
zind zăpăceala mea.
- D a c ă ş i dumneata î. m i v e i a r ă ta ceva asemănător . . .
- Nu , la mine e alt c ev a , s a u m a i e x a c t e s t e conti-
nuarea a c e e a ce aţi şi văzut.
Primul l u c ru p e c a r e mi l - a arătat a fos t o albină
obişnui t ă . S tăte a într-o eprubetă de sticlă, din care ie­
ş ea u două fire subţiri, ab i a v i z ib i l e , cone c t a t e l a un o s ­
cil ograf.
Nikolai lăsă storurile de la ferestrele laboratorului şi
totul se .cufun dă î n întune r i c . P e ecranul o s c i l o grafului
s trăluc_e a un p u n c t verde, luminos.

23
 - Voi conecta a c um o sursă de raze ult r aviolete.
S e auzi b î z î itul u n u i transformator ş i , brusc, punctul
verde de p e e cr an ul oscilogr afului înc epu să s e de­
plasez e .
- Faceţi reglaj ul ?
- Nu. O chii albinei sînt foarte sensib il i la razele
ultraviolete . Ei îndeplinesc acum rolul unui element fo­
toelectric pentru zona de raze ultrascurte a spe ctrul u i .
- C î t de departe m e r g e p r e c i z i a albinei, adică a . . .
acestui element fotoelectric ?
- Pînă l a 1 1 0 milimicroni.
Imi aminteam c î t de difi cil se re alizează u n eleme n t
fotoelectric cu o sensibilitate spectrală atît de m a r e .
S î n t necesare mat e riale speciale, s t i c l ă d e cuarţ şi multe
altele.
- O chii acestui aparat viu, conti nuă el, arătîndu-mi
un gînda c uriaş, pot fi folo siţi p entru detectare a undelor
lungi , ale razelor infraroşii, p'în ă la 1 00 de m i c roni .
- Cum ? ! exclamai eu, h o l b î ndu -mă l a insectă. A s t n
este prea de tot !
- Tînărul conectă gîndacul la o s c i l o graf şi z i s e :
- Voi apropi a de el mîn a m e a . Gîndacul sesizează
iradier e a eL
Nikolai începu să-şi m i ş t e p rin întuneric mîna în
faţa eprubetei, iar punctul d e pe o s cil ograf se d eplasa,
urmărind parcă mişcarea mîinii lui .
Mi s -au făcut demonstraţii a n a l o g e cu lilieci folo­
si ţi ca disp ozitive p e n t r u dete ctarea ultrasunetelor şi c u
o lăcustă obişnuită, care s - a dovedit a fi mai s ensibilă
decît cel mai p r e c i s seismograf din lume .
- Natura a c r e at lum e a v i e , înzestrînd-o cu o gamă
uriaşă de organe de simţire. ln fm1d, dacă vrem să des­
coperim , s ă măsurăm sau chia r să vedem ceva, ne pu­
tem sati sface ace astă dorinţă alegînd un indi cator viu,
îmi expl i c ă noul meu ghid . Nu cuno aştem încă t o ate as­
pectele a·cestei d e s c operiri , însă vi abilitate a o rgan·i sme­
lor este îns oţită d e semnale ele ctri c e , care, atun ci cînd
vor fi eliberate , vor putea fi utilizate . Dat orită acestui
fapt, în faţa omului s e deschid p o sibilităţi nelimit ate de
a cuno aşte , de a apr ofunda şi m ai muH n atma. Vt�m pu­
tea vedea lumea aşa cum o văd albina , liliacul, cobaiul,
leop ar�u ( p {! ştele ...
_
 - O vom simţi c a arţarul, s a l c îmul, liliacul . . . , c on­
tinuai eu.
- Exact. S emnalele el e c t r i c e î n a c e s t e sisteme v ii
de reglare reprezintă c analul prin care mintea cercetă­
torului va p ătrunde - dacă ne putem astfel exp ri m a __.
în sufletul naturii, a tot ce este viu .

