Dokumen - Tips - SF Iustin Popovici Cuvinte Despre Vesnicie

8/12/2019 Sf.
Iustin Popovici - Cuvinte despre veşnicie
C u v i o s u l Iu s t i n d e l a C e l ie
Cu v in t e
DESPRE
VEŞNICIE
-P r e d i c i a l e s e -
http://slidepdf.com/reader/full/sf-iustin-popovici-cuvinte-despre-vesnicie 1/359
8/12/2019 Sf. Iustin Popovici - Cuvinte despre veşnicie
Traducerea
JycTMH, Penu s-a făcut o după
y BveMeny npeno,n;o6Hw
Seunocmu Orau;
- maSpane 6ecede,
BajteBo 2001
Culegere text şi corectură: Mănăstirea Nera

Coperta 1: Fotografia
a 2-a: Icoana Cuviosului Iustin de la Celie
IUSTIN POPOVICI, sfânt

Cuvinte în tim p despre veşnicie / Cuviosul Iustin de la Celie; trad.
din limba sârbă: Monahia Domnica (Ţalea).
Cuviosul Iustin de la Celie
Cuvinte
despre veşnicie
- p r e d ic i a le s e -
Traducere din limba sârbă:

Monahia Domnica (Ţalea)
Avva Iustin.
Cuvânt înainte la ediţia în limba română
Mulţumim
/ lui Dumnezeu că a binecuvântat
traducerea şi editarea acestei lucrări. Cartea de faţă,
alături de filmul „A w a Iustin"1, regizat de Nenad
Ilici, vine să ni-1 înfăţişeze pe marele teolog, profesor,
călăuzitor de suflete, aşa cum a fost de fapt în viaţă.
Pentru a întregi imaginea marelui A w ă, redată
prin vizionarea filmului, am inclus în prima parte a
acestei prezente ediţii şi nişte „Repere biografice"2.
Partea a doua a cărţii cuprinde predicile sale
simple, adresate poporului lui Dumnezeu. Ele sunt
însă izvorâte dintr-o înaltă trăire filocalică, trezind
în inimă dorinţa de a merge pe drumul pe care ne
povăţuieşte Biserica, pe drum ul sfinţeniei. Pentru a
veni în întâmpinarea dorinţei unor credincioşi de a
avea şi textul liturgic pentru pravila lor de rugăciune,
la aceste predici am adăugat şi paraclisul, acatistul
şi slujba Cuviosului Iustin de la Celie. Mulţumim
mult Părintelui Arhimandrit Chirii (Lovin), precum
şi Părintelui Protosinghel Leontie (Fusa) pentru
ajutorul acordat la traducerea din limba greacă în
1Filmul A w a Iustin a fost regizat în an ul 2006, înainte ca m arele A w ă
să fie canonizat şi trecut în rând ul Sfinţilor de către Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Sârbe. (n. ed.)
2 „Repere biografice" au fost editate în cartea „Viaţa şi minunile
Cuviosului Iustin de la Mănăstirea Celie" (.UCumue u nyda npenodoânoe
JycmuHa Hoeoe HenujcKoa), Episcop Atanasie Ieftici, Mănăstirea Celie,
2009 (n. trad.)
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e
limba română a slujbei Cuviosului Iustin de la Celie,

respectiv pentru punerea la dispoziţie a paraclisului
Cuviosului Iustin de la Celie.
Nădăjduim ca tuturor celor care vor viziona
acest film şi vor citi această carte, le vor fi un impuls
pentru a urca pe scara virtuţilor evanghelice, urmând
exemplul marelui Aw ă.
Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi!
Sfânta Mănăstire Nera
Praznicul Bunei-Vestiri
25 martie 2012
6
Cuvinte despre veşnicie
Din cuvântul înainte la ediţia

/ în limba sârbă
„Cel de-al treilea Evanghelist"3 sârb, Fericitul

Awa Iustin de la Celie, care şi-a petrecut întreaga
sa viaţă în deplină credinţă, dovedind deopotrivă o
profundă grijă pentru neamul său aflat în primejdia
decăderii duhovniceşti şi morale, cel care, ca şi
Sfântul Ioan Gură de A ur între „putinţa învierii
morţilor" şi anatematizare, a ales-o pe cea din urmă,
ai se înfăţişează astăzi în chip deplin ca un far
nestins al Serbiei pravoslavnice, căci tot mai minunat
răsună ecoul glasului celui ce strigă în pustia sârbească,
pătrunzând în inimile noastre şi umplându-le de
emoţie şi de bucurie de negrăit.
Cuvântul său, consecvent militant al adevărului,
este reductibil
prin puterea încăreia
cele din urmă la învătătura
întărindu-şi şi / ridicându-şi
iubirii,'
neamul la viaţă, el ar putea fi asemănat doar cu
graiul cel dulce ca mierea al Sfântului Vlădică
Nicolae (Velimirovici). Acest cuvânt, de cea mai
mare simplitate şi înţelepciune, cu adevărat alungă
deşertăciunea şi nimiceşte patima, încălzind inima,
întrucât se identifică cu adevărul.
' Alături de Sfinţii Sava, Arhiepiscopul şi luminătorul Serbiei (1175-1235)
şi Nicolae Velimirovici (1881-1956), A w a Iustin Popovici (1894-1979),
fiu duhovnicesc al celui din urmă, a fost numit „cel de-al treilea Evan
ghelist" al Serbiei, (n. ed.)
7
Mare cugetător ortodox, vizionar şi proroc,

apostol al nădejdii şi teolog, Awa Iustin cel Nou,
veghind asupra dreptei slăviri a lui Hristos şi, „ca
o căprioară în Raiul pierdut", pătimind şi îndurând
împreună cu neamul său sârbesc, mărturiseşte prin
cugetările sale cele dumnezeieşti şi prin cuvintele
de aur: Cerul, Dreptatea Veşnică şi Viaţa Veşnică -
cuvinte ale adevărului.
Predicile lui, aşa cum binevesteşte Sfântul
Vlădică Nicolae în prefaţa sa „Sfântul Sava ca o
filosofie a vieţii", sunt pline de prospeţime şi de o
îndrăzneală excepţională; prin „retorica tumultoasă"
şi prin convingerile creştine lipsite de compromis,
ele înalţă sufletul şi deşteaptă conştiinţa naţională,
aşa încât, „precum o umbrelă", apără sufletul
poporului de teamă şi de deznădejde, ca şi de „reaua
întrebuinţare a libertăţii". Ele sunt, aşa cum spune
Prea Sfinţitul Atanasie Ieftici4, urmarea Evangheliei
Dumnezeului-Om, a lui Hristos; sunt Buna-Vestire
dumnezeiască a dragostei şi a iubirii de oameni, dar
uneori sunt şi „predici dure", căci în ele nu îi „cântă
în strună" lumii, ci dimpotrivă, ca o adevărată slugă a
lui Hristos, Awa Iustin se arată tăios fată / de neamul
său, precum de altfel au fost şi prorocii faţă de poporul
4 începând cu anu l 1991, Prea Sfinţitul Episcop A tanasie Jeftici a fost
desemnat ca Episcop al Banatului sârbesc, iar în anul următor a fost
numit Episcop
numeroase de Zah um
publicaţii, şi Herţegovina.
profesor Doctor
de Patrologie în teologie,
la Facultatea de autorul
Teologiea
din Beograd, începând cu anul 1994, Episcopul Atanasie Ieftici este
ales ca rector al noii Academii duhovniceşti, Sfântul Vasile de Ostrog
din Serbia (Foci). în 1999, ca urmare a unei grave accidentări, cu
binecuvântarea Sfântului Sinod, s-a retras din exercitarea îndatoririlor
arhipăstoreşti. (n. ed.)
8 _____________
lui Dumnezeu, Israil. De aceea, aceste predici se şi

dovedesc a fi pline de responsabilitate omenească şi
totodată pastorală, duhovnicească, faţă de cei cărora
li se adresează, accentuează Vlădica Atanasie.
Necesitatea unei astfel de selecţii o resim te şi
publicul nostru cititor însetat de Hristos. în alcătuirea
acestei antologii am folosit trei dintre lucrările
colecţiei
pascale integrale:cuPredici
(publicate praznicale,Prea
binecuvântarea duminicale şi
Sfinţitului
Atanasie la Editura Mănăstirii Celie), făcând pe
alocuri mici prescurtări, dar ţinând cont de sensul,
caracterul concis şi plenitudinea expresiilor.
Am mai folosit unele texte încă neautorizate
şi nepublicate,aledintre
neterminate" Awei aşa-numitele „creaţiipepoetice
Iustin, înregistrate banda
de magnetofon şi transcrise pe hârtie de mâinile
grijulii ale monahiilor.
Revarsă, Doamne, harul Sfântului Tău Duh
asupra sufletelor pătrunse de dor dumnezeiesc,
care
Ta şicitesc această
să simtă carte,Tacamilostivire;
nespusa să cunoască dragostea
încălzeşte şi
curăţeşte de toată reaua cugetare inimile următorilor
duhului Sfântului Sava, Sfântului Vlădică Nicolae şi
Cuviosului Părinte Iustin; întăreşte-le, înnoindu-le
în putere şi aprinzând în ele focul dumnezeiesc
al dragostei;şi revarsă
netrecătoare asupră-le
dăruieşte-le mângâierea
acea lumină în starecea
să
atragă pe toţi cei ce râvnesc spre viaţa cea veşnică,
pentru ca împreună să se mântuiască şi să slăvească
Preasfântul Tău Nume, al Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh. Amin.
9
O, Preacuvioase şi de Dumnezeu purtătoru

Părintele nostru Iustin, cere de la Atotputernicul
Domn şi pentru noi darurile duhovniceşti şi
binecuvântările cele netrecătoare, ca să rămânem
neclintiţi în Ortodoxie, în singura credinţă vie, curată,
a Sfinţilor Apostoli, a Sfinţilor Părinţi şi a strămoşilor
noştri, şi ne înţelepţeşte şi ne povăţuieşte totdeauna,
arătându-ne calea pocăinţei, spre mântuire. Amin.
La Praznicul Sfântului Apostol şi Evanghelist

Ioan Teologul Slobodan Costici
Anul Domnului 2001
10
Repere biografice
Părintele Iustin s-a născut la 25 martie 1894, de
praznicul Bunei-Vestiri, în satul Vranie din sudul
Serbiei, din părinţi
sârbă, Spiridon de credinţă
şi Anastasia. ortodoxă,
în primii ani dedecăsnicie,
origine
tinerilor soţi le mureau copiii la vârste fragede. Li
s-au născut opt copii, dintre care au rămas în viaţă
doar trei: mai întâi fiica Stoina5, apoi, cu doi ani mai
mic, Stoiadin, şi în cele din urmă Blagoie6. întreaga
existenţă şi operă teologică a Părintelui Iustin
Popovici avea să stea sub semnul Evangheliei, a
„veştii celei bune" a întrupării Cuvântului şi Fiului
lui Dumnezeu, Care se face om din Prea Curata
Fecioară Maria, ca să-l facă pe om dumnezeu sau fiu
al lui Dumnezeu după har prin Duhul Sfânt.
Blagoie descindea dintr-o veritabilă dinastie
sacerdotală, ivindu-se
din tată în fiu de nu pemai
lume într-o
puţin defamilie
şapte de preoţi
generaţii
succesiv, întreruptă numai de tatăl său. Unul dintre
vechii preoţi ai acestei familii s-a strămutat, se spune,
din ţinuturile sudice, din Tetovo, în apropiere de
Vranie, aducând cu sine în coşuri de nuiele, pe căluţi,
copilaşii şi lucrurile
5Stoina şi Stoiadin, pe care
nu m iţi astfel ca să le avea.7
reziste şi să stea în picioare, adică să
rămână în viaţă (în Ib. sârbă -cmojamu- a sta în picioare), (n. trad.)
6 N um it Blagoie de la numele sârbesc al praznicului Bunei-Vestiri
(Blagovesnik). (n. trad.)
7 Acest lucru s-a pu tu t petrece cel m ai sig ur în perioada răscoalei lui
Kara Georgevici, d e eliberare a Serbiei de sub jugul turcesc (1804-1806)
sau poate chiar şi mai înainte.(n. ed.)
11
De pe vremea când încă era copil, Blagoie

mergea împreună cu părinţii săi după trup să se
roage la Mănăstirea Sfântul Prohor Pcinski8, unde se
află până astăzi moaştele Sfântului Prohor, făcătorul
de minuni. Odată, când mama sa suferea de o boală
grea la picior, a fost martorul ocular al vindecării
ei minunate prin Sfântul Prohor. Despre profunda
cucernicie a mamei sale, însuşi Părintele Iustin a
vorbit în repetate rânduri mai târziu, şi în însemnările
sale o numeşte „roaba lui Dumnezeu, Anastasia - cea
care a înviat darul meu cel nemuritor".
După încheierea şcolii elementare, începând
cu anul 1905, urmează Seminarul Sfântul Sava din
Belgrad pe care îl absolvă în ajunul izbucnirii celui
de-al Doilea
le-a luat Război Mondial.
cu calificativul Toate examenele
„excepţional", şi
pe care l-a
menţinut până la terminarea studiilor. în următorii
ani, printre alţi profesori străluciţi, l-a avut ca dascăl
pe Sfântul Nicolae Velimirovici, care atunci era
proaspăt ieromonah şi doctor în filosofie şi teologie
la Berna şi
Părintele Genova.
Iustin avea De
să altfel, pentru
păstreze acestşiprofesor,
o stimă evlavie
deosebită. în timpul studiilor la seminar avea să
stabilească prietenii de o viaţă cu colegii săi. Dintre
aceştia se remarcă în special un elev rus, singhel
Demostene, care scrisese o carte mică „Viaţa mea în
Hristos", o carte foarte profundă. El aduna elevii, le
citea din Sfânta Scriptură şi le vorbea despre Sfinţii
Părinţi. Acesta a avut o influenţă mare asupra micului
8Mănăstirea Sfântul Prohor Pcinski este o mănăstire ortodoxă întemeiată
în secolul al Xl-lea, aflată în localitatea Klenike, în regiunea Pcinia, din
sudul Serbiei, foarte aproape de graniţa cu Macedonia, (n. ed.)
12
Blagoie, care apoi l-a pomenit întreaga sa viaţă aşa

cum şi-a pomenit strămoşii, preoţi, şi părinţii săi,
Spiridon şi Anastasia. încă din această perioadă,
prin studierea zilnică a Noului Testament, se vede
orientarea sa spre a urma calea monahală, prin
dragostea deosebită ce o nutrea faţă de Sfântul Ioan
Gură de Aur, cel care, de Dumnezeu inspirat, tâlcuise
Sfânta Scriptură, şi faţă de Sfântul Apostol Pavel.
în mod special faţă de Sfântul Ioan Gură de Aur s-a
simţit legat toată viaţa, după cum avea să scrie în
jurnalul său: „Pacea Cerului îmi pătrunde în suflet şi
mă cuprinde bucuria că îl am pe Sfântul Gură de Aur
| ...] Scumpe Părinte Gură de Aur, fiecare gând la tine
este pentru mine praznic şi bucurie, şi Rai, şi răpire, şi
ajutor şi însănătoşire, şi înviere [...] Sfântul Gură de
Aur este răsăritul veşnic al sufletului meu şi al întregii
Biserici Ortodoxe. El este cel mai drag mijlocitor, el
e cea elocventă limbă dată de Dumnezeu din Cer
pământului, prin care pământul spune Cerului ale
sale suspine, ale sale dureri, ale sale nădejdi şi ale sale
rugăciuni".
în 1914, după terminarea studiilor teologice, a
vrut să primească îndată tunderea în monahism, dar
părinţii lui s-au opus categoric, intervenind până şi la
Mitropolitul Dimitrie al Belgradului, viitorul Patriarh,
care a promis că va respecta dorinţa părinţilor. în
curând
alături adeizbucnit
colegii Primul
săi de Război Mondial,
la seminar, a fostiarînrolat
Blagoie,
în
armată ca infirmier auxiliar, participând la luptele
grele din anii 1914-1915, care au dus la înfrângerea
eroicei armate sârbe copleşite de forţele unite ale
coaliţiei austro-ungare, germane şi bulgare. în condiţii
dramatice ia parte la lunga retragere a armatei sârbe

conduse de bătrânul rege Petru, prin Kosovo peste
munţii „blestemaţi" care despart Serbia de Albania.
Aici, în retragere, tânărul Blagoie a cerut încă o dată
Mitropolitului Dimitrie să-i împlinească dorinţa de
a primi tunderea în monahism. Ţinând seama de
condiţiile grele în care se aflau şi de nesiguranţa zilei
de mâine, Mitropolitul a acceptat. Astfel că în biserica
ortodoxă din Skadru, în ajun de Sfântul Vasile cel
Mare, pe 1 ianuarie 1916, Blagoie a fost călugărit
luând numele Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful9,
prin care şi-a manifestat dubla dorinţă a inimii sale,
iubitoare de adevărata înţelepciune a lui Hristos şi
dornice de mucenicie pentru Hristos.10
La scurt timp după intrarea în monahism,
Părintele Iustin este trimis de Mitropolitul Dimitrie
la studii în Rusia, la Petrograd, pentru a urma
cursurile Academiei Teologice de acolo. în perioada
zbuciumată, care a precedat izbucnirii Revoluţiei din
191711, Părintele a cunoscut cucernicia poporului rus,
9 Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful s-a născut către anu l 114 în Sichem,
un vechi oraş al Samariei, d in părinţi greci păgâni. A trăit pe vremea
împăraţilor Antonin cel Pios (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180), şi
s-a numit „filosof", fiindcă din copilărie s-a osârduit cu studiul filoso-
fiei păgâne, iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevărului, învăţătura lui
Hristos. înainte de anul 132 s-a convertit la creştinism, iar în 160 a fost
martirizat la Roma. (n. ed.)
10 N u este fără
monahale vorba
comdespre o mucenicie
prom isuri, a sângelui,
care, după cum spun ci Sfinţ
de urm area vieţii
ii Părinţi este
mucenicie a conştiinţei, pen tru a ajunge la cunoaşterea lui Hristos şi la
deplina un ire cu El. (n. ed.)
11Revoluţia rusă din 1917 a fost o mişcare politică şi socială în Rusia pe
parcursul anulu i 1917, care a dus ulterior la constituirea Uniunii Sovie
tice. Aceasta a d urat până la colapsul din 1991. (n. ed.)
14
revoluţia bolşevică, precum şi persecuţiile religioase,

care au dat Bisericii Ortodoxe numeroşi martiri; a luat
contact cu efervescenţa culturii şi filosofiei religioase
ruse de la începutul secolului. Pentru că la jumătatea
anului 1916 izbucnesc conflictele în Rusia, guvernul a
decis să transfere studenţii la Oxford, unde, datorită
bisericii anglicane, exista un internat pentru studenţii
sârbi. Aici l-a reîntâlnit pe Ieromonahul Nicolae
Velimirovici, fostul profesor de la Seminar, care
lusese trimis la Londra de prim ul ministru Paşici, ca
să susţină cauza Serbiei, ameninţată de propaganda
austro-ungară. La Oxford îşi continuă studiile până în
•mul 1919, urmând opt semestre de studii teologice.
I recventând
căutând asiduu
în special bibliotecile,
operele Sfinţilor aPărinţ
citit i.foarte mult,
Călătorind
mult şi studiind temeinic realitatea apuseană,
sufletul şi filosofia omului european occidental,
Părintele Iustin a înţeles deosebirea dintre trăirea
ortodoxă autentică, după principiile Evangheliei, şi
raţionalismul fără de
in centrul atenţiei pe viaţă al Apusului, care
om, alungându-L punea
pe Hristos
I )umnezeu-Omul, Dătătorul de viaţă. Drept urmare,
in lucrarea sa de doctorat cu titlul „Filosofia şi reiigia
lui F.M. Dostoievski", el a criticat aspru umanismul
occidental şi antropocentrismul acestuia, în special
cel romano-catolic.
nefiind influenţat deAavantaje
rămas vertical pânărenunţând
de moment, la capăt,
chiar şi la diploma de doctor. în 1919, s-a întors în
patrie şi apoi este trimis de mitropolitul Dimitrie
(ridicat acum la gradul de Patriarh) din nou la studii,
la Atena, pentru a studia limba greacă şi a se întări
în ortodoxie,' studiind scrierile Sfinţilor / Părinţi/ ai

Bisericii Ortodoxe. La Atena, a fost găzduit de o
bătrână grecoaică foarte evlavioasă, care l-a ruşinat şi
uimit pe Părintele Iustin prin faptul că ştia aproape
toate Vieţile Sfinţilor pe de rost. „De la aceasta, spunea
mai târziu Părintele, am învăţat mai multă evlavie
decât de la mulţi de la Universitate." De atunci a
început să se intereseze de Vieţile Sfinţilor şi acolo, la
Atena, a achiziţionat mai multe volume pe care le-a
folosit mai apoi, atunci când a realizat propria sa ediţie
a Vieţilor Sfinţilor, în limba sârbă, iar mai târziu fiind
introdusă ca obiect de studiu în seminarii din Serbia,
existând disciplina „Hagiografie". Părintele Iustin
a aprofundat studiul scrierilor Părinţilor pustiei, al
spiritualităţii Bisericii şi a elementelor simbolice şi
dogmatice ale Bisericii ortodoxe şi a continuat să-l
aprofundeze până la sfârşitul vieţii sale. în anul 1926,
avându-1 ca îndrumător pe profesorul de Dogmatică
şi de Morală Creştină de la Facultatea de Teologie a
Universităţii din Atena, Ioannis Karmiris, Părintele
Iustin şi-a susţinut teza de doctorat în teologie la
Universitatea din Atena, cu titlul „Problema persoanei
şi a cunoaşterii după Sfântul Macarie Egipteanul".
întors în Serbia, până în anul 1934, cu excepţia
anilor 1931-1932, când a activat ca infirmier auxiliar în
zona subcarpatică locuită de ortodocşi, aflată atunci în
componenţa Cehoslovaciei şi sub jurisdicţia Bisericii
Ortodoxe Sârbe, Părintele Iustin va fi profesor la
Seminariile din Karloviţ, Prizren şi Monastir predând
aici Noul Testament, Patrologia şi Dogmatica. îşi
începea întotdeauna lecţiile cu o rugăciune fierbinte:
16
„Doamne Preadulce, pentru rugăciunile Sfântului

Tău Evanghelist şi Apostol, binevesteşte-mi mie, celui
ce greşesc în toate, şi învaţă-mă ce şi cum trebuie să
vorbesc".
O întâmplare din această perioadă ne vorbeşte
despre influenţa pe care Părintele Iustin o avea
asupra elevilor. Odată el a afişat undeva pe culoarele
seminarului un carton pe care scria: „Linişte". în
ţţlumă, câţiva seminarişti au rupt această hârtie şi
au aruncat-o. Observând aceasta, Părintele Iustin
s-a adresat elevilor în timpul mesei cu nişte cuvinte
atât de mişcătoare, încât cei vinovaţi s-au ridicat în
picioare şi, izbucnind în plâns, cu lacrimi în ochi şi-au
cerut în
iertare
anulpentru
1922,fapta
de săvârşită.
praznicul Tăierii Capului
Sfântului Ioan Botezătorul, Patriarhul Dimitrie l-a
hirotonit ieromonah. De acum începe să cunoască
Părintele Iustin tainele inimilor omeneşti, adâncimea
si înălţimea vieţii duhovniceşti a poporului sârb, şi
avea să concluzioneze:
nu merge „La sufletul poporului
cultura raţionalist-scolastică nostru
a Europei
romano-catolice şi protestante. Adâncă este foamea
sufletului nostru, mai adâncă decât bănuiesc mulţi
dintre intelectualii noştri. Nimeni nu poate potoli
această foame în afară de Domnul Hristos şi de Sfinţii
Săi."
Iustin După cum reiese
îşi continuă din jurnalul
rânduiala zilnică său, Părintele
de rugăciuni
şi metanii. Lucrător al rugăciunii inimii pe care
se străduieşte să o spună necontenit, adăugând la
aceasta şi alte rugăciuni împrumutate de la Sfinţii săi
iubiţi: „Doamne, luminează-mi simţurile întunecate
de patimi!", „Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc

cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac întru toate voia
Ta"[...], şi de asemenea, o rugăciune scurtă, pe care o
preluase de la un călugăr athonit şi pe care o repeta
adeseori: „Doamne iartă-mă şi ajută-mă!".
în această perioadă, pe lângă nevoinţele sale în
rugăciune, continuă să aprofundeze studiul scrierilor
Sfinţilor
/ Părinţi.
/ în anul 1927, ' aflându-se la Karlovit,
/'
Părintele Iustin a trecut examenul pentru titlul de
profesor cu o teză având ca temă „Teoria cunoaşterii
la Sfântul Isaac Şirul". în acelaşi an a fost mutat de
la Seminarul din Karlovit/ la Seminarul din Prizren,'
unde nu a rămas decât un an, întorcându-se înapoi
la Karlovit. Pricina mutării sale au fost articolele
din revista Viaţa creştină, prin care cu multă râvnă
apăra Sfânta Tradiţie. Se lovea de opoziţia anumitor
cercuri care îşi vedeau atinse interesele, însă Părintele
le răspundea cu blândeţe: „Viaţa creştină apare
încărcată de binecuvântările multor cititori, dar şi de
înjurăturile altora. Dacă nu ar fi acestea din urmă,
Viaţa creştină nu ar fi creştină, pentru că tot ceea ce
este al lui Hristos este piatră de poticnire şi piatră de
sminteală. Viaţa creştină ştie ce doreşte şi doreşte
ceea ce şi Biserica Una, Sfântă, sobornicească şi
apostolească doreşte". Doar intervenţia Patriarhului
Dimitrie l-a ferit de a nu fi supus judecăţii Sfântului
Sinod, Patriarhul arătându-le arhiereilor, care îl
reclamau pe tânărul redactor, că ceea ce scrisese
Părintele Iustin era purul adevăr.
în 1938, revine la Karloviţ, rămânând aici până în
decembrie 1930, când a fost trimis în Cehoslovacia, ca
18
însoţitor al Episcopului Iosif (Ţ viiovici). Misiunea lor

i'ra să reorganizeze viaţa bisericească a credincioşilor
il in zonele subcarpatice ale Slovaciei, care reveneau
t reptat la Ortodoxie, după ce în vremuri de stăpânire
habsburgică li se impusese unirea cu Roma. Pentru
munca sa neobosită aici, Ieromonahului Iustin i s-a
propus să devină Episcop de Mukacevo, el însă a
refuzat aceasta,
venirea considerându-se
comuniştilor nevrednic.
la putere le Iar după
vorbea fiilor săi
duhovniceşti că nu trebuie să fugă de slujirea Bisericii
Ortodoxe în cinul episcopal pentru că vin vremuri
^rele. De aceea şi înainte şi după război a călăuzit
duhovniceşte în slujba episcopală zeci de ucenici de
.ii săi, şi monahală.
nevoinţa sute şi mii de suflete în slujba preoţească şi
în 1932 şi, respectiv, 1935, va publica primele
două volume ale monumentalei sale opere: Dogmatica
Bisericii Ortodoxe. Pe baza lor, va fi titularizat ca
asistent şi apoi conferenţiar la Facultatea de Teologie
din Beograd,
activând la catedra
mai târziu aici cadeprofesor
Teologie
de comparată,
Dogmatică
(unde va preda până la invazia germană a Iugoslaviei
din 1941). Deşi în aceste două volume păstrează
formal planul „dogmaticilor" scolastico-istorice ruse
din sec. al XlX-lea (M. Bulgakov şi S. Malevanski12),
Dogmaticaşi Părintelui
abordare înţelegereIustin aducea o Bisericii.
a dogmelor cu totul altă
Era
prima dogmatică modernă care revenea în forţă
Silvestru (Malevanski): profesor la Academia Teologică din Kiev,
autorul lucrării în cinci volume: Experienţa Teologiei Dogm atice
Ortodoxe, Kiev, 1892-1897. (n. ed.)
la adevărata înţelegere patristică a Adevărului,

Revelaţiei şi Bisericii. Pentru Părintele Iustin, cum
arată încă din „prefaţă", Dogmatica nu este un sistem
scolastic conceptual sau propoziţional, ci adevărata
„filosofie ortodoxă a Adevărului" suprem identificat
cu Persoana divino-umană a lui Hristos, Unul în
Treime şi Capul Bisericii, prezent în ea prin Duhul
Sfânt. Dogmele nu sunt altceva decât un „mozaic"
în noţiuni al „icoanei vii a lui Hristos" transmise ca
revelaţie de Tradiţie. Dar această „icoană vie" nu
poate fi văzută în „mozaicul" dogmelor decât de
mintea luminată şi purificată prin asceză şi sfinţenie,
aşa că dogmatica este şi o „filosofie a Duhului Sfânt".
Având un caracter deschis, plin de dragoste,
el şi-a făcut apropiaţi pe mulţi dintre oamenii de
cultură de bună credinţă ai Serbiei. O prietenie
deosebită l-a legat de renumitul scriitor Branislav
Nuşici13. De asemenea, în 1938, alături de filosoful
Branislav Petronievici, Părintele Iustin este unul
dintre întemeietorii Societătii Filosofice Sârbe, însă
de pe poziţia filosofului ortodox / (a iubitorului
' de
înţelepciune), dornic să împărtăşească şi altora
bucuria descoperirii lui Hristos.
în timpul războiului, Părintele Iustin n-a mai
putut preda la Facultatea de Teologie, universitatea
fiind închisă. A vieţuit prin micile şi săracele mănăstiri
din provincie, unde a continuat să traducă din Vieţile
Sfinţilor şi din Sfinţii Părinţi, scriind în continuare şi
tâlcuiri proprii la cărţile Noului Testament.
13 Branislav Nuşici (1864 -1938) a fost romancier, dramaturg, eseist şi
fondatorul retoricii mod em e în Serbia, (n. ed.)
20
După război a urmat o perioadă şi mai grea.
Instaurându-se
s.l-şi dea pe faţălaideologia
putere comunişti,
comunistă.treptat au început
La început s-au
.irătat toleranţi faţă de biserică, dar apoi au început o
prigoană nemiloasă. Din circa 2100 de preoţi ai Serbiei
l.i acea vreme, circa 800 au fost arestaţi, judecaţi şi
condamnaţi în primii zece ani ai puterii comuniste.
11nii în
au această
fost executaţi,
perioadăcuPărintele
sau fără judecată.
Iustin a fost izgonit
din Universitate şi urma să fie împuşcat, dar pronia
dumnezeiască l-a salvat, ridicându-se chiar din
rândul comuniştilor voci, care au mărturisit că este
novinovat, şi astfel a fost scos de pe lista celor care
urmau să fie executati.
/
în aceste condiţii s-a refugiat la Mănăstirea
Sukovo, unde nu a putut rămâne mult timp, pentru
i â în 1946 din cauza intransigenţei sale morale în faţa
(omunismului şi a lui Tito, a fost declarat „duşman
<Belgrad.
il poporului", a fost arestat şi dus la o închisoare în
în cele din urmă a fost salvat de la moarte de
i iltre Patriarhul Gavriil. în acea perioadă acesta
revenise în ţară după detenţia din lagărul de la
I )achau, unde fusese închis de fascişti împreună cu
Sfântul Nicolae recunoscută
o personalitate Velimirovici între 1941-1944. peste
în străinătate, Fiind
cuvântul căruia comuniştii nu puteau trece uşor,
el a intervenit pentru ca Arhimandritul Iustin să fie
eliberat, iar noile autorităţi, încercând să dovedească
C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l i e
lumii că sunt democratice,' au consimtit / la aceasta.