. . . I mbrăcîndu-şi halatul alb, Leon o z o v spuse cu voce

tarc :
- Atunci cînd un mîncău înful e c ă l a restaurant
creier p ane , el nu b ănuieşte c ă distruge " cele mai p e r­
fecte maşini el ectronice " . Mă înţeleget.i ?
Eram dezorientat. Acum p arcă î n ţele g e am . . .
- Ce face c r eierul unui animal, chiar al c e lui mai
primitiv ? El primeşte informaţii din lumea exterioară şi
interi o ară, le tran sformă şi dă n aştere unei alte infor­
maţii , pentru ca să-şi diri j e z e complet c o m p o rtarea . Un
cobai obişnuit face ace.st lucru m ai bine d e c î t cea mai
pe rfe cţion ată m aşină e l e c tronică. Se pune problema : c e
n e împiedică s ă folosim î n acest s c op aparate gata con-
fecţionate de natură ? Ce, vă în tr eb eu ? ;
- Probabil că e dificil să separi creierul , să··l f a c i
s ă trăi ască î n afara organismului , spusei eu .
- Ca-r a-ghi o s - l î - curi ! e xclamă s a c adat Pavel Pav­
lovi c i . Capul profesorului Dowell a fost n e c e s ar doar
unui roman fantasti c . "' Nu este de l o c nevoie să des­
prindem capul de animalul viu. L asă-1 s ă rămînă la locul
său, ba mai mult : nu sînt sigur că, r e uş i nd să i zo l ăm cre•
ierul de re stul c orpului şi să-1 menţinem în stare v i e ,
l-am putea face s ă funcţioneze n o rlilal .
- De ce ?
- Este n e c e sar ă o c onectare în p aralel - c u m spun
electri cienii - la si stemul nervos al animalului . Avem
nevoie de c ontacte de intrare p entru informaţiile care
ajung în interior şi de cont acte de i e ş ir e pentru cele
care vin in afară , şi nimic altceva. De cele mai multe
ori, nici nu este uecesar să preparăm animalul. La s upra­
faţa corpului său există destul de mulţi receptori. lţi

0 * Este vorb a despre eunoscutul roman al lui A. Beleaev (n. r.).

25
aminteşti de m î n a m e c an i c ă de l a c onferin ţ ă ? E a era di­
rij ată prin curenţi b i o e l e c tr i c i de o p e ratorul care şedea
unde v a , în afara s ă lii . Pe asta s e b azează p r o tezarea
electronică. Semnalele electri c e ale extremităţilor ner­
vil o r di r ij e ază mo delele mecanice ale m î i n i l o r s au ale
p i c i o arelor omul u i . Aces t p rincipiu p o ate fi folo sit ş i î n
c azul n o s t r u .
Am mers ap oi î n atelie rul automatiz at al institutul u i .
Am văzu t a c i în faţa maşinilor-unelte aş chi e t o are n işte
b o r c ane m a r i . In f i e c a re b orcan e r a c î t e o bros cuţă. Ele
nu a c ordau p a r c ă nici o imp ort anţă f irel o r electrice îm­
plîntate în diferite puncte a l e c o rpului lor, ci se uitau
curi o as e l a n o i , cu o chii lor bulbucaţi, fără s ă bănuia_scă
că sînt fo l o site p entru o adevărată m i nu n e ştiin ţi fic ă .
- Ten s ometre electrice, care măsoară dimensiunile
g e o m etri c e ale piesei d e prelucrat, sînt c o n e c t ate l a
fibrele s i s temului n e r v o s aut onom, c e dirij e az ă tubul
digestiv al anim alului . Semnalele s î nt e chilibrate în a ş a
fel î n c î t o ri c e abatere î n p re luc r a rea piesei p r o v o a c ă
în s i s t emul n e r v o s central al b ro s cuţei impulsuri d e răs­
puns , c ar e pu n în m i ş c are m e c anismele de c o r e cţie ale
m a şi n i i - unelt e . Un aseme n e a s i stem d e d i rij are nu c o stă
a b s o l u t nimic. Trebuie d o ar să ştii unde s ă t r ansmiţi
semnalele b i o e l e ctrice ş i l a c are fibre nerv o a s e s ă co­
nectezi tensometre e l e c t r i c e .
L e o n o z o v p orni maşina şi cuţitul începu s ă t a i e o
p i e s ă metali c ă de o formă compli c ată. Motorul deplasa
cuţitul cînd spre stînga, c înd spre dreapta, menţinîn­
du-se strict dup ă liniile z gî r i ate p e s up r af a ţ a plăcuţei
de fi e r .
Profe s o rul ap a s ti p entru un moment cu d e getul axul
motorul u i , c ar e s e învîrtea repede , şi b r o s cuţa î n c e p u
brusc să o ră c ă i e .
- V e d e ţ i ! Tensometrele i - au s e m n a l a t c ă c e v a n u
e î n regul ă ş i b r o scuţ a a r e a c ţ i o n a t ene r g i c . Ea a î nre­
gistrat ac e st d e r anj ament c a şi c î n d a c e s t a s - ar fi
petrecut în o r g anismul ei.
Cuţitul alun e c ă lin şi reveni l a p oziţia i ni ţ. i al ă . Era
o adevărată m i nune tehni c ă . Era o ar e tehnică ?
Un m are s a v ant fiz i c i an spunea o d ată că s ecolul vii­
tor va fi s e c o lul b i o l o g i e i . Aci î n c e p e oare ? B r o s cuţa
"incl u s ă ".:- în an s a mb lul maşinii, cob aiul regulator al
temp e r aturii term o s t atului . . . D ar animalele sup e rio a r e ? !