Astfel, la o lună de la arest, Părintele Iustin se afla
în temniţă şi cânta troparul Sfântului Ierarh Nicolae,
de minuni Făcătorul, al cărui praznic era a doua zi.14
Părintele se gândea ce bine ar fi fost să-l fi întâmpinat
acest mare praznic îmbrăcat cu o cămaşă curată. Şi
chiar la miezul nopţii, un ofiţer a intrat în celula sa
şi i-a poruncit
Patriarhiei, să-la urmeze,
unde doua zi,şideapoi l-a dus Sfântului
praznicul la sediul
Nicolae, a putut să slujească împreună cu Patriarhul
Gavriil. Eliberat, dar lipsit de drepturi civile şi
religioase, rătăceşte din mănăstire în mănăstire.
în luna mai 1948, pentru mult încercatul Awă
astareţă
avut loc o întâlnire
Sara, providenţială.
de la mica Curajoasa
Mănăstire Celie15, maică
l-a invitat
pe Părintele Iustin să vină să vieţuiască ca duhovnic
al obştii, ceea ce Părintele a acceptat cu condiţia să
poată sluji zilnic Dumnezeiasca Liturghie. Maica Sara
a primit cu bucurie, şi astfel a început o nouă etapă
în viaţa Părintelui şi a Mănăstirii Celie. Pe de altă
parte el a avut aici liniştea necesară pentru a sluji,
dar pe de altă parte a fost nevoit să trăiască izolat,
ca în semi-exil, fiind continuu sub supravegherea
securităţii sârbeşti, unde era adeseori convocat
pentru interogatorii din cauza ieşirilor sale misionare
(neautorizate) în parohii şi dieceze unde era chemat
14 Fiecare familie sârbească are u n Sfânt ocrotitor, a cărui prăznuire
(„slava") o cinsteşte în mod festiv. Sfântul Nicolae era Sfântul ocrotitor
al familiei Părintelui Iustin, (n. trad.)
15 Mănăstirea Celie a fost întem eiată de principele D ragutin în secolul al
XlV-lea lângă localitatea Valievo. (n. ed.)
22
în singurătatea chiliei sale de la Celie, Părintele

Iustin Popovici a reuşit astfel să-şi continue vastul
program de renovare neopatristică a teologiei
ortodoxe, finalizând proiecte mai vechi şi reuşind să
publice, de regulă cu mare întârziere, unele lucrări
în Serbia sau în străinătate, ca de exemplu: eseul
Concepţia Sfântului Sava ca filosofie a vieţii (Munchen,
1953), colecţia de articole din anii 1920-1930, sub
genericul Abisurile filosofiei (Munchen, 1957) reluată
parţial şi amplificată în versiunea neogreacă cu titlul
Omul şi Dumnezeu-omul (Atena, 1969).
în timpul ocupaţiei germane, Părintele Iustin
trăieşte drama poporului sârb cotropit de nazişti
şi tragedia genocidului înfăptuit de ustaşii croaţi16
din statul fascisto-catolic
cardinalului al lui sârbilor
Stepinaţ17, asupra Ante Pevelici şi
ortodocşi:
16 Ustaşi, (în croată ustaşa înseamnă răsculat, insurgent). Mişcare
naţionalistă şi separatistă croată înfiinţată în 1929 de avocatul Ante
Pavelici, cu puţin timp înainte de instaurarea de către regele Alexandru
I în Iugoslavia a unu i regim forte, ce accentua dom inaţia sârbă. N umele
original al organizaţiei a apărut în aprilie 1931. Ustaşa - Organizaţia
Revoluţionară
Revoluţionară Croată,
Croată. iar în 1933
Ustaşa a fost redenumit
reprezintă forţa de Ustaşa - Mişcarea
extremă dreapta,
şovinistă şi antisârbească, strâns legată de Partidul Dreptului din
Croaţia, condus, pe rând, de dr. Starcevici şi colonelul Kvatemik. Ultimul
este protectorul şi omul cel mai loial lui Pavelici. în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, după ocupaţia nazistă a Iugoslaviei, ustaşii au
obţinut crearea un ui stat croat independent, protejat de germ ani şi italieni.
Guvernarea lui Ante Pavelici şi a Ustaşei a durat doar 60 de luni şi este
marcată de represalii
17 După cum remarca antisârbeşti, antisemite
Papa în tim pul şi antirom
celebrării e. (n.cutrad.)
vesperelor episcopi,
preoţi, persoane consacrate şi seminarişti, card inalul Stepinaţ a con
dus Arhiepiscopia de Zagreb între 1937 şi 1960. C ard inalul l-a sfidat pe
Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a-i salva pe
evrei, iar apoi a fost persecutat de regimul comunist al lui Iosif Tito. (n.
ed.)
24
l'îQ.OOO de sârbi exterminaţi în lagăre de tipul

limestului Iasenovat18- Auschwitzul sârbesc, 200.000
<le sârbi deportaţi, / 240.000 de sârbi catolicizaţi
r cu
lorţa. Mergea adesea să predice şi în alte eparhii, deşi
«Ic multe ori era reţinut şi anchetat şi avea de îndurat
no plăceri. în acelaşi timp, prin scrisori deschise
celebre cum sunt cele publicate în 1971, 1974 şi 1977,
el a criticat făţiş compromisurile care se făceau în
Biserică în ceea ce priveşte „panerezia secolului
XX - ecumenismul" şi relaţiile cu statul comunist.
I’roblematica ecumenismului avea să o dezvolte şi
m cartea sa Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, editată
la Tesalonic în 1974. Astfel, vocea lui s-a făcut auzită
n u numai în mănăstire, ci, prin scrierile sale, şi în
întreaga lume, ceea ce a făcut ca vestitul teolog grec
loannis Karmiris să-l numească „conştiinţa ascunsă a
Bisericii Sârbe şi a întregii Ortodoxii".
în ceea ce priveşte nevoinţele sale din această
vreme, el slujea zilnic Dumnezeiasca Liturghie şi
celelalte slujbe de zi şi de noapte, postea desăvârşit
m fiecare vineri din timpul anului, precum şi toată
săptămâna întâi din Postul Mare şi în cea a Patimilor.
Lagărul de concentrare Iasenovat a fost cel mai mare lagăr de exter
minare din Statul Independent al Croaţiei (NDH) şi din Iugoslavia ocupată
m timpul celui de al Doilea Război Mondial. Lagărul a fost înfiinţat de
regimul Ustaşe în august 1941 şi desfiin ţat în aprilie 1945. La Iasenovaţ,
>ele mai multe
ii considera victime le-au
principalii constituit
duşmani etnicii în
ai Croaţiei. sârbi, peau
lagăr care
fostAnte Pavelici
deţinuţi şi
i-vrei şi romi. Iasenovaţ era un complex de cinci sublagăre întinse pe o
suprafaţă de 240 km 2 pe m alurile râului Sava. Cel mai m are se afla la
Iasenovaţ, la aproxim ativ 100 km su d-est de Zagreb. C om plexul conţinea
şi clădirile de la Donia Gradina dincolo d e râul Sava, un lagăr d e copii la
Şişak spre nord-vest, şi un ul pe ntru femei la Stara Gradişka în sud-est.
(n. ed.)
Câteodată, atunci când Biserica sau lumea trecea

prin greutăţi deosebite, postea şi se nevoia şi în alte
perioade, în afara celor rânduite. De asemenea, îşi
însoţea rugăciunile cu nenumărate metanii, fiind
până la sfârşitul vieţii tot atât de vioi ca şi la tinereţe,
în timpul Dumnezeieştii Liturghii era de multe ori
copleşit de lacrimi, pe care căuta să le ascundă. Slujea
îngereşte: fiecare mişcare, fiecare cuvânt, fiecare
privire, fiecare gând al său erau autentică slujire
închinată lui Dumnezeu, după cum mărturisesc
monahiile de la Celie: „Chiar şi numai trecerea
lui pe la biserică ne umplea de bucurie cerească".
Adesea petrecea nopţile priveghind şi se ruga la
chilie îndelung, vărsând şi acolo mulţime de lacrimi
pentru lume, pentru poporul sârb, pentru cei care îi
cereau rugăciunile, dintre care mulţi primeau ajutor
în urma mijlocirilor sale. Era atât de vădit darul
lacrimilor, încât adesea izbucnea în plâns şi în timpul
predicilor sau al conversaţiilor pe care le avea, atunci
când atingea anumite subiecte care priveau pătimirile
vremii de atunci, necazurile şi greutăţile oamenilor.
Acest Ieremia sârb se ruga pentru întreg neamul
omenesc, în special pentru pătimitorul popor ortodox
sârb şi pomenea la Dumnezeiasca Liturghie sute de
nume care i se dădeau personal sau i se trimiteau prin
scrisori, de la oameni din toată lumea care îl rugau să
se roage
în şiaceastă
pentru cei vii şi pentru
perioadă cei adormiţi.
a scris foarte multe.
Dimineaţa, după Dumnezeiasca Liturghie lucra
la „Dogmatică", iar către prânz continua lucrul la
Vieţile Sfinţilor, completând-o şi îmbogăţind-o. în
iimpui zilei lucra în curtea mănăstirii la o m asă aflată

1.1 umbra
in unui dud,
lihnea aproape unde seA putea
niciodată. fost o vedea că foarte
perioadă nu se
rodnică: a tradus din Sfinţii Părinţi, a scris propriile
l.ilcuiri la Sfânta Scriptură, a alcătuit rugăciuni către
SI inţi şi alte lucrări în domeniul dogmaticii, patristicii,
lilurgicii şi filosofiei creştine.
Deşişi ale
lolalitar suporta nemijlocit
securităţii sârbe, rigorile
Părintele sistemului
Iustin n-a
încetat să-şi manifeste critic şi profetic libertatea
evanghelică şi duhovnicească a adevăratului creştin
şi monah. Astfel, scria în 1971 despre relaţiile dintre
Hiserică şi stat19 următoarele afirmaţii memorabile:
„Trebuie
tle să ascultăm
oameni" de Dumnezeu
(Faptele Apostolilor 5, mai
29).mult decâte
Acesta
sufletul, e inima Bisericii Ortodoxe, e Evanghelia
ci, „panevanghelia" ei. A asculta de Dumnezeu
mai mult decât de oameni e principiul principiilor,
criteriul criteriilor, e ceea ce este mai sfânt pentru
ca. Pentru Biserică, Dumnezeu e întotdeauna pe
primul loc, iar omul, oamenii întotdeauna pe locul
iloi. Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu
sunt împotriva lui Dumnezeu şi poruncilor Sale.
Dar când ei se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a
poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să rămână
intru Dumnezeu şi să apere poruncile Sale şi voia
Sa, iar aceasta prin mijloace evanghelice. „Daţi
cezarului ce e al cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui
Dumnezeu". (Matei 22,19-21) Este limpede că Biserica
1.1 Biserica şi statul (adevărul despre biserica sârbă în Iugoslavia comunistă),
Ed. Schitul Sfântul Serafim de Sarov, 1999, Ed. Apologeticum, 2006.
C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie
trebuie să găsească sub fiecare regim, chiar şi sub un

regim ateu, un „modus vivendi", dar întotdeauna
în limitele principiului evanghelic menţionat mai
sus. Acest principiu implică pentru Stat să nu se
amestece în treburile interne ale Bisericii, să nu aducă
atingere îndatoririlor ei sfinte şi veşnice. Dacă această
coexistentă
/ nu e realizabilă,' nu-i rămâne Bisericii ca
„modus vivendi" decât să sufere pentru Domnul, să
trăiască necazuri şi greutăţi, şi să le îndure, luptând
astfel pentru drepturile fundamentale ale credinţei,
conştiinţei şi sufletului. Şi nu-i rămâne să răspundă
persecutărilor decât ca Apostolii: „Judecaţi voi
înşivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să
ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu".
(Faptele Apostolilor 4, 19) în 1971 şi 1977 Părintele
Iustin a recomandat ierarhiei sârbe să nu participe
la pregătirea aşa-zisului Sinod Panortodox20: „Dacă
problemele contemporane ale Biserici Ortodoxe nu se
rezolvă prin Dumnezeu-Omul şi pe baza principiului
divino-uman, apostolic şi patristic, atunci ele nu
vor putea primi o soluţie ortodoxă şi plăcută lui
Dumnezeu, ci vor duce în mod inevitabil la catastrofă,
la schismă, la erezie şi la diverse erori omeneşti, la
nihilism şi anarhism". Şi-a exprimat public admiraţia
pentru acţiunile şi opera profetică a lui Aleksandr
Soljeniţîn, îndemnând deschis la rezistenţă politică
20 Sinodul panortodox are în vedere unirea bisericilor. Etapele unirii
ar fi următoarele: 1. „reforme" interne în bisericile ortodoxe; 2. Sinod
Pan-Ortodox care să ajungă la un num itor com un al ortodocşilor refe
ritor la primat în general, diptice, organizare internă, „sinodalitate şi
autoritate", etc.; 3. „Dialog" cu privire la diferenţele de credinţă, dog 
matice. (n. ed.)
28
,.i spirituală împotriva comunismului şi ateismului

olicial.în 1972, pe ascuns, fără ştirea autorităţilor
i omuniste, a fost publicat primul volum din Vieţile
Sfinţilor, la care Părintele lucrase de multă vreme
adunând şi traducând materiale din greacă şi din
nisă. Până în 1977, au fost tipărite toate cele 12
volume din Vieţile Sfinţilor. Pentru Părintele Iustin,
reprezentau,
Vieţile Sfinţilor ca şi pentru Sfinţii
l\lrinţi, nu altceva decât „viaţa lui Hristos însuşi"
| mclungită în umanitate, „continuarea Faptelor
Apostolilor", „dogmatică aplicată" sau „dogmatica
experimentală" vie, „morală ortodoxă" în acţiune,
„pedagogia" şi „enciclopedia" prin excelenţă a
„Ortodoxiei". în ultimii ani a reuşit să mai publice
l iaduceri sârbeşti ale Liturghierului şi Molitvelnicului
Mare, ca şi a unei Cărţi de rugăciuni, iar, în 1978, cu
mi an înaintea trecerii sale la Domnul, a p utu t vedea
publicat şi cel de-al treilea volum al Dogmaticii sale,
i are prin înţelesul „neopatristic" pe care îl dă, arată
i a Persoana divino-umană a lui Iisus Hristos e cheia
«le boltă a teologiei, „Dogmatica" Părintelui Iustin
devenind un cânt de laudă, o simfonie în cinstea
I >umnezeului-Om, Logosul întrupat şi Capul Bisericii
mtru Care se unifică şi îndumnezeieşte umanitatea.
Astfel, Părintele continua să-L propovăduiască
pe Hristos în convorbirile cu vizitatorii săi, care
veneau în num ăr mare, atât din ţară, cât şi din
Irăinătate, pentru a cere cuvânt de folos sau
rugăciune, chiar dacă securitatea căuta să-i intimideze
şi să-i îndepărteze de mănăstire. De asemenea, în
predicile sale Părintele Iustin nu se temea să critice

deschis starea morală din societatea sârbă, rezultată
prin ocupaţia comunistă. Asemenea prorocilor
Vechiului Testament, el s-a arătat în aceşti ani a fi
„glasul lui Dumnezeu ce strigă în pustiul" idolatriei
materialiste.21
în ciuda măsurilor luate de securitatea
sârbească22, prin activitatea sa de duhovnic şi
propovăduitor, Părintele Iustin a povăţuit o mulţime
de căutători ai Adevărului celui Veşnic, o influenţă
deosebită având în rândul tinerilor. Toţi cei care îl
aveau drept duhovnic se simţeau ca făcând parte
dintr-o mare familie, fraţi şi surori mai mari sau mai
mici, avându-1 pe Părintele Iustin ca im adevărat tată,
blând şi cu dragoste
să se impună înainteanesfârşită.
celorlalţiNu încerca
şi era niciodată
foarte delicat
faţă de fiecare persoană cu care se întâlnea. îi plăcea să
spună şi să dea pildă personală pentru aceasta, că de
fiecare om trebuie să te apropii „cu paşi de porumbel",
cu multă luare-aminte şi purtare de grijă, pentru a nu
răni, a nu cum
că, după umilispunea
şi a nuîndispreţui pe nimeni.
una dintre predicilePentru
sale:
„Omul este cea mai mare valoare în toate lumile. El
este un mic dumnezeu în noroi." Dintre ucenicii săi
mulţi au devenit mai târziu personalităţi de seamă
ale Bisericii, episcopi învăţaţi, doctori în teologie,
apărători neînfricaţ
care a urmat pentrui poporul
ai Ortodoxiei în perioada
sârb, aşa grea
cum a fost şi
21A se vedea mai jos predicile sale din acea perioadă, (n. trad.)
22 în perioada comunistă, cei care îl vizitau pe Părintele Iustin erau a n
chetaţi, percheziţionaţi şi adeseori li se confiscau actele de identitate,
(n. ed.)
<laseălul lor, Părintele Iustin.

Nu numai în Serbia, ci şi
m străinătate a avut Părintele Iustin ucenici şi prieteni
i ii i are coresponda şi prin care era ţinut la curent cu
toate problemele lumii contemporane.
Implinindu-şi cu râvnă misiunea de bine-vestitor
al împărăţiei celei de Sus şi precum a fost trimis de
I >mnnezeu să se nască în ziua Bunei-Vestiri, tot aşa
işi liiar
a datînduhul
ziua în mâinile Domnului
care împlinea 85 delaani
25 martie 1979,
de vieţuire.
Avusese un infarct şi cu o săptămână înainte, dar, aşa
»um mărturisise, s-a rugat Sfântului Ioan Teologul,
a fărui Evanghelie a tâlcuit-o în scris în acele zile,
i îngăduie să rămână în viaţă până de praznicul
Itunei-Vestiri,
rliip ceea
smerit, şi-a ce de
cerut s-a laşi toţi
împlinit.
iertareZăcând în pat,fiii
şi şi-a sfătuit în
duhovniceşti ca în viaţă să dea totul pentru Hristos
iar pe Hristos să nu-L dea pentru nimic în lume. Şi,
d e ş i în acea perioadă, era neputincios trupeşte, era
puternic în duh, iar, după cum mărturisesc cei care
au stat în preajma
.Iralucitoare, ochii sa în acea lumină
îi iradiau perioadă, faţa şi
şi har, îi era
era
pătruns de o bucurie cerească aşteptând întâlnirea
<u Acela pe Care L-a propovăduit întreaga sa viaţă,
Hristos, Dumnezeu-Omul. îndată după trecerea sa
la cele veşnice, maicile, ucenicii, medicul grec au
simţit o mireasmă cerească ce a um plut încăperea în
t are se afla trupul neînsufleţit al celui care ajunsese
asemenea Celui dorit.
După trei zile în care mulţime de credincioşi au
trecut să ia ultima binecuvântare de la cel adormit,
trupul a fost înmormântat, fiind prezenţi credincioşi
atât din Serbia, cât şi din Grecia, din Rusia şi Franţa.

Majoritatea îl cinsteau ca Sfânt chiar din timpul
vieţii. A fost o atmosferă de sărbătoare. Cei prezenţi
mărturisesc că au simtit / miasma învierii,' mărturie
stând şi buna mireasmă care ieşea din trupul său, iar
după aceea, şi mărturia celor care i-au vizitat chilia
sau mormântul sau au avut vreun obiect de la el.
Mormântul său a devenit loc de pelerinaj şi rugăciune
pentru credincioşii
cu credinţă din înaintea
mijlocirea întreagaTronului
lume care vin şi-iDe-a
Ceresc. cer
lungul anilor cei care i s-au rugat cu credinţă au primit
în chip minunat tămăduire, toate fiind consemnate
de maicile de la Mănăstirea Celie pentru a rămâne
mărturie vie a sfinţeniei. După chipul său s-au făcut
icoane Munte
Sfântul răspândite
i s-au în întreaga
compus lumeşi condace.
tropare ortodoxă. în
Pe data de 29 aprilie 2009, Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât să treacă în
dipticele sfinţilor Bisericii numele lui A w a Iustin
de la Celie, drept Cuviosul Iustin cel Nou. Ziua
de prăznuire este 14 iunie, după calendarul vechi
(1 iunie pe calendarul nou, folosit în Patriarhia
Sârbă). Elocvente pentru această recepţie a figurii
Părintelui Iustin sunt cuvintele scrise la moartea sa
de Părintele Ambroise Foutrier, pentru care Părintele
Iustin a fost: „un stâlp, o temelie, un mărturisitor al
adevăratei credinţe ortodoxe, Părinte şi Dascăl al
Bisericii Universale, conştiinţă ascunsă a Bisericii
sârbe şi al întregii Biserici Ortodoxe, mare între
teologii ortodocşi contemporani, arzător apărător al
evlaviei strămoşeşti, credincios înţelept iconom al
Tainelor lui Dumnezeu, luminat de Lumina necreată
.
1 I himnezeirii celei în Trei Ipostasuri". Fără îndoială,
1I‘a i intele
1
1
Iustin
nbajul a fost în
Părinţilor o cuvinte
figură patristică. A vorbit
simple, dictate, inspirate
dr profunda şi autentica lui experienţă a dogmei
ortodoxe, şi care au îmbogăţit în acelaşi timp limba
Ir» ilogică sârbă şi ortodoxă. Părintele Iustin avea
>i.i 1.1si uind în tru sine pe Cuvântul lui D um nezeu care-1
Ini I.Văraseşi-l
w rouă înrouraîn deopotrivă,
prefăcea iar această
viaţă, în experienţe flacără
mistice, în
vi/.iu ni, în contemplaţii, în urcuşuri duhovniceşti,
in indumnezeire. Imensa lui ştiinţă, erudiţia sa,
profunda sa cunoaştere a Scripturii, a patristicii şi a
lilosofiei profane care se regăsesc masiv, cantitativ
Vi calitativ,
material de în opera sa,care
constructie n-aun-a
fostvătămat
pentru sfinţenia
el decât sa.
un
/ /
Metaniile, privegherile, isihia, curăţia şi toată asceza
transfigurării şi îndumnezeirii sfinte au fost singura
••a j;rijă.
Prin viaţa sa ascetică, profund duhovnicească,
prin intransigenţa exemplară a conştiinţei sale
«logmatice şi prin opera sa teologică pe cât de vastă pe
at.it de profundă şi autentic înnoitoare, Părinte Iustin
l'opovici a devenit nu numai în Biserica Ortodoxă
1>arbă, al cărei Dascăl şi povăţuitor duhovnicesc a fost
i este, ci pentru întreaga lume ortodoxă, ca o figură
<ii adevărat patristică, ca un veritabil Sfânt Părinte al
• cvoiului XX. S-a spus chiar şi aceea că de la Sfântul
Nieodim Aghioritul (1749-1806) încoace, Răsăritul
ortodox n-a mai cunoscut o figură, în acelaşi timp
■pirituală şi teologică, de anvergura şi talia Părintelui
Iustin (Popovici).
I.
Predici praznicale
Cina cea mare

Predica întâi Crăciunului,
(Postul la Duminica anul
Sfinţilor
1965)Părinţi
Şi noi suntem astăzi în Sfânta Evanghelie a

m.intuirii. Aţi auzit astăzi Sfânta Evanghelie. Iar ea
este şi a mea, şi a ta şi a fiecăruia; noi, toţi oamenii,
liiani parte la ea. Astfel, Domnul a descoperit acestei
lumi Evanghelia noastră omenească şi ea se referă
l.i liecare dintre noi. S-a coborât din Cer ca să le
)•,i .i iască oamenilor: Iată, voi, oamenii, trăiţi în Cerul
«vanghelie şi sunteţi din Cer, pentru aceasta v-am
,.i adus Adevărul cel ceresc. Evanghelia mântuirii
nr spune astăzi o mare şi sfântă taină în legătură cu
uni cea mare (Luca 14,16-24). în această lume noi toţi
(luam parte la cina Domnului. Domnul a pregătit Cina
i «a mare, creând această lume: soarele, cerul, stelele,
pământul, plantele, iarba, păsările, animalele. Toate
acestea alcătuiesc imensa masă la care ne-a aşezat
I><>mnul pe noi, neamul omenesc; la masa acestei
imari
mei Cine, care sepeste
continente, întinde
cer pe
şi pământ peste toate
peste întregul cele
univers.
< reând această lume, Domnul a creat tot ceea ce noi
\edem, ca şi multe lumi nevăzute.
Şi la această Cină, la această lume creată, creat<

cu belşug, lumea de Dumnezeu zidită, Domnul i-a
chemat pe toţi. Veniţi, veniţi, cina este gata. Lumea
întreagă este pregătită. Omul este pământesc, iai
Dumnezeu este Ceresc, El luminează veşnic peste
tine şi iată, eu, sluga soarelui Său, te chem; vino, totu
este pregătit. Dumnezeu te-a făcut om, ţi-a dat toate
cele de folos trupului. îmbelşugata şi fastuoasa cină
are loc neîncetat! Dar oare este hrană pentru sufletul
tău? Oare a făcut Dumnezeu hrană pentru sufletele
noastre, pentru conştiinţele noastre, pentru minţile
noastre? Da, căci ce a arătat Domnul prin această lume
văzută, printr-o astfel de minunată şi dumnezeiască
lume pământească? înţelepciunea Sa, înţelepciunea
dumnezeiască, prin care ne hrăneşte în această lume
văzută. Domnul a arătat Bunătatea dumnezeirii Sale,
Dragostea dumnezeirii Sale, şi prin acestea hrăneşte
sufletul nostru - cu Dragostea dumnezeiască şi cu
Bunătatea dumnezeiască. Prin această lume văzută,
care este de o deosebită frumuseţe, / ' Dumnezeu ne
descoperă frumuseţea Sa dumnezeiască şi hrăneşte
sufletele noastre cu frumuseţea / Sa cea cerească.
Fiecare lucru din această lume, şi fiecare făptură, şi
fiecare zidire, ca o slugă a Domnului ne cheamă pe
fiecare dintre noi: Vino, veniţi, totul este gata.
Cum au răspuns oamenii la chemarea lui
Dumnezeu? în această lume, noi, oamenii, ne
scuzăm: Păi am avuţie, să mă îngrijesc de ea, câmpul
acesta este al meu; al meu este totul, Dumnezeu mă
cheamă, dar nu am când, Stăpâne, nu am când! El
spune Stăpânului Cerului şi pământului: Nu am
. .md! Acesta este omul care nu slujeşte mai întâi lui
I Mimnezeu,
pentru avuţienici sufletului
poate fi şi său. Aceastăvăzută,
materială, preocupare
dar
I> te fi şi spirituală, nevăzută, pentru omul care se
0
.1
ocupă cu ştiinţa, iar Dumnezeu îl cheamă la cina Sa

hm îmbelşugată ca să deschidă ochii şi să vadă ce a
nv.it El pentru om aici, cât de minunată este lumea,
sa cunoască înţelepciunea
dumnezeiască, dumnezeiască,
privind această bunătatea
lume m inunată creată
di- Dumnezeu. Omul de ştiinţă spune lui Dumnezeu:
I u am cărţi, nu am când, iartă-mă, nu am când. Sau
f.a spunem că omul şi-a ales o meserie, o profesiune,
ni s-a dedicat cu totul acestei chemări, fie că este
invilţător, profesor, meseriaş, fierar, croitor, este
preocupat întru totul de această muncă, cu tot sufletul,
t ii tot trupul, iar Dumnezeu îl cheamă prin persoana
i ca mai dragă, prin Drepţii Vechiului Testament, prin
Minţi: „ Veniţi, veniţi, oameni, că toate sunt gata". Nu
am când, te rog iartă-mă, nu am când să mă gândesc
la creaţ/ ia dumnezeiască. Este asemenea celuilalt om
«are s-a scuzat pentru că avea cinci boi de înjugat: Te
iartă-mă, nu am când.
Zidirea lui Dumnezeu nu-L vede pe Ziditor:
v e d e făptura vie din această lume, animalele, păsările,
minunează,
•,.i s e
se l oloseşte estelecuprins
de ele, de încântare,
întrebuinţează, le studiază,
dar nu are când
.a cugete la Creatorul acestor fiinţe vii! Făpturile vii
.unt create de Dumnezeu, iar aici se vădeşte ceea ce
Apostolul Pavel rosteşte în Epistola sa, că oamenii au
slujit făpturii, în locul Făcătorului (Romani 1, 25), mai
mult
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e ______ __ ______
modelul unui astfel de om precum naturalistul,

profesorul, învăţătorul, care se ocupă cu studierea
păsărilor şi a albinelor şi nu vrea să ştie nimic altceva,
este absorbit de aceea căreia i se dedică. Albinele,
păsările - şi acestea sunt slugi ale lui Dumnezeu, ele
necontenit îl cheamă: Vino la Domnul! Priveşte, şi noi
suntem creaţia lui Dumnezeu, iar El este cu mult mai
minunat decât noi toţi. - Nu, nu am când, iartă-mă!
Aceasta este orbirea, aceasta este aplecarea mai mult
spre lucrurile acestei lumi, şi oamenii slujesc făpturii
mai m ult decât Făcătorului.
Iar al treilea spune: M-am însurat, de aceea
nu pot veni. El reprezintă pe acela care nu vede pe
nimeni în această
ea trăieşte, pentrulume în afarădar
ea moare, de familia
aceasta sa,
estepentru
prea
puţin înaintea lui Dumnezeu. Im portant este ca
părintele să ştie de unde este familia sa, a Cui este
familia sa, Cine este Acela Care îi hrăneşte familia -
prin soare şi prin păsări şi prin plante şi prin grâu şi
prin
când!cereale. Cine?
Toată grija luiDomnul şi Ziditorul!
este pentru Iar el altceva
familie, nimic nu are
nu vrea să ştie. Ce păcat!
Aţi auzit ceea ce a spus Domnul, căci S-a
mâniat Dumnezeu pe acei oameni (Luca 14, 21), pe
astfel de oameni care nu privesc această lume ca
cina îmbelşugată
pentru a lui Dumnezeu,
neamul omenesc, aşezată
ca oamenii să-L de El
slăvească.
Şi Dumnezeu nu numai că a trimis făptura Sa,
ci iată că a trimis şi nenumăraţi Drepţi ai Săi în
Vechiul Legământ ca să le aducă aminte oamenilor
de Dumnezeu, ca să-i cheme, spunându-le: Veniţi,
38
Unite sunt gata. Oameni, ce aşteptaţi, de ce nu lucraţi

dreptatea lui Dumnezeu în această lume? De ce nu
lucraţi du pă legea lui Dum nezeu şi du pă dreptate a
dumnezeiască?
Astăzi Biserica îi prăznuieşte pe toţi Părinţii,
l>e toţi Drepţii Vechiului Testam ent, cei care au trăit
înaintea venirii lui Hristos -slugile lui Dumnezeu,
•lintele
in timp slugi
El le-aaletrimis
lui Dumnezeu
în această pe carele-a
lume, din trimis
timp
neamului omenesc spre a mărturisi că această lume
este Cina, marele ospăţ. Moise, Ilie, îm păratul David,
nenumăraţi Proroci şi Mărturisitori, Drepţii Vechiului
Testament, aceştia sunt mulţimea de oameni sfinţi
(lVeniţi,
ivrei 12,1)
toatecare necontenit
sunt cheam ă neamvăul omenesc:
gata, Dumnezeu cheamă.
Insă lumea merge şi se pleacă la idoli, se pleacă
dumnezeilor mincinoşi, nu slujeşte lui Dumnezeu,
nu vrea să slujească Adevăratului Dumnezeu; iată,
şi vitele şi plantele şi animalele le consideră mai
importante, ca
dumnezeirea lor;fiind scopul
oamenii vieţii idolilor,
se pleacă lor, încâtse slăvesc
pleacă
animalelor, plantelor, pietrelor, iar pentru A dev ăratul
I )umnezeu nu au timp.
Domnul, spre a-i dezmetici pe oameni, trimite
neamului omenesc slugile Sale, începând cu Sfinţii
Apostoli, le trimite tuturor noroadelor şi le cheamă
neîncetat: Veniţi, toate sunt gata. Oameni, spuneţi
si voi ce vă mai trebuie din ceea ce a oferit Domnul
I Iristos om ului. Cu toate acestea, oare, puteţi lepăda
ceva mai măreţ? El, Dum nezeu, a devenit om . Oare
tu, omule, faci ceva mai presus decât aceasta? El,
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e _____ _________________ ___________ .
Dumnezeu, a adus Viaţa veşnică. Omule şi frate, ce

este viaţa ta pe pământ fără de Viaţa cea veşnică? Ce?
O scurtă perioadă de chin, nenorocire, pătimire, boală
şi suferinţă - aceasta este viaţa pământească a om ului
fără Domnul Hristos. Iar Dum nezeu ne-a dăruit Viata /
cea veşnică, şi pentru mine, şi pentru tine, şi ne-o
dăruieşte în Biserica Sa prin Sfânta împărtăşanie, prin
Botez,
tot ceeaprin
ce credinţă, prin dragoste,
El, Minunatul prin nădejde,
Domn, hrăneşte prin
sufletele
noastre printr-o hrană nemuritoare şi veşnică.
Domnul ne cheamă neîncetat, iar noi, iată, noi
ca şi cei trei oameni, ca cei trei chemaţi ne cerem
scuze. Când să mă mai gândesc şi la Hristos? Iată,
am averea asta oşi fabrică;
meşteşugăresc, aceea, sau negoţul,
nu am saumăungândesc
când să atelier
la Hristos, la acea Viaţă veşnică, la acel Adevăr
veşnic, la Dreptatea veşnică. Şi eu, şi tu, privim la noi
înşine, la propria noastră vieţuire, pentru care deseori
lucrăm în felul acesta. De câte ori în cursul unei zile
îl uităm pesauDumnezeu,
săptămâni de întregi
al unor luni câte oriuităm
în cursul unei
că această
lume este cina dumnezeiască, că în această lume
Dumnezeu este Acela care dăruieşte toate, şi aerul, şi
soarele, şi lumina.
Iar tu, iată, poţi să te asemeni celui de-al doilea
dintre ceidechemaţi,
perechi boi de care
tras strigă:
la jug,Eh, am cumpărat
iartă-mă; cinci
sunt foarte
ocupat în această lume, această lume are atâta bogăţie,
iar eu nu am când să mă mai gândesc la Hristos, la
faptul că trebuie să vin la El după moarte. Astfel, un
asemenea om nu are când să se mai gândească şi la
40
biserică, nu are când să mai cugete la sufletul său,

la binele peel care
oamenilor, ar trebui
îşi face să-l facă, căci făcând bine
bine sieşi.
Putem şi eu, şi tu, şi mulţi dintre noi să aparţinem
acelei categorii din care face parte al treilea om, cel
ile-al treilea chemat, care spune: M-am însurat, de
aceea nu pot veni. Familia mea m-a absorbit, trăiesc
permanent
li mp pen trupentru ea, mă Stai,
alte lucruri. gândesc mereu
omule, la ea, familie
această nu am
a ta şi aceşti copii ai tăi sunt ai lui Dumnezeu! Cine
le dăruieşte ceea ce le este lor de cel mai mare folos,
cine le dăruieşte soarele, cine le dăruieşte mintea,
t ine le dăruieşte conştiinţa? Cine dăruieşte putere
mâinilorlor,
ochilor lor Cine
ca sădăruieşte
poată lucra,
auz Cine dăruieşte
urechilor vedere
lor? Cugetă
la aceasta, toate acestea tu le ştii, le vezi.
Iată, astăzi îi slăvim pe Sfinţii Părinţi, pe Drepţii
Vechiului Legământ, al căror nu m ăr este atât de mare
şi toţi ne cheamă: Veniţi, toate sunt gata. Iar noi cum
răspundem chemării? Să nu fim neînţelepţi şi nebuni.
Mâine Biserica îl proslăveşte pe Sfântul Tirs şi pe
ceilalţi Mucenici dim preună cu el şi ei ne cheam ă, ne
cheamă la cina dumnezeiască: Veniţi, toate sunt gata.
( aci, ei, Sfinţii, s-au hrănit cu hrana dumnezeiască cea
veşnică, pe care le-a dat-o Domnul în această lume şi
au devenit nemuritori şi sfinţi în această lumea şi în
cealaltă. Având înaintea noastră atâtea m odele (Evrei
12, 1) atâţia oam eni sfinţi, noi nu vom avea scuză
in ziua Dreptei Judecăţi, când Dom nul ne va atrage
atenţia şi mie, şi ţie, şi tuturor: Priviţi-i pe Drepţii Mei,
priviţi-i pe Drepţii şi pe Sfinţii şi pe Mucenicii şi pe
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e u e
Mărturisitorii, şi voi aţi trăit în aceeaşi Biserică, şi voi

aţi vieţuit în aceeaşi lume, însă aţi călcat în picioare
Dreptatea Mea, Dragostea Mea, aţi călcat în picioare
Evanghelia Mea. Pe când eraţi jos pe păm ânt nu le-aţi
dorit, aşadar nu vă sunt de trebuinţă nici aici. Şi vor
merge drepţii la Viaţă veşnică (Matei 25, 46).
M ulţi sunt chemaţi, încheie Sfânta Evanghelie de
astăzi, dar puţin sunt aleşi (Luca 14, 24). Dumnezeu îi
cheamă pe toţi, dar cum vei răspunde tu chemării,
aceasta depinde de tine. Dumnezeu te cheamă la Viaţa
veşnică, la Dreptatea veşnică, la Dragostea veşnică şi
îţi oferă Viaţa cea veşnică. De tine depinde dacă vei
răspunde chemării. Dacă vei răspunde, atunci vei
deveniCuales al lui Dumnezeu.

rugăciunile Sfinţilor Părinţi prăznuiţi astăzi
şi ale tuturor Sfinţilor, ale Sfinţilor Apostoli, ale
Mucenicilor, Drepţilor şi M ărturisitorilor, fie ca Bunul
Dumnezeu să deschidă sufletele noastre şi auzul
nostru duhovnicesc şi vederea noastră duhovnicească,
ca să noapte,
fiece răspundem chemării
să fim Domnului
conştienţi în fiece
că suntem în zi şi în
această
lume la cina îmbelşugată a lui Dumnezeu, că suntem
în Biserica Sa la Cina cea veşnică a Adevărului veşnic
şi a Dreptăţii dumnezeieşti, că aceasta este aceea de
care avem nevoie în această lume, că Dom nul Hristos
adobândirea
adus fiinţei omeneşti
Vieţ toate cele
ii celei veşnice necesare
şi în aceastapentru
şi în
cealaltă lume. Lui fie cinstea şi slava, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin.
___ Cuvinte despr e veşnicie
Predica întâiCe
la este păcatul?
Duminica Sfinţilor Părinţi
(Postul Crăciunului, anul 1965)
Astăzi, într-un cuvânt, este Buna-Vestire a

I )omnului. întreaga Evanghelie dum nezeiască într-un
deingur cuvânt.
dinainte Astăzi, în
de Crăciun, se Duminica Părinţilor,
citeşte întâia cea
Evanghelie,
primul capitol din Evanghelia după Matei. Iar aceasta,
mtr-un cuvânt, spune ce se întâmplă cu această lume,
ce se întâmplă şi ce se va întâmpla cu fiecare dintre
noi. Toată istoria Cerului şi a pământului, întreaga
istorie
.1 mea, aa omului, a oamenilor,
ta, a păsărilor, a neamului aomenesc,
a crenguţelor, florilor,
toate sunt într-un cuvânt - Iisus (Matei 1, 1; 18-21).
Naşterea Sa, iată, este cel mai important evenim ent în
toate istoriile tuturor lumilor. Naşterea Sa pe pământ,
arătarea Sa pe pământ ca Om - acesta este cel mai
important lucru din toate câte s-au petrecut în neam ul
(>menesc, fraţilor, este cel mai de seamă, de când a fost
l.lcut soarele şi până în ziua în care se va stinge.
Iată, a venit să mântuiască lumea de păcate.
Tu ai nevoie de Iisus, tu ai nevoie de Mântuitor. Ce
este păcatul? Tu şi noi ceilalţi cunoaştem păcatul prin
moarte. Moartea este ceva deosebit de înfricoşător
pentru noi, dar moartea a venit în această lume
prin păcat, şi când S-a arătat Izbăvitorul de păcate,
atunci S-a arătat Izbăvitorul de moartea mea şi a ta.
Şi păcatele care sunt în mine, şi păcatele care sunt în
t ine, care pro duc sute de m orţi în noi, în fiinţa noastră
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l i e _____
omenească, toate acestea fug dinaintea Sa, toate

acestea rămân neputincioase înaintea Sa. Numai El
este mai puternic decât păcatul, numai Dumnezeu
este mai puternic decât păcatul. Nu există om mai
puternic decât păcatul, căci în păcat este diavolul şi
numai Dumnezeu este mai puternic decât diavolul.
Iată, Dumnezeu a devenit om ca să scoată afară
păcatul din om, ca să izgonească din om păcatul,
ca să arunce din om cea mai cumplită pocitanie,
pe care noi, deseori, o îm brăţişăm în momente de
exaltare şi de nebunie, iar ea ne răneşte din fiecare
parte, provocând moartea minţii, moartea conştiinţei,
moartea voinţei, m oartea totală.
Iată nevointa mântuitoare în această lume, iată
scopul Său, iată m ântuirea noastră: m oartea păcatului
tău şi al meu. Iar această omorâre a păcatului tău o
poate înfăptui numai Domnul Hristos, Care este
mai puternic decât păcatul şi mai puternic decât
moartea. Moartea morţii este num ai Dom nul Hristos,
Care prin înviere biruieşte moartea; El poate să-mi
dăruiască şi mie, şi ţie, biruinţă asupra oricărei morţi.
Cine înfăptuieşte biruinţa asupra diavolului, pieirea
diavolilor? Cine a biruit iadul, împărăţia duhurilor
necurate şi a nenumăraţilor diavoli distrugători,
cine? Dumnezeu şi Omul, Hristos, Dumnezeu
desăvârşit şi Om desăvârşit! El, din nespusa iubire
de oameni a coborât din Ceruri, S-a făcut Om, a
intrat în tina trupului omenesc, ca din acest trup şi
din această fiinţă
/ omenească să scoată afară ceea ce
nu este dumnezeiesc, ceea ce este potrivnic voii lui
Dumnezeu, ca să scoată afară păcatul.
44
De aceea, fraţii mei, cel mai im portan t eveniment
m Evanghelia
devenit om (MateiMântuirii este că 3,
1, 3; Timotei El,16).
Dumnezeu,
în aceastaa
> onstă taina vieţii noastre în lume, în aceasta constă
loată taina mântuirii noastre, în aceasta constă
l.iina pământului nenorocit în care trăieşte neamul
oi nenesc şi a tuturor lumilor m ai presus d e om şi mai
prejos
16),de om. Dumnezeu
aceasta S-a arătat
este taina noastră. în trup
Pentru ce (I
S-aTimotei
arătat
11ristos? Ca să-L unească pe om cu D um nezeu şi
astfel, unit cu Dumnezeu, să scoată din el orice păcat,
orice rău, orice întuneric, orice negură, orice moarte
i orice diavol. Şi nu este în această lume unitate atât
de intimă,
dintre atât deşi apropiată
Dum nezeu aşa cumNueste
om întru Hristos. esteunitatea
spaţiu,
nu este loc pentru păcat dacă Hristos, Dumnezeu
desăvârşit şi Om desăvârşit, intră în sufletul meu şi
al tău - prin Sfântul Botez, prin Sfânta împărtăşanie,
prin Sfintele Taine. Atunci fuge tot ceea ce reprezintă
păcat. De aceea taina întrupării Domnului Hristos
este cea mai sfântă, cea mai m are, cea mai aducătoare
(le mântuire.
Fraţii mei, începând cu venirea M ântuitorului
11ristos în această lume, în cepând cu Crăciunul, totul
se preschimbă, se schimbă toată istoria neamului
omenesc. El, Minunatul Iisus, l-a detronat pe satana
i L-a înscăunat pe D um nezeu. Sfântul lui D um nezeu
Macarie cel Mare spune: Prin păcat diavolul a
semănat pe prestolul minţii omeneşti şi împărăţeşte
in om, iar dacă omul crede în Domnul Hristos, dacă
se botează, dacă se împărtăşeşte, dacă trăieşte după
C u v i o s u l I u s t i n d e m C f i .i f
Evanghelie, atunci Domnul înlătură de pe prestolul

minţii pe acel diavol şi împărăţeşte El, se înscăunează
Dumnezeu, şi atunci în sufletul tău şi în viaţa ta
stăpâneşte Dumnezeu, stăpânesc gândurile sfinte,
starea lăuntrică sfântă, starea lăuntrică dumnezeiască,
dorinţa
/ dumnezeiască,' lucrarea dumnezeiască. Dacă
prin puterea Sa dumnezeiască Domnul Hristos îl
alungă pe satana de pe prestolul minţii tale şi al minţii
mele şi al neamului omenesc, El alungă în acelaşi
timp toate legiunile de diavoli, alungă toate păcatele
din om, toată moartea şi face sălaş sfintelor virtuţi şi
se sălăşluieşte sfânta putere dum nezeiască şi cerească
şi atunci tu împreună cu Apostolul Pavel zici: Nu mai
trăiesc eu, ci Hristos trăieşte întru mine. (Filipeni 4,13)
Ce s-a întâmplat cu Saul, cu faimosul Sfânt
Apostol Pavel? Ştiţi că el a fost cel mai m are prigonitor
al Domnului Hristos, al primilor creştini. Şi atunci
când mergea călare pe cal împreună cu cetele de
bărbaţi pe drumul spre Damasc ca să-i prigonească
pe creştini, el dintr-odată a auzit un glas înfricoşător,
s-a arătat o lumină înfricoşătoare şi din ea ca şi cum
ar fi tunat, s-a auzit: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?
Iar Saul iute a întrebat: Cine eşti Tu, Doamne? - Eu
sunt Iisus, pe Care tu îl prigoneşti. Doamne, ce voieşti să
fac? (Faptele Apostolilor 9, 3-6) Saul a orbit atunci,
a fost trei zile orb, căci îl conduceau fraţii lui care se
porniseră îm preună ' cu el să-i prigonească / pe creştini.
Atunci a venit Sfântul Apostol Anania - i se arătase
Dom nul şi-i descoperise -, a venit la Saul şi l-a botezat,
şi Saul şi-a recăpătat vederea. Şi de atunci iată că toate
s-au schimbat. In loc să rămână Saul, a devenit Sfântul
Apostol Pavel. Pe el nu a putut să-l amuţească tot

Imperiul Roman,
vameşilor rom ani,toată împărăţia
toţi soldaţii romană
romani, toţia lui
temNnicerii
ero, a
nu au putut să-l aducă pe Pavel la tăcere pentru ca
«•I să nu m ai propovăduiască Evanghelia D om nului
11ristos, să nu-L mai propovăduiască pe Acel Iisus, pe
Iisus Mântuitorul, împăratul, Dumnezeul Cerului şi
al pământului.
Totul este spus prin numele Său: Iisus Hristos
Mântuitorul. Când pronunţi acest nume, ce rosteşti
Iu? Rosteşti strigătul de luptă, strigătul războiului
t reştinesc; te porneşti la luptă cu păcatul. Dumnezeu
nu îngăduie moartea, Dum nezeu nu îngăduie lucrarea
I1.1 vîmpotriva
•'■au oiului, înseam nă că tu
păcatului, îmeşti în perm
potriva anenţă
morţii, ostaşul
îm potriva
diavolului. Sfinţii Părinţi din Vechiul Testam ent pe
t are îi prăznuim astăzi, toţi Drepţii cei mari: Avraam,
Moise, Isaia şi nenumăraţi alţii, toţi au fost astfel
de luptători, luptători pentru Hristos încă înainte
>le Hristos, luptători pentru Evanghelia lui Hristos
înainte ca Evanghelia să se fi scris. A scris-o Domnul
prin sfintele lor vieţi şi ei, m ulţi dintre ei, au auzit
eeea ce a scris despre ei Sfântul Apostol Pavel, că prin
i redinţă au biruit împărăţii, au ajuns să vadă învierea
morţilor, au fost neclintiţi în lupte, au îm plinit
dreptatea lui Dumnezeu în această lume, L-au
proslăvit pe Dumnezeul cel Adevărat; pe ei, de care
lumea nu era vrednică, lumea i-a prigonit, au rătăcit
in pustii goi, înveşmântaţi în piei, lipsiţi de hrană, dar
dreptatea lui Dumnezeu s-a săvârşit, diavolul a fost
l'iruit, toate păcatele au fost biruite (Evrei 11, 32-39).
Iar noi, creştinii vieţuitori în această lume,

trăind în Biserica
făcându-se lui Hristos
om, încă de aici pe
de care El a întemeiat-o
pe pământ devenim
proprietari şi stăpânitori ai împărăţiei Cerurilor
dacă împlinim poruncile lui Hristos. Dacă împlineşti
porunca smereniei lăsată de Mântuitorul, dacă te
smereşti cu mare credinţă înaintea Sa, dobândeşti
toată fericirea;
împlineşti prima dacă înlături
poruncă mândria
a sfintei satanică şi
Sale înţelepciuni:
Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor este împărăţia Cerurilor
(Matei 5, 3), vei simţi cu adevărat că împărăţia
Cerurilor este a ta. Vei simţi că Dum nezeu împăratul
este în sufletul tău, iar nu păcatul, nu diavolul, nu
moartea.
pe Şi tudobândeşti
pământ, încă de pe acum,
isihia: încă de aici,este
îm păratul ca trăitor
întru
tine şi împărăţeşte în sufletul tău prin Adevărul
veşnic, prin Dreptatea veşnică, prin Viaţa veşnică.
Sfânta împărtăşanie, iată hrana sfântă, iată bunătăţile
cereşti sfinte, iată sfinţenia fără de moarte, iată sfânta
Veşnicie,
şi încă maiiată sfânta
mult decâtViaţă veşnică!
acestea Toate Hristos
este Domnul acestea
Cel înviat pe Care îl primim în Sfânta împărtăşanie.
Avem chiar mai mult decât este de trebuintă. / însă
ce ne dăruieşte Domnul şi de ce avem noi nevoie?
Credinţă, credinţa neclintită. Hotărârea statornică:
vreau să trăiesc
să împlinesc cu credinţă
poruncile SfinteiînSale
Domnul Hristos Cu
Evanghelii. şi
toate acestea mulţi în jurul meu nu voiesc, cu toate
acestea deseori slăbiciunea mea este neputincioasă,
neputinţa mea nu poate. Căci omul nu se izbăveşte
de moarte, nu se izbăveşte de păcat fără Mântuitorul,
48
Iară Domnul Hristos. în Mântuitorul este izbăvirea,

aşa cum este
împreună în lumină
cu Sfinţii Părinţiluminarea. Pentru
ai Vechiului aceasta
Testament
a ne închinăm Domnului Hristos, minunatului
nostru Izbăvitor din legăturile păcatului, ale morţii
i ale diavolului şi Singurului Adevăratului Iubitor
de oameni, Care, iată, ne-a adus şi ne-a dăruit nouă,
unor oameni nevrednici, îm părăţia Cerurilor. Amin.
C u v i o s u l I u s t i n d e i .a C e l i e
Cu noi este Dumnezeu

Predica a treia în Duminica Sfinţilor Părinţi
(Ajunul Crăciunului, 1973)
Nu este nimic mai im portant decât Crăciunul!

De ce? Pentru că Dumnezeu a coborât în această
lume. Şi până atunci unde a fost El? Noi, prin
păcatele noastre, L-am alungat de pe pământ; nu
avem nevoie de Dumnezeu. Aceasta reiese din fiece
păcat, fie că vrei, fie că nu vrei, căci prin fiece păcat
al nostru îl gonim pe Dumnezeu de pe pământ. Mai
întâi îl alungăm din sufletele noastre, apoi din ţelul
istoriei neamului omenesc. Şi aceasta se referă la tine,
se referă la noi toţi. Dacă trăim în păcate nepocăite,
noi izgonim din sufletele noastre, din inimile noastre,
din conştiinţele noastre tot ceea ce este dum nezeiesc.
Aţi auzit astăzi Sfânta Evanghelie. Domnul
este numit aici Emanuel, ceea ce înseamnă Cu noi
este Dumnezeu (Matei 1, 23). Până atunci, cine a fost
împreună cu noi? Diavolul! Diavolul - prin păcat,
prin fiecare păcat, şi al meu, şi al tău, şi prin păcatele
fiecăruia din neamul omenesc. Niciodată nu trebuie
să ne înşelăm: noi înşine fie îl alungăm pe Dumnezeu
dintru noi, fie îl facem să intre în noi înşine.
De aceea Domnul s-a făcut om, de aceea la
Crăciun El a intrat în această lume şi S-a arătat ca om
(1 Timotei 3, 16), ca să ne arate ceea ce trebuie să fie
omul în această lume şi cum trebuie să fie el. Domnul
nu S-a făcut om în zadar. Nu S-a făcut pasăre, nu S-a
făcut floare, ci S-a făcut om - om care era cu totul în
50
păcate, cu totul împuţit, cu totul în puterea demonilor.

I )e aceea S-a făcut om, ca să-l izbăvească pe om de
aceasta. Num ele Lui, Iisus, înseamnă Izbăvitor (Matei 1,
’ I). Izbăvitor de ce? De păcate, de păcatele omeneşti,
i .Ici prin păcate a intrat în această lume şi moartea, şi
,i intrat fiece diavol. De aceea fără Domnul Hristos,
l.iră Crăciunul Său, cu adevărat neamul omenesc
poate spune totdeauna pentru sine: cu noi nu este
I lumnezeu, ci diavolul. Cu noi este Dumnezeu - acesta
este temeiul ceresc, acesta temeiul credinţei noastre,
temeiul Evangheliei. Cu noi este Dumnezeu în această
lume. Iar până acum L-am avut ca şi cum nu ar fi fost
deloc. Nu a fost în sensul deplin al cuvântului. Prin
Ic ehimnezeu?
să dovedim noi,Domnul
Iată, creştinii, că într-adevăr
a lăsat Biserica în noi este
cu această
lume. Ce este Biserica? Sfântul Apostol Pavel spune
c.1 Biserica este Trupul Său cel duhovnicesc; El este
( a pul acestui Trup, iar noi m ădularele T rupului Său
(l ieşeni 1, 22; Efeseni 4, 15-16), înţelegându-se astfel
unirea organică
creştin, cu Domnul
care împlineşte Hristos.
sfintele Şi astfel
porunci fiecare
evanghelice,
lotdeauna poate spune „cu mine este Dumnezeu".
I >ar dacă creştinul se îmbracă în păcate, dacă nu se va
lupta cu ele, dacă nu le va alunga dintru sine, atunci
este într-o altă continuă îmbrăţişare - cu cine? Cu
diavolul.
Anevoie le-a venit oamenilor să creadă că
I )umnezeu S-a făcut om, iată, pentru m ântuirea
noastră. Dumnezeu cu adevărat S-a făcut om şi, ceea
<e este cel mai important, ne-a dăruit toate mijloacele
pentru ca fiecare dintre noi dacă voieşte să se poată
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e ____ ______ _ _______

________ ____ _ _______ __
uni cu El, cu minunatul Domn Hristos, Care după

a Sa smerenie, după a Sa bunătate, iată, S-a făcut
asemenea omului lepros, muritor, cu totul învăluit
în păcate omeneşti. El a luat păcatele noastre asupra
Sa (Efeseni 1, 29) ca să ne izbăvească de ele. De aceea
S-a făcut om! De aceea a dobândit numele de Iisus
Mântuitorul!
în Biserica lui Hristos noi avem toate mijloacele
necesare pentru unirea noastră duhovnicească
cu Domnul Hristos. Acestea sunt Sfintele Taine
şi sfintele virtuţi. Sfântul Botez - atunci când ne
botezăm ne îm brăcăm în Domnul Hristos (Ioan 1,
29) şi izgonim tot ceea ce este satanic şi demonic, ne
lepădăm de acela şi ne predăm Domnului Hristos.
Dar atunci care este semnificaţia Sfintei împărtăşanii?
Aceasta este unirea deplină a ta cu El, unirea deplină
a omului cu Domnul Hristos. Şi credinţa, şi dragostea,
şi rugăciunea şi postul? Toate acestea sunt virtuţi cu
ajutorul cărora ne unim cu Domnul Hristos.
Apostolul Pavel îi sfătuieşte pe creştini, le spune
şi îi roagă: Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă,
în inimile voastre (Efeseni 3, 17). Noi nu putem să
înţelegem tot ceea ce Domnul a făcut şi ceea ce este;
de fapt, Dumnezeu este mai cuprinzător, mai mare,
mai profund decât poate cuprinde orice minte
omenească, orice cuget omenesc. De aceea Domnul,
ca o cale sigură către El, a dăruit credinţa, credinţa în
El. Iar pentru a avea credinţă nu este nevoie de şcoală
multă, nici de comerţ, nici de bogăţie, de nimic.
Numai de bună-vointă. / Numai de buna-vointa / de a
crede în Mântuitorul lumii, în Domnul Hristos. Iar
i|’oi fiecare virtute, şi dragostea, şi rugăciunea, şi

I'ostul, toate acestea II fac să Se sălăşluiască întru noi,
aduc puterea Sa dumnezeiască, aduc cuvintele Sale
■Ir viată / făcătoare *şi noi cu adevărat simţim
r că este cu
nu/ I dumnezeu şi nu ne temem de niciun diavol, nu ne
temem de niciun păcat.
Domnul a venit în această lume, ne-a dăruit
puterea şi tăria ca să biruim cu adevărat orice păcat
i nu numai păcatul, ci orice moarte, orice diavol -
ne a dăruit Viaţa veşnică. A venit în această lume, a
luat asupra Sa trup omenesc, a trecut prin moarte şi
i înviat cu trupul din morţi, S-a suit la Ceruri şi ne-a
arătat ce va fi cu trupul tău şi cu al meu. Nimic mai
I m i lin decât aceasta! Şi trupul meu, şi al tău trebuie
.1 intre în moarte. Dar, ca creştini, noi vom învia
după credinţa noastră în Dom nul H ristos. în ziua
Inii icoşătoarei Judecăţi D omnul ne va învia din morţi
i ne va dărui Viaţa veşnică! Cine crede în Mine are
1 niţă veşnică (In. 3,16), a spus M ântuitorul. încă de aici
de pe pământ are Viaţă veşnică. Aceasta înseam nă:
I >oinnul este m ai puternic decât orice m oarte, decât
nuce diavol, decât orice păcat, mai puternic decât tine
•i decât mine. Şi atunci când suntem împreună cu El,
i ii adevărat noi suntem biruitori.
Fie ca Sfinţii Părinţi şi Strămoşi ai Vechiului
I’iegământ şi Sfânta
• care astăzi Cuvioasă
o prăznuim , care aMpătim
uceniţă
it cuEvghenia
bucurie
pe ntru Hristos şi a fost un m odel de sfinţenie, fie ca
ci toţi să ne ajute nouă tuturor, iar noi să ne nevoim
pentru a lucra tot binele evanghelic, să ne nevoim
m lucrarea oricărei virtuţi evanghelice şi astfel să
53
1
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C f i .i t ______ J
câştigăm împărăţia Cerurilor în care, dă, Doamne, ca

îm preună cu Sfinţii prăznuiţi astăzi şi cu toţi Sfinţii,
să-L slăvim pe Minunatul şi Singurul Domn Hristos,
a Căruia este slava şi cinstea, acum şi în vecii vecilor.
Amin.
Cuvinte desp re veşnicie
A fi om este Vestea cea Bună

Predica întâi la Duminica Părinţilor după trup
ai Domnului
(Duminica dinaintea Crăciunului, 1964)
Hristos Se naşte! Cu adevărat Se naşte!

Dum nezeu Se naşte, D um nezeu-O mul Se naşte.
I >umnezeu desăvârşit în om desăvârşit. Prim a d ată pe
pământ S-a arătat om nou, S-a arătat om desăvârşit,
' ■.1 arătat om deplin. Ce fel de om S-a arătat în H ristos,
I >mnnezeu-Omul? Om desăvârşit, om deplin, om
iu toată desăvârşirea; adevărat, singurul adevărat,
mgurul Om Adevărat
îndumnezeit. A venit în- această
acesta este
lumeHristos, Omul
pământească,
' ■.1 coborât, S-a făcut Om îndumnezeit, pentru ca să
i ic arate nouă în chipul Său ce este adevăratul om, ce
'■■.le omul desăvârşit. Şi a arătat aceasta în modul cel
in.ii desăvârşit. Cum? Aşa cum în trup omenesc S-a
Dumnezeirii, se spune în Sfânta

ii .Hat plinătatea
om desăvârşit. Căci întru El locuieşte, trupeşte,
huită
' -criptură (Coloseni 2, 9). Da, toată plinătatea Omului.
Fără El şi până la El, omul nu era deloc
imiţă desăvârşită, om ul era fiinţă nedesăvârşită,
neîmplinită. Prin El omul a obţinut pentru prim a dată
desăvârşirea
du mnezeiesc în sa această
cea mailume,
deplină, a realizat
s-a împlinit ţelul
întru său
El; mai
întâi întru El, apoi în toţi ucenicii Care L-au urm at pe
deplin sinceri, conştiincioşi. Pentru prima dată s-au
împlinit cuvintele evanghelice că Domnul a întem eiat
Uiserica în această lume, a dăruit-o Apostolilor,
C u v io s u l Iu s tin d e l a C e l ie __ _ _________
_ __________ ____ __ 1
Prorocilor, Evangheliştilor, învăţătorilor, Făcătorilor

de minuni, spre zidirea trupului lui Hristos, care este
Biserica Sa - până vom ajunge toţi oameni desăvârşiţi
(Efeseni 4,11-13).
Şi cum este acest om desăvârşit la măsura vârstei
deplinătăţii lui Hristos (Efeseni 4, 13)? Iată, acesta este
omul desăvârşit care s-a arătat în chipul Domnului
Hristos, Dumnezeu-Omul. Astfel este întru El, alături
de El, şi prin El omul, de fapt fiecare dintre noi este
chemat să devină - ce? Dumnezeu-om după har. Ceea
ce este Domnul Hristos după natură, ca Dumnezeu-
Om desăvârşit, aceea trebuie să devină fiecare dintre
noi în Biserica lui Hristos, să devină dumnezeu-om
după har, ca astfel să se desăvârşească, pentru a
atinge ţelul dumnezeiesc al fiinţării şi al vieţuirii sale
în această lume. Astfel Domnul îl reprezintă pe om
şi desăvârşirea acestuia. Ceea ce este valabil, oare, şi
pentru destinul omenesc? Adevărul omenesc dacă nu
se sfârşeşte în Dumnezeu-Omul, nu este deplin. Atâta
timp cât nu se desăvârşeşte în El, adevărul omului
se dezintegrează în sine însuşi, decade, şi omu
nu are niciun folos din aceasta. Oare este adevăr în
om fără Domnul Hristos? Se ofileşte şi nimic nu
rămâne din el. însă dacă omul trăieşte în Trupu
Omului îndumnezeit, al Bisericii Sale, adevărul său
se dezvoltă treptat, sporeşte în Adevăr dumnezeiesc
şi devine Adevăr dumnezeiesc - Adevărul Veşnic
al desăvârşirii dumnezeieşti. Astfel ştim pentru ce a
dăruit Dumnezeu omului adevărul: ca el să devină
desăvârşit şi să se desăvârşească întru el desăvârşirea
dumnezeiască şi împlinirea dumnezeiască. Şi ce
56 _____________________________________________ J
>• întâmplă cu dreptatea omenească? A şa cum

dreptatea omului dacă nu se săvârşeşte în Hristos -
I >ninnezeu-Omul în Dreptatea Sa dum nezeiască,
i' îndată piere, îndată dispare atacul din toate
p/n Iile prin minciunile acestei lumi, prin minciunile
■.11 c roiesc din inima întunecată a fiecărui demon
i .i fiecărui om care se lasă stăpânit de el. Atunci
dreptatea omenească
imieşte veşnic, moare
trăieşte şi dispare cu
dumnezeieşte totul.dacă
numai Ea
> uneşte cu Dreptatea lui Hristos, dacă devine
I Meptatea dumnezeiască, Dreptatea evanghelică,
I.Mtd de la Dumnezeu şi după Dumnezeu.
O, oamenii se laudă în lumea aceasta cu
■li.igostea, cu dragostea
r «neral cu toate faţă
categoriile de de om, faţă
dragoste. de dragostea
însă lucruri, în
i «menească, dacă nu se desăvârşeşte în Dragostea
Im Hristos - ce se alege din ea? Ea se transformă în
V.elozie obişnuită, se transformă în încăpăţânare,
ipoi în duşmănie. Această putere a dragostei care
>' le în firea omenească, dacă cu credinţa lui Hristos
<■ uneşte cu Dom nul Hristos, ea creşte treptat, şi
.11 vastă dragoste devine Dragoste sfântă, Dragoste
desăvârşită, Dragoste dumnezeiască, Dragostea lui
I >umnezeu. Aceasta este singura Dragoste adev ărată
m .îceastă lume. Şi venind în această lume, devenind
I »mnnezeu-Om, Domnul Hristos a dăruit această
I >ragoste desăvârşită şi de la noi cei care I-am urm at
lui cere aceeaşi dragoste. Toate celelalte iubiri nu au
valoare atâta tim p cât nu se sfinţesc, cât nu se sfinţesc
prin dragoste, prin Sfânta Dragoste dumnezeiască,
prin Dragostea lui Hristos.
C u v io s u l I u s t in d e j a C e l i e _____ _ = = _________________
_______
Şi ce să spunem despre averile omeneşti? Deseori

oamenii se laudă cu averile lor, cu proprietăţile lor, cu
vredniciile lor. Ce este averea omenească în această
lume? Ce avere poate supravieţui răului din această
lume, răului care este cu totul de la diavol. Nimeni
nu este bun decât numai Unul Dumnezeu (Matei 19,
17), a spus Domnul Hristos, nimeni! Nimeni dintre
oameni. Noi suntem oameni păcătoşi şi în aşa măsură
amestecăm răul cu binele în noi înşine încât binele
nostru niciodată nu este un bine autentic, binele
nostru nu este niciodată Bine dumnezeiesc. Dacă ne
predăm Domnului Hristos cu credinţă, cu rugăciune
şi cu dragoste, El face să crească în noi binele, îl
înmulţeşte, îl desăvârşeşte, şi abia după aceea binele
nostru devine Bine desăvârşit, Bine dumnezeiesc,
devine Binele lui Dumnezeu.
Şi ce să spunem despre viaţa noastră lumească?
Ce este viata / noastră lumească fără Domnul Hristos,
atâta timp cât El nu S-a arătat în ea? Viaţa fără
Dumnezeu nu este nimic altceva decât o moarte
treptată şi necontenită, moarte chinuitoare, moarte
înfiorătoare, de coşmar. Iar viaţa adevărată este
Viaţa veşnică în Dom nul Hristos! Dacă om ul cu toate
mijloacele sfinte pe care i le-a dat Biserica lui Hristos
se umple înlăuntrul său de puteri dumnezeieşti, de
viaţă dumnezeiască, viaţa sa se transformă treptat în
viaţa lui Dumnezeu, în Viaţa veşnică. Omul devine
fiinţă veşnică.
Noi, în aceste zile sfinte şi măreţe, ne salutăm
unul pe altul cu salutul dumnezeiesc de bucurie:
„Hristos Se naşte". Ce spunem prin aceasta? Noi de
58
lapt slăvim: „Adevărul veşnic Se naşte! Dreptatea

veşnică Se naşte! Dragostea veşnică Se naşte! Binele
\ rşnic Se naşte! Viaţa veşnică Se naşte!". Căci Se naşte
I Himnezeu, Se naşte Hristos - Dum nezeu-O m ul în
.uvastă lume. Iată, de aceea de la naşterea D om nului
I h istos în această lume este o bucurie să fii om. De
.uvea de la naşterea Sa minunată şi de la arătarea Sa
pe pământ ca om este aşa de plăcut să fii om! Este
îngrozitor să fii om fără Hristos! De aceea Domnul
II ristos arătându-Se pe păm ânt, născându-Se pe
pământ ca Dumnezeu-Om, toată bucuria noastră,
lo.ită nădejdea noastră, toată viaţa noastră, sensul
deplin al tuturor oamenilor lumii este El - Hristos,
I >umnezeu-Omul!
universurile în care El estetrăieşte
omul singurul
şi seA devăr
mişcă. în toate
Şi pe El
i Atotdumnezeirea Sa, Atotdesăvârşirea Iubitorului
de oameni, a Dum nezeu-Om ului o slăvim. Iată, acesta
• ■'.le Crăciunul, măreţul, m inunatul şi strălucitorul
I’raznic.
plină De
de aceea, dacă
bucurie denelasalutăm
Crăciun:unul pe altulSecunaşte!",
„Hristos urarea
ivem întotdeauna în inimă, în simţire, în sufletele
noastre, acea bucurie că omul este chemat să devină
desăvârşit, că în Sfânta Sa Biserică dumnezeiască,
Domnul Hristos i-a dat toate mijloacele pentru
aceasta.
De aceea, fie ca toate sufletele noastre, întreaga
noastră minte, întreaga noastră conştiinţă, toată fiinţa
noastră, pururea să-L slăvească deplin pe Minunatul
I >omn Hristos, Care atât de m ult S-a sm erit (Filipeni
7), atâta dragoste ne-a arătat, S-a coborât la
C u v i o s u l I u s t i n d e i a C f i .if . 1
noi, oamenii, ca să ne ridice din iadul nostru în

împărăţia Cerurilor şi ca să ne cheme la desăvârşire
dumnezeiască. Lui fie slava şi lauda, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin.
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _ __ ___ ___ = == J
de ucigaşi, nu îi este frică de nicio grozăvie din

această lume. Astfel Sfântul întâiul Mucenic Ştefan
ne-a descoperit nouă tuturor taina tuturor Sfinţilor
Mucenici ai lui Hristos: cum au putut ei să îndure
cumplitele chinuri insuportabile fără văicăreli, fără
lacrimi... Fiecare mucenicie, pentru fiecare Mucenic,
îşi are grozăvia ei, dar eroii lui Hristos nu s-au temut
de moarte şi au îndurat toate aceste chinuri, căci au
avut deasupra lor Cerurile deschise, căci Domnul
Hristos era deasupra lor şi îi aştepta în împărăţia
Cerurilor. Acolo s-au grăbit ei prin toată pătimirea,
prin toate chinurile, spre El, spre Domnul Care a
devenit om, ca să ne dea toată puterea dumnezeiască
o asemenea putere care biruie tot ceea ce este
muritor în om şi în jurul omului; ca să ne dea puterea
dumnezeiască care biruie m oartea şi pe toţi demonii
care stau dincolo de moarte.
Nu trebuie să ne înşelăm, această viaţă a noastră
pe păm ânt ne este dată ca prin ea să ne asigurăm
Viaţa veşnică, ca de aici să înceapă viaţa noastră şi să
se continue
Ceruri; în cealaltă
pentru aceasta lume. Domnul
a devenit om.S-a
El pogorât din
a străbătu
calea omului de la pământ la Ceruri (Evrei 10, 20),
a străbătut calea pe care fiecare fiinţă omeneasc*
poate merge şi poate urca, dacă vrea, în Ceruri
Totul depinde de noi, oamenii, de dorinţele noastre,
de este
ce năzuinţele
mai/ sublim,
noastre,
ce' de
estelibera noastră voinţă.
mai înălţător / Dar
pentru on
decât faptul că Dumnezeu S-a arătat în om, că S-t
arătat ca Dumnezeu-Om în această lume? Oare est(
vreo bogăţie mai mare decât Dom nul Hristos? E
62
i ulus neam ului omenesc tot ceea ce are Cerul: a

.nins împărăţia
Im11 >.irăţiei Cereşti.Cerurilor, a adus
îm părăţia toatea bunătăţile
Cerească devenit a
mustră, a oamenilor, şi noi am devenit moştenitorii
împărăţiei Cereşti (Iacov 2, 5). Căci Domnul Hristos
n< .i arătat m area dragoste, ne-a făcut pe noi toţi
lin lui Dumnezeu, Domnul Dumnezeu ne-a înfiat şi
l im
■li aceasta
venind noi devenimtufii
şi moştenitorii dumnezeieşti
turor după har,
bogăţiilor Domnului
I li istos (Romani 8,14-17; 9, 26).
Ştii că dacă împlineşti fiecare poruncă
evanghelică te îmbogăţeşti în Dumnezeu, te
îmbogăţeşti cu bogăţia nepieritoare pe care nim eni nu
|t o poate lua, nimeni nu ţi-o poate răpi: nici moartea,
ni< i diavolul? Atunci tu îţi aduni bogăţie în Ceruri.
<'are auzi poruncile Domnului Hristos, poruncile
di spre rugăciune: Rugaţi-vă pentru prietenii şi pentru
rn)jmaşii voştri (Matei 5,44)? împlinind această
poruncă evanghelică, de fapt te îmbogăţeşti în
I 'nmnezeu. Puterile dumnezeieşti se află în tru tine,
• ii i fiecare virtute, fraţilor, aduce în suflet puterea
'Imnnezeiască, fiecare virtute este de la Dumnezeu,
d< aceea aduce în suflet puterea dum nezeiască şi
i «rească care este mai puternică decât păcatul şi decât
moartea şilegată
poruncă, decâtdediavolul. Sau împlinind
milostivire, oricare
de exemplu, altă
tu prin
mea sta te îm bogăţeşti în Dumnezeu, te îmbogăţeşti
• ii bogăţia care dăinuie veşnic în toate lumile în care
<mişcă fiinţa ta omenească. Ce fel de bunătăţi, ce fel
■Ic bogăţie a adus Domnul H ristos om ului, nem urirea
C u v io su l I u s t in d e l a C e l ie
împărăţiei Cereşti! De aceea Crăciunul, atunci cândj

Domnul
lume, esteS-a
ziuanăscut ca Dumnezeu-Om
de naştere în această!
a tuturor bogăţiilor noastre!
nepieritoare, a tuturor oamenilor mari şi sfinţi înl
această lume, ziua naşterii fiecărui om, a fiecărui om]
adevărat, a fiecărui creştin autentic.
De aceea Domnul S-a făcut om, pentru ca noii
să slăvim
mare Crăciunul
bucurie, ca peSfântul
căci prin praznicul ce aduce
Praznic cea maij
de astăzi şil
moartea a devenit bucurie pentru om, spune Sfântull
Apostol Ştefan. Cum se mai bucură că este bătut cui
pietre pentru Domnul Hristos! Ce fel de putere este]
aceasta care face ca nici moartea să nu mai fie cea
mai
Dummare grozăvie?
nezeu-Omul faceNumai
aceasta!Domnul
Astfel înHristos, numail
viaţa mea şi al
ta, dacă vrei ca moartea să înceteze să mai fie pentrv
tine şi pentru aproapele tău sperietoare şi grozăvie, I
predă-te pe tine însuţi cu totul Domnului Hristos.l
Iar El este întreg acolo în mijlocul nostru, întreg îr
Biserica Sa, întreg în toată lumea, ca şi pretutinder
prezent, gata să ne ajute pe noi toţi, să ne scoată
din prăpastia morţii, din prăpastia păcatelor şi sâ
ne ridice în Rai. Crăciunul! Prin Crăciun s-a deschis
calea către Rai. Crăciunul ne-a dăruit nouă, tuturor,)
toate bunătăţile Raiului. Dacă doreşti sufletului tăi
starea lăuntrică din Rai încă de aici de pe pământ,j
smereşte-te înaintea Domnului Hristos cu rugăciune
şi cu modestie, cu post şi cu trezvie mergi dupâ
Domnul Hristos, numai după El, căci fără îndoială,
mergând după El vei ajunge în împărăţia Cerurilor.
64
Şi fie ca Sfântul întâiul Mucenic Ştefan pe care

•r.lăzi îl prăznuim,
mult decât care s-a
ne-am bucura noibucurat de bucurie,
de orice moarte mai
să
iu- conducă şi să ne călăuzească să-I urmăm Lui,
I >mnnezeu-Omului, Care a devenit D um nezeu-Om
pentru noi oamenii, ca şi noi să biruim tot ceea ce
rsk> muritor, să biruim în noi înşine orice păcat,
orice
orice moarte duhovnicească,
duh necurat, să trăimsă încă
biruimdeînpenoipământ
înşine
prin Evanghelia Domnului Hristos, prin viaţa
dumnezeiască, ce se continuă în cealaltă lume, şi
.1 fim şi noi împreună cu întâiul Sfânt Mucenic
Ştefan, Apostolul şi Arhidiaconul, să-L slăvim pe
I >omnul Hristos prin toată veşnicia în cealaltă lume,
.ilutându-ne în Ceruri unul pe altul aşa cum se
ilută astăzi oamenii pe pământ: „Hristos Se naşte!
Adevărat că Se naşte!".
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie

Intrarea
Predica întâi în veşnicie
la Sfântul Vasile cel Mare
(Anul Nou, 1965)
Iată-ne de Anul N ou... Ce este această noapte, ce

este clipa, ce este ora, ce este timpul? Oare ce numim)
noi, oamenii, timp? Timpul, acesta este un râu imens
în josul căruia Domnul a împins tot ceea ce a creat:
cerul, soarele, stelele, pământul, oamenii de pe el,
fiecare lucru, fiecare fiinţă. Toate acestea le-a împins
în josul şuvoiului timpului. încotro curge acest râu,
încotro ne poartă, încotro mergem purtaţi de şuvoiul
acestui râu de nestăvilit pe care noi îl num im timpul?
Timpul. Ce este timpul? Timpul este intrarea în
veşnicie. De aceea este timpul nespus de important]
pentru noi, important ca şi veşnicia în cealaltă lume.
De aceea este fiecare zi foarte im portantă în viaţa
noastră, fiecare noapte; nu, fiecare clipă, căci de
fiecare clipă depinde veşnicia noastră. Da, timpul estej
intrarea în veşnicie. Aceasta este, fraţilor şi surorilor,
concepţia evanghelică a timpului. înţelegerea
timpului de către Hristos. Timpul ne este dat ca prin
el să câştigăm veşnicia. Iată, o astfel de semnificaţie
are timpul.
Biserica în această lume nu este nimic altceva
decât un atelier dumnezeiesc în care timpul se
transformă în veşnicie, atelier dumnezeiesc care
ne învaţă înţelepciunea, pentru ca fiecare zi să o j
transformăm în veşnicie, fiecare clipă proprie să o j

umplem cu ceea ce este veşnic, de la început până în I
iun de azi şi din ziua de azi până la Infricoşătoarea

ludecată şi în toată veşnicia. Biserica lui Hristos este
un atelier dumnezeiesc care transformă timpul în
veşnicie.
Aţi auzit cuvintele M ântuitorului, Evanghelia
Mântuitorului de Anul Nou. El spune: A m venit
n propovăduiesc anul plăcut Dom nului (Luca 4, 19).
Acesta
nu este întrerupe,
se mai anul care anii
a început atunci
care vor şi niciodată
dăinui. Acesta
■•■le tim pul care se transform ă în veşnicie. Dom nul
I lnstos a binecuvântat tim pul, l-a um plut de Sine şi
I .1 umplut veşnic şi de veşnicie. De când a coborât în
lumea noastră pământească şi a intrat în acest torent,
ImUiumului.
acest râu al timpului,
Nouă a luatputeri
ne sunt date naştere anul plăcut
dumnezeieşti,
i a noi, oamenii, mici şi săraci, să putem umplem pe
pământ, zilele şi nopţile noastre, sufletele noastre şi
liinţa noastră cu ceea ce este veşnic, cu ceea ce este al
Im Hristos, cu ceea ce este ceresc. Un asemenea dar
ne a adus D omeste
Aceasta nul nouă, oamenilor.
ziua pe care a făcut-o Domnul
(I’salmul 117, 24). Atunci, prin biruinţa asupra morţii,
I>i in biruinţa asupra diavolului, p rin dreptatea asupra
IMeatului ne-a dăruit Viaţa veşnică, nem urirea. De
aceea este acea zi pe care a făcut-o Domnul, ziua care
aveşnicia,
începutpentru
de la înviere şi durează
fiecare om veşnic,
pe pământ, pentruprinfiecare
toată
Imiţă omenească. De la Naşterea Dom nului Hristos
ni această lume, de la învierea Sa nu mai există nicio
îndreptăţire. Fiecare zi este ziua mântuirii căci este
aici, în mijlocul nostru, Domnul Hristos Cel înviat,
67
şi deasupra noastră şi în jurul nostru şi pretutindeni, j

Pretutindeni
înviat, fără de în toată Omule,
moarte! lumea atunci
este Domnul Hristos j
de ce zăboveşti?
Pentru tine fiecare zi este ziua mântuirii.
Fiecare zi este ziua mântuirii. N u num ai aceasta,|
fiecare clipă este ziua mântuirii. Amintiţi-vă de tâlharul
de pe cruce (Luca 23, 42-44). în momentul în care s-aj
pocăit, pentru el a luat naştere nu num ai ziua, nu|
numai anul, nu numai mii de ani, ci întreaga veşnicie.!
Ce s-a întâmplat cu Zaheu? în acea zi în care a intrat!
Domnul în casa sa, atunci când în sufletul lui Zaheul
s-a întâmplat o mare transfigurare prin întâlnirea cui
Domnul, ce a devenit acea zi pentru el? (Luca 19, 2-9)1
Veşnicia, veşnicia lui, nu numai mii de ani. Căci dej
atunci el şi-a rânduit întreaga sa viaţă întru veşnicie,!
a mers după Domnul şi a dobândit Viaţa veşnică.!
Tot aşa se întâmplă şi cu fiecare om în această lume.
Ce se cere de la noi? Ca noi să transformăm fiecare
zi în veşnicie, fiecare zi. Aceasta este pocăinţa pentru!
noi, pocăinţa şi lupta cu păcatele noastre. Păcatulj
să-l nimicesc în mine; şi când reuşesc aceasta prii
pocăinţă, dobândesc bucurie dumnezeiască. Iată-mil
veşnicia, iată ziua binecuvântată, iată ziua pe care a\
făcut-o Domnul, iată biruinţa mea asupra a tot ceea ce
este muritor, asupra a tot ceea ce este păcătos, asupra
a tot ceea ce este demonic.
Iată, a cui zi o slăvim? A Marelui şi Sfântului]
învăţător al lumii, a lui Vasile, Arhiepiscopul Cezareii |
Capadociei, omul care şi-a transformat timpul vieţii
sale pământeşti în veşnicie. Priveşte-1, ia aminte
cum trăieşte el, cum în fiecare oră, în fiecare clipă el
li.msformă timpul în veşnicie, trăieşte în Biserica lui

11ir,tos şi cu puterea ei, el transformă timpul său în
vf.nicie.
Fie ca Sfântul Vasile să reverse de la Domnul
•icilinţă mare, dragoste evanghelică mare, rugăciune
in încetată, post aspru, milostivire, iubire de fraţi,
iubire de Dumnezeu. Cu ajutorul tuturor acestor
uluite virtuţi să ne transform ăm zilele noastre, nopţile
mustre, orele noastre şi clipele noastre în veşnicie, să
Iun si noi, atunci când vom ieşi din această lume, cu
m i Netele pline de credinţă evanghelică, de dragoste
rv.mghelică şi de toate virtuţile evanghelice, să ne

in.ilUlm la Ceruri şi acolo împreună cu toţi Sfinţii să-l
hl.n im pe D om nul nostru cel M inunat şi Neschimbat,
pi Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinstea şi slava
vi şnică, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu Se arată
Predica a treia la Bobotează (1967)
Hristos Se arată! Cu adevărat Se arată! Cili
adevărat Dumnezeu Se arată pe pământ! OamenW
veseliţi-vă, astăzi Dumnezeu Se arată, astfel strigă d4
bucurie Biserica intr-o cântare şi rugăciune din aceasfc
zi. Oameni, veseliţi-vă, astăzi Dum nezeu Se aratăl
Dumnezeu Se arată! Acesta este cel mai importării
eveniment în istoria omenirii, cel mai importanl
eveniment pentru neamul omenesc. Dumnezeu
arată pe pământ, oameni, veseliţi-vă!
Iată, Se arată pe pământ ca Dumnezeu şi O:
ca Dumnezeu-Om, Domnul Hristos, arătând lu
Dreptatea veşnică. Oamenii, dezorientaţi în rătăcirii
lor, de învăţăturile lor mincinoase, de greşelile lo:
uită de Dreptatea dumnezeiască, strică Dreptate;
dumnezeiască, resping Dreptatea dumnezeiască,
arată El, Care este deplina întruch ipare a Dreptăţi
dumnezeieşti, toată Dreptatea în Cer, toată Dreptate
pe pământ, toată Dreptatea pentru neam ul omenes
toată Dreptatea pentru mine şi pentru tine. Cim
îţi va da ţie şi mie dreptatea, dacă nu El? încearc
experimentează, dacă oamenii îţi asigură dreptatea î
această lume, apoi vei vedea că te vei lovi puternii
de nenum ărate ziduri, de nenum ărate nedreptăţ
lumeşti. Iar El sădeşte în fiecare suflet Dreptate
dumnezeiască. Şi împreună cu ea, atunci când El S-
arătat şi a rămas pe pământ, S-a arătat şi a rămas pi
păm ânt veşnica Dreptate dumnezeiască. Tot ceei
70
• este dumnezeiesc este veşnic. Iată, şi Dreptatea

■Iu in nezeiască este veşnică.
Şi El, Domnul şi Dumnezeul Bun şi Iubitor de
n.imuni, a devenit om, ca să-ţi dea ţie şi încă şi mie
iv? Veşnica Iubire dumnezeiască - acea bucurie a
( i i urilor şi a tuturor îngerilor Cereşti. Căci dacă nu
, i i 1 1 avut El dragoste faţă de noi, oameni păcătoşi, nu
'• .11 l i întinat pe Sine, nu S-ar fi pogorât în tru p, trup

omenesc plin de noroi, nu ar fi coborât în omul care
i i .» robul morţii./
Iar Domnul cel Bun, iată, ne-a dăruit nouă totul
i i sil ne ajute în aceea ca să ne împlinim vocaţia
pi imordială, ne-a dăruit totul, de la Sfânta Aghiasmă
l'.m.i la Sfântul Duh. Iată ce fel de minune a lăsat
I >iminul ca aducere-aminte, ca un ceas deşteptător,
i .i un veşnic ceas deşteptător şi pentru mine şi pentru
Iu»■ Sfânta Aghiasmă pe care astăzi El o sfinţeşte în
•lup minunat şi nu se strică. Care dintre oam eni poate
l.i<r aceasta? Niciun chimist, nicio fabrică din America
hi din Europa nu poate să găsească modalitatea prin
. .iir să păstreze apa ca să nu se strice. La farmacie se
îşi .rşte aşa-numita apă distilată, apă purificată, ea se
al iu d, numai Aghiasma de la Bobotează nu se strică,
'•lumeţi, ce este aceasta? Iată, aceasta este o mică
minune
I’<ni i u cavizibilă
tu şi cuşimine
palpabilă pentru mine
să cunoaştem şi pentru
că sunt tine,
adevărate
. ii vuitele Domnului şi ale Sfântului Ioan Botezătorul,
u ra prorocit că Domnul Hristos ne va boteza cu foc şi
<a I >uh Sfânt (Matei 3,11). Iată apa care este muritoare
li vine nemuritoare sub puterea binecuvântării
apoi, dacă ai aceasta permanent înaintea ochilor tăi^

în casa ta, în Biserică, atunci ai mărturia şi dovada
că într-adevăr ne-am botezat cu Duh Sfânt şi ar
primit Sfântul Duh Care nu se vede. Sfântul Ioan L-aj
văzut când S-a pogorât asupra Domnului la Bote2
(Ioan 1, 32). Tot aşa Duhul Sfânt se pogoară asupra
fiecăruia dintre noi prin Taina Botezului şi rămâne îr
fiecare dintre noi. Vai de acela care cu păcatele sale îl
întristează pe Duhul Sfânt care este întru el, Duhul p^
care l-a primit prin Sfântul Botez.
Astăzi este Sfânta Bobotează şi ea a început de
la Crăciun. Dumnezeu S-a arătat în trup şi S-a născu!
ca om. Şi fiecare dintre noi să se gândească cât timţ
acordă lui Dumnezeu, Care S-a arătat ca om. Fiecare
dintre voi să se gândească când şi-a adus aminte ddj
Dumnezeu, Care a devenit om. Omule, pentru tine
a devenit om; pentru mine a devenit om şi penti
fiecare om a devenit om ca să ne dea nouă tot ceea
ce este veşnic şi dumnezeiesc. Iar noi, cât timp îl
acordăm pentru aceasta? Fiecare dintre noi să cugete
la aceasta şi apoi se va judeca pe sine însuşi înaintea
înfricoşătoarei Judecăţi. Căci, fie că vrei, fie că nu vrei,
fie că vreau eu, fie că nu vreau, noi toţi m ergem către
înfricoşătoarea Judecată prin această lume.
De aceea, fraţii mei, acest Sfânt Praznic măre
careom,
ca începe de latoate
şi apoi Crăciun, când S-a
din cursul născut Domnul
întregului an suntl
un singur Adevăr dumnezeiesc, o singură Dreptate
dumnezeiască, o singură Evanghelie dumnezeiască
ele toate îmi slujesc şi mie şi ţie ca să ne ridice de la
păm ânt la Ceruri, ca să ne asigure Viaţa veşnică. Să
72
Imm aminte cum trăim! Să luăm aminte ce facem în
,i<c.istă lume în fiecare

Dumnezeu Domnulclipă, în fiecare
Hristos zi, la
priveşte în fiecare
fiecare
<Inilre noi. O chiul Său cel atotvăzător mă vede şi pe
muit“şi pe tine, vede toate gândurile noastre tainice
yi i atât mai mult taina noastră sau faptele vădite,
i i
'•i .istăzi, când ne întrarmăm cu arma nebiruită,

•Aii i Sfânta
uitaţi şiAghiasmă, să nu când
veţi auzi astăzi uitămvom
pentru ce este
m erge ea.
la râu
i um ne rugăm: „ca apa aceasta să fie spre izbăvirea
tl< păcate, spre tămăduirea sufletului şi a trupului,
ii j mv sfinţirea inimii şi a minţii, şi spre tot folosul
Imm lată rugăciunea!
Sfânta
I'fiilru Aghiasmă
tine spre să defietoate
izbăvirea şi păcatele
pentru mine şi
noastre,
M. ui la Aghiasm ă să fie spre tămăduirea sufletelor
ut ,i trupurilor. După credinţa ta Domnul vindecă
i impui tău, iar nu numai medicii acestei lumi.
Şi lor Domnul le dăruieşte înţelepciune, dar cine
ii <1.1 putere credinţei care vindecă şi tăm ăduieşte
ilf toate bolile, de toate bolile şi ale inimii şi ale
ullrtului, şi duhovniceşti şi trupeşti? încă Sfânta
Aghiasmă sfinţeşte şi inima şi mintea. Ea, cu puterea
i «Iu mnezeiască, cu sfinţenia sa sfinţeşte şi m intea şi
inima mea şi a ta. Şi ea este pentru orice folos. Şi tu în
■ m sul anului n u uita să-ţi stropeşti mai des casa ta cu
' i.intă Aghiasmă, copiii tăi, pe tine însuţi. Iată, pentru
t imaduirea sufletului şi a trupului de orice păcat,
I'filtru sfinţirea sufletului şi a trupului.
O, fie ca acest Sfânt Praznic de astăzi şi Sfânta
Aj'liiasmă, pe care o vom duce în casele noastre şi
o vom bea şi cu care ne vom stropi, să ne fie spre

mântuirea sufletului de orice păcat şi spre izbăvirea
trupului de orice boală, dacă această boală ne
împiedică să ne mântuim. De aceea, atunci când vei fi
în chinuri şi necazuri, şi atunci când îţi vezi prietenul
şi ruda şi fratele în chinuri şi necazuri, nu uita salutul
de astăzi şi spune-i: „Hristos S-a arătat! Dumnezeu
S-a arătat!" pentru noi, oamenii, ca să ne dăruiască
tot ceea ce Dumnezeul Iubirii poate să dăruiască
neamului omenesc. Amin.
Cuvin te desp re veşnicie
l’redica întâi bogat

Cel mai la prăznuirea Sfântului
cerşetor al lui Sava (1965)
Hristos
în num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Amin.
Astăzi este prăznuit Sfântul Sava. Să amuţească
pământul sârbesc
iiui de astăzi, din şi să 365
cele vorbească Cerul.
de zile ale Astăzi,
anului, în
numele
..ii besc este cel mai slăvit în Ceruri, căci astăzi în
t cr Serafimii şi Heruvimii, toate Puterile Cereşti
<• roagă celui m ai bun, celui mai sfânt, celui mai
iIr.lins sârb, Sfântului Sava, acelui înger sârb, acelui
1leruvim
irbesc. Da,şi fără
Serafim sârb, toate
îndoială, aceluiPuterile
înger Cereşti,
al neamului
căci
• I .) proslăvit num ele sârbesc în mijlocul îngerilor şi
ii Arhanghelilor, l-a proslăvit în mijlocul lor, pentru
i .î «i trăit viaţă îngerească pe păm ânt şi el însuşi a
i li-venit înger.
Astăzipetoţi
proslăvesc primSfinţii Apostoli
ul Apostol sârb,aipelui H ristos
Sfântul Sava,îl
■,ire prin râvna în propovăduirea Evangheliei lui
I Iristos s-a făcut asemenea Sfinţilor Apostoli. Prin el
i .im cunoscut noi, sârbii, pe Sfinţii Apostoli, pe cei
m.ii renumiţi oameni din neam ul omenesc pe pământ
i m Cer. Şi între ei a stat Sfântul Sava, sârbul cel
mlocmai cu Apostolii.
Astăzi toţi Sfinţii Mucenici se roagă în Ceruri
•*1.mtului întâiului Mucenic sârb, Sfântului Sava.
<>are nu este Sfântul Sava cel mai mare mucenic al
neamului sârbesc? Iată că şapte sute de ani a îndurat
C u v io su l I u s t in d e l a C e l ie J
toate chinurile sârbilor. Da, el este A-tot-mucenicul

sârb, din ziua când a fugit în Sfântul Munte până în
ziua de astăzi când numele lui Hristos este prigonit
pe păm ântul sârbesc.
Astăzi şi Sfinţii Sihaştri se roagă în Ceruri celui
mai mare Sihastru sârb, Sfântului Sava, căci a lăsat
pe păm ânt Evanghelia prescurtată - rugăciunea
şi postul. Prinţul a fugit din lume, a fugit din
somptuosul palat împărătesc, a plecat pe stâncile
Sfântului Munte pentru ca desculţ, de şaptesprezece
ani, să se transforme prin post şi rugăciune, să se
transforme din prinţ în Sfânt, din moşier în nevoitor
şi cerşetor al lui Hristos.
Să se întrebe fiecare sârb, să se întrebe fiecare
copil sârb, fiecare tânăr sârb, să cugete la tânărul de
şaptesprezece ani care a fugit din palatul împărătesc
al tatălui. Prin ce s-a sfinţit? împlinind poruncile lui
Hristos, lucrând sfintele virtuţi evanghelice, trăind
cu credinţă şi mergând cu credinţă după Domnul
Hristos; cu credinţă şi cu dragoste, cu rugăciune şi
cu post, cu blândeţe şi cu smerenie, cu milostivire
şi cu toate celelalte sfinte virtuţi, căci cu ajutorul
acestor sfinte virtuţi merge după Domnul Hristos
prin această lume spre cealaltă lume. Astfel, Rastko,
prinţul Rastko se preschim bă în Sfântul Sava, se
transfigurează prin sfinte virtuţi şi prin acestea
Domnul Hristos îl conduce pe pământul sârbesc, în
sufletul sârbesc, şi rămâne întru el.
Ia aminte sârbule, ia aminte care sunt faptele
bune în istoria ta, faptele netrecătoare şi veşnice, nu
vremelnice, nu care astăzi sunt şi mâine nu mai sunt,
76
mi, faptele veşnice pe care le-a făcut Sfântul Sava şi
l'im care şi fraţilor,

\ .1 număra, noi astăzi ne Toate
cine? mândrim şi trăim.
aceste Cinesale
fapte ale le
luminează şi strălucesc în toate întunecimile istoriei
noastre, în toate beznele, iar sârbii datorită acestor
lapte slăvite, iată, de şapte sute de ani îl slăvesc pe
I (omnul Hristos şi stau în preajma Sa. Nu există fapte
hune veşnice duhovnicească
,ul>,1 rădăcina în istoria poporului
de la sârb, care
Sfântul să nu-şi
Sava.
Care este prima şi cea mai importantă faptă
i Sfântului Sava? El ne-a dăruit nouă pe Singurul
Dumnezeu Adevărat, pe Domnul Hristos. Aceasta
••sie cea mai m are lucrare pe care o putea face pentru
poporul sârb: să dăruiască neamului sârbesc pe
I >umnezeul cel Adevărat atunci când în jurul său urlă
i fac zarvă nenumăraţi dumnezei mincinoşi. Aceasta
■sic nu doar lucrare, ci este a-tot-lucrare. Din ea
i -vorăsc, din ea curg şi toate faptele slăvite ale istoriei
noastre şi ale poporului nostru.
O altă faptă slăvită a Sfântului Sava, faptă
i c menea altui soare în istoria noastră, este cultura
Im teniei, adevărata cultură. Căci Sfântul Sava
■ ic întotdeauna primul şi cel mai mare Lum inător
ii poporului sârb, şi astăzi este cel mai mare
I uminător al poporului sârb. De ce? Pentru că este
■cl mai mare Sfânt. Dom nul Hristos a adus, fraţilor,
in această lume cultura, cultura care dă omului
■unoaşterea a ceea ce este cel mai important pentru
••I m această lume şi în toate celelalte lumi, a adus
, ultura care aduce la cunoştinţă faptul că omul este
1
Cuviosul. I u s t i n d e l a C e l i e __ „
veşnicie şi Viaţă veşnică, omul este creat nu ca să fie
un viermeAceastă
pământ. trecătorcultură
pe pământ, ci fiinţă
a adus-o Domnulveşnică peş
Hristos.J
Şi cum se înfăptuieşte această cultură în lume? CumJ
se întrupează acest Adevăr în om, A devărul în întreg
neam ul omenesc, cum? Prin sfinţenie. Numai Sfinţii
sunt adevăraţii propovăduitori, căci cu toată fiinţa
lor şi-augândurile,
sfinţit însuşit cultura lui Hristos,
toată simţirea lor,s-au
toatăsfinţit,
viaţaşi-au
lor,
şi-au sfinţit sufletele, toată inima, toată mintea, toată
voinţa lor şi astfel au mers după Dom nul Hristos prin
această lume, prin timp au trecut în veşnicie. De la
Domnul Hristos este această nouă Veste Bună, acest
nou soare: că
că numai numaieste
Sfântul Sfântul este adevăratul
adevăratul luminător;
luminător; încă o
dată: că numai Sfântul este adevăratul luminător.
De aceea este cu adevărat sfinţit acel om,
învaţă Sfântul Sava, acel om care este drept şi bur
şi care iubeşte adevărul, îşi iubeşte fraţii şi este sfânl
şi generos. Şi este aşa dacă este iubitor de Hristos,
dacă din dragoste faţă de Hristos face toate acestea
în această lume. Prin urmare, fraţilor, Sfântul Sava
este idealul nostru, idealul fiecărui sârb drept, idealul
copiilor noştri şi al tineretului nostru. Cine conduce
tineretul sârb spre Cer, cine rezolvă problem a Vieţi
veşnice, cine? Prinţul Rastko - monahul Sava. De
aceea este el adevăratul şi veşnicul ideal al tineretulu
sârb cel drept. Şi astăzi, şi până la sfârşitul istoriei
sârbilor, el este într-adevăr idealul fiecărui copil. Oare
există copil mai minunat şi mai iubitor decât micu
Rastko? Iată, micul Rastko, fugar în Sfântul Munte,
i.u c primul salt ceresc, salt nu pe pământul sârbesc,
i•iii i sunt
o este el dacă nu
însufleţiţi ideal pentru
de duhul sârbesc?tineri, atâtaidealul
El este timp
In •cărui sârb, şi al celui tânăr şi al celui în vârstă. Căci,
/iceţi: oare există sârb mai b un şi mai d rept şi mai
înţelept şi mai desăvârşit decât el? Dacă este vreun
n b drept, nu este mai drept decât Sfântul Sava. Dacă
le
■■ vreun
M.intui sârb
Sava. înţelept,
Dacă nu este
este vreun sârbmai
bun,înţelept
nu este decât
mai
I'im decât Sfântul Sava. Dacă este sfânt, nu este mai
ui.nit decât Sfântul Sava. Dacă este vreun sârb curajos,
un este mai curajos decât Sfântul Sava. Dacă este
vie u n sârb credincios nu este mai credincios decât
'•I.mtul
iu.ii nemSava.
uritorDacă
decâteste vreunSava.
Sfântul sârb nem uritor n u este
Fraţilor, surorilor şi copiii mei, nu există bine
uutentic în istoria neamului sârb, care să nu fie de la
i.mtul Sava. Nu există dreptate autentică în istoria
poporului sârb care să nu fie de la Sfântul Sava. Nu
eă- istă
nu libertate
fie de la autentică în istoria
Sfântul Sava. poporului
Nu există, sâ rb şi
nu există care
în
.*11reilea rând nu există niciun adevăr autentic, niciun
.ulevăr nemuritor, niciun adevăr sublim, niciun
idevăr slăvit, niciun adevăr veşnic în istora poporului
u b care să nu fie de la Sfântul Sava. De aceea:
iiibc Ne închinăm
şi şcolii cu dragoste
căpeteniei Sfântului Sava, bisericii
Sfinţilor. Amin.
79
PredicaDascălii
a doua launiversului
Sfinţii Trei Ierarhi
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Astăzi Sfânta Biserică slăveşte Trei Mari Sfinţi,!
cei mai m ari între cei mari, aceştia sunt Sfinţii Trei]
Ierarhi
slujbelorprăznuiţi astăzi.deînastăzi
dumnezeieşti minunatele rugăciuni
sunt numiţi ale]
„vârfi
învăţăturii", culmea învăţăturii: cea mai înaltă treaptă]
a învăţăturii, cea mai mare înţelepciune, cei mai mar
între cei mari. Cum au devenit astfel, ce s-a întâmplat
cu ei? Ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi despre]
sufletele lor: au mari
aceea au devenit împlinit poruncile
în Biserica mântuirii
Cerească şi de]
(Matei 5,]
19), iată taina lor. Trăind sfintele virtuţi: cu credinţă]
în Hristos, cu dragoste, cu milostivire, cu post, ci
rugăciune, cu priveghere, cu ajutorul tu turo r acestora
ei s-au ridicat deasupra acestei lumi. Au devenit nuj
numai dascălii oamenilor,
Au propovăduit Evanghelia cişi Dascălii
Adevăruluniversului/
Domnului]
Hristos, le-au răspândit în această lume nu numa
printre oameni, ci şi printre îngeri precum şi printre
toate făpturile. Astfel ei sunt mari înaintea lui|
Dumnezeu.
Ei sunt
rugători nu numai
înaintea mari Dascăli,
lui Dumnezeu. ci sunt şi mar
Ei ne dobândesc prii
rugăminţi de la Domnul puterea şi tăria ca şi noi Sc
putem trăi după Sfânta Evanghelie, ca şi noi să puter
face fapte evanghelice, ca şi noi să putem crede ci
credinţa evanghelică, să iubim cu iubirea evanghelice
i să fim smeriţi cu smerenia evanghelică. Toate

u (‘stea ei le-au format mai întâi în ei înşişi şi apoi în
ii >ţi urmaşii lor duhovniceşti, cărora, slavă D om nului,
iparţinem şi noi, creştinii de astăzi.
Aceasta este marea lor lucrare apostolică. Prin
.i<vastă lucrare a tuturor Sfinţilor Apostoli, ei se şi
numesc întocmai cu Apostolii, identici, egali cu ei.
Aceasta înseamnă că ei au propovăduit Buna Vestire
i Domnului Hristos şi au răspândit-o şi în sufletele
noastre şi ne-au dăruit pu tere dum nezeiască ca şi noi
împreună cu acest har să trăim în această lume şi ca
ă ne pregătim pen tru viaţa din cealaltă lume, pen tru
v1.1 ţa nemuritoare.
puţin Căci,
decâtiată, noi Viaţa
pentru suntemveşnică.
creaţi pentru nimic
Iar Viaţa mai
veşnică
cum se agoniseşte, cum se cultivă? în felul acesta:
piin Dreptate veşnică, prin Iubire veşnică, prin
Adevăr veşnic. Toate acestea su nt întru D om nul Iisus
11ristos şi în Biserica Sa, şi toate ni le dăruieşte nouă,
.1
i c.ilaltă
să ne hrănim sufletele
cu hrană veşnică,noastre în aceastăCăci
dumnezeiască. lum etrupul
şi în
ml hrănim cu hrană pământească, iar sufletul cu
ic îl hrănim? Sufletul îl hrănim cu Adevărul ceresc,
i n Dreptatea lui Hristos, cu Dragostea cerească, cu
I >ragostea lui Hristos. De aceea este lucrarea noastră
iI’<
<•■pământ foartefaci
faci, de fapt responsabilă şi im portantă.
pentru veşnicia ta. Tu nuT eşti
ot ceea
un
urcător, tu eşti fiinţă omenească, eşti netrecător, eşti
i ivat pentru veşnicie. Nu pentru aceea ca viaţa ta să
dureze cincizeci, o sută de ani, iar apoi în cimitir, în
moarte, în mormânt. Nu! Domnul ne-a creat pentru
81
Viaţa veşnică în acea lume şi această Viaţă veşnică

începe de aici de pe pământ, începe de la Biserica lui [
Hristos, de la Evanghelia lui Hristos.
De aceea a şi devenit Dumnezeu om. De aceea
a şi coborât Dumnezeu din Ceruri pe pământ ca
pe noi să ne ridice de pe păm ânt la Ceruri. Aceasta]
este întreaga lucrare a Domnului Hristos, aceasta]
este rânduiala
program faţă demântuirii, acesta
noi oamenii: ca este
să neîntregul
facă pe Său
noi
capabili să înlăturăm tot ceea ce este trecător şi să]
trăim ceea ce este veşnic încă de aici de pe pământ.
Căci viaţa noastră veşnică începe de pe pământ dacă I
trăim cu credinţă în Dom nul Hristos, cu rugăciune,]
cu post, cu priveghere, cu toate celelalte sfinte virtuţi]
evanghelice.
Marii Sfinţ7i ai lui Dum nezeu, Sfântul Vasile cel II
Mare, Sfântul Grigore Teologul, Sfântul Ioan Gurăl
de Aur s-au rugat Domnului şi pentru noi, creştinii]
păcătoşi de astăzi, mai ales pentru noi păcătoşii,
multconducă
ne păcătoşii
pe sârbi, să mergemevanghelice,
calea credinţei pe calea lor.
pe Ca săi
calea]
iubirii evanghelice şi a dreptăţii şi a adevărului, ca săi
nu ne poticnim şi să cădem în păcate înfricoşătoare
şi aducătoare de moarte, ci şi să ne îndemnăm şi să]
ne pregătim pentru viaţa nemuritoare şi veşnică
în împărăţia
slăvite, fie ca Cerurilor. Cu rugăciunile
Domnul Dumnezeu să ne lor sfinte şi]
miluiască şi]
pe noi păcătoşii. Amin.
întâlnirea omului cu Dum nezeu

Predica a patra la întâm pinarea Dom nului (1977)
Astăzi prăznuim întâmpinarea Domnului. Cine
.1 întâlnit cu cine? S-a întâlnit omul cu Dumnezeu.
Ac esta este cel mai minunat eveniment în această
Iu ine. Aşa cum cândva însuşi Apostolul Tom a s-a

uuloit de învierea Dom nului Hristos: Dacă n u voi pune
unuia mea în coasta Lui, nu voi crede (Ioan 20, 25), iar
I >omnul a îndeplinit această dorinţă naivă a Sfântului
ucenic şi Apostol, şi i S-a arătat, ca într-adevăr să
pună mâna sa în coasta M ântuitorului. El a adeverit
m mod evident ceea ce noi toti dorim, ceea ce noi toti
i leptăm - adică biruinţa asu pra morţii, învierea din
morţi.
într-un chip asemănător s-a întâmplat şi astăzi.
I’u-aînţeleptul şi învăţatul, blândul Sim eon avea în
iur de două sute şaptezeci de ani. Ce s-a întâmplat
ii unei când a avut loc întâm pinarea sa, întâlnirea
,i, întâlnirea sa cu Dumnezeu? în vremea aceea,
împăratul egiptean a rânduit să se traducă cărţile
evreieşti în limba lui grecească. Şi de aceea şaptezeci
de oameni din cei mai învăţaţi au tradus fragm entele
' •lintei
'l.intuluiScripturi.
Isaia: Iată,ŞiFecioara
acest Simeon
va lua în apântece
ajuns şilavacartea
naşte
Im şi vor chema numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte:
• noi este Dumnezeu (Isaia 7, 14; Matei 1, 23). El s-a
ii
oprit. Cum poate fecioara să nască fiu? Nu, aceasta nu

■•■•te posibil, voi schimba, voi spune: femeia va naşte
83
fiu. în acest timp i s-a arătat îngerul şi i-a poruncit:

Nu, nu schimba nimic din Sfânta Carte. Aşa va fi |
cum este scris: Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiul
şi vor chema numele lui Emanuel, aceasta s-a spus dej
Dumnezeu. Şi pentru ca Bătrânul să se încredinţeze
cu adevărat, îngerul i-a zis: Iată, nu vei muri până!
nu vei vedea aceasta de care te-ai îndoit acum, ca să ]
vezi că, într-adevăr, fecioara va naşte om, pe Hristos,
Dum nezeu şi Om. Şi de aceea a trăit Sfântul Simeon j
două sute şaptezeci de ani, plin de Duh Sfânt, de!
evlavie şi credinţă. în ziua de astăzi Duhul Sfânt l-aj
călăuzit să meargă în templu căci acolo avea să-L
întâlnească pe Domnul Iisus. Aceasta s-a şi întâmplat.
j
El L-a întâlnit,
Pruncul Iisus, şiL-a luat Acum
a zis: în mâinile sale pe
slobozeşte pe robul pe
Prunc,Tău,i
Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii
mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor ]
popoarelor (Luca 2, 29-30).
Ce fel de descoperire este aceasta, ce fel de
adevăr este
Sfântului acesta Aceasta,
Simeon? pe care l-a
cădescoperit Duhul
Fecioara L-a Sfânt
născut pe j
Biruitorul morţii, pe M ântuitorul lumii. Izbăvitorul)
de ce, de cine? De păcat, de moarte, izbăvitorul
de diavol, izbăvitorul de iad. într-adevăr, în acel
moment Dumnezeu l-a povăţuit, Duhul Sfânt l-a
încunoştiinţat,
va creşte, când şivaeldeveni
a văzutom,
ce vacând
faceva
acest Prunc
deveni când j
făcător
de m inuni şi propovăduitor. El este M ântuirea, iată, j
ochii mei văzură mântuirea Ta. Mântuirea! Duhul Sfânt
a scos înaintea ochilor duhovniceşti ai Sfântului
Simeon tot ceea ce Domnul a lucrat, tot ceea ce
I >oinnul a făcut pe ntru slobozirea oamenilor de păcat,

de moarte, şi prin aceasta a arătat calea mântuirii,
m.intuirea de păcat, mântuirea de moarte, izbăvirea
dr diavol. Aceasta este mântuirea pe care a dăruit-o
I I lumii. Şi toate acestea le-a văzu t Sfântul Simeon,
dr aceea este praznicul de astăzi întâmpinarea -
întâlnirea om ului cu D um nezeu, a om ului păcătos cu
Mântuitorul lumii, cu Dom nul Hristos.
Noi ştim din istorie, chiar din zilele Apostolilor
i până astăzi, cum s-au întâlnit oam enii cu D om nul
Mustos. S-a întâlnit Saul cu El şi a devenit Pavel
(luptele Apostolilor 9, 3-8). Tâlharul de pe cruce s-a
întâlnit cu Dumnezeu, cu Domnul Iisus Hristos pe
I I ii ce, şi din acea zi a fost dus în Rai (Luca 23, 42-43).
' • .i întâlnit Zaheu vam eşul şi a devenit Apostol (Luca
l'>, 5-9). S-a întâlnit Maria Magdalena, scoasă din
nunţi, din care scosese şapte demoni, şi a devenit
M.inta Magdalena. Şi astfel, în nenumărate rânduri,
nenumăraţi / oam eni s-au întâlnit cu Domnul Hristos
i intru El şi prin El au dobândit izbăvirea de păcate
•i Viaţa veşnică. Au dobândit A devărul veşnic,
I Meptatea veşnică, Dragostea veşnică şi tot ceea ce
I Munnezeu aduce omului atunci când El se iveşte în
.u vastă lume.
Şi pentru noi, creştinii, când este prim a întâlnire
<n Domnul Hristos? Atunci când ne botezăm. Căci
mii în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat
((..îlateni 3,27), spune Sfântul Apostol. Asta înseam nă
.noastă întâlnire cu Dumnezeu, această îmbrăcare
m Dumnezeu a firii noastre, aceasta este slobozirea
de păcate, de vicii, de patimi, de tot ceea ce este
demonic, de tot ceea ce este murdar. Această întâlnir»

cu
dinDomnul Hristos este
viaţa fiecăruia cel noi.
dintre mai întâlnirea
important noastră
eveniment
cty
El. Noi, de fapt, ne întâlnim cu Domnul Hristos îif
fiecare zi. Atunci când stai la rugăciune, iată, aceas»
este încă de pe acum întâlnirea ta cu Dom nul H ristosl
Când faci fapte bune, fapte bune evanghelice, aceasta
este de asemenea
întâlniri trăim în întâlnirea
duh, trăimcuînEl.Adevărul
Astfel, prin acest®
veşnic, îil
Dreptatea veşnică, în Dragostea veşnică, trăim ceeJ
ce este al lui Hristos, trăim ceea ce este dumnezeiesc!
ceea ce a simţit şi a văzut Sfântul şi D reptul Simeon ît\
ziua prăznuită astăzi când a luat în sfintele sale braţJ
Pruncul
De - aceea,
pe Domnul
acest Hristos.
Sfânt mare Praznic de astăz*
fraţilor, să ne fie nouă spre cercetarea noastră. Cuni
ne întâlnim noi cu Domnul Hristos, în ce fel, cun
trebuie să te întâlneşti cu El?
Ce este Sfânta împărtăşanie? Aceasta esti
prim irea Domnului
îmbrăcarea Hristosa întru
întru Hristos noi. aceasta
omului, Aceasta est<
esti
dăruirea tuturor puterilor cereşti omului. Aceasta esti
întâlnirea atât de im portantă, nesfârşit de importantă!
Şi aşa mai departe: rugăciunea, postul, milostenia!
fiecare faptă bună - sunt întâlnirea noastră cil
Domnul Hristos.Maică a Domnului, care ni L-a născuţi
Preasfânta
după cum aţi auzit din minunatele noastre cântări
(din tropar): ea a născut pe Soarele Dreptăţii, Care 0
luminat toată lumea. Şi să ne străduim ca împreună ci
Sfântul Bătrân Simeon să ne încredinţăm Domnulu
Cuvinte despre v eşnicie
I liislos, ca pe El să-L prim im în sufletele noastre ca