26
-J\.J_
Sistemele lor n e rv o a s e , cu o o rgani z a r e superioară, pot
exe cuta, probabi l , cele mai precise ftmcţii de c o n du c e re
automată. P r ob a b i l că r e g l a r e a b i o l ogică v a deschide
perspective şi p o s ibilităţi inimaginabile . ln loc să co n··
struieşti a p a ra t e ele ctronice comp l i c a t e , v a fi sufi cient
să te adresez i o r g ani s m e l o r vii p e c ar e ni l e oferă n a ­
tura. Priveam fermecat bros cuţa c e a v e r d e şi m ă gîn­
deam că în acea cli p ă s e fo lo s e ş t e o p a r t e cu t o t u l n e ­
î n sem n a t ă din si s t e mu l ei nervo s . U n ci r c u i t s au un bloc
infinit d e mic , iar e a are mii de asemenea c i r c u i te sau
blo curi, şi f i e c ar e dis p u n e de po sibilităţi p o t e nţ i a le l a c a r e
..
ele ctroniştii de azi nici nu p o t v i s a .
To ate f i inţ e l e vii de pe p ăm î n t d i s p un de " sisteme el �
regl a r e" , d a r cît de pu ţ i ne lucruri ş t i m no i desp r e ele !
Categoric , multe . dintre el e au c a l i t ă ţ i necuno s c u t e n o u i:l. ,
de o s e n s i b ilitate fantastică, c u o v i t e z ă ul u i t o a re d e
r e a c ţ i e la e x c i taţ ii Ş i to ate a c e s t ea p o t f i folosite com­
.

pl e t gratuit î n automatizarea p r o c e s elor de p r od u c ţ ie !

Leonozov stătea l îngă mine şi-mi u r m ă r e a atent ex­
p r esia feţei. î n ţ e l e g e a c ă explicaţiile nu mai erau n e ce­
s are Totul e r a deo sebit d e sim p lu ; dar cît a tr eb u i t s ă
.

progreseze ş ti inţa p entru c a s ă ajungă l a t o at e a c e s t e a !

Deodată, în atel ier se s t i n s e lumina. In ac e l aşi tim p
se auzi d e afară u n t r a sne t puternic. Apoi se făcu linişte ,
o linişte î n t re r u p t ă numai de orăcăitul z g o m o t o s al
broaşt e l o r . Leonozov mă luă de braţ şi, fără s ă spună
ni ci un cuvînt, mă tras e s pr e ieşire.
Ne r epezi r ăm î n g r ădina cufun dată în întuneric şi,
d u p ă ce mă î m p i e di c a i de un b o l ovan, o p o rn i r ă m gră­
biţi înai n t e .
- Ce S " a î n t î mpl at ? î l î ri t r e b a i
.

- O adevărată n e r u şi n a r e ! Prob abil că i a r a fugit

Mirza !
- Cîinele ?
- D a.
- Ei şi ?
- Ea e st e c e a care dirij e ază s i stemul no stru ener-
getic.
- Căţe aua ?
- Dacă b roscuţa p o ate c onduce o m aşină-unealtă, de
c e n-ar pute a un cîine s ă condu c ă alimentarea cu ener­
gie el e c tr ică a l aboratoarelor şi a a tel i e r ul u i no stru de
încercări ?