I•
< biruitorul
Domnul morţii.
Hristos şi aCăci el aînluat
văzut El înmântuirea
braţele sale pe
lumii,
in.intuirea întru Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos,
1.in- ne-a dăruit nouă învierea. Iar biruinţa asupra
morţii, învierea - aceasta este evenim entul cel mai
important în viaţa lui Hristos. Şi dacă îl ai pe El, eşti
i i
tl.i .ulevărat
luptă corpcreştin.
la corpIarcuaceasta înseam
moartea, nă că te-ai
cu păcatele, ca prins
să le
nimiceşti şi să-ţi asiguri Viaţa veşnică prin învierea
ilIii morţi.
/
Fie ca Bunul Dumnezeu să întărească această
milinţă puternică în noi, ca să biruim moartea
•luliovnicească
i 11*“I să aşteptămîntruşi Domnul
marele Hristos
Praznic cel
- înînviat
vie reaşi lui
ca
Mii .los. Ca să-L slăvim pe El, Singurul Biruitor al
i ţii, Singurul M ântuitor al lumii. Amin.
87

Tainaîntâi
Predica maila presus de taină
Buna-Vestire (1965)
Nici Crăciunul, nici Paştele, nici Boboteaza, nici j

Schimbarea la Fată nu sunt numite Buna-Vestire. Şi
iată că Praznicul de astăzi se numeşte Buna-Vestin
De ce?Ce fel de Bună-Vestire a coborât din Ceruri? c 4
s-a întâmplat în amara noastră viaţă lumească? Oarfli
este posibilă Buna-Vestire în lumea în care există!
moartea? Oare este posibilă adevărata dreptate înl
lumea în care totul se preface în spasm ele morţii,
înaintea
mai maremonstrului
Bună-Vestire.morţii?
Ce Astăzi s-a petrecut
s-a întâmplat? Astăcea
Sfântul Arhanghel Gavriil vine la Sfânta Fecioară ş:
îi aduce la cunoştinţă această Bună Vestire: Vei naşti
Fiu şi vei chema numele lui Iisus-M ântuitorul şi împăraţi
Lui nu va avea sfârşit (Luca 1, 31-33). Cum este posibiL
ca Domnul şi Dumnezeul necuprins să Se nască dini
fecioară? Cum să Se zămislească în trupul Preasfintei I
Fecioare? Taina aceasta este mare, mai presus decât
toate tainele.
Căci ce a adus Domnul cu Sine şi cine estel
Domnul Hristos? El, Singurul Adevăratul Dum nezeu,'
S-a pogorât în lumea noastră pământească plină de
dumnezei mincinoşi şi a arătat şi cu adevărat a dovedit
că este Dumnezeul cel Adevărat, Singurul Dumnezeu
între toţi Sfinţii, Căruia de-a pururi, cu vrednicie I se
pleacă toată făptura. Şi în timp ce El se află în lumea
aceasta, dăruieşte cu uşurinţă fiecăruia dintre noi
uli vi .o/irea de dumnezeii mincinoşi. N u num ai atunci,

•ii mu două mii de ani, când Domnul S-a făcut om şi
'• ,i pogorât pe pământ, erau dumnezei mincinoşi.
'■! .islăzi lumea este plină de dumnezei mincinoşi,
[Mină de dum nezei nepoftiţi, oameni care vor
I schimbe pe Unicul Dum nezeu cel A dev ărat cu
ri mşişi. Este plină de ei Europa şi Asia şi America
mi Africa. Este plină de hristoşi mincinoşi, este
pl ii i.1 de proroci mincinoşi, este plină de dum nezei
it ii i u inoşi. Şi atunci când eşti tulburat în lumea plină
il< dumnezei mincinoşi şi te întorci către Singurul
Dumnezeu cel Adevărat, către Domnul Hristos,
u l m u i din suflet fuge tot întunericul, tot întunericul şi
itii.virea care îl scapă de dum nezeii mincinoşi. Atunci

in ,i părţii Singurului D um nezeului celui A devărat
i simţi cum întregul Cer intră în sufletul tău, cum
im lihna şi pacea, toţi îngerii împărătesc întru tine.
Domnul Hristos în această lume împreună
. ii .idevărata Sa Dumnezeire veşnică! Iată, El este
împreună cu imensa Bună-Vestire, căci veşnicul
Adevăr Dumnezeiesc este Buna-Vestire pe care
I >iunnul Hristos a creat-o şi a oferit-o lumii, în prim ul
n u u i a oferit-o lumii. Nu numai că a vorbit despre
.»«Ii*văr, ci a arătat că El este Adevărul (Ioan 14, 6),

Adevărul dumnezeiesc veşnic.
Şi apoi, nu este minunată Vestea cea Bună că
Domnul Hristos ne-a dăruit nouă, oam enilor, Viaţa
veşnică? El este Viaţa cea Veşnică şi dumnezeiască
i ne-a dăruit aceasta prin învierea Sa, prin biruinţa
i upra morţii. Mai există oare pentru om o Veste mai
Hună ca aceasta? Mai există vreo Veste mai Bună ca
89
aceasta, că moartea este biruită şi este înlocuită de

Viaţa veşnică, pe care Domnul Hristos o dăruieşte
fiecăruia care crede în El?!
Cine va putea număra toate Veştile Bune pe
care Domnul Hristos ni le-a adus în această lume?
Ce putem spune despre învăţătura Sa sfântă, despre
Sfânta Sa Evanghelie? Iată, aceasta este învăţătura
dumnezeiască, veşnică, netrecătoare, învăţătura
care ne spune toate tainele vieţii noastre omeneşti
şi în lumea aceasta şi în cealaltă. Ne spune întreaga
soartă omenească atunci când este împreună cu
Dumnezeu şi împotriva lui Dumnezeu, şi întreaga
soartă amară şi înfricoşătoare atunci când omul
este în preajma diavolului prin păcate, prin păcate
nepocăite. Evanghelia Domnului Hristos este cu
adevărat Vestea cea Bună nevăzută în lum ea aceasta,
Vestea cea Bună pentru fiecare fiinţă omenească în
toate lumile. Şi tot ceea ce este al lui Hristos, fraţilor,
totul este de fapt Bună Vestire lângă Buna Vestire,
fiecare concepţie a Sa, fiecare părere de-a Sa, fiecare
minune de-a Sa, fiecare lucrare de-a Sa: Bună Vestire
lângă Buna Vestire! Şi, de aceea, de la venirea Sa în
această lume, pământul a devenit Cer, aşa cum se
spune în rugăciunile citite astăzi în biserică. Atunci
când pământul devine lăcaş dumnezeiesc, atunci
într-adevăr Domnul este împreună cu noi.
De aceea ziua de astăzi este de fapt Praznicul
Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu, Vestea cea
Bună a Preasfintei de D um nezeu Născătoare. Căci ea
a împlinit întreaga Evanghelie a Domnului Hristos. Ea
a trăit în iadul vieţii noastre pământeşti într-u n mod
90
..... _........ ........ .......... Cuvinte despre veşnicie
i i de neprihănit, aşa de sfânt încât s-a învrednicit

1 nască pe Dumnezeu şi să devină Născătoare de
I iimmezeu. Noi oamenii nu ne putem închipui o slavă
ţi 111 inste mai mare decât aceea ca fiinţa
/ om enească să
drvină Născătoare de Dum nezeu, Maică a Dom nului.
< < slavă, ce cinste, ce măreţie! Aceasta aparţine ei,
htngurei celei fără de păcat, pe lângă Dumnezeu
h m mai
M.iică adesăvârşită
Domnului.în Eaneamul
este omenesc,
întreagă Preasfânta
întruparea
luiuror Veştilor Bune ale lui Hristos. Dacă nu ar fi
I.' I ea, nu ar fi fost D um nezeu în această lum e. Dacă
un ar fi fost ea, nu ar fi fost creştinismul în această
lume. Dacă nu ar fi fost ea, nu ar fi fost D um nezeu cel
Adevărat
li în această
lost Adevărul lume.
veşnic Dacă nulume.
în această ar fi fost
Dacăea,nunu
ar ar
fi
l<> l ea, nu ar fi fost Evanghelia lui Hristos. De aceea
im este fără de asem ănare m ai slăvită decât Heruvim ii
i Serafimii.
De aceea la acest mare şi sfânt praznic ne
închinăm şi ne rugăm Preasfintei Maici a Domnului,
Atotbucuria noastră, ca să se roage necontenit
I’rea iubitului Său Fiu, Singurului Dum nezeului
' el Adevărat şi Dom nului Hristos, pentru neam ul
omenesc, pentru fiecare fiinţă omenească, pentru
hei-are zidire din lume, pentru fiecare pasăre, pentru
hei are animal, pentru fiecare creatură, pentru fiecare
tea, căci totul până la ea şi fără ea s-a scufundat în
moarte, în păcat şi în întuneric, şi de la ea şi prin ea
iotul se ridică deasupra morţii, deasupra păcatului,
i se grăbeşte şi zboară spre lumile cereşti. Fie ca ea,
T
Dumnezeu, Atotmilostiva Maică a tuturo r fiinţelor>r

omeneşti, să ne conducă şi să ne călăuzeasc
neîntrerupt în viaţa noastră zilnică, în fiece zi şi înn
fiece noapte, pentru ca prin întreaga noastră viaţă
să-I slujim Domnului, Singurului Dum nezeu celui [
Adevărat, lui Iisus Hristos, în toate lumile şi astfel să|
ne izbăvească de păcate, de moarte, de diavol, de iad
şi veşnic să-I slujim Minunatului Domn Iisus Hristos
către întotdeauna să cădem

Preasfânta Maică în genunchicătre
a Domnului, la rugăciuni
aceasti
Bucurie mai presus de bucuria neamului omenesc,
către această Sfântă mai presus de Arhangheli şi
mai presus de îngeri. Fie ca ea să ne fie întotdeauna
protectoare şi conducătoare şi călăuzitoare prin
întreaga viaţă
noastrăşi viaţă
în lumea
să aceasta
fie spreşi lauda
în cealaltă, ca
şi slava
Singurului Adevăratului Dumnezeu, a Domnului
Iisus Hristos, Fiului Preasfintei Maici a Domnului,
singurei Adevăratei Născătoare de Dumnezeu. Ei i
se cuvine cinstea şi slava şi lauda şi toate rugăciunile
noastre, şi pentru ale sale rugăciuni, Fiul său cel
Minunat, Domnul Hristos, să primească rugăciunilef
noastre şi suspinele noastre şi să-i mântuiască pe toţi
şi pe toate. Amin.
92
Evanghelia
Predica laSfântului Cneaz din
ziua înainte-vederii Kosovo
(1966)
Astăzi este ziua înainte-vederii! Ce veste bună!

c Evanghelie ne aduce la cunoştinţă sfântul mare şi
nfricoşător praznic! Iată, înaintea tuturor ni-1 trimite
|>(* minunatul Sfânt al lui Dum nezeu, pe Ţ arul Lazăr.
In împărăţia Cerurilor el îşi ţine capul pe farfurie. A
icnit ziua, ziua în care Serbia Cerească trece cu succes
•v.imenul ei straşnic, ziua în care Sfânta Evanghelie a
■l.intului Sava deschide pagina amară, înfricoşătoare
iim( mele
.olgotei ei sârbeşti.
întregului poporSfântul
pentruCneaz s-a ho
împărăţia tărât în
Cerurilor,
.vi împărăţia pământească este pentru puţin timp,
ii cea Cerească este pururea veşnică.
A trebuit să aleagă între Adevăratul D um nezeu,
I><>mnul Hristos, şi uraganul de la est care a purtat
l’cste Balcani ateismul specific. Şi Sfântul Cneaz
ni a putut să procedeze altfel. Sfântul Cneaz nu a
l*iilut să încheie altfel istoria Sfântului Nemania,
i împreună cu tot poporul său a hotărât să meargă
| m>calea Evangheliei Sfântului Sava, pe calea slujirii
I'omnului Hristos,
'd ini. Da! Sfinţii Nempeaniacalea menţinerii
au avut un singurSfintei
scop,
in singur dor: ca Serbia să se preschimbe în Sfânta
■crbie; ca întregul pământ sârbesc să se transforme
ii ctitorie dum nezeiască; într-o măreaţă, imensă
n.uiăstire în care se va sluji numai lui Dumnezeu,
C u v io s u l I u s t in d e l a C e lie ____ = ^ - ______ J
Dacă am vrea în câteva cuvinte să spunem şij

să exprimăm această Sfântă Evanghelie a Sfinţilor ■
Nemania, începând de la Sfântul Sava şi Sfântulj
lui tată, Simeon, această Evanghelie spune: HristosJ
înainte de toate şi mai presus de toate! Totulj
pentru Hristos, iar pe Hristos pentru nimic! Sfânta
Evanghelie a Sfântului Sava, Sfânta Evanghelie al
Sfinţilor
Ţar LazărNemania, iată Singura
din Kosovo. Evanghelia Sfântului
Evanghelie Cneaz şij|
sârbească,
Evanghelia care plăsmuieşte Sfânta Serbie, întreaga
tară
/ o transformă în biserică - biserica în care se
slujeşte Domnului. Şi această Sfântă Serbie au făcut-oj
ei, Sfinţii Nemania.
Ce aceasta
Serbie, reprezintă
este această
singura Sfântă Serbie?
continuă, Sfânta
necontenită
slujire adusă lui Dumnezeu. Aceasta este acea
minunată Evanghelie pe care o proclamă Domnul j
Hristos poruncind tuturor oamenilor din toate
timpurile: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şf
dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6,
33). Evanghelia Sfântului Sava aceasta caută. Sfânta
Serbie aceasta vrea - numai aceasta! înainte de toate
şi mai presus de toate împărăţia lui Dumnezeu şi
Dreptatea Sa! Iată, acestea sunt forţele creatoare:
Dreptatea dumnezeiască, Adevărul dumnezeiesc,
Dragostea dumnezeiască. Acestea sunt acele puter
sfinte care formează şi zidesc Sfânta Serbie, această
Dreptate veşnică şi sfântă Dreptate dum nezeiască.
Şi ce a vrut Sfânta Serbie, Serbia lui Nem ania? Ea
a vru t ca să sfinţească lumea. Ea s-a construit singură,
.Inuieşte omului învăţătura evanghelică, învăţătura

I >otunului Hristos, învătătura Sfântului Sava?
11.n uieşte cunoaştere despre Viaţa veşnică, dăruieşte
■mi naştere despre Dum nezeul cel Adevărat, dăruieşte
■mioaştere despre omul cel adevărat, dăruieşte
*mioaştere despre sensul şi scopul vieţii noastre
pământeşti. însă nu num ai cunoaştere; dăruieşte şi
1 1. ni la putere ca această chemare şi cunoaştere să se
preschimbe în viaţă şi cu ele să vieţuim în această
lume. Sfânta şcoală - iată, acesta este atelierul
pi nu ipal al Sfintei Serbii.
Şi ce mai dăruieşte şi ce mai vrea Sfânta Serbie,
‘•i i bia Nem aniilor şi a Sfântului Sava? Sfânta familie,
i ara sfânta familie nu există progres în nicio ţară.
’.-i Sfântul Sava a vrut aceasta, Sfântul Cneaz Lazăr
i vrut aceasta. Şi Evanghelia Sfântului Sava vrea
iur.ista: să sfinţească familia, ca relaţiile din familie,
ilintre părinţi şi copii, ale tuturor din casă, să fie
ifia Iii sfinte, să slujească unul altuia ca sfinţii fraţi,
■i sfintele surori. Să slujească Domnului Hristos
lii|ind unul altuia, ca toate spre slava lui Dumnezeu
an Ir faceţi (1 Corinteni 10, 31; Filipeni 1, 11). Ca în ea
i s e vieţuiască pentru Dreptatea lui Hristos, pe ntru
Ai le vărul lui Hristos, pen tru Dragostea lui Hristos; ca
i se vieţuiască
/ cu credinţă
/ în Hristos;' ca în familie
i s e slujească Domnului, căci slujind Domnului de
i ipi noi slujim nouă înşine, slujim veşniciei noastre,
lujim împărăţiei noastre Cereşti, slujim mântuirii
ulletului nostru.
Şi noi, sârbii de astăzi, trebuie să ne cercetăm
pr noi înşine. Fiecare trebuie să se cerceteze. Unde
http://slidepdf.com/reader/full/sf-iustin-popovici-cuvinte-despre-vesnicie
95 95/359
sunt7 Oare sunt eu în Sfânta Serbie? Oare trăiesc cu

adevărat după Sfânta Evanghelie din Kosovo, după
Evanghelia Sfântului Sava? Oare este pentru minej
Hristos totul şi toate în această lume? Oare este pentru
mine Hristos cea mai mare grijă în lumea aceasta?
Oare este Hristos Singurul Dumnezeul cel Adevărat
al întregii lumi? Oare mă despart încet de El şi fug
de El şi mă alătur dumnezeilor mincinoşi ai acestei
lumi, ştiinţelor mincinoase, învăţăturilor m incinoasei
Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi!
Cercetarea este foarte uşoară şi pentru mine şij
pentru tine: dacă eşti sârb drept, dacă sfânta inim a
sârbească bate în pieptul tău, tu eşti în întregime de la
Domnul
Său Hristos,
în această în şi
lume întregime în preajma
în cealaltă. Adevărului
Tu eşti în întregime
în preajma Sfântului Cneaz Lazăr, tu cu totul tânjeşti
în Kosovo după Sfânta Cruce şi după Libertatea
de aur. Să nu gândeşti: toate acestea au fost, a fost
Kosovo-ul şi a trecut. Şi astăzi este Kosovo, şi astăzi
pier nenumăraţi
pier pentru sârbi.
moartea Mulţi însă
veşnică. morexistă
fără înviere,
şi Sfinţi mulţi
sârbi
care îşi pun viaţa pentru Domnul H ristos, îşi pun
viaţa pentru Sfânta Serbie. Ei nu se văd, nu se aud
şi inima lor vibrează pentru Cer mai presus de toate
păcatele, mai presus de toate morţile. Inima lor este
altar, altarul
aduc jertfă din Kosovo,
Domnului pe slujind
Hristos, care eiLui
permanent se
şi neamului
lor.
96
r 8/12/2019 Sf. Iustin Popovici - Cuvinte despre veşnicie
înaintemergătorul
Pu dica întâi DomIoan
la Naşterea Sfântului nului
Botezătorul

Astăzi slăvim naşterea celui mai mare între cei
im puţi din femeie (Matei 11, 11), a celui mai mare
«•iu
Astăzidupă Preasfânta
slăvim Născătoare
naşterea Zorilor care audepremers
Dumnezeu.
Zilei
.11 .Hării lui Hristos anuntată
/ în această lume. Astăzi
nlflvim naşterea pustnicului, a pruncului şi a omului
pustnic, cel care a făcut cunoscut şi a arătat lumii
I'»• Dumnezeu în trup. El este întâiul, el este cel mai
important
Iată, martor.
imediat după naştere, Irod l-a căutat ca
al omoare; atunci când a ucis pruncii din Betleem
(Matei 2,13-18) şi nu l-a găsit pe pruncul Ioan, pe care
mama sa l-a dus în pustie şi l-a ascuns în peşteră; el
• Irimis soldaţi în tem plu şi acolo îl ucid pe Sfântul
nuahaaria,
maitatăl său. Nimeni,
cunoscut înaintea
acea bucurie pe acestui
care a mic prunc,
făgăduit-o
Arhistrategul. Iar mama, sărmana mamă, a murit în
peşteră şi a lăsat pruncul tânăr de ani, şi nimic mai
mult, l-a lăsat singur. Cine a avut grijă de el, căci el
• rămas în pustie copil fiind, n u s-a arătat până la cei
treizeci
■,i de ani ai săi,
Propovăduitor al după Evanghelia
Evangheliei, dumnezeiască,
ca Premergător al
lui Hristos. Cine l-a crescut în pustie, cine? îngerii.
I >umnezeu şi îngerii - iată educaţia lor, iată creşterea
li h Iar bucuria, unde este bucuria pentru părinţii săi?
Bucuria este în Ceruri, veşnica bucurie.
97
C u v i o s u l I u s t i n d e ia C f i i f j
Când s-a născut pruncul, după opt zile trebui
să i se putatălui
numele nă numele.
său, Când prietenii
Zaharia, au vru
Sfânta t să-i pun
Elisabeta s-t
împotrivit acestora şi i-a pus numele de Ioan, după
descoperirea Sfântului Duh (Luca 1, 60). Atunci i-a
dat o tăbliţă, o scândurică Sfântului Zaharia, ca sâ
scrie care este numele său, şi el a scris „numele lui
este Ioan" (Luca
înseamnă har. în1,întregime
63). Şi ceplin
înseamnă numelecereşti,
de bunătăţi Ioan?
aceasta înseamnă numele de Ioan: milostenie de la
Dumnezeu, cea mai mare milostenie. Şi atunci, abi
de atunci a început să vorbească Sfântul Zahari
s-a umplut de Duh Sfânt şi a prorocit despre prunflţ
că esteînProroc
trimis al Dumnezeului
această Celui înalt
lume ca să gătească caleaşiDomnulu
că est
(Luca 1, 64-76). Calea prin care lume? Prin puşti
acestei lumi.
Ce a fost înaintemergătorul în această lume?
El nu a vrut să aibă nimic în această lume, nu a vrut
niciun bun al lumii acesteia, nicio bogăţie a lumi
acesteia. Ce spun? Nu a avut nici acoperiş deasupra
capului, nici pâine n-a mâncat, s-a hrănit cu mier
sălbatică, a avut pe el num ai o haină din păr de cămil
(Marcu 1, 6). Aceasta a fost totul. Toată averea sa. Şi
el pe toate acestea le-a avut ca şi cum nu le avea. El a
privit prin sine însuşi şi a văzut pustia, pretutinden
pustia. A trăit în pustie, însă atunci când a privit
spre oameni a văzut până la capătul pământului o
nesfârşită pustie din nisip. Căci această lume este
transformată din Rai, într-o înfricoşătoare pustie a
morţii, în pustia păcatului.
98
r 8/12/2019 Sf. Iustin Popovici - Cuvinte despre veşnicie
Şi, într-adevăr, viaţa Sfântului în această lume

i constat în Său,
l’iccursorul a merge înainteaDomnului,
Precursorul Domnului,Care
în aS-a
fi
.11.Hat în trup, Precursorul Sfintei Sale Evanghelii,
1’n-c ursorul Bisericii Sale, Precursorul tu turor
Apostolilor Săi- aşa cum este n um it El în rugăciunile
i iiv se citesc astăzi: Apostolul universal. Precursor şi
nl tuturor Mucenicilor - da, Mucenic, căci a pătimit
ilui cauza lui Irod, fiind ucis. Şi ce a fost viaţa sa
ilară nu o necontenită mucenicie din leagăn până la
mormânt: pustia, nisipul, viziunea înfricoşătoare a
păi aţelor omeneşti, a morţii omeneşti - bucurie nu
n lost pentru el. Se spune că niciodată nu a râs. Nu
r le ceva neobişnuit . La fel scriu şi martorii oculari
iu Domnului Hristos că Domnul Hristos nu a râs
înnodată în această lume. Cum să râdă Dumnezeu,
] <.in1 vede oam enii robiţi morţii din toate părţile?
I < ii m să râdă înaintemergătorul, căruia Dumnezeu
I i i deschis ochii sufletului să privească toate păcatele
oamenilor, toate păcatele neamului omenesc?
Nu. Trebuia să dispară orice zâmbet de pe faţa
! marelui Pustnic al lui Dum nezeu, de la Sfântul Ioan
botezătorul.
El pregăteşte sufletele oamenilor pentru
\ m irea M ântuitorului lumii. Cum le pregăteşte? Prin
pocăinţă! Aceasta era singura virtute care conducea
la Dum nezeu, şi atunci, şi acum. Priviţi astăzi în voi
înşivă şi în lumea din jurul vostru: iată, ce vifor al
Iuratelor, ce furtu nă a păcatelor, fărădelegi, grozăvii,
orori! Ce îţi rămâne de făcut, frate? Să te pocăieşti
pentru tine şi pentru fraţii din jurul tău, pentru
C u v io su l I u s t i n d e l a C e u f . 1
oamenii din jurul tău. Sunt mulţi care nu vor să se

pocăiască, care
crimele, însă tu, nu-şi văd păcatele,
ca creştin, care nu-şi
tu pocăieşte-te pentruvăd
el
şi roagă-te în sineţi pentru el: Doamne, dăruieşte-i
pocăinţă! Dăruieşte pocăinţă fraţilor din jurul
meu, iar în primul rând dăruieşte-mi pocăinţă mie
însumi! Invaţă-mă să mă lupt îm potriva păcatului
şi să stăpânesc
pocăinţa, pentru orice
ce estepăcat
pocăinţadin în
mine. Căcilume?
această ce vrea
Ca
să omoare păcatul care este în tine şi în mine, ca să
omoare păcatul din lume. Aceasta a fost principala
propovăduire şi Evanghelia de seamă a Sfântului
Ioan Botezătorul - pocăinţa. Şi Dom nul Hristos a
început de la pocăinţă. El a acceptat această deviză
a mântuirii, El Şi-a început astfel propovăduirea:
PocăiOi-vă, căci s-a apropiat împărăţia Cerurilor (Matei
4, 17), ca să arate că Sfântul Ioan este prorocul şi
precursorul Său; că aceeaşi Evanghelie o începe
Ioan şi o împlineşte însuşi Domnul Hristos, însuşi
Dumnezeu.
Ce bogăţie a dăruit Domnul lumii prin fiecare
Sfânt? Iată, o astfel de bogăţie a făcut-o cunoscută şi a
anunţat-o prin întâiul Său Apostol - prin Sfântul Ioan
Botezătorul; prin întâiul Său Evanghelist - Sfântul
Ioan Botezătorul. ~Şi toti/ ceilalţi/ Sfinţ/i ai lui Dum nezeu,’
toţi reprezintă această întruchipare a biruinţei asupra
păcatului. în prim ul rând asupra păcatului, iar
dincolo de păcat - asupra morţii, iar dincolo de păcat
şi moarte - biruinţa asupra diavolului. Iată aceasta
este fiecare Sfânt: biruinţa fiecăruia dintre noi prin
această putere a lui Hristos: prin Dreptatea veşnică
100
dumnezeiască a biruit toată nedreptatea acestei

lumi.
I••• careNutu mai este poţi
să nu-1 minciună,
înlăturanudemai este dacă
la tine, neadevăr
eşti
•lestin adevărat. Căci Domnul Hristos este Adevărul,
\ eşnicul Adevăr, tot Adevărul întregii lumi. Tot ceea
i **există în această lume, dacă nu este de la H ristos
i împreună cu Hristos, este minciună, este amăgire,
r .te înşelare. Num ai Adevărul Său este Adevărul
veşnic, Adevărul nemuritor: niciun fel de moarte
nu poate să-l nimicească, niciun fel de om nu poate
i I piardă, niciun luptător îm potriva creştinismului,
nit iun luptător împotriva Bisericii.
Fie ca Bunul Dumnezeu, cu rugăciunile marilor
'■ăi Sfinţi, să deschidă ochii sufletelor omeneşti, ca să
Im eapă să vadă A devărul şi să se trezească. Noaptea e
P sfârşite; ziua este aproape (Romani 13, 12). Noaptea
in i are împărăteşte păcatul şi moartea trece, ziua lui
I li istos se arată, ziua D om nului Hristos Celui înviat,
• .ne biruieşte m oartea în fiecare suflet în întreaga
lume şi asigură Viaţa veşnică fiecărui creştin care
•iede în El.
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i i
învierea Preasfintei Maici a Domnului

Predică la Adormirea Preasfintei de Dumnezeu
Născătoare (1974)
Iată, astăzi, fraţi şi surori, prăznuim primul

praznic, prăznuim o altă înviere. La cea dintâi învier®
a înviat Hristos. Iar astăzi este altă înviere, învierea!
Preasfintei Maici a Domnului, care s-a urcat cu trupul
la Ceruri.
Astăzi ea a trecut la cele veşnice, aşa cum treJ
oamenii la cele veşnice. însă atunci când toţi Apostoli»
au
dinpetrecut-o
îngăduinţaşi Domnului,
au înmormântat-o,
nu a fostla prezent
înmormântare,
Sfântul
Apostol Toma. Când a venit peste trei zile, el şi-a făcuta
cunoscută dorinţa de a săruta m orm ântul şi sfintei®
moaşte ale Născătoarei de Dumnezeu. C ând au m e ri
la mormânt şi l-au deschis, au văzut că nu mai est*
trupul Preasfintei Maici a Domnului. Trupul ei îl
luase Domnul la Ceruri. Aceasta s-a arătat în aceeaşi
zi, căci Preasfânta Maică a Domnului s-a arătat spre
seară tuturor Apostolilor şi a făcut cunoscut că ea a
plecat la Fiul său, deasupra tuturor Cerurilor.
Astfel, întâia după Domnul Hristos, Maica
Domnului şi Născătoarea de Dumnezeu a ajuns să,
cunoască această mare bucurie, să se înalţe cu trupul
şi să învieze cu trupul, aşa cum Fiul său a înviat. Prifll
acestea ea a arătat ceea ce a voit Domnul prin învierea
Sa. Aceasta înseamnă că, în această lum e, El a înviat-o
nîv ia în ziua înfricoşătoarei Judecăţi. încă o dovadă a

,Hi'steia este şi marele praznic de astăzi, când trupul
l’reasfintei Maici a Domnului s-a ridicat deasupra
luiuror Cerurilor. Aceasta este calea noastră, aceasta
t ste calea fiecărui om.
Aţi auzit astăzi Sfânta Evanghelie a Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu. Atunci când a venit în casa
prietenilor Săi, a lui Lazăr şi a surorilor sale (Luca 10,
IK42), Dom nul a învăţat ca dintotdeau na adevărurile
ilmrmezeieşti. Atunci sora mai tânără, Maria, s-a
r.czat la picioarele lui Iisus şi asculta cuvântul Său.
I n Marta, casnica, sora m ai mare, se strădu ia ca să-L
întâmpine mai bine pe Mântuitorul, să pregătească
i ,il mai bine ceva pentru prânz. Şi Marta, în grabă
lnnd, îi zice: Doamne, spune-i deci să-mi ajute. Iată, am
multă treabă. Iar El îi zice: Marto, Marto, te îngrijeşti şi
l'i utru multe te sileşti; dar un lucru trebuie, un lucru este
Jr trebuinţă (Luca 10, 38-42). Ce înseamnă aceasta? Să
ii credinţă în Domnul Hristos şi să asculţi poruncile
■•ileşi-a
bună şi ales,
să împlineşti învăţăturile(Luca
spune Mântuitorul Sale. 10,
Maria acest
42), partea
mgur lucru este de trebuinţă fiinţei om eneşti în această
lume: să creadă în Singurul D um nezeu, Cel Adevărat,
i să trăiască după poruncile Sale, acest singur lucru
, ic de trebuinţă fiecărei fiinţe omeneşti. Aceasta ne
.ii.Uă Sfânta Evanghelie de astăzi, a Preasfintei Maici
i I )omnului.
Căci şi noi trebuie să înviem în ziua
Inlricoşătoarei Judecăţi. Şi noi trebuie să ieşim din
impui, care astăzi este cu noi, ca şi el să se curăţească
103 103/359
T
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e J
şi să învieze în Viaţa veşnică. Aceasta se va petrec®

fără îndoială, dovada este faptul că Domnul a înviat
cu trupul şi viază cu trupul în Ceruri, şi deasupra
tuturor Cerurilor. Şi acelaşi lucru s-a petrecut şi cu
Preasfânta Maică a Domnului, şi ea viază în Ceruri!
şi deasupra tuturor Cerurilor. Căci ea, cea dintâi, a
împlinit Evanghelia Domnului Hristos. Preasfânta!
Maică a Domnului, născându-ne pe Mântuitorul, a
împlinit toate poruncile Sale pe pământ (Luca 3, 5 l|
10, 28), şi astfel a dat tuturo r oamenilor pildă ca şi noi
să facem la fel. Nu numai aceasta, dar ea dăruieşti
fiecăruia forţa şi puterea să se întoarcă spre ea şi s|
împlinească poruncile Domnului Hristos.
Şi Preasfânta Maică a Domnului arată prii*
nenumărate minuniîntâia
Domnul Hristos, că ea Apărătoare
este, cu adevărat, dupl
a neamului
omenesc, şi că tot ceea ce are loc în Biserică sfj
întâmplă prin ea. Ea ni L-a născut pe Dum nezeu şl
prin aceasta ne-a dăruit toate bunătăţile cereşti, toat»
vrednicia cerească. De aceea, spune un Sfânt PărinteJ
toate darurile
le-a adus prinpePreasfânta
care ni le-a
Saadus Domnul
Maică, prin Hristos, ni
Preasfânt®
Născătoare de Dumnezeu. Şi nouă ne trebui®
aceste daruri, darurile vieţii, ne trebuie A devărul
dumnezeiesc, Dreptatea dumnezeiască, Binelf
dumnezeiesc, Dragostea dumnezeiască, toate acestei
ne sunt de trebuinţă. Şi toate acestea le dobândim d f
la Domnul Hristos prin Preasfânta Maică a Domnului!
care se roagă pentru noi, care cere în rugăciune toata
darurile Sale dumnezeieşti pentru fiecare făpturi
omenească ce i s-a adresat pentru ajutor.
104 ______________________________________ 1
Fie ca ea să fie mijlocitoare între noi şi Fiul său

I Mnnnezeiesc şi să ne dăruiască puterile dum nezeieşti
>• n e sunt d e trebuinţă pe ntru a duce viaţă cucernică
in această lume. Iar viaţa noastră începe aici pe
l'.lmânt şi se continuă în toate veacurile. Fie ca
Preasfânta Maică a Domnului să ne conducă şi să ne
i alauzească întreaga noastră viaţă şi să ne scoată din
w rastă lume, să ne facă să intrăm în cealaltă lume,
In împărăţie, în împărăţia veşnică a Fiului său, ca să
| m i lom şi noi, nevrednicii, să-L slăvim pe Minunatul
Mu Fiu, pe Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul
Ilustru Hristos şi pe ea să o avem totdeauna călăuză
In toate lumile şi vieţile. Amin.
Primul
Predica Mucenic
întâi al capului
la Tăierea NouluiSfântului
Testament
Ioan
Botezătorul (1964)