27
 - Probabil că p o at e , dar, vedeţi . . .
D esfăcui b r a ţe le î n l ă turi , arătînd parcă întunericul
care ne î n c onj ura.
- Inseamnă că a fugit. La fel c a ieri . . .
Printre p o m i s e i v i o siluetă în alb , care mergea gră-
bită î n a c e e aşi direcţie cu n o i .
- In a ?
- D a , eu sînt, Pavel P avl ovici.
- V-am c e rut do a r s- o le gaţ i pe Mirz a ! strigă supă-
rat Leonozov,
- Am legat-o . . .
- D <.tr c e e atunci ?
- Nu ş ti u , bolborosi nedesluşit fata.
In c e le din urmă aj unserăm într-o g răd in iţă împre j ­
muită cu un gard înalt de lemn.
- Mirza, Mirza ! strigă Leonozov .
Frunzele p omişori l o r fo.şniră şi imediat ap ă ru căţe­
luşa c e a albă d e ieri, sărind vesel ă în j urul nostru.
- Vedeţi, e l a l o cul ei ! spuse Ina.
- Curios l u c r u . Nu mai înţeleg nimic . Ai c u mv a o
l anternă ?
Fata aprinse lanterna şi grădiniţa se lumi n ă puternic.
- C e - ai făcut, Mirz a ? o mîngîie profe s o rul, aple­
cîndu-se sp re ea. ·

Căţelu ş a d ă d e a din c o ad ă ; d e o d ată sări şi al e rgă

brusc î ntr-o p arte .
Profesorul, lna şi cu mi n e o pornirăm î n urma e i .
D u p ă c î t e v a minute, cînd văzurăm cu o chii n oş t ri
c auza a c e s tei întîmplări, rămaserăm lo cului uimiţi.
M i r z a a l e rgă către un pin nu p r e a înalt, îşi lăsă c apul
p e spate şi î n c e p u să mî rîi e furi o asă. Lumina lanternei
alun e c ă p e tulpina p omului şi se opri .
- Vai ! ex c l amă Ina.
Izbucnirăm î n hohote puternice de rîs . In pom e r a
un c o t o i mare, z b î rlit, c are ne p r i v e a cu n i ş t e o ch i verzi,
speriaţi, holbaţi . Un cotoi, ve ş ni c ul duşma n al ne amu­
lui cîinesc !
- lnţelegi ce s - a - nt î m p l at ? ! m ă î n tr e b ă Leonoz ov
p r i ntre hohote de r î s .
- înţeleg ! C o toiul v- a "dereglat " m a ş i n a du mn e a ­
v o astră electronică !
- Ex. a c t . Mirz a şi-a vă zu t " duşmanul " şi s-a înfu riat.
Emoţi i l e i -au depăşit limitele n ormale. In s iste m u l ei
nervos au upărut nişte s em n a le e l e ctrice c are în stare
normală nu există. Şi i at ă rezultatul : i ar au s ărit sig u ­
ranţele l a centrala e l e c t r,!.c ă !
Ap o i cotibnuă s e n o s :
- Nu trebuie să fie lăsate pisicil e a c i . Şi în generdl
n ime n i nu trebuie s ă vin ă în c ontact cu Mirza, acest " a u ­
tomat " cu atîta răspunde r e . Nimeni c ar e ar putea s - o
s c o a t ă d i n starea e i de e chilibru n e rv o s .
Prof e s o ru l mă c o n d us e s p r e p o arta lab o r at orului şi
mă întrebă c u o v o c e blîndă :
- Nu e ş t i supărat pe m m e ?
- Nu, nu prea tare . . .
I n sinea m e a însă mi-am spus c ă n u trebuie s ă se r e ­
nunţe la automatele electroni c e . In orice c a z , şi ele p r e ­
z i n t ă avan taj e s e r i o a s e .
- S î n t con vins că c e rcetările dumne avo as tră prc­
zintă un m a r e inter e s , deşi nu cred c ă fii nţele vii pot î n ··
l o c u i comp l e t pe cele c r e ate artifi cial.
- Eu î n s ă cred, afirmă convins p r ofe s o rul .
- Dar, pentru c ă veni v o rb a, ce rost au cutiuţele
cu care sînt garnisite animalele dumn e a v o a stră ?
- Sînt radioreceptoare şi r adioemiţătoare cu semi­
conduct o are. Semnalele de reglare le transmitem prin
ra d io . D at orită ace stui fapt, :viaţa n o rmil.lă a ani m al u lu i
nu e s t e deranj ată cu nimic .