Astăzi este mica Vinere Mare, altă Vinere Mare.
Căci astăzi
femeie a fostIoan
- Sfântul ucisBotezătorul
cel mai mare
şi între cei născuţi din
înaintemergătorul
Domnului. în Vinerea Mare oamenii L-au dat morţii
pe Dumnezeu, L-au răstignit pe Dumnezeu. în ziua
sfântului praznic de astăzi oamenii l-au ucis pe cel
mai mare om. Cel mai mare - aceasta nu o spun
eu. Care va fi lauda
înaintemergător al mea pentru marele
Domnului, pe care şi slăvitul
buzele
Domnului l-au lăudat mai mult decât pe oricare om,
mai mult decât pe oricare dintre Apostoli, dintre
îngeri, dintre Proroci, dintre Drepţi, dintre înţelepţi.
Căci buzele Domnului au spus despre el: Acesta este
cel mai
Nu estemare
laudăîntre
maicei născuţi
mare din femeie
în această (Matei 11, 11).
lume.
Da, praznicul de astăzi este o altă Vinere Mare.
De ce? Crima săvârşită în ziua de astăzi, atunci când
Irod a ucis pe cel mai mare între cei născuţi din femeie ,i
nu este mai mare decât crima săvârşită în ziua Vinerii
Mari. De ce Mântuitorul
Ioan Botezătorul ca pe l-a preamărit
nimeni altul pe marele
dintre Sfânt
oameni?
De ce, fraţilor? Pentru că Sfântul înaintem ergător
întruchipează întru sine, în persoana sa, toate virtuţile
Cerului, toate virtuţile tuturor Prorocilor, ale tuturor
Apostolilor, ale tuturor Mucenicilor, ale îngerilor
<creşti, ale tuturor Mărturisitorilor. Iată, astăzi noi

proslăvim pieirea, Căci
intre toţi Apostolii. tăierea capului
înaintem întâiuluiDom
ergătorul Apostol
nului
.1 lost trimis de Dumnezeu în primul rând ca să facă
■nnoscut lumii pe Mântuitorul ei. Cu mult înaintea
Apostolului Petru, înaintea Apostolului Natanail,
in.lintea oricui, el a arătat şi a făcut cunoscut lumii
pe Dumnezeu
Domnul Care S-aCelîntrupat
Iisus Hristos. şi S-a arătat
dintâi Apostol, ca
care L-a
v.i/.ut pe Duhul Sfânt pogorându-Se din Ceruri
iisiipra Domnului Iisus atunci când S-a botezat în
Iordan şi L-a făcut cunoscut ca Fiul lui Dumnezeu şi
Mântuitorul lumii. El este şi întâiul Evanghelist între
I vvmghelişti. El este întâiul care a făcut cunoscut lumii
mi .1 arătat pe Purtătorul tuturor veştilor importante
pentru neam ul omenesc, pe Domnul Hristos.
Astăzi noi proslăvim mare praznic al întâiului
'I mtre prorocii Noului Testament, al Sfântului Proroc
.il Noului Testament. Iată, el a făcut cunoscut lumii că
I »omnul Hristos Se arată lumii nu num ai ca Mântuitor,
I I şi ca Luminător şi ca Judecătorul lumii. în mâinile
' ile sunt şi securea, şi lopata: Va curăţa Domnul, aria
\Himântului în ziua înfricoşătoarei Judecăţi şi va despărţi
>',1.1 ul de neghină, drepţii de nedrepţi (Matei 3, 12).
Io.i te acestea le-a cunoscut marele şi slăvitul Proroc,
In.iintemergătorul şi Botezătorul Domnului. De aceea,
i lăzi îl şi slăvim ca Sfânt Proroc al Noului Testament,
ui is de necinstitul şi răufăcătorul împărat Irod.
încă a dobândit Sfântul înaintemergător
mărturia Domnului că este cel mai mare între cei
născuţi din femeie, că el este întâiul Mucenic al
C u v i o s u l I u s tin d e l a C e l ie
Noului Testament între toti/ Sfinţii / Mucenici. Iată

cumaceastă
în a pătimit
lume! elA pentru
pătimit Dreptate
cu bucurie!dumnezeiască
în cântările
şi în rugăciunile bisericeşti de astăzi se spune că a
plecat cu bucurie la moarte: pentru adevăr nevoindu-te,
bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu
(din troparul Sf. Ioan Botezătorul). Şi prin aceasta a
devenit
Sfinţ ilor întâiul model
Mucenici ai Nşioului
întâiul însufleţitor
Testament de alla tuturor
întâiul
/
Mucenic Ştefan până în ziua de astăzi. Toţi Sfinţii
Mucenici merg la moarte bucurându-se pentru
Domnul Hristos, merg la moarte căci ştiu că moartea
nu-i poate ţine în cătuşe, ştiind că ea este numai
poarta deschisă, poartă spre îm părăţia Cerurilor
pentru sufletele lor sfinte. Cum să-ţi explici altfel,
frate şi soră, bucuria Sfântului Marelui Mucenic
Gheorghe când îi sfâşiau trupul, îi sfărâm au oasele pe
roată, iar el chiuia de bucurie, căci îl vedea pe El şi pe
îngerii lui Dumnezeu stând în jurul Său, iar îngerii
au oprit roata, lată, ce bucurie în aceste cumplite
chinuri! Şi Sfântul Mare Mucenic a stat întreg şi
sănătos înaintea necredinciosului îm părat Diocleţian.
Primul descoperitor al bucuriei sfinte în mucenicie
este slăvitul, Sfântul Ioan, înaintemergătorul şi
Botezătorul Domnului.
Şi s-a arătat Sfântul înaintem ergător în împărăţia
morţii ca cel dintâi Evanghelist, ca să facă cunoscută
Evanghelia lui Hristos în împărăţia morţii. S-a arătat
tuturor ca cel dintâi mucenic, ca să arate cum pentru
Adevăratul Dumnezeu, pentru Domnul Hristos,
Mântuitorul lumii, oamenii vor merge cu bucurie la
r " 8/12/2019 Sf. Iustin Popovici - Cuvinte despre veşnicie
moarte atâta timp cât moartea nu-i stăpâneşte şi nu-i

lui uieşte.decât
puternici Nu semoartea.
vor temeDom
de moarte,
nul va căci
dăruivorbiruinţa
fi mai
.r upra trup ului muritor, prin învierea Sa cu trupul. Şi
i intrat slăvitul înaintem ergător în împărăţia m orţii ca
In.iintemergătorul tuturor adevăraţilor m ărturisitori
in lui Hristos în lume, ca înaintem ergă torul tu tu ro r
mlevăraţilor proroci
tuturor sufletelor dindin lume, camorţii:
îm părăţia să facă cunoscut
Iată, atunci
i.md Domnul Se va arăta aici peste scurt timp,
moartea este biruită, dem onii sunt biruiţi, îm părăţia
morţii va fi nimicită. Şi voi veţi fi scoşi din această
grozăvie în bucuria cerească şi în lumea cerească.
De aceea
I i înviat Domnul
pe acela desprea tăcut,
care adezis
aceea Domnul
că este nu
cel mai
m.ire între cei născuţi din femeie. Trebuia ca el să-şi
ducă la bun sfârşit lucrarea sa apostolică, lucrarea sa
<\ .mghelică, lucrarea sa mucenicească, lucrarea sa
mărturisitoare în iad, în îm părăţia morţii.
Şi, iată, de aceea ziua de astăzi este pentru noi,
•irştinii, ca o a doua Vinere, Vinerea Mare. însă aşa
• iun pentru M ântuitorul după Marea Vineri vine
învierea, tot aşa şi înaintem ergă torul cu bucurie
mnare, intră în moarte, căci vede biruinţa asupra
morţii, ştie că Domnul îi va asigura şi lui Viaţa veşnică
i învierea din morţi în ziua înfricoşătoarei Judecăţi.
Noi astăzi slăvim pe acest mare şi slăvit
întâi Apostol, întâi Mucenic, întâi Evanghelist şi
ln.iintemergător al tuturor creştinilor adevăraţi de-a
lungul veacurilor, ne plecăm pătimirilor sale pline
■li' bucurie pentru Adevăratul Hristos, şi sfintei sale
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e ___ Cuvinte despre veşnicie
Evanghelii, şi sfintei Apostolii, şi sfintei Mucenicii. O, fie ca sfintele sale rugăciu ni să se

Iată, do uă mii de ani, el, care a îng ăduit ca n elegiuitul pream ărească şi astăzi şi mâine şi în to td eauna şi
împărat să-i taie capul, face nenumărate minuni în .1 s e înalţe pe ntru noi, creştinii şi sârbii, şi pentru
lumea pământească viind alături de Domnul Hristos toii oamenii acestei lumi. Ca Domnul să dăruiască
în această lume. De două mii de ani el face minuni tuturor pocăinţă, pe toţi să-i miluiască şi pe toţi să-i
în sufletele tuturor celor ce se îndreaptă spre el în mântuiască! Şi ca toţi oamenii, călăuziţi de slăvitul
rugăciune. Iată, frate şi soră, atunci când te afli în vreo înaintemergător, să-L slăvim veşnic pe Singurul
suferinţă mare, întoarce-te către acest întâi Apostol al Adevăratul Dumnezeu
Iisus, a Căruia este cinsteaînşitoate
slava,lumile,
acum şipepuDomnul
ru rea şi
lui Hristos şi te va ajuta în toate greutăţile tale. Când
te afli în vreu n m are necaz, întoarce-te către acest întâi m vecii vecilor. Amin.
Evanghelist. Orice amărăciune ar fi în sufletul tău, el
o va îndulci p rin Bunele Vestiri ale lui Hristos, p e care
ti le va trimite în taină din cealaltă lume în sufletul
tău chinuit. Şi când te afli în ispitele şi grozăviile
acestei lumi pământeşti, tu aleargă la el, la Sfântul
Mărturisitor, spune-i despre inima ta, povesteşte-i
despre sufletul tău, şi fii încredinţat că el va coborî în
sufletul tău într-un fel dumnezeiesc şi tainic şi te va
mântui, şi te va izbăvi de toate ispitele şi necazurile,
însă dacă trebuie să pătimeşti pentru Domnul Hristos
în această lume, dacă asupra ta năvălesc oamenii din
toate părţile, ateii şi lup tătorii îm potriv a lui Hristo9
vor să te nimicească pentru că eşti al lui Hristos, vor
să amu ţească buzele care vorbesc d esp re Hristos, tu
atunci să-ţi aduci am inte de el, de întâ iul Mucenic, şi
să strigi către el: O, Sfinte Mucenice, întâiu le Mucenice
al lui Hristos, degrab ajută-mă! Dăruieşte-mi ca şi eu
să mor pentru Domnul Hristos, să las trupul ca pe o
îmbrăcăminte trecătoare şi să merg în împărăţia lu
Hristos pe calea sfintei mucenicii! Şi el se va ruga
Dom nului ca şi tu să intri în rân du l Sfinţilor.
1
Primul Creştin
Predica a treia la prăznuirea
Sfântului Arhanghel Mihail (1973)
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. I

Fraţilor şi surorilor, aceeaşi Evanghelie se referă
şi la îngeri şi la oameni. Aceeaşi dreptate se referă şi la
îngeri şi la oameni - veşnica Dreptate dumnezeiască. I
Aceeaşi Evanghelie, acelaşi Adevăr se referă şi la
îngeri şi la oameni. Aceasta ne-o m ărturiseşte Biserica
lui Dumnezeu. Domnul Hristos a făcut din îngeri şi
din oameni o Singură Biserică. Aceasta se cântă în
cântările de astăzi: Din îngeri şi din oameni a făcut o
Singură Biserică.
Un lucru straniu şi în acelaşi timp foarte clar: de
ce am pierdut Cerul, noi, oamenii, cum am pierdut
împărăţia Cerurilor, cum am p ierdut A devărulI
dumnezeiesc, veşnicul Adevăr dumnezeiesc, veşnica
Dreptate dumnezeiască? Dar pe când oamenii au aţipit,
au adormit, spune Mântuitorul, a venit vrăjmaşul
diavol (Matei 13, 24-30). Cum să adoarmă oamenii?
Oamenii adorm atunci când dorm în păcat, ei înşişi
de bunăvoie alegând păcatul. Atunci ceea ce este |
dumnezeiesc în ei, ceea ce ţine de Viaţa cea veşnică
se pierde, se micşorează. Dar când eu şi tu dormim?
Atunci când săvârşim păcate, când facem rău.
Căci fiecare păcat ne desparte de Dumnezeu, ne
îndepărtează de Dumnezeu. într-atât ne îndepărtează
de Dumnezeu, încât păcatele se adună într-o moarte
productivă, care ne îndepărtează de Dumnezeu şi
112
in* cufundă în nesimţire faţă de Dumnezeu. întreabă

Mântui Isaac Şirul: ce este păcatul? Şi răspunde:
păcatul este nesimţirea faţă de Domnul Cel înviat.
I >.ică nu simţi că Domnul a înviat şi dacă nu crezi în
nevasta - iată, aceasta este primul păcat neruşinat.
Acest păcat face să intre în tine şi în mine moartea
veşnică, face să intre minciuna în locul adevărului,
‘.nedreptatea în locul
>i fiecare păcat cât dedreptăţii, răutatea
mic ascunde în locul
în sine fie şi iubirii.
num ai
im mic diavol.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: în fiecare păcat
«••te diavolul. De aceea trebuie să ne temem de păcat
>.1 de însuşi diavolul. El nu n e arată faţa lui m urd ară
i respingătoare, căci oamenii s-ar scârbi de el, ar
Ingi de răul său. îndulceşte însă fiecare păcat cu un
trat subţire de miere şi fiecare păcat ne promite, şi
mie şi ţie, bucurie, fericire, linişte, pace. C reează în
ufletul meu şi al tău prăbuşirea, suferinţa, necazul,
Kroaza, ura, ranchiuna, răutatea. Şi om ul, creaţia
Ini Dumnezeu, dintr-odată se pomeneşte departe
.Ic Dumnezeu, într-o ţară îndepărtată. Fiul risipitor
I .\ părăsit pe Tatăl Ceresc şi a plecat într-o ţară
îndepărtată, străină, ca să slujească acolo porcilor, pe
. .ire diavolul îi înmulţeşte în om şi în lume în jurul
•imului (Lucafraţii
Astfel, 15,11-32).
mei, pe A devăratul D um nezeu şi
I >reptatea Sa şi Adevărul Său le izgonesc din sufletele
noastre păcatele noastre, nu ale altora, ci păcatele
noastre personale. Noi avem obiceiul să punem
■isupra altuia suferinţa noastră, chinul nostru , asupra
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i £ _ ___ __
principal este în noi înşine. Păcatul - acesta este

duşmanul tău. Să ştii că dacă urăşti pe cineva, te
îndepărtezi de Dumnezeu şi creezi în tine o mică
moarte, un mic iad. Dacă ripostezi, dacă înjuri, o
asemenea grozăvie intră în sufletul tău, un asemenea
iad este în spatele înjurăturii! Domnul Hristos Se
numeşte în Evanghelie Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan
1, 1-3), iarîl tu
îl insulţi, pe acest
sluţeşti. SăCuvânt
ştii că dumnezeiesc îl înjuri,
prin fiecare înjurătură
aduci în sufletul tău câte un diavol. Nu te mira dacă
se înmulţesc în sufletul tău, nu te mira dacă te biruie
toate rătăcirile şi toate grozăviile acestei lumi. Dacă îli
pierzi pe Adevăratul Dumnezeu, pe Domnul Hristos,
tu ai pierdut
Adevărul Dreptatea
dumnezeiesc lui Dumnezeu,
şi te-ai scufundat înaibeznă,
pierdut
în
întuneric şi în iad.
Priveşte ce se întâmplă cu neamul omenesc de
astăzi. Priveşte această slăvită şi lăudată omenire a
veacului al XX-lea! Priveşte cum oamenii veacului al
XX-lea
au simţitproduc cel de-al
că Primul Treilea
Război fost cel Nu
Războia Mondial.
Mondial mai
mare chin al Europei atunci când L-au părăsit pe a
Adevăratul Dumnezeu, pe Domnul Hristos. Apoi a
intrat în cel de-al Doilea Război Mondial, iar acesta
este pedeapsa lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a lăsat în
voia lor. Şi ce s-a făcut din această lume, în prim ul rând
din Europa? Măcel, măcel! Noi inventăm dumnezei
mincinoşi, Europa a devenit fabrica dumnezeilor
mincinoşi, fabrica idolilor. Europa produce în
fabrica ei nebună civilizaţie fără Dum nezeu. Ce
sunt toate aceste şcoli, elementare şi superioare, fără
I >umnezeu? Acesta este idolul ateilor! Europa a creat

ni fabrica ei aşa-numita cultură europeană. Cultura,
.u easta este batjocura şi ruşinea Europei, căci aceasta
••sie cultura fără Hristos, îm potriva lui Hristos.
Şi noi, nenorociţii şi sărmanii sârbi, îi aplaudăm,
irigăm „aliluia" culturii europene. Iar cultura?
< ultura îl ucide pe Dum nezeu în om. închipuiţi-vă
t u m Europa produce oameni cu puţină credinţă
iu necredincioşi. Ne mulţumim cu cultura
europeană, ne m ulţum im cu civilizaţia, dar trebuie
a o privim după roadele ei (Matei7, 16). Ce ne dă
,n castă cultură şi civilizaţie europeană? Inventează
uliavuri, nenumărate otrăvuri, şi le seamănă în
loate continentele. Inventează minciuna, inventează
tlumnezei mincinoşi şi slujeşte dumnezeilor
mincinoşi prin instituţiile ei şi se dă drept organizaţie,
îngrozitor! Fabrica dumnezeilor mincinoşi - aceasta
• le Europa. Se pleacă înaintea aurului, se pleacă
înaintea apei. Ce este aurul? Este idolul tuturor
•mitinentelor acestei lumi. Oamenii L-au schimbat
I>e Hristos Dumnezeu cu aurul galben, respectiv cu
noroiul galben.
Şi noi, europenii, şi noi, nenorociţii sârbi,
•c facem noi? îl lepădăm de la noi pe Adevăratul
Dumnezeu, pe Domnul Hristos, îl respingem pe
Mântui Sava şi ne plecăm mincinoşilor idoli europeni,
( e a rămas din sate? în fiecare casă este un idol, în
hecare casă este un idol mincinos şi un dumnezeu
mincinos. Televizorul, radioul, moda, ce porcării!
<'inului lui Hristos îi este ruşine că este om. Iar noi,
noi sârbii, dormim un somn adânc. Am adormit şi
115
__________________________________
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e r. ... ......... .......... ,
diavolul se plimbă prin sufletele noastre, seamănă

neghină. Seamănă batjocură şi ruşine, minciună
lângă minciună, întuneric lângă întuneric, iad j
lângă iad. Unde sunt gospodarii noştri din vremea j
Sfântului Sava, unde sunt obştile noastre, unde este I
cinstea noastră? Sârbilor, păziţi-vă de blestemul lui I
Dumnezeu, de blestemul Adevăratului Dumnezeu,
căci aţi început
Bisericile voastre,7săctitorite
slujiţi dumnezeilor
de Tari
/ /mincinoşi.
Sfinţi,
' sunt în 1
permanenţă goale, mai m ult sau mai puţin goale.
Unul merge după boi, altul merge la piaţă, al treilea
după nişte mărunţişuri, al patrulea după m odă (Luca
14,18-20). Unde merg? în varniţă, în var nestins. L-au
părăsit
Sava, aupe Adevăratul
părăsit tot ceea Dumnezeu, caleastrămoşi
ce Sfinţii noştri Sfântului
au
lăsat în urm a lor pentru noi.
în afară de noi, creştinii de pe pământ, sunt
nenumăraţi creştini în Ceruri. Primii creştini sunt
Sfinţii îngeri şi în fruntea lor este Sfântul Arhanghel
Mihail, pe care îl slăvim astăzi, Comandantul de
oşti al oastei lui Hristos, şi al celei cereşti, şi al celei
pământeşti. Astăzi el ia aminte şi la neam ul omenesc.
Oare sunt în el ostaşi? Oare este el conducătorul tău
de oşti sau ai alt conducător de oşti, propria ta oaste
întunecată şi neagră? Astăzi el ia aminte şi asupra
neamului sârb, ca să vadă care sunt sârbii din oastea sa
şi care sunt cei din tabăra adversă, din oastea îngerului
negru, din oastea diavolului. Este cumplit şi să-ţi
imaginezi că majoritatea l-a părăsit pe Comandantul
de oşti ceresc, Voievodul tuturor creştinilor din Cer
un tem? Suntem, oare, în oastea Sfântului Arhanghel

Miliail sau în oastea întunecată a arhanghelului
■ă/ut, satana? Nu, niciodată nu trebuie să ne temem
ilc înfrângere.
împotriva fiecărui rău există apărarea lui
Mustos, împotriva fiecărui păcat există virtutea lui
I li istos. Sunt slab şi neputincios. Da, Apostolul Pavel
>■ laudă cu slăbiciunea sa. De ce? Când sunt slab,
nimici sunt tare (Corinteni 12, 10), apoi mă sprijin pe
Mi >mnul, Care este Atotputernic. Cu această p utere
înving orice rău, orice păcat, orice diavol. Astfel, noi
mintem ostaşi în sfânta oaste, în oastea dumnezeiască
,1 Sfântului Arhistrateg Mihail. Noi ne luptăm
împreună cu el şi conducem lupta împotriva fiecărui
păcat, îm potriva fiecărui rău, nu cu tunuri şi cu
iv ioane, ci cu sfintele virtuţi evanghelice: cu postul, cu
i urâciunea, cu privegherea, cu iertarea, cu dragostea.
N11 le teme niciodată de vrăjmaşul care se luptă făţiş
.m în taină îm potriva credinţei tale. Eşti întotdeauna
ni.ii puternic decât el. Fii sigur că-1 învingi. Domnul
•■■ir cu tine! Şi înaintea ta, Conducătorul de oşti,
i omandantul suprem - Sfântul Arhistrateg Mihail.
Să nu uităm niciodată că suntem creştini
il u niaţi în această lume ca să împlinim poruncile
dumnezeieşti; să nu dormim, să nu adormim în
păcate, căci prin aceasta adormim în m oarte, ci
necontenit să priveghem. Să ne biciuim cu biciul
pocăinţei, să ne trezim dacă ne abatem spre orice
păcat. Atunci ne vor alerga în ajutor nu num ai toate
l’nlerile Cereşti, ci şi însuşi Sfântul Arhistrateg,
<omandantul Puterilor Cereşti, Sfântul Arhanghel
117 116/359
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie ____
Mihail. Noi trăim în această lume ca să o dedicăm
Dragostei lui Hristos

spune: suntem puţini! şi
N uAdevărului lui Hristos.
spune: suntem singuri! Nu
D«i
aceea omul de credinţă ortodoxă, omul de credinţa
Sfântului Sava, nu se teme de niciun necredincios,!
nici măcar de această cultură europeană lipsită dej
credinţă. El are sabia, sabia pocăinţei, cu care taie pe
toţi duşmanii sufletelor şi m ântuirii noastre.
Şi noi, creştinii, avându-1 alături pe îngerul'
nostru Păzitor, totdeauna avem sabia care să ne
apere de acest rău şi de acest păcat, dacă suntem
treji, dacă nu dormim în păcat. El aşteaptă de la noi
râvna noastră, să ne dovedim pregătiţi. Căci ce est«
păcatul? Păcatul este întrebuinţarea rea a libertăţii. 1
în spatele tău, omule, stă Dumnezeu şi diavolul. O
asemenea libertate a dat Dumnezeu omului. Alege)
între Dumnezeu şi diavol, alege între viaţă şi moarte.
Aceasta este calea ta. Dacă îl alegi pe Dumnezeu, dacă
alegi A devărul Său în locul minciunii diavolului, j
dacă alegi Dreptatea Sa, ferice de tine! Vei intra în
împărăţia Cerurilor şi acolo împreună cu Puterile
Netrupeşti şi Cereşti îl vei slăvi pe m inunatul Domn,
pe Dumnezeul cel Adevărat.
Fie ca Sfântul Arhistrateg Mihail şi pe noi cei
prezenţi, pe noi toţi, în toate lumile, să ne înroleze
în oastea sa şi să ne dăruiască toate armele sale, ca
să biruim orice ispită, orice păcat, orice moarte, orice
diavol, orice ateu, orice modă rea, şi toţi să-L aibă pe
Domnul Hristos şi în această lume şi în cealaltă. Şi
aceasta înseamnă să trăim pentru m ântuirea sufletelor
noastre şi fericirea noastră. Fie ca Sfântul Arhistrateg i
118
Cuvin te despre v eşnicie
Mihail să facă din sufletele noastre foc al rugăciunii,

.1
<mustre,
să necaîntoarcem totdeauna
să ne izbăvim spre
de orice el în
păcat greutăţile
şi să slăvim
împreună cu el şi cu toţi Sfinţii pe m inunatul Dom nul
I Instos, Care ne-a izbăvit prin învierea Sa de iad, de
p.Vat, de moarte. Lui fie slava în veci vecilor. Amin.
l il.i, Sfânta Fecioară Maria a fost educată nouă ani
im.11 ţile
templu, şi însoţită
bisericeşti, educe într-un
ca săînsetemplu, aşa cummodsesfânt,
spune în
ca să
dobândească educaţie sfântă. Şi ce înseam nă aceasta?
<. i să-şi sfinţească sufletul, ca să-şi sfinţească mintea,
i .1 să-şi sfinţească voia, ca să-şi sfinţească întreaga
lmiţă. Căci om ul de aceea este creat, ca să fie sfânt,
i<.vi voia lui Dumnezeu, spune Sfântul Apostol Pavel,
Ir sfinţirea noastră. Aceasta vrea D um nezeu de la noi:
i .i să ne sfinţim, să devenim Sfinţi, ca viaţa noastră să
he sfântă.
Aceasta este ceea ce Domnul vrea să facă
<n întreg neamul omenesc, şi mai întâi a făcut cu
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu: a mântuit-o
de păcat, a curăţit-o cu totul de păcat, de moarte şi
de orice demon, şi a arătat cum trebuie să fie fiinţa
omenească care poate să existe în această lume. De
.u eea este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu mai
presus de toţi Heruvim ii şi Serafimii după curăţie,
după fiinţa sa fără de păcat, după sfinţenia sa. Iată
<e este sfinţenia: ea a transform at-o pe Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu în Templul lui Dum nezeu,
in Templul Viu al lui Dumnezeu. Ea s-a dedicat cu
lotul slujirii lui Dum nezeu, cu întreaga sa fiinţă
şi sufletul său şi trupul său neîncetat aduceau
mgăciuni lui Dumnezeu, şi ea a slujit neîncetat lui
I lumnezeu. Astfel, viaţa sa a fost, de fapt, o slujire
.idusă lui Dumnezeu. O astfel de educaţie / i-a fost
dâtă Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Astăzi, fraţilor, în lum e există o mare confuzie
C u v io s u l I u s t i n d e i a C f i i f M
S-au chinuit minţile europene, aşa-numiţii oameni

de ştiinţă, profesori, învăţători, educatori, toţi s-au
îndepărtat tot mai mult de binecuvântatul scop al
educaţiei şi ne-au propus omul ca urmaş al maimuţei:
omul a provenit din animal!... S-au îndepărtat de
sfânta educaţie.
/ Priviţi/ cum s-au sălbăticit oamenii
astăzi! Priviţi ce rău fac, ce crime, ce păcate, şi au
sufletele liniştite, conştiinţele împăcate. Se fură, se
pradă, dar nu se neliniştesc. Dacă suntem animale,
de ce să nu trăim animalic? Cine ne poate interzice
aceasta? Dacă nu avem conştiinţă, dacă Dumnezeu
nu este mai presus de noi...
Pentru ce există omul, care este scopul educaţiei?
Domnul Hristos a spus-o, a spus-o Făcătorul omului,
Cel Care l-a creat pe om, Domnul Dumnezeu, El
a spus care este scopul educaţiei. Care este scopul
educaţiei, fraţilor? Dum nezeu l-a creat pe om cu
chipul Său în suflet, cu chipul lui Dum nezeu în suflet,
cu chipul viu. De ce? Ca omul să se desăvârşească
şi să se umple de Dumnezeu, ca să devină chipul
lui Dumnezeu, să devină asemenea lui Dumnezeu.
Iată, acesta este scopul educaţiei. Acesta este scopul
educaţiei pe care Dumnezeu a rânduit-o omului, pe
care a rânduit-o Bisericii lui Hristos însuşi Domnul
Hristos, Dumnezeul cel Viu şi Adevărat, Care a venit
în această
nouă lume.Fiţi
tuturor: El ne-a făcut cunoscut
desăvârşiţi şi ne-avostru
precum Tatăl poruncit
Cel
Ceresc desăvârşit este (Matei 5, 48), aşa cum Dumnezeu
este desăvârşit. Acesta este scopul educaţiei.
Domnul ne-a spus pentru ce a întemeiat Biserica
Sa: ca în Biserică să ne dea toate mijloacele cu ajutorul
' .nora să înfăptuim acest scop al educaţiei noastre,

mijloacele care ne vor face asemenea lui Dumnezeu,
n e ne vor face ai lui Hristos, ca să fim asemănători
I >»>mnului Hristos, să devenim ca El (1 Ioan 3, 2).
Ac easta este porunca, astfel se porunceşte în Sfânta
I wmghelie: să umblăm aşa cum El a umblat (Efeseni 5,2;

lo.m 2, 6) atâta timp cât a fost pe pământ, El, Domnul
II ristos. Iată scopul educaţiei! Şi când se înfăptuieşte
.icest scop al educaţiei, ce se întâm plă cu omul? Omul
'.r sfinţeşte!
De aceea a venit Domnul Hristos în această
lume ca să ne arate ce este omul desăvârşit, ca să ne
dea mijloacele să atingem şi noi înşine şi să ajungem
om desăvârşit la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos
(I Ieşeni 4,13). De aceea a şi dat Sfintei Biserici Sfintele
l.iine, iar în ele puterile şi forţele dumnezeieşti cu
.i|utorul cărora om ul să se sfinţească şi să devină
' l.int. De aceea praznicul de astăzi, care ne spune care
este cea mai importantă datorie a noastră, este mare,
totdeauna fiind proslăvit în Biserică, din vechime.
',<1 noi astăzi dobândim o concepţie corectă şi o
i unoaştere corectă despre aceasta: ce este educaţia,
cine este educat în această lume şi cine nu este
educat. Cine este adevăratul profesor, învăţătorul
.uestei lumi? Domnul Hristos este singurul Educator
il acestei lumi şi după El şi alături de El, Preasfânta
Maică a Dom nului.
Ea este Educatoarea cea de căpătâi a neamului
omenesc. A a rătat în ea însăşi ce este fiinţa om enească
t lesăvârşită şi de aceea ea este model şi pildă pentru noi
loti.
' De aceea ea este Profesoara noastră,' învăţătoarea
r
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie ______ _____ J
noastră şi Educatoarea noastră de căpătâi şi veşnicii

spre a ne conduce pe căile Domnului; pentru a ne
conduce pe căile împlinirii poruncilor lui Hristos;
pentru a ne conduce din virtute în virtute, dintr-o
sfântă virtute evanghelică într-altă sfântă virtute
evanghelică, din credinţă în dragoste, din dragoste
în nădejde, din nădejde în rugăciune, din rugăciune
în post, din post în milostenie, în milostivire şi în
toate celelalte sfinte virtuţi evanghelice. Ea este acea
Educatoare, iar după ea, asemenea su nt şi toţi Sfinţii
lui Dumnezeu. Aceştia sunt educatorii de căpetenie
ai neamului omenesc, Sfinţii lui Dumnezeu.
Iată că atâta timp cât Sfântul Sava a fost
Educatorul de căpătâi al neamului sârb, sârbii au fost
un popor sfânt, poporul lui Dumnezeu. Cine este
educatorul nostru, cine ne conduce şi ne călăuzeşte?
Nu ştii, sârbule nefericit, să-ţi faci semnul sfintei cruci
când treci pe lângă biserică. Ce fel de iad îţi pregăteşti,
ce fel de chinuri?
Ce v-a dat Biserica, sârbilor nefericiţi, ce? Toţi
Sfinţii, Drepţii, Mucenicii care au pierit pentru Sfânta
Cruce şi pentru Libertatea de aur. Iar voi! Voi aruncaţi
hule asupra lor, voi îi batjocoriţi... Vai, vai de voi! Vai
de voi, ce vă aşteaptă! Sârbilor, amintiţi-vă că există
în această lume împăratul, Domnitorul şi Stăpânul
Dumnezeu, iar omul atunci este puternic, când
slujeşte lui Dumnezeu. Aşa a fost Sfântul Sava, aşa au
fost Sfinţii sârbi, toţi Drepţii sârbi. Iar tu te îndepărtezi
de Dumnezeu - ce aştepţi, ce aştepţi de la Cer, ce
aştepţi de la soare? într-o zi te poate pârjoli acest
soare, într-o zi te poate îngheţa acest ger cu ştiinţa
124
i-menească. O, necaz, o, nefericire, o, nenorocire! O,

nenorocire care aleargă după neamul sârb, iar sârbii
nu s e apară nici cu rugăciunea, nici cu postul, nici cu
I v.mghelia lui Hristos.
O, Doamne, o, Preasfântă Maică a Domnului,
l,i.ibeşte-te către sârbi şi ne trezeşte, căci am adormit
in picate, am adormit în necredinţă, într-o credinţă
tnucii,
u grozăviile, / Atacati-ne
' în necredinţă.
atacaţi-ne / ororile,
cu ca să ne' atacati-ne
cu minunile, / să
trezim
i iciiem în Domnul. Ca să ne trezim la întâiul scop
,il vieţii acesteia, ca să aflăm, ca să ştim că suntem
lm ii ţi să dobândim puteri dumnezeieşti, să trăim
după legile lui Dumnezeu, ca din noi să alcătuim
Mpturi asemenea
,i I )omnului! luiconduci
Tu ne Dum nezeu.
şi neO, Preasfântă
călăuzeşti, tu Maică
să ne
Iu I ducatoarea de căpătâi îm preună cu toţi Sfinţii,
ci i Sfântul Sava şi cu ceilalţi Sfinţi bineplăcuţi lui

Dumnezeu. Tu ne conduci şi ne călăuzeşti pentru

i .i să nu cădem pradă morţii, ca măcelul sufletelor
nbilormoarte
orice să înceteze, ca odată să
şi să slujească învieze Dumnezeului
Unicului şi sârbii din
i el ui A devărat în toate veacurile, Dom nului Iisus
I li istos, la Care ne conduci doar tu, Maica Dom nului,
împreună cu toţi Sfinţii. Amin.
8/12/2019 Sf. Iustin Popovici - Cuvinte despre veşnicie w
C u v i o s u l I u s t in d e l a C e l i e
îndreptarea credinţei ortodoxe

Predica a doua la prăznuirea Sfântului Nicolae
Iată praznicul la care toţi sârbii sunt în picioarel j
Sârbii pe pământ, sârbii în Ceruri! Serbia pământească
şi Serbia Cerească! Toţi sunt uniţi! în ce? în rugăciune. I
Către cine? Către marele şi minunatul Sfânt al lui
Dumnezeu, Sfântul Părinte Nicolae, Făcătorul de
minuni! Astăzi sunt mult mai mulţi sărbătoriţi care
îi poartă numele în Ceruri decât pe pământ. Astăzi
aproape jumătate din sârbi îl slăvesc pe Sfântul
Părinte Nicolae pe pământ. Iar în Ceruri nenumăraţi
răposaţi sărbătoriţi de-ai săi. Şi o altă jumătate ia
parte la rugăciune, nădăjduieşte în marele Sfânt al
lui Dumnezeu. Niciodată de pe pământul sârbesc I
nu s-au înălţat mai multe rugăciuni ca astăzi! Astăzi f
minunatul Sfânt al lui Dumnezeu, atotmilostiv, bun, I
blând, a unit întreaga inim ă sârbească. Şi nu numai
sârbii,
Nu căciSfânt
există în lumea largă care
între Sfinţi îl slăvesc
să fie toţi
atât creştinii.
de drag I
neamului sârbesc.
Doi domnitori, doi domni duhovniceşti I
stăpânesc sufletele sârbilor: Sfântul Părinte Nicolae |
şi Sfântul Sava. Aceşti doi Sfinţi ai Trupului lui
Dumnezeu au noastre.
asupra istoriei putere asupra
Domină sufletelor sârbilor, j
istoria sârbească,!
Nimeni nu a predat atâtea suflete sârbeşti Iul
Dumnezeu ca ei doi. Nimeni nu a iluminat neamul
sârbesc cu Evanghelia lui Hristos atât de strălucit,!
atât de slăvit, atât de arhieresc, atât de heruvimic, ca
126
Sfântul Nicolae şi Sfântul Sava. Doi minunaţi Sfinţi ai

lui Dumnezeu, doi domni veşnici stăpânesc sufletele
•..irbeşti şi istoria sârbă. Atât timp cât ei stăpânesc
sufletele sârbeşti, va fi Serbia, până atunci va fi
binecuvântarea lui Dumnezeu peste sufletele sârbilor
şi peste păm ântul sârbesc. Iar dacă sârbii i-ar lepăda
..iu dacă pe ei sârbii i-ar părăsi, s-ar pierde pe ei înşişi,
.ir pierde Cerul, ar pierde Raiul şi în mod conştient
. ar năpusti într-o îm brăţişare cu toţi demonii şi cu
loţi diavolii.
De ce lumea îl iubeşte atât de mult pe Sfântul
Nicolae? De ce lumea îşi îndreaptă atât de m ult
.ilenţia către el? De ce şi neam ul sârbesc atât de m ult îl
I.Iveşte,cămai
Pentru m ult
în el s-a decât pe oricare
împlinit altullui
Evanghelia dintre Sfinţi?
Hristos! în
I vanghelia de astăzi se spune că du pă M ântuitorul
mergea mulţime mare de oameni din toate părţile (Luca
(>. 17-19), mai ales m ulţi suferinzi de cele m ai felurite
boli. Toţi alergau către El ca să-L asculte şi să
primească
I vanghelie:vindecare de laputere
Din El ieşea El. C um
şi îi se spunepeîn toţi,
vindeca Sfânta
pe
loţi, pe toţi! N u a lăsat pe nim eni nevindecat de cele
mai vătămătoare boli de moarte aducătoare! Putere
ieşea din El şi-i vindeca pe toţi (Luca 6, 19). Această
IMilere minunată nu este putere de la oameni, ci de la
I toirtnul Hristos.
Această putere, frate, această putere iese şi trece
prin Sfântul Părinte Nicolae, Făcătorul de m inuni şi
ii vindecă pe toţi care i se adresează cu vreo cerere,
lie că sunt bolnavi de vreo boală duhovnicească sau
iiupească, fie că sunt în vreo suferinţă sau chin, din
el iese puterea şi îi vindecă pe toţi! Iată taina sa! Iată

de ce noi toţi, întreg neam ul sârbesc şi toţi oamenii
din lumea largă, cu atâta osârdie şi neîncetat şi
deseori i ne rugăm. Din el iese puterea şi îi ajută p*
toţi. Cine este acel om, cine este acel creştin care s-ij
rugat Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni, şi nu j
a fost ascultat, şi nu i-a venit într-ajutor? Nu numai
milostiv, ci atotmilostiv! Şi cine s-a rugat o dată şi a
obţinut ajutorul său, îl va chema în ajutor adesea şl
foarte adesea, ca pe marele şi grabnicul ajutător,
gata totdeauna să se coboare din Ceruri pe pămânU
ca să împace sufletele, să asculte rugăciunile, să
tămăduiască bolile, să aline întristarea, să-i hrănească
pe ceiDe
flămânzi.
unde vine această milostivire dumnezeiască
la Sfântul Nicolae? De ce chiar dintru el iese această
putere dumnezeiască şi îi tăm ăduieşte pe toţi?
Domnul Hristos în Biserica Sa, Domnul Hristos
dăruieşte această putere care este întru El fiecărui Sfânl
şi tuturor
putere se Sfinţilor,
revarsă şiasupra
prin Biserica
acestei lui Hristos
lumi această
pământeşti,
Aceasta este ceea ce izbăveşte lumea aceasta de cele
de pe urmă nenorociri şi dezastre. Aceasta este ceea
ce ţine încă această lume, această lume cumplit de
atee,' încă o / tine
în viată,
/ ' în existentă!
/ Această mare
milă a Domnului
de păcat, Hristosdeîitoate
îi tămăduieşte tămăduieşte pe de
suferinţele, oameni
toate
chinurile, şi toate acestea îi uşurează pe toţi.
Da, în troparul său de astăzi, în cele mai de
seamă cântări şi rugăciuni de astăzi, el este numit
îndreptător credinţei. Aşa precum crede el, Sfântul
128
Nicolae, aceasta este dreapta credinţă! Aşa precum

>iede el, crezi şi tu! Iată-ţi mântuirea, iată-ţi puterea
■iiimnezeiască, ' iată-ti
' Duhul lui Dumnezeu, iată-ti '
bogăţia cerească, iată-ţi îm părăţia Cerurilor. El a
,uIns în această lume o astfel de putere totdeauna cu
I’irioare blânde, totdeauna cu aripi line zboară şi vine
111 /bor. Toată această putere cu care îi ajută pe oameni,
vasta este puterea iubitului său Domn Hristos. De
»ii eea iarăşi în cântările de astăzi se spune despre el
i ,i este chip blândeţii. Aşadar este chip blândeţii după
i mn spune: „Doamne, eu sunt om, eu sunt praf şi
ten uşă, eu su nt pământ şi lut, putreziciune; dar Tu,
I ii dăruieşte-mi putere dumnezeiască!".
El acufost
II ristos, cu neînsemnat,
totul totul smerit totdeauna
înaintea Domnului
gata să
mărturisească: Doamne, dar ce este duhul meu
m.lintea Duhului Tău? Nimic. Ce este mintea mea,
ie este inima mea, ce sunt eu, Nicolae, Făcătorule
d e minuni, înaintea Ta? Eu sunt praf şi cenuşă dacă
Iu nu-mi
intru mine. dăruieşti
Căci de laputerile
Tine esteTale,
nem dacă
urireaTu nu deeşti
mea, la
I ine este puterea mea, de la Tine este veşnicia mea,
d e la Tine este Adevărul meu veşnic. Doamne, toate
m it de la Tine! A dobândit înalta sm erenie, adică
■i pătruns cu smerenia lucruri dumnezeieşti înalte.
(dumnezeiască,
11
m? A dobândit bogăţia Cerurilor.
împărăţia C erurilor, Rugăciunile
întreaga bogăţie
sale
hi condus atâtea suflete în împărăţia Cerurilor. Cine
e s t e mai bogat decât el? El este smerit, m ai întâi fiind
monah, iar apoi Episcop şi Arhiepiscop al Bisericii
i htodoxe.
r
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e _ _____ _ I
Sărac lipit pământului, lepădându-se de lume, |

de toată
spune averea sa,
în troparul săudintr-odată
de astăzi căa adevenit
câştigatbogat. Se
cu sărăcia
cele bogate, aceasta înseamnă că el cu sărăcia a câştigat 1
bogăţia, toată bogăţia. Care? Bogăţia dumnezeiască, I
bogăţia Cerurilor, bogăţia cea netrecătoare, care este I
nestricăcioasă. lată, pe aceasta a dobândit-o cu sărăcia I
sa Sfântul de
Făcătorul lui minuni.
Dumnezeu,
Da, monahul
omul careşinu
Ierarhul Nicolae,
are nimic, însă I
are totul. Nu are nimic din ceea ce consideră oamenii I
că trebuie să aibă: nici casă, nici gospodărie pe
pământ, nici acoperiş deasupra capului, dar are totul,
tot ceea ce este netrecător, şi aceasta este bogăţia pe
care oDe
dăruieşte Domnul
aceea lui, celui Hristos.
atotmilostiv, cu îndrăzneală!
roagă-te chiar şi atunci când te afli în cele mai grele
păcate, în cea mai cumplită cădere, în cea mai grea
patimă, în cele mai apăsătoare chinuri şi suferinţe ?
şi griji, şi strigă: Ajută-mă, Sfinte Părinte Nicolael
Iartă-mă şi ajută-mă! Va alerga în ajutor, nu te va lăsa,
nu va lăsa niciodată pe nimeni, oricât ar fi de păcătos,
oricât ar fi de nevrednic. El cu mila şi milostivirea
lui dumnezeiască, asemenea lui Hristos acoperă
toate păcatele noastre, toate suferinţele noastre, toate
patimile noastre, şi este gata să plângă totdeauna
pentru fiecare dintre noi, să-l ajute, să-l îmbrăţişeze,
să-l călăuzească pe calea Adevărului lui Hristos care
conduce la Viaţa cea veşnică.
De aceea îl iubim atât de m ult şi îl proslăvim pe
Sfântul Părinte Nicolae, care fie ca, după milostivirea |
sa, să ne aibă în rugăciunile sale. Noi îl proslăvim pe ;
I i mânt; fie ca el să dobândească prin ale sale rugăciuni

u i tareacagreşelilor
>Vruri, Dom nul sănoastre, să nepentru
ne m iluiască proslăvească în
rugăciunile
ile şi să ne mântuiască, deschizându-ne toate uşile
împărăţiei Cerurilor. Ca el, m inunatul Sfânt al lui
I himnezeu să ne conducă şi să ne călăuzească în
lumea aceasta şi în cealaltă. Amin.
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C u i i _________________ i
Sfântul
Predica a doua sârb Nicolae
ApostolVlădicăi
la parastasul
Doi oameni are Biserica sârbă şi poporul sârb,
Primul este Sfântul Sava, singurul până astăzi
întocmai cu Apostolii. Iartă-mă, Sfinte Vlădicăi
Iar pentru tu
sănătoase, mine
eştişial pentru
doilea toate sufletele
întocmai sârbeşti
cu Apostolii,
Vlădica de la Jicea, Sfântul sârb cel cu gura de aur!
Şi tot ceea ce el a spus - este comoară cerească,
Tot ceea ce a scris este netrecător, ceresc, aur veşnic,
într-adevăr, dacă faceţi o incursiune printre marii
Sfinţi ai lui Dumnezeu, printre marii Sfinţi scriitori ai
Bisericii lui Hristos, după Sfântul Ioan Gură de Aur,
cel mai apropiat de el este Sfântul Vlădică Nicolae,
Sfântul Ioan Damaschin, Grigorie Palama şi încă
puţini ca ei. Cât cie nespus de mare este el! Iar sârbii -
sărmanii, nefericiţii sârbi! îl vedeţi, oare, în Academia
Sârbă a ştiinţelor? Nu, nu, nu! I
Sârbii, popor chinuit, popor chinuit... Oare Jl
nu a devenit creaţia poetică a acestui slăvit Gură de
Aur sârb, creaţia poetică a Noii Serbii şi a întregii
Serbii? Iată-1 pe Sfântul Damaschin sârbul! Iată-1, cu
adevărat, pe cel mai mare poet sârb. Cel mai mare H
dintre toţi slăviţii poeţi mari. Numai că a lăsat lira
duhovnicească, altfel ar fi fost întocmai Sfântului
Damaschin. Şi el? Fiecare cuvânt îi este cântare, I
cântare veşnică, cântare despre veşnicie. Cântare |
despre Adevărul veşnic, cântare despre Dreptatea
veşnică, cântare Singurului şi Adevăratului f
Dum nezeu al tuturor lumilor, Domnului Hristos.
Astăzi acesta este mit, legendă! Legendă pentru
■.irbească,
me? Pentru cel cine? Luptătorul
mai mare cel mai
decât toţi mare din
în istoria istoria
neamului
i i besc, ca şi în istoria acestor stele ipocrite ce se numesc

j.iri - pentru Domnul Hristos pentru mulţi şi mulţi sârbi

«le după Sfântul Sava. Doamne, iartă-i pe sârbi!
Ce ştiu sârbii despre savantul sârb? Despre
.ivantul sârb al Bisericii? Despre savant în general?
At esta este Sfântul Vasile cel Mare sârb. Ce a fost
Mântui Vasile? în veacul al patrulea a fost cel mai
mare şi cel mai învăţat om al vremurilor sale şi
Mântui lui Dumnezeu. Dar el a ştiut că învăţătura nu
înseamnă nimic fără sfinţenia lui Dumnezeu. Astăzi,
noi, sârbii, îl avem pe el - pe Sfântul Vasile cel Mare
,n b, cu adevărat Mare. Şi toate tainele, marile taine,
l.linele tuturor lumilor dumnezeieşti, le întâlnim în
lucrările sale. Amintiţi-vă de predicile sale pe care le-a
|mut ca tânăr ieromonah, până la minunatele imnuri
închinate Domnului Hristos, până la acatistul lui
11ristos Cel înviat. Toată fiinţa, de la m oleculă până
l.i Arhanghel, toată este cuprinsă de sufletul său mare
msfânt. Mintea sa imens de cuprinzătoare a dăruit-o
Iiinţei, aşa cum om ul de ştiinţă sârb şi poporu l sârb
mi au ştiut să o facă. Toţi bâlbâiţi, toţi bâlbâiţi până la
ci! Prin el sufletul sârb şi-a dezlegat limba, a început
.1 vorbească în mod strălucit ca Sfântul Sava, a
început
vorbeascăsă sufletului
vorbească sârb
heruvimic, tunător,săa surzească.
care începuse început să
Asurzit de politică, de grozăvii... Surd pentru tot
t cea ce este veşnic, pentru tot ceea ce este al lui
11ristos pentru tot ceea ce este al Sfântului Sava. Şi
ci, un simplu ieromonah, un călugăr sârb batjocorit,
133
mergea pe străzile din Beograd în cea mai modeslA

haină. Mulţi s-au ruşinat şi s-au scârbit de el. Şi el?
El, într-un fel ca acesta, a provocat o revoluţie, ce*i
mai mare revoluţie după cea a Sfântului Sava, car*
a fost săvârşită în neamul sârbesc. Această revoluţi*
duhovnicească a înfăptuit-o ca tânăr ieromonah şi a
terminat-o ca Sfântul, întocmai cu Apostolii, Episcopi
al Ohridei şi Jicei. Aceasta este filosofia Bisericii,
înţelepciunea bisericească! Iar filosofia sârbească,
filosofia universităţilor
A / noastre? Vai!
Iar el? In filosofia sârbească, de fapt el este un
filosof. Sfântul Grigorie Teologul - Sfântul Grigoriii
Teologul Sârbul. Când spunem aceasta, aducem
cel mai mare
se poate compliment,
spune. cea mai mare
Grigorie Teologul, mintealaudă card
cea mal
mare, care a văzut tainele Fiinţei Dumnezeieşti. Iată,
asemenea lui, Domnul a dat neamului sârbesc p«
veşnicul Grigorie Teologul sârb.
Evanghelistul între toţi evangheliştii. Iatâ
Sfântul
al său Evanghelist sârb. Gândiţi-vă
este o Bună-Vestire. Fiecarecăcuvânt
fiecare al
cuvânt
său
este o mică Evanghelie. Ca o rădăcină înmiresmată,
pe care cu cât o răzui mai mult, cu atât miroase mal
tare. Astfel, atunci când îl citeşti pe Vlădica Nicolae,
cu cât îl citeşti mai mult, cu atât mai mult te rogi şi
simţi venind din lucrările sale o mireasmă cerească,
mireasmă de Arhangheli. Cât de veşnică este
Evanghelia, acea Evanghelie în care şi îngerii doresc
să-şi arunce privirea (2 Petru 1,12; Apocalipsa 14, 6)1
El ne-a expus nouă, sârbilor, această Evanghelie în
modul cel mai elocvent. Cel mai limpede pentru om,
dar şi pentru îngeri.
între toţi Apostolii, iată-1 pe Sfântul Apostol

•i i h! O, cine a străbătut astfel pământul sârbesc cu
I vanghelia lui Hristos şi a propovăduit Buna-Vestire
i lui Hristos ca el? De la Ohrida până la Budima, de
l i Ti rota până la Vrani, de la Prohor Pcinscki până
l.i Kieke. Nim eni ca el, Apostol-Episcop. Apostol şi
I piscop - Sfântul Vlădică Nicolae, Cel întocm ai cu
Apostolii.
între toţi m ărturisitorii, iată-1 pe Sfântul
Mărturisitor sârb, întocmai cu Sfântul Maxim
Mărturisitorul, Sfântul Teodor Studitul, Sfântul
Nicolae M ărturisitorul din Gruzi şi* mulţi/ alti
/ Sfinţi
/
Mărturisitori. Cu atâta îndrăzneală, cu aşa neînfricare
,iHristos,
propovăduit şi atău,
Adevărul mărturisit
sârbule Adevărul
nefericit! Domnului
Adevărul
întregii istorii sârbeşti! Adevărul întregului neam
omenesc. Nimeni ca el, nimeni nu a mărturisit astfel
in neamul sârbesc.
între toţi tăm ăduitorii, între doctori, între
lăvător ii de minuni, iată acesta este Sfântul Doctor
•arb - Sfântul Vlădică Nicolae. Spuneţi-mi, cine poate
număra în poporul nostru câte suflete a tămăduit
Vlădica Nicolae cu cuvintele şi cu rugăciunile sale?
<ine poate număra bolnavii pe care i-a tămăduit?
( me ar putea num ăra conştiinţele, nenum ărate
((mştiinţe bolnave pe care Sfântul Vlădică le-a
tămăduit, aducându-le la adevărata credinţă în
I Himnezeul cel Adevărat. Cine? Cu adevărat, el este
loctorul sufletelor şi al conştiinţelor noastre. Doctor
•eresc al conştiinţelor sârbeşti.
Şi cine este el, între sfinţii ctitori? Noul ctitor
ârb. Cel mai mare după Sfântul Nemania. Da, voi
C u v io s u l I u s t in d e l a C e lie
sunteţi m artori la aceasta. Din Ohrid până la Jicea,

a ridicat şi a reconstruit mănăstiri, până în inima
Şumadiei şi în afara Şumadiei. Pretutindeni duhul
său. El, zidarul neobosit, constructorul neobosit, a
restaurat ctitoria Sfinţ
/ ilor Nemania.
Astăzi, Serbia Cerească, astăzi, o, nu numai
Serbia Cerească, ci Biserica Ortodoxă Cerească,
slăveşte pe cel mai mare Mucenic în neamul sârbesc
după Sfântul Sava - pe Sfântul sârb Nicolae, Cel
întocmai cu Apostolii. Astăzi îl slăvesc Heruvimii şi
Serafimii, căci s-a făcut asem eni lor prin bunele-vestiri
pe care le-a răspândit în toate ţările Europei,
Americii şi Asiei, ca un Heruvim! Şi cine, astăzi, în
chip neîndoios, îl îmbrăţişează pe el? Sfântul Sava îl
îmbrăţişează
sârbesc. Şi cu pe
el, cel maided rag
alături fiu al său din
el, nenumăraţi neamul
Sfinţi sârbi
împreună cu Sfântul Sava, Sfântul Simeon Izvorâtorul
de mir şi ceilalţi Sfinţi sârbi. Astăzi, în Ceruri, Serbia
Cerească îl slăveşte pe cel mai m are Sfânt sârb. Astăzi
toti/ Sfinţii,
/ ' /toti aristocraţii,
/ ' toti / Sfinţii
/ Nemania în
Ceruri,
pe îl întâm
cel mai pinănou
mare cu bucurie pe noul
Evanghelist Mucenic
sârb, pe cel sârb,
mai
mare nou Apostol sârb - pe Sfântul Vlădică Nicolae.
Sfinţilor Mărturisitori, împreună cu toţi Sfinţii,
rugaţi-vă pentru cuminţirea neamului nostru. Ca fraţii
să se împace, ca să piară dezbinările, aceste molime
care sunt cele mai mari molime prin care s-a infestat
neamul sârbesc. Iartă-mă, Sfinte Mărturisitorule cel
întocmai cu Apostolii, iată eu, ţânţar al pământului
sârbesc, ţi-am răspuns bâlbâind. Amin!
136
II.
Predici duminicale

Despre
Predica întâi putereadecredinţei
în D uminica după Cincizecime
(1965)

Cu adevărat minune, minune cerească astăzi
Inh-prezintă
‘ pământ. Evanghelia Sfintei a-tot-dumnezeiasca,
extraordinara, Duminici de astăzi
i tot-cereasca Bună-Vestire. Evanghelia şi
lUina-Vestire despre atotputernicia omului. Când
• ste omul atotputernic pe acest pământ? El este robul
morţii, el, cel slab, este rob fiecărui păcat. Ca să nu
tmai vorbim
u totul despre
în praf, moarte.
şi frică Omul seîl preschimbă
şi cutremur transformă
înaintea morţii. Şi iată, Sfânta Evanghelie de astăzi ne
oferă astăzi Buna-Vestire despre omul atotputernic.
Când este omul atotputernic? Domnul ne face
i unoscut astăzi: Fie ţie după cum ai crezut (Matei 8,
13). Iată atotputernicia omenească. Fie ţie după cum
m crezut, nimic altceva. Doamne, eu vreau îm părăţia
( «'rurilor! - Fie ţie după cum ai crezut. Doamne, eu
vreau să birui toate patimile din mine! - Fie ţie după
iun ai vrut. Doamne, slobozeşte-mă de toate păcatele!
I'ie ţie după cum ai vrut şi ai crezut.
C u v i o s u l I u s t in d e i .a C e l i e
într-adevăr, sutaşul roman ateu dintr-odată a

devenit atotputernic, şi nesfârşit de smerit înaintea i
vestitului învăţător. A auzit că vine Iisus din Nazaret 1
în Capernaum, sluga mea zace în casă, slăbănog (Matei
8, 5-6). Şi a mai zis: Eu... nu a vrut să continue
relatarea până la sfârşit din cauza puterniciei sale, şi
aude cuvintele: Fie ţie după cum ai crezut. Doamne, cât
de puternică este această credinţă!
Ce este această credinţă? Să pot face ceea
ce voiesc. Credinţa este puterea care, iată, este în
întregime a lui Dumnezeu, toate puterile dumnezeieşti
se adună în acest sutaş ateu. A găsit sutaşul această
minunată legătură între sine şi Domnul, a descoperit
credinţa, şi toate puterile dumnezeieşti se revarsă
întru el. Şi s-a
Bună-Vestire, petrecut
după marea
cuvintele Evanghelie,
Apostolului: marea
Ca Hristos
să Se sălăşluiască în inima sa (Efeseni 3, 17). Prin;
credinţă Se sălăşluieşte. Şi această inim ă sărmană |
şi nenorocită care striga: Doamne, sluga mea zace în
casă, slăbănog (Matei 8, 6)... Ce transfigurare! Mica
inimă omenească adună toate puterile cereşti, toate
puterile dumnezeieşti. Ce se întâmplă cu inima
pripită, tulburată a lui Saul? Atunci când credinţa
loveşte ca un trăsnet în inima sa, el devine Apostolul
lui Hristos cel mai puternic în această lume şi le face
cunoscut tuturor făpturilor din toate lumile: Toate le
pot întru Hristos, Cel Care mă întăreşte (Filipeni 4,1 3).
Toate le poate. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela
(Matei 8,13), atunci când sutaşul a dat crezare şi şi-a
încredintat
/ toată existenta/ sa Domnului Hristos, toată
voia sa. Şi acea clipă este o clipă atât de minunată şi
dumnezeiască, pentru fiecare dintre noi.
138
Iată acest doctor atotputernic care te poate

l.imădui
ni Singurulde orice boală: credinţa
Adevăratul Dumnezeu în Domnul
în toate Hristos,
lumile;
încredinţarea nesfârşită în El, Cel ce este mai presus
decât toţi Iubitor de oam eni şi cu adevărat Singurul
Iubitor de oam eni. Singura iubire dreaptă faţă de om,
i .ici El îl izbăveşte pe om din moarte, îl izbăveşte pe
om de diavol, îl izbăveşte pe om de păcate. în afara
de aceasta, nimic nu se poate numi dragoste. Şi
uită, astfel, El, Dumnezeu întreg, întreg în puterile
i lumnezeieşti, Se sălăşluieşte întru tine, se sălăşluieşte
intr-o mică inimă omenească. Cum poţi simţi în
mima ta ură atunci când El, Dumnezeul dragostei,
intră în inima ta? Cum poţi avea mândrie în sufletul
1.1 u atunci când El, Dumnezeul smereniei, intră în
ufletul tău, Se sălăşluieşte în inima ta? El, Biruitorul
morţii, Se sălăşluieşte întru tine prin credinţa ta! Cum
•o mai poate sălăşlui întru tine un asemenea demon,
orice duh necurat, dacă El, Dumnezeu, Dumnezeu
ile-săvârşit, Se sălăşluieşte în tru tine cu dum nezeirea
‘>.i? Da, fără îndoială, devii atotputernic prin credinţa
in Domnul Hristos.
A şadar n u există boală de nevindecat, n u există
moarte de nebiruit în această lume, dacă Dumnezeu
intră prinomcredinţă
I )ar dacă întruîn tine.
ul nu crede Credinţa
Dom nul H ristosîn- ce
El...
se
întâmplă? Este neputincios, cu totul neputincios.
I.ir împreună cu El devine atotputernic! Dacă omul
iu i crede în Domnul Hristos, el este mai uşuratic şi
mai mic decât nimicul, iar dacă crede, devine totul.
/ /
C u v io s u l I u s t in d t l a C l l i i ;
dragostei lui Hristos. Din nefiinţă devine fiinţă

omenească,
Aceasta îi dă se credinţa
face împreună-moştenitor cu veşnică,
în El: îi dă Viaţa Hristos. Il
îi dă Adevărul veşnic, îi dă Dreptatea veşnică, îi i
dă Bunătatea veşnică. Şi pentru tine, doar dacă ai
credinţă în Domnul Hristos, pentru tine nu există
boală de nevindecat. Nu ştiu cum de este ură întru
tine - o vei stăpâni cu uşurinţă prin credinţa în
Domnul Hristos. Nu ştiu cum de există mândrie,
răutate, vrăjmăşie, ranchiună, toate aceste păcate
întru tine, dacă ai credinţă în El?
De ce fel de credinţă avem trebuinţă, şi eu, şi
tu? Iată, ne-a arătat păgânul. Credinţa trebuie să fie;
smerită, a-tot-smerită. Doamne, înaintea Ta eu sunt
un neant nesfârşit...înaintea Ta eu sunt întunecat,
înaintea Ta eu sunt noapte, iar Tu eşti Lumină mal
presus de toate luminile. Noaptea veşnică este în I
mine, iar Lumina dumnezeiască, Lumina veşnică
intră în mine. Eu sunt om, pierdut întru neputinţele
şi slăbiciunile mele, pierdut în păcatele mele, iar Tu
eşti A-tot-înţelepciunea dumnezeiască. Eu sunt cu
totul muritor, am în mine păcate nenumărate, iar
fiecare păcat reprezintă o mică moarte, iar Tu eşti j
cu totul întru nemurire, cu totul Veşnic. Cum, cum
să devin al Tău? Cum să îndrăznesc să stau înaintea
Ta, spune-mi? Ca şi sutaşul: cu credinţă, cu credinţă
a-tot-smerită. Doamne, nu sunt vrednic să intri sub
acoperişul meu. (Matei 8, 8)
Iar tu şi eu, să ne vindecăm sufletul, sufletul care
este bolnav din cauza multor păcate, din cauza multor
patimi, din cauza multor duhuri necurate. Doamne, I
=== === __ _____ Cuvinte despre veşnicie
pune num ai cu cuvântul şi se va însănătoşi sufletul

meu.
.1
Dar ce
dăruit: să-Ţi dăruiesc
credinţa smerită, Ţie? Ceea ce
credinţa şi sutaşul
a-tot-smerită.
Ai credinţă, ai încredere în Dom nul Hristos, că
întotdeauna El este mai puternic decât oricare din
păcatele tale, întotdeauna este mai puternic decât
orice moarte a ta, întotdeauna este mai puternic decât
orice demon. Crede şi El va face după credinţa ta. Fie
/«’după credinţa ta!
Mie şi ţie, frate şi soră, ne va fi du pă cum credem.
I >oinnul face tot ceea ce vrea credinţa noastră, spune
Mimtul Isaac Şirul. Domnul face cu noi tot ceea ce
vrea credinţa noastră. Fii atent cum crezi, ia am inte
t .i aceasta /să fie cea mai puternică în tine. ' Iată-i pe
Minţii Apostoli, care, privind la Domnul H ristos şi la
minunile Sale, încă o dată nu au a vut destulă credinţă,
destulă putere ca toate acestea să le primească şi să le
înţeleagă, să le cuprindă în mica lor fiinţă omenească.
I poreşte-ne
)<>amne, dăruieşte-ne credinţă,
credinţa. Da, au spus
credinţa este ca(Luca 17, 5),
şi grăuntele
•Ic muştar, după cum a spus Mântuitorul (Matei
M, 31-32). La început este mică, iar tu trebuie să o
îngrijeşti ca pe grăuntele de muştar, să iei aminte
■a iarna păcatelor, ca spinii patimilor să nu înăbuşe
.ii est micuţ,
■leşte. Aşa acest grăunte
cum te de mpentru
osteneşti uştar care încolţeşte
un pom şi
fructifer
I>.mă să aducă rod, tot aşa trebuie să te osteneşti şi în
privinţa credinţei, în privinţa grăuntelui de m uştar al
■ivdintei.
/ Ea se formează întru tine,' iar când această
>redinţă creşte, trimiţându-şi, iată, ram urile ei -
/
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e _____________ __________ J
dragoste, alta - sfânta rugăciune, a treia - sfântul post,

apoi
ieşite blândeţea,
din rădăcinabunătatea,
credinţei, smerenia, toate
din acest mic virtuţile
grăunte de
muştar.
Priviţi-1 pe Apostolul Pavel, priviţi-1 pe
Apostolul Petru, priviţi-i pe Sfinţii Apostoli, priviţi-1
pe Sfântul Sava, priviţi-i pe Sfinţii Mucenici, pe
Mărturisitori. Ce fac aceştia? Ei trăiesc şi se hrănesc
numai cu sfinte virtuti.
/ Fiecare are o credinţă/ mare,
dar într-o mare credinţă este o mare dragoste, într-o I
mare dragoste este o mare rugăciune, într-o mare
rugăciune este o mare nădejde, într-o mare nădejde
este un mare post, şi astfel virtutea se hrăneşte cu
virtute.
Adu-ţi aminte întotdeauna, frate şi soră, în
fiecare zi cugetă la ceea ce dai, cât de puţin dai de
la tine şi ce dobândeşti în schimb. Dobândeşti Viaţa
veşnică, dobândeşti Adevărul veşnic şi Dreptatea
veşnică,
din micadobândeşti
ta inimă împărăţia
credinţa Cerurilor şi dăruieşti
/ în minunatul Domn
Hristos, şi dragostea, şi rugăciunea, şi postul, şi
smerenia, şi celelalte sfinte virtuţi. Toate sunt atât de
mărunte faţă de veşnica Sa dragoste şi milă faţă de noi
toţi. Lui, num ai Lui, să-I mulţum ească omul pentru
că
nu nu
ar fia devenit
venit în diavol
aceastăpelume,
pământ. Căcifidacă
ce s-ar Domnul
întâmplat cu
omul? Mulţumire să aducem Domnului, Care după
marea Sa milă şi iubire de oameni, ne-a dăruit tot
ceea ce ne este de trebuinţă pentru Viaţa veşnică, şi în
lumea aceasta, şi în cealaltă.
De aceea,' fie să crească mereu credinţa / noastră

in I I; fie ca sim ţirea şi gândurile să ne fie în totd eauna
■imte, căci credinţa noastră, oricât de mare ar fi, este
întotdeauna mică. Dom nul sădeşte în noi credinţa
i .1 şi noi să putem crede în El cu acea credinţă
.1 tot puternică cu care a crezut acest sutaş păgân, ca şi
noi, în toate greutăţile vieţii noastre, în toate ispitele,
m toate bătăliile, în toate luptele de pe pământ cu
I'.S citele, cu diavolii, să credem în El ca în Biruitorul
( VI atotputernic şi să strigăm: Cred, Doamne, ajută
necredinţei mele (Marcu 9, 24). Amin.
143
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie ______ __ „ 1
Predica Despre nebuniea cincea

întâi la Duminica
după Cincizecime (1965)
De unde sunt oamenii nebuni în această lume,

de unde vine nebunia în această lume? De la diavol, j
Cine vindecă de această straşnică nebunie? Numai
Domnul Care a devenit om, Domnul Iisus Hristos.
Iată Buna-Vestire de astăzi, iată Evanghelia de astăzi.
Aţi auzit ce s-a petrecut în ţinutul Gadarenilor
atunci când Domnul a pus piciorul pe meleagurile
lor. Doi demonizaţi, doi oameni în care intraseră
diavoli, L-au întâlnit şi au strigat: Ai venit aici mai
înainte de vreme ca să ne chinuieşti? (Matei 8, 28-29)
Şi, mai departe, aţi auzit cum Domnul a izgonit
diavolii din aceşti oameni şi cum ei şi-au revenit din
nebunia lor, din posedarea lor diavolească. Ce este
diavolul? Diavolul
desăvârşită, căci este demenţa
diavolul este desăvârşită, nebunia r1
luptător împotriva
lui Dumnezeu. Se scoală împotriva lui Dumnezeu, |
se luptă cu Dumnezeu - iată, acesta este diavolul. 1
Din Arhanghel devine diavol. Nu vreau Adevărul
dumnezeiesc veşnic, vreau să fiu independent
de Dum nezeu, independent de Adevărul Său, I
independent de Dreptatea Sa, independent de Legile I
Sale! Iată, diavolul nu este nimic altceva decât în 1
întregime nelegiuire, în întregime independenţă de I
Dumnezeu, şi aceasta înseamnă independenţă de |
dumnezeieşti. în diavol totul este contrar: ceea ce

<-ste cel mai de seamă în viaţă şi în lume - şi acesta
rste Dum nezeu ceea ce este cel mai im portant, el
i proclamat ca cel mai puţin important. A proclamat
I )reptatea dumnezeiască ca nedreptate şi A de vărul
dumnezeiesc ca minciună; Bunătatea dumnezeiască
i proclamat-o ca rău; a dat la o parte tot ceea ce este
dumnezeiesc şi prin aceasta a devenit diavol. Vai, tot
.işa şi noi, oamenii din această lume, mica făptură
omenească, atunci când începem să respingem tot
i rea este dumnezeiesc, ne umplem treptat de energii
di.ivoleşti, treptat omul se transform ă în dem on.
Iată pilda din Sfânta Evanghelie de astăzi.
I )iavolul îi stăpânea în aşa m ăsu ră pe cei doi oameni,
încât ei nu erau în stare să gândească drept şi firesc,
normal, nici să simtă, nici să lucreze. N im eni nu
îndrăznea să treacă pe calea aceea (Matei 8,28), un d e erau
fi. Au trăit în morm inte, înfricoşători, cumpliţi pen tru
loţi care îi întâlneau, plini de energii demonice. Frate,
liecare luptător împotriva lui Dumnezeu se află de
l.ipt într-o călătorie către aceasta, către dem enţă, către
nebunie. Astfel, diavolul s-a făcut din Arhanghel
demon. Cum a devenit din cel dintâi înger al lui
I Himnezeu, diavol? Cu m ândria s-a înălţat cel dintâi
\rhanghel al lui Dumnezeu, purtătorul de lumină,
i .i să-L poată substitui pe Dum nezeu, ca să ocupe
locul lui Dumnezeu (Isaia 14, 12-15); şi când aceste
gânduri au împărăţit întru el, au stăpânit fiinţa sa, el
.1 prăvălit din înălţimile Cereşti în adâncul iadului.
Intru el totul s-a dat peste cap, totul! Şi el a devenit
145
C u v i o s u l J u s t i n d l l a C e l i e
duh întunecat al răului, duhul negru al morţii, 1

stăpânul
Dacăiadului
omul întunecat
urmează şiaceeaşi
groaznic.cale, aceasta îl
conduce la acea nebunie, la acea ieşire din minţi. I
Când în om, în sufletul său, dă buzna mândria, I
şi când ea începe să se manifeste în forţă, atunci se I
întâmplă ceva cumplit în sufletul om ului mândru I
şi arogant, lui
împotriva atunci el se desparte
Dumnezeu de Dumnezeu,
şi treptat stă
înnebuneşte, I
treptat devine nebun. Se spune în Sfânta Evanghelie: I
Zicând că sunt înţelepţi, s-au făcut nebuni (Romani 1,22). I
Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni... Aceasta este
important pentru toţi oamenii, pentru fiecare dintre I
noi. Prin faptul că ai început să te socoteşti înţelept
în această lume, să nu-L recunoşti pe Dumnezeu, o, I
tu eşti deja nebun. Priveşte la tine, priveşte la sufletul f
tău - ce se întâmplă cu tine? Priveşte cum întunericul \
se strecoară întru tine, cum noaptea dă buzna întru
tine. Şi tu începi să trăieşti o altă viaţă, nu vrei nimic I
dumnezeiesc, nu ai nevoie de Dumnezeu: „Pot şi fără
Dumnezeu, am minte, am inimă, nu am nevoie de
Hristos!" Dar ce vei face, omule, atunci când diavolul
va intra întru tine?
Dumnezeu a venit în această lume, Dumnezeu I
S-a făcut om pentru că diavolul era în lume şi numai
Dumnezeu este mai puternic decât el. Omul era rob
diavolului. Atunci când Domnul Hristos a venit în
această lume - vedem din Evanghelia de astăzi -,
împotriva Sa s-au ridicat toţi oamenii, s-au ridicat toţi
nebunii, s-au ridicat toţi înfumuraţii, şi îm preună cu
ei s-au ridicat şi
* toti
/ demonii. Ati
/ auzit astăzi cum au
r8/12/2019 Sf. Iustin Popovici - Cuvinte despre veşnicie
Irigat diavolii din cei doi oam eni la Dom nul Hristos:
I )< ce ai venit ca să ne chinuieşti? (Matei 8, 29) De ce ai
cnit aici, ce cauţi pe pământ, ce cauţi printre oameni?
Noi suntem stăpânii lor. Dar, neputincioşi înaintea
Sa, tot ei îl roagă pe Mântuitorul Hristos: Dacă ne
t oţi afară, trimite-ne în turma de porci (Matei 8, 31),
li imite-ne în ei. Diavolilor, de unde atâta neputinţă în
voi?
livacăVoi puteţi
pe acea face
cale minuni.
unde Nimeni
se aflau ei. Iarnu
voiîndrăznea să
îl rugaţi pe
Iisus din Nazaret. Şi Mântuitorul le-a zis: Duceţi-vă. Iar
ci, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma
a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. (Matei 8,
32)
Fraţii mei,
întâmplare cât noi,
pentru de cum plită este
oamenii. Ceeaosândirea, această
ce s-a întâm plat
ni porcii, aceasta este pentru noi mica înfricoşătoare
indecată. Iată, porcii nu au putut să suporte diavolii
i răutatea lor şi imediat s-au aruncat în mare, în
.ipă, s-au înecat, n-au putut să îndure diavolii în
i m .
Darpatimile,
loate oamenii?de Oamenii prin toate
fapt îl cuprind păcatele,
pe diavol în eiprin
şi
împrejurul lor. Cu cât este om ul mai rău decât porcii!
Insultă este pentru porc să-i spui că este om, dar nu
rste insultă pentru om să-i spui că este porc. Nu am
inventat eu aceasta! Aceasta spune Evanghelia de
.istăzi!
i ăci nuPorcii
au pus-au arătat
tu t să a fi mai
suporte presus
diavolii în decât
ei, iar oamenii,
oamenii
.ini şi ani trăiesc în mâini diavoleşti, petrec în fălcile
diavoleşti şi se consideră fericiţi, consideră că acesta
este raiul lor. Ce dementă! / Ce nebunie! Omul - omul
este fără îndoială mult mai necurat decât orice porc.
147
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e ________ ________ _____^j