. . . A c a s ă m-am gindit .mult la cel e văzute în lab ora­

torul lui Leonozov şi m-am h otărît ca a doua zi chiar să
mă duc la bibliotecă şi să văd da c ă nu cumva a mai av u t
şi altcineva i dee a de a u ti l i z a plantele şi ani m ale!� p e n ­
t r u regl area automată. De altfel mă î n d o i a m c ă voi găsi
lucrări d e s p r e o idee atît de năstruşn i c ă .
Trad ucere d e RADU TUDOR
(După revista "Nauka i jizn" nr. 3/1 96 1)
 Di n sc risori l e citito rilor
Deşi s e spune că. numai copiii c i tes c col e cţia "Po­
vestiri ştiinţifico-fantastic e • , to tuşi şi eu, cu toţi cei 28
de ani ai mei, îmi găsesc timp să c itesc , şi încă cu multă
pl ăcere şi cu regularitate broşurile publicate d e dv.
D U H N IC ALE C U
maşinist pentru nwşin i autonudc l a l''aht·ica
de ch ibrituri d i n Brtt i l a , e l ev in cl nsa a Xl-u,
Şcoala medic m . 1 Brăila (sectia sc t·nlli.)

T abloul luminos al viitorului p rezent în p ovestirile

apărute în Colecţie îndeamnă la fapte m ari puse î n
s luj b a progresului omenirii.
Am 1 7 ani şi, în conse cinţă, fac p arte din generaţia
biruitorului 23 August, care reprez intă o amenii zilei de
mîine.
Am început să citesc Cole cţia încă de la primul ei
număr, apărut în 1 955. De atunci ·am îndrăgit- o şi iată
că azi , dup ă şapte ani de la ap ariţia ei, o cites c cu
a c eeaşi plăcere.
Lucrările care au ca subiect zboruri cosm i c e sînt
foarte interesante. Al ături d e " Nebuloasa din Andro­
meda • şi "Cor s erp entis " de 1. Efremov s t au la lo c de
cins te " Paradoxala aventură u , "0 iub ire din anul 4 1 042 " ,
"Coasa lui Cronos " , " Glemra" e t c .
4!t Un remarcabil roman e ste "Prizonierii beznei de fo c "
d e Boris Fradkin, poate unul dintre c e le mai · bune ap ă•
rute pînă acum în Colecţie. A c ţiunea palpitantă, purtată
de-a lungul a şase fascicule (aceasta c o n s ti tui e un nou
succes al redacţiei în publi carea u n o r lucrări de mare
întindere) , te ţine extrem d e încordat şi te fac e să te
.bucuri sau să te întristezi o dată cu eroii. Chipurile
acestora, pute rnic conturate, reflectă imensa lor dragoste
de ştiinţă şi faţă de patrie. fie care căutînd s ă dovedească
prin faptele şi gîndurile lui c ă e comunist, părticică din
minunata ţară a c omuni smului Uniunea S o vietică.
'--'

o VIRGIL lAGĂR
cla.aa a XI-a serată l-iceul "Traian" Tr . ScYerin
 Dragi tovarăşi,

M-am împrie tenit cu Colecţia "P ovestiri ştiinţifico-fan­

tastice " încă din ş c o ala medie. Şi dacă de atunci pînă
acum mi-au scăpat c î teva numere, p e care nu le-am pu­
tut p r o cu r a , asta c onstituie pentru mine o p ărere cl·e rău.
D ar am găsit l e acul : am d e s coperit c î teva anti cari ate
de tinde l e voi p r o cura. Nu ştiu de ce, dar vreau să am
neap ărat întreaga Colecţie.
In l i c eu citeam bro şurile mai mult p entru fantezia în­
drăzneaţă a autorilor povesti rilor ; îmi p l ă cea nespus
visul cre ator al pe rso n aj e l o r , vis cutrem u rător de măreţ,
d e . . . ire alizabi:l , de p r o p o rţii astronom i c e , şi totuşi pornit
· de l a p o s-i bilităţi reale ale omului .
!n împiejurări d e o sebit de grele de muncă şi creaţie
acţionează un om real , un om bine conturat în mint e a
o r i c ărui cititor. A c u m , dup ă m arele C ongres a l P.C.U. S . ,
aş z i c e u n o m care core spunde c o dului moral a l construc­
torilor c omuni smului .
Motivul mai s u s amintit mă determină încă să citesc
şi acum cu aceeaşi pa siune p ovestirile Cole cţiei.
Dar m a i urmăre s c ceva : acum mă preocupă şi limb a
în care sînt scrise p ovestirile (şi mai ales termenii teh­
n i c a - ştiinţifici) . D e o b i c e i , un cuvînt ap are într-o limbă
C Cl ur m are a ap aritiei SUU a d e s c op eririi Obie ctului S aU

fenomenului pe care-I denumeşte. Aici se întîmp l ă

u n e o r i invers : vorbim de obie cte şi fenomene care de
fapt Încă n-au fo st descoperite, dar care trebuie totuşi să
p o arte o d enumire .
Aşa se face că autorii p ovestiril or publi c ate în Co­
l e c ţ .i e sînt ş i inovatori î n domeniul lingvistic.
Şi, din fericire, m aj oritat e a covîrşitoare a termenil or
tehnica-ştiinţifici p e c a re-i foloseşte Colecţia s înt for­
maţi după toate normele limbii noastre sau sînt termeni
c u o valoare şi circulaţie universală.
G H EORG H E U N G UREA N U
filologic nucmcşti
st.tt d c n t anul Il

A m 13 ani şi î nvăţ în clasa a VI I-a B a Ş colii medii

nr. 2 "Fraţii Buze şti " din Craiova.
! n primul rînd ţin să vă mulţumesc p entru sfatul dat,
adică de a citi rev ista " Ve a c n ou " .

31
 Acum am s:i vă împărtăşesc şi dumneavoastră felul
în care am r ăsp în di t p r intre c o l egii mei numerele
Colecţiei " Povestiri ştiinţifice-fantasti ce " .
Anul trecut mergeam l a a nti c a r i a t î mpreună cu c îţiv a
colegi p a s ion a ţ i după r o m ane le ştiinţifice -fantastice.
Atunci eram şi ·em " încep ător " . D e la anti c a ri a t am în­
ceput să cump ăr z ilni c bro şurile Colecţiei. Ardeam de
nerăb darea să le c i t e s c pe toate, dar c o l e g ii mă rugau
să le î mp rumu t ş i lor. In acel moment m- a m gîn dit la
un lucru : d a c ă l e împrumut fasd'culele, fiind atrăgăt o ar e

a t î t după d es e n ele d e p e copertă, c î t şi după c onţinutu l

lor, au să în c eap ă să le cump ere şi ei. După un timp
le-am arătat b r o ş ur i l e pe ca r e le c um p ăr asem . Le-am re­
com an da t şi celorlalţi col egi ai mei s ă cite a s c ă f a s ci­
culele Colecţiei. Cel m ai mult ne-au p lăcut "Nebu l o a s a
d i n An dr ome d a " , "Pasărea de piatră " , " P i s i c a din B as­
kerville " , "0 iubire din anul 4 1 042 " , "Pe u rm e l e zimbru­
lui " , " U r a n iu " , " Sfirşitul oraşului subteran " şi multe
altele 1
Un ro man ca re ne-a pa si o na t fo arte mult este "Prizo•
nierii beznei de fo c H de B oris FMdkin. Eu p ersonal l-am
citit în î n t re gim e de trei ori. Văz î n d ce pl ă cut n e pe­
trecem timpul liber, ne-am hotărît să str îngem între aga
Colecţie. Şi am reuşit. P e n tru a primi regulat numerele
Cole cţiei , ne-am abonat l a ea. Dar nu p e trei lun i , ci
p e şase luni şi chiar p e un an. Un nou " convins " este
e l evul Gheorghe N. G rig or e .
Imi iau angaj amentul să vă s criu mai des despre
realizările no a s tr e . Noi vă mulţumim p entru numerele
ap ă rut e pînă acum şi aştep tăm cu n e r ăb d a r e noile po­
vestiri.

I A N C OVICI E. LE O N
Craiova, l'egiunca Ol tenia

v"-' _ Tipar� executat la Combinatul poligrafic "Casa Scînteii"