Iată dovada. Cine a făcut să intre diavolul în această
lume,
Omul! cine a făcut
Omul, să intre moartea
prin păcatele sale, căciînintrând
aceastăpăcatul
lume?
în această lume a făcut să intre moartea, a făcut să
intre boala, a făcut să intre toată grozăvia şi a făcut
să intre diavolul în această lume. Oare nu este omul
mai rău decât porcii? Nu numai decât porcii, decât
toate făpturile
îngrozitor careomvieţuiesc
să fii în această
fără Hristos, este lume. Da, este
îngrozitor să
fii om în această lume fără Dumnezeu. Atunci omul
devine de bunăvoie diavol. Există vreo nebunie mai
mare decât aceasta?
Fiecare păcat, fraţii şi surorile mele, este o
mică nebunie, fiecare patimă este o mică nebunie.
Priveşte-te pe tine la mânie. Ce este mânia? Când
te mânii, aceasta este o mică nebunie. Priveşte-te
cum arăţi atunci. Şi ce să spunem despre invidie?
O, invidia este o astfel de nebunie a sufletului... Da,
invidia îl trădează şi pe Hristos Dumnezeu, căci se
spune în Evanghelie că evreii L-au predat la moarte
pe Domnul Hristos din invidie (Matei 27,18).
Zici: Evenimentul din Evanghelia care s-a
citit astăzi, s-a petrecut cu două mii de ani în urmă.
Aceasta s-a întâmplat atunci, ce legătură are cu noi?
Socoteşti că senupetrec
evanghelice are. Are. Iată că
şi astăzi aceleaşiPeevenimente
în Serbia. pământul
sârbesc astăzi se tămăduiesc demonizaţii, se
tămăduiesc oamenii nebuni. Iată Sfânta Mănăstire
Ostrog. Câţi oameni se tămăduiesc şi astăzi, aşa cum
Domnul i-a tămăduit pe cei din Evanghelie. Este
Cuvinte despre ve şnicie
i aceeaşi putere iese din El şi astăzi şi-i tămăduieşte

pe oameni de orice nebunie. Sârbule, să nu uiţi
u casta. Mergi la Sfântul Ostrog şi priveşte cu ochii tăi
ce se întâm plă acolo. Mergi la Sfântul Prohor Pcinschi
.,1 vezi cum îi aduc pe nebunii demonizaţi şi d upă o
■iptămână de zile pleacă sănătoşi şi teferi. Mergi la
Sfântul Ioanichie, din Devici (Kosovo), şi acolo vei
vedea cum sunt aduşi oam eni demonizaţi, şi ei, d upă
0 săptămână de zile, la moaştele Sfântului loanichie,
•iu pentru rugăciunile monahilor şi preoţilor, se
l/imăduiesc.
Omule, ţie în fiecare zi şi în fiecare n oapte
1)oinnul îţi oferă îm părăţia Cerurilor. Aceasta
este patria ta veşnică. Ia aminte cum trăieşti, ia
uninte pentru ce trăieşti pe pământ. Tu eşti o fiinţă
nemuritoare. Dumnezeu te-a creat pentru nemurire.
IV ntru aceasta a venit El în această lume, pentru
u easta a dăruit Evanghelia Sa, pentru aceasta
i Întemeiat Biserica Sa şi ne-a dăruit în ea toate
mijloacele de a ne izbăvi de orice păcat, de orice
moarte, de orice diavol. Da, El, Dumnezeu, a venit în
u eastă lume ca noi să ne izbăvim de toate acestea,
■.1 să ne dăruiască Viaţa veşnică. Lui, num ai Lui,
' >mgurului A devăratului D um nezeu în toate lumile,
Iie cinstea şi slava şi din partea noastră, a celor mici şi
neînsemnaţi de pe pământul sârbesc. Amin.
149
C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l if .
Despre iertarea păcatelor

Predica în Săptămâna a şasea după Cincizecime
(1964)
în num ele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfânta Evanghelie de astăzi este vestea cea
bună despre credinţă. Despre credinţa în cine, în
ce? Despre credinţa în Adevăratul Dumnezeu! Di
ce are nevoie această lume care este plină de vicii,
plină de dumnezei mincinoşi, plină de rătăciri, plină
de învăţături mincinoase? Decât cine este omul mal
înrobit în această lume? Decât ţânţarul?
/ / Da. Decât j
musca? Da. Şi mai departe, deplină neputinţă. Totul
este mai puternic decât omul în această lume. Pe
prim ul loc este mai puternic decât el păcatul, decât
el este mai puternic răul, decât el este mai puternică
moartea, decât el este mai puternic diavolul. Omule,
cum te simţi în lumea în care păcatul este mal
puternic decât tine, în care orice rău este mai puternic
decât tine, orice patimă este mai puternică decât tine,
Tu nu eşti în stare să te aperi. Atunci când te afli în
păcat simţi un chin în suflet, o deprimare, o tristeţe, şi
deseori nu ştii ce se întâmplă cu tine, întru tine.
Nouă, de obicei, ne place să privim în lume,
în jurul nostru, dar uităm să aruncăm o privire în
noi înşine, în lumea lăuntrică, care este cu mult mai
profundă decât această lume exterioară, cu mult
mai interesantă, cu mult mai importantă pentru noi.
Atunci când un Sfânt a privit inima omenească în
toată lărgimea şi profunzim ea ei, a zis: „Inim a omului
150
Cuvinte iic*i>re i’Cfiin ir
<-.te o mare şi un abis nesfârşit şi neţărmurit". In el
unt cele
pecii de mai felurite
creaturi. Ce specii desă
trebuie vietăţi, cele mai
facă omul felurite
cu sine, cu
mima sa? Să o cureţe de toată necurăţia. Câtă luptă,
>.ită tărie îţi trebuie, câtă putere!
Sfânta Evanghelie de astăzi ne vorbeşte despre
.11 est chin al om ului în această lume şi despre această
tărie a sa. Iată, prietenii celui grav bolnav l-au adus

l>e pat ca să-l pună înaintea Făcătorului de minuni
Iisus din Nazaret. în jurul său - mulţime de popor,
m niciun fel nu puteau să se apropie. Atunci prietenii
nu desfăcut acoperişul casei unde era Domnul şi, prin
părtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul
m.iintea Sa, se spune în Sfânta Evanghelie. Şi Dom nul,
i’iizând credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi
unt păcatele tale (Matei 9, 2; Marcu 2, 5). învăţătorii
vicleni, care L-au urmărit pe Domnul Hristos să-L
prindă în vreun păcat, au cugetat în sine: Acesta II
huleşte pe Dumnezeu, căci numai Dumnezeu poate
ierta păcatele, se spune în Sfânta Evanghelie. Şi Iisus,
văzând gândurile lor, îi întreabă: Ce este mai uşor a zice
hibănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te,
ui fi patul tău şi umblă? (Matei 9, 5; Marcu 2, 9)
Mântuitorul i-a pus pe un jeratic cumplit. Şi
una şi alta esteScoală-te,

paraliticului: greu să-iia-ţi
zici patul
unui paralitic; a-i spune
tău şi umblă, cine
poate, cine are tărie, cine are putere? Iar în al doilea
rând, pentru a-i spune: Iertate îţi sunt păcatele, ai
nevoie de o putere şi mai mare. Toţi cei din Vechiul
Testament cunoscuseră din învăţăturile / Sfinţilor
/
Dumnezeu este Cel ce dezleagă păcatele. Domnul

arată că El este şi Dumnezeu, că El este Acela Care I
iartă păcatele şi tămăduieşte orice boală. Atunci !
când i-a spus slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi
mergi la casa ta şi, sculându-se, a mers acasă (Matei 9,
6-7; Marcu 2, 11-12), poporul spunea uimit: Niciunde
nu s-a văzut aceasta printre oameni (Marcu 2, 12).
Ce putere
oameni a dat Dumnezeu
necunoscuţi, oamenilor!
prietenilor, Nu unor
ci aici, printre voi,
în mijlocul vostru, este Dumnezeu, Care poate să
ierte păcatele. Eu şi tu putem să iertăm păcatele. Dar
cine poate să dezlege păcatele, să ierte păcatele din
sufletul omului? Aceasta înseam nă să alungi moartea
din sufletul
omului, omului,
aceasta să alungi
înseamnă să fiidiavolul
tare şi din sufletul
puternic ca
Dum nezeu. Iată, Domnul a arătat aceasta prin această
minune dublă: în primul rând a făcut o minune
văzută, tămăduindu-1 pe paralitic de greaua lui boală,
Domnul arătând astfel că a săvârşit într-adevăr şi a j
doua Astfel
m inunea - descoperit
i-a iertat păcatele.
Domnul întreaga taină a j
venirii Sale în această lume pământească, a spus
pentru ce a venit în această lume pământească.
Pentru ce? Ca să îndepărteze păcatul din om, din
firea omenească, ca firea omenească să o umple de
Viaţă veşnică. Num ai pentru aceasta a venit Domnul
în această lume. Aceasta este lucrarea cea mai mare,
lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea pe care nimeni dintre
oameni nu o poate face: să-i ierte om ului păcatele, ■
să dezrădăcineze din om toate păcatele, să cureţe
sufletul său şi să-l arate fără de păcat, nemuritor şi
l.mt, plin de putere dumnezeiască. Iată, aceasta

i>săvârşeşte numai Domnul, şi cum face aceasta ne
pune Sfânta Evanghelie de astăzi, Vestea cea Bună.
El a lăsat această putere, această tărie Bisericii
' »le, prin Sfinţii Săi Apostoli, atunci când în ziua
învierii, biruind moartea, a înviat şi S-a arătat înaintea
ucenicilor cu trupul înviat... El le-a zis: Luaţi Duh
Sfânt; cărora
celi ţine, veţi
ţin ute vorierta păcatele,
fi (Ioan le vor fiIată
20, 22-23). iertate puteri,le
şi cărora
aceste
i.ită tăria care a lăsat-o Domnul Bisericii Sale, ca să
i/băvească lumea de păcat, ca să izbăvească lumea
ile moarte, ca să izbăvească lumea de orice rău şi de
crice diavol. Cu alt prilej, Dom nul dăduse Sfinţilor
'-.ii
. Icodată, ucenici,
grăind:Apostolilor, aceeaşi
Oricâte veţi lega putere,
pe pământ, vor f tuturor
i legate
:■/ iii Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate
•/ in Cer (Matei 18, 18). Astfel, Vestea cea Bună de
.istăzi, Sfânta Evanghelie de astăzi, ne spune taina
venirii lui Hristos în această lume şi taina fiecăruia
ilintre
i.i să fim noi.sălaş
Noi păcatului,
suntem oameni
răuluiînşi această
morţii, lume nu
ci Vieţii
v e ş n i c e , credinţei în Adevăratul Dum nezeu. Care
este scopul credinţei în Hristos în această lume? Se
pune în Sfânta Evanghelie: Sfârşitul credinţei noastre
• le Viaţa veşnică. Sfârşitul credinţei noastre este Viaţa
veşnică. Mântuirea
-.13) - iată, acesta sufletului (1 Petru
este sfârşitul 1, 9; noastre.
credinţei 1 Ioan
Izbăvirea sufletului de moarte, izbăvirea sufletului
de mândrie, izbăvirea sufletului de rău, de păcat
i de diavol, câştigarea vieţii celei fără de moarte a
ufletului în îm părăţia lui Dumnezeu. Ce ţel măreţ,
153
ce ţel dumnezeiesc şi înaintea ta, şi înaintea mea, şi

înaintea fiecărei
venit pentru făpturi
fiecare dintreomeneşti. Căci nu
noi, pe nimeni Domnul
a uitat,a
pe nimeni nu va uita.
Dar de ce avem eu şi tu nevoie? Dumnezeu S-a
pogorât în această lume, iată-L aici îm preună cu noi
în Biserica Sa. Ce să facem eu şi tu? Să avem credinţă
în
El,El,
în aceasta
Singuruleste ceea ce cere
Dumnezeu de la noi,
Adevărat să 17,
(Ioan credem în
3). Ce]
ne dăruieşte această credinţă? Ne dăruieşte iertarea
păcatelor, ne dăruieşte izbăvirea de moarte, izbăvirea
de iad, şi ne asigură Viaţa veşnică în lumea aceasta
şi în cealaltă. Credinţa în Singurul Dumnezeu col
Adevărat - ce este aceasta? Când suntem creştini
drepţi, când este omul creştin adevărat? Atunci când
crede în Domnul Hristos ca Singurul Dumnezeu
Adevărat şi trăieşte după sfintele Sale porunci,
călătorind şi mergând prin această lume după El,
cu ajutorul sfintelor virtuţi după El, în împărăţia
Cerurilor. Omul crede sincer atunci când cu tot
sufletul său, cu toată fiinţa sa, cu toată mintea sa, cu
toată puterea sa merge după Domnul, făcând voia Sa
şi lepădându-se de a lui.
Din credinţa sinceră se naşte dragostea sinceră,
adevărata dragoste. Aţi auzit astăzi cum Sfântul
Apostol rosteşte un îndemn creştinilor: Dragostea
voastră să nu fie mincinoasă (Romani 12, 9). Şi care
este acea dragoste mincinoasă, Sfinte Apostole?
Orice dragoste este mincinoasă dacă nu-1 izbăveşte
pe aproapele de păcatul său, de moartea sa nefastă.
.mtentică, căci îl izbăveşte pe om de păcat. Apostolul

pune: Urăşte răul şi fă binele. Iată, aceasta este
.ulevărata dragoste, atunci când iubind pe fratele
i.iii, pe sora ta, urăşti păcatul său şi aperi binele său.
' i omul însuşi îşi apără binele său, căci dragostea,
.ulevărata dragoste evanghelică nu iubeşte păcatul,
nu iubeşte răul, ci îl urăşte, dar iubeşte pe păcătos,
iubeşte pe frate şi în păcatul său. Depărtează păcatul
tir la păcătos - aceasta este marea tărie şi putere şi
marea înţelepciune evanghelică -, îndep ărtează
păcatul de la păcătos, nim iceşte păcatul, dar
mântuieşte-1 pe păcătos.
Ia aminte însă, nimeni nu poate să piardă păcatul
tlin tine, dacă tu însuţi nu vrei să-l nimiceşti. De ce
i ste nevoie? Este nevoie de credinţa ta personală,
tic pocăinţa ta personală, d upă aceea se va săvârşi
t u tine acea minune duhovnicească care s-a săvârşit
t u paraliticul bolnav de astăzi: Iertate îţi sunt păcatele
Inie. în suflet are loc cea mai mare preschimbare,
«oa mai m are revoluţie. Te căieşti, îţi m ărturiseşti
p.icatele înaintea Domnului, înaintea preotului Său,
i iată, păcatele tale fug de la tine şi toată moartea,
i tot ceea ce este muritor fuge din tine. Ţi se iartă
păcatele p entru pocăinţa ta, pentru credinţa ta. Iată că
k castă credinţă sinceră îţi dăruieşte puterea şi tăria
â nu slăbeşti, să nu te înfricoşezi de niciun păcat
rare este întru tine, să nu spui: „Eh, acest păcat al
meu este aşa de cumplit, am decăzut, nu mai există
mântuire". Nu! Omul să nu îndrăznească să spună
•ii casta niciodată, căci în lum ea noastră pământească,
I>omnul Hristos Cel Atotmilostiv este m ai puternic
155
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e . _________=„ __________... ___________ ___________ j
decât orice păcat, decât toate păcatele tuturor

oamenilor
morţile, maideputernic
pe pământ,
decâtmai
toateputernic decât toate
relele, neîndoielnic
mai puternic decât păcatele tale şi decât relele tale,
Numai un lucru este de trebuinţă şi se cere de la tine:
să urăşti păcatul tău, să urăşti răul care este întru tine.
Nu uita niciodată adevărata Sfântă Evanghelie: Plata
păcatului este moartea (Iacov 1,15). Plata fiecărui păcat
este moartea, plata pentru credinţă este Viaţa veşnică!
Iată diferenţa!
/
De aceea avem voie liberă, ca singuri să hotărâm,
ca singuri să alegem calea adevărului, calea virtuţii
în această lume, şi dacă facem aceasta, Domnul ne
dăruieşte peapoi
mergem putere
calea şi tărie
virtuţii, pe sufletelor noastrebine
calea sfântului să
evanghelic. De aceea fiecare dintre noi, fiecare creştin
în lume este un mare luptător şi un mare făcător de
minuni. Fiecare creştin este făcător de minuni. Şi eu,
şi tu, suntem chemaţi să fim făcători de minuni. Cum?
Eşti făcător de minuni numai dacă biruieşti moartea,
dacă biruieşti păcatul. Păcatul naşte moarte (Iacov
1,15). Fiecare creştin este chemat la această lucrare.
Aceasta este toată lucrarea noastră, care le cuprinde
pe toate celelalte: să ne slobozim pe noi înşine de
păcat, să biruim moartea, să ne asigurăm nouă înşine
Viaţa veşnică, nemuritoare. Aceasta este, creştine,
o necontenită minune care se întâmplă cu omul în
întreaga sa viaţă în această lume, minune pe care
Domnul a făcut-o coborând pe pământ, făcându-Se
om şi dându-ne putere şi tărie ca şi noi, ca fiecare
dintre noi să devenim de bunăvoie făcători de minuni
prin credinţa noastră în El, în Singurul D um nezeu

Adevărat al tutu
Sfânta ro r lumilor.
Evanghelie de astăzi ne grăieşte acest
adevăr, această taină sfântă, iar Biserica lui Hristos,
iată, de două mii de ani mărturiseşte această putere,
această atotputernicie a lui Hristos care face minuni
iu‘contenite, şi nevăzute, duhovniceşti, şi văzute,
materiale,
‘>a este aici,trupeşti. Această
în Biserica putere a De
lui Hristos. Sa, latoată
noi puterea
se cere
mimai să ne încredem cu toată inima în acest adevăr
al lui Hristos. După aceea, totul devine posibil pentru
liecare dintre noi. Toate sunt cu putinţă celui ce crede,
lace cunoscut Domnul Hristos (Marcu 9, 23). Toate
unt cu putinţă celui ce crede - aceasta înseamnă: nu
există păcat pe care să nu-1 poţi birui cu credinţa în
11ristos, n u există iad pe care să nu-1 poţi nimici, nu
există moarte pe care să nu o poţi birui, nu există
diavol pe care să nu-1 poţi zdrobi.
Iată care este puterea credinţei creştine, iată
<<ire îi estesinceră
i ugăciunea putereaşişiputernică,
tăria! Numai să nu şineblândeţea
smerenia lipsească
inceră şi tare, bunătatea, buna voinţă şi toate celelalte
v irtuţi. Atunci nimic nu ne va mai fi cu n eputin ţă în
această lume. Atunci nicio moarte nu ne va birui,
niciun diavol nu ne va mai batjocori. Toate acestea
vor fiFie
biruite prin puterea
ca Bunul tare asă
Dum nezeu credinţei noastre.
sporească credinţa
• ca adevărată în fiecare făptu ră omenească trăitoare
pe această planetă a lui Dumnezeu, mai întâi în
mimile tuturor creştinilor ortodocşi, şi în ale noastre,
ale sărmanilor, nenorociţilor sârbi. Fie ca aceasta să
C u v i o s u l I u s t in d f i a C. f i i f J
crească în noi, ca să ne facem şi noi totdeauna mai

puternici
moarte, şidecât
să-Lorice rău,pe
slăvim decât orice păcat,
Minunatul Domndecât orice
Hristos,
Singurul Dumnezeu Adevărat în toate lumile, să-L
slăvim cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea,
cu toată puterea, să-L iubim prin toată veşnicia.
Amin.
Predica D esp reînpDo uminica

a doua căinţă a opta
Praznicul Sfântului slăvitului Marelui Mucenic

I ftimie şi Sfintei slăvitei cneaghine rusoaice, Ol ga.
I vanghelia
cm despre femeia
o femeie păcătoasă, păcătoasă. îneste
iar Mântuitorul, cetate, iată,
chemat la
ninsă în casa unui fariseu (Luca 7, 36-37). Dumnezeu în
liup, femeia în păcate. Ce întâlnire! A simţit femeia
v.il uri de har care se revărsau de la Dom nul Hristos.
A simţit că acest m inunat Iisus din Nazaret, Care cu
privirea şi cu cuvântul tăm ăduieşte de toate bolile,
poate să o vindece şi pe ea de păcatele sale.
Şi iată, ea, cea plină de păcate, cumpără
un alabastru cu mir atunci când îl întâlneşte pe
Dumnezeu, Care era în trup, şi îşi spune: „Nu! Eu
nu vreau să spun nimic! Cum îi voi putea vorbi lui
I Himnezeu, pe Care îl am înaintea mea? Voi cădea în
genunchi, voi plânge, şi prin lacrimi îi voi descoperi
mtreg sufletul meu! Şi efectiv, nimeni nu-mi va
vorbi. Ea intră în casa fariseului, iar Domnul şade
l.i masă. Stă cu frică, cu vasul cu mir la picioarele
\ile, şi plânge... Acesta este întâiul dar, Doamne,
pe care Ţi-1 pot aduce. întâiul dar... Iar acolo este
udul, iadul păcatelor şi patim ilor mele. Iată, întreaga
<etate mă ştie cum sunt, întreaga cetate ştie că sunt
■ii totul m urd ară şi josnică. Iată, am venit la Tine. Nu
un nimic afară de lacrimi... Şi plângând, a început să
mie cu lacrimi picioarele Sale. Iar Domnul Cel bun tace
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _____ ______ = _____ i
şi priveşte. Trebuie să fi fost o linişte neobişnuită. I

Trebuie
desfrânată să afi îndrăznit,
fost o straşnică
iată, a uimire.
venit cuBinecunoscuta
miresme, şi j
plânge, începând să ude cu lacrimi picioarele Domnului,
şi cu părul capului ei le ştergea, spune Sfânta Evanghelie,
cu părul capului ei (Luca 7, 38). Ce scenă, Doamne!
Iată, cea păcătoasă nu are nimic decât părul cu
care să-Ţi şteargă picioarele, nu zice nici cine este
ea, nici cum este ea. Dar iată, lacrimile ei sunt mai
grăitoare decât orice cuvinte, decât cei mai mari ritori
din această lume, iar Tu vezi întreg sufletul ei şi întreg
iadul ei. Şi săruta picioarele Sale, se spune în Sfânta
Evanghelie, şi le ungea cudin
îmi simt împuţiciunea m ir... (Lucameu!
sufletul 7,38)Cum
Doamne, eu
să ung
picioarele Tale, Doamne, cu stricăciunea mea? Iată, iată
mirurile pe care Tu le-ai creat, cu care ung picioarele
Tale dumnezeieşti... Nu spune nimic păcătoasa. Nu
are cuvinte, limba îi este legată. Nu poate să spună nici
măcar aceasta: „Doamne, sunt păcătoasă". Totul este
înţepenit, totul în afară de sufletul care dogorăşte din 1
dragoste faţă de Domnul şi, într-o minunată pocăinţă, I
toată, toată se revarsă în lacrimi.
îndelung trebuie să fi durat această linişte
teribilă, neobişnuită şi minunată, caldă şi plăcută. I
Erau acolo feluriţi/ invitati,
/ ' erau m ulţi/ farisei pe
i care ]
Simon (Luca 7, 36-40), ca prieten al lor, îi chemase; se 1
aflau acolo ucenicii Domnului şi cine nu era acolo? Iar 1
păcătoasa ştergea picioarele lui Dumnezeu! Uimirea I
trebuie să fi fost mare şi înfricoşătoare. Domnul
- Am să-ţi spun ceva.

- învăţătorule, spune, a zis acela.
- Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu
mici sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar neavând
ci cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre
ci il va iubi mai m u lt? Simon, răspunzând, a zis:
- Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El
i a zis:
- Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a
is lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? A m intrat în casa
Iu şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi,
Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu
Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi
unite picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea
msă cu
eşti mirşiMi-a
uimit îţi uns
zici picioarele
întru tine: (Luca 7, 40-46),
„Aceasta iar tu
este femeie
păcătoasă". Acesta, de-arfi proroc, ar şti cine e şi cefei e
aceasta care se atinge de El, că este păcătoasă. (Luca7, 39)
Atunci Dom nul descoperă taina ei: Iertate s unt păcatele
ci cele multe, căci mult a iubit (Luca 7, 47). Faţă de cine,
I )oamne? Faţă de Dum nezeu în trup.
Dragostea faţă de Dum nezeu, iată, aceasta este
ceea ce El ne-a dăruit. Şi „iertate îţi sunt păcatele" -
.iceasta este puterea dumnezeiască, care se revarsă
.isupra sufletului omenesc, mistuind în tine toate
păcatele din suflet, stingând toate păcatele tuturor
deznădăjduiţilor, toate patimile. Iar pe de altă
parte, şi dragostea ta se înflăcărează tot m ai mult.
( ui se iartă puţin, puţin iubeşte. (Luca 7, 47) Şi atunci
I >omnul îi zice lui Simon: Oare tu ştii cine eşti? Eşti
un păcătos pocăit. Şi ai dragoste faţă de Mine; iată,
161
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e ______________________ ^ _______ J
M-ai chemat la masă şi ai invitat şi alţi oameni. Poate
că eşti să
în casă mândru, căci, iată,
prânzească ţi-aToate
la tine. intratacestea
marelesuînvăţător
nt bune,
dar aceasta nu este decât o dragoste mică... Priveşte,
ea şi-a arătat întreg sufletul ei, de la pământ la Cer şi
deasupra Cerului, a descoperit tot ceea ce este întru
ea prin lacrimi, prin această dragoste minunată pe
care
toate.o simte
Toate,faţă de Mine.
Doamne, Iertate
oare îţi sunt
toate? Toatepăcatele tale,
păcatele!
Iar fariseii care se aflau acolo ca oaspeţi au început
să bombăne în sinea lor: Cine este Acesta care iartă şi
păcatele? (Luca 7, 49) Domnul însă Se întoarce către
femeie şi îi spune: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în
pace (Luca 7, 50).
Drama s-a încheiat, sufletul este mântuit; a
fost relatată întreaga Evanghelie a mântuirii femeii
în această lume, Evanghelia fiecărei femei, a fiecărei
femei păcătoase. Şi cine este fără de păcat, care om nu
este păcătos? Care femeie şi care bărbat se poate lăuda
şi-I poate spune Domnului Hristos: Să-Ţi fie cunoscut
că eu nu am păcat! O, dacă s-ar întâmpla aceasta, ar
fi cu putinţă să o spună numai omul plin de mândrie
satanică, plin de mândrie demonică, plin de mândrie
fariseică. Dar omul norm al, fiinţa omenească normală,
dacă-L priveşte pe Domnul, îşi simte toate păcatele
sale. Nu numai toate păcatele, ci toată păcătoşenia
sa. Cum să stai înaintea fetei/ Domnului Celui fără
de păcat şi încă atât de Milostiv, atât de Bun? Dar
Evanghelia chiar aşa s-a petrecut, marea şi minunata
Evanghelie a lui Hristos, Evanghelia Dumnezeului
dragostei, pentru a ne arăta calea cea mai lesnicioasă
prntru m ântuirea de cele mai cumplite şi m ai mari

păcate. Iată, păcătoasa cea vestită în lume, sărm ana
I'.icătoasă, cât de uşor a obţinut m ân tuirea sufletului.
<e a adus-o la mântuire? Oare lacrimile, oare
pocăinţa?
Ce este această pocăinţă? Şi-a urâ t păcatele
ulletului ei. S-a aşezat înaintea Domnului Hristos,
a privit pe sine în oglinda Lui şi a văzut întregul
iad dintru sine, toate duhurile necurate de care era
plină, toate patimile ei, toată grozăvia ei, a văzut
loată veşnicia plină de negură, de întuneric şi de
<Ilinuri. Iadul! Atunci a izbucnit sufletul într-un
torent de lacrimi, iar mâinile, ca şi cum şi-ar fi smuls
parul, îl apucau ca să şteargă cu el picioarele lui
II ristos. Şi totul p en tru a ne da nouă pildă. Totul este
binecuvântat şi minunat, tot ce vine de la Domnul
IIristos. Evanghelia Sa, cât de profundă şi totodată
•at de lesne de înţeles este! N u există păcat pe care El
nu-1 va putea scoate din mine şi din tine.
Iată, Evanghelia omului păcătos este cu mult
mai înfricoşătoare decât Evanghelia de astăzi a
li meii păcătoase. Evanghelia om ului păcătos, care
este fiul risipitor (Luca 15, 11-32). Fiul risipitor s-a
răzvrătit împotriva Tatălui Ceresc. împotriva cui s-a
uzvrătit? S-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, a
plecat departe şi nu vrea să-L vadă pe Dum nezeu,
lujeşte diavolului, păscându-i porcii - aceasta
înseamnă că îşi hrăneşte patimile sale, trăieşte întreg
m patimi, întreg este în afara lui însuşi, a înnebunit,
pune M ântuitorul, este în afara lui însuşi. Astfel,
omul păcătos este mai puternic decât femeia după
163
C u v io s u l I u s t in d f l a C e u l
puterile sale, el este mai puternic şi în păcate şi în |

patimi. Iată Evanghelia lui cea înfricoşătoare: el se |
află într-o ţară străină, paşte diavolilor porcii lor, îşi
paşte patimile lui. Trăieşte întreg în păcate şi deodată
întru el se iveşte pocăinţa. De ce fac eu asta, unde
mă aflu? Sunt într-o ţară îndepărtată, rătăcesc prin
pustia patim ilor mele omeneşti. Aceasta este pustia
mea, moartea mea, moartea fără sfârşit, veşnică. Căci (
fiecare dorinţă a mea păcătoasă care nu poate să fie j
satisfăcută este fără sfârşit şi nemuritoare, şi tot astfel 1
sunt şi chinurile mele nesfârşite şi nemuritoare, şi 1
pustia mea este nemuritoare şi nesfârşită. Mă duc la ;
tatăl meu; odinioară am aparţinut Tatălui Ceresc, voi
merge la El. îi voi spune: A m greşit la Cer şi înaintea
Ta, primeşte-mă (Luca 15,18-19), prim eşte-m ă din nou. 1
Auzi-mă, Mântuitorule!
Şi, când fiul risipitor îşi vine în sine, el spune: I
Mă voi duce la tatăl, (Luca 15, 11-32), şi astfel îşi vine 1
în fire din nebunia lui. Atâta timp cât era în afara 1
lui Dumnezeu, trăia în patimi; cu adevărat el era în I
afara sinelui, stăpânit de patimi. Pocăinţa scoate din
sufletul lui întregul iad, întregul întuneric, întreaga ]
beznă. Mă duc, mă duc la Tatăl Ceresc: A m greşit la j
Cer şi înaintea Ta! Iată ce patimi sunt în jurul meu;
porci, demoni, legiuni de demoni, toate acestea şi-au
făcut sălaş în mine, iad lângă iad. Tată, am greşit la
Cer şi înaintea ta. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Iar
tatăl, încă departe fiind el, l-a văzut şi i s-a făcut milă
şi, alergând, cum spune Sfânta Evanghelie, a căzut pe
grumazul lui şi l-a sărutat (Luca 15, 20), nu a aşteptat
să-i mărturisească păcatele sale. Intră în palatele Sale
. creşti şi porunceşte îngerilor să aducă degrabă haina

Ini
.in cea dintâi15,şi 22)
(Luca să-l îmbrace şi să pună inel
şi să pregătească cel în
maidegetul
mare
ospăţ. Şi spune Tatăl: Căci acest fiu al meu mort era şi
a înviat, pierdut era şi s-a aflat (Luca 15, 24). „Haideţi
j ne veselim"; şi au început să se veselească. Să se
veselească toţi îngerii! Iată, s-a pocăit un om păcătos.
(omul
Yit de păcătos
im portant esteimportant
este om ul pentru DumDumnezeu.
pentru nezeu? Şi
Iotite Cerurile s-au bucurat atunci când s-a pocăit un
păcătos.
Iată, Evanghelia femeii păcătoase şi Evanghelia
omului păcătos ne descoperă toată calea mântuirii.
Minunata Evanghelie a Domnului Hristos se petrece
i cu noi, iar El, Atotmilostivul şi Atotbunul, te va
îmbrăţişa şi pe tine, pocăitul, chiar de vei fi fost cel mai
îngrozitor păcătos; şi te curăţeşte şi te învredniceşte
de împărăţia Cerurilor.
Lui, Singurului D um nezeului cel Adevărat, fie-I
şi de la noi cei mici şi păcătoşi, slava, cinstea şi lauda
ni toată vremea,' în toti
/ vecii. Amin.
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C l i .i i
D e s p r e m ilo s te n i e
Predică în Duminica a unsprezecea
Slugă vicleană - astfel mă numeşte Evanghelia

de astăzi (Matei 18, 32) pe mine şi pe tine şi pe
fiecare făptură omenească, pe fiecare om, căci Sfânta
Evanghelie de astăzi se referă şi la mine, şi la tine, şi
la fiecare făptură omenească din această lume. SlugH
vicleană! Cui i se adresează Dumnezeu astfel? Acelei
slugi nemilostive căreia El i-a iertat o datorie aşa do
mare, iar aceea nu a v ru t să-i ierte fratelui său datoria
lui neînsemnată. Datoria aceasta au fost păcate mari
şi înfricoşătoare
talanţi, nenumărateînaintea lui Dumnezeu.
păcate... Aceasta a Zece mii do
fost datoria
acelei slugi înaintea lui Dumnezeu; iar prietenul lui îi
datora o sută de dinari (Matei 18, 32 şi 28). Un fleac,
dar ce s-a întâmplat?
De ce Domnul Atotmilostiv a trebuit să adreseze
cuvinte atât de înfricoşătoare acelei slugi: Slugii
vicleană, ce ai făcut? Eu ti-am
'
dat
,
a
toate bunătătile,
/
ţi-am iertat păcatele, ţi-am dăruit îm părăţia Cerurilor
în această lume căci M-ai rugat, căci te-ai pocăit,
fiindcă prin pocăinţă se dobândeşte împărăţia
Cerurilor în această lume. Cel mai mare păcătos
dobândeşte prin pocăinţă iertarea păcatelor şi prin
aceasta împărăţia Cerurilor. Eu ţi-am iertat atâtea
păcate, iar tu ce ai făcut cu prietenul tău? L-ai predat
în tem niţă până ce-ţi va plăti întreaga datorie, însă nu
se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu
tine, precum şi eu am avut milă de tine? (Matei 18, 33).
Cuvinte despre j'eşnirir
Iată, Eu, Dum nezeu, fac în această lume tot ceea

ce
|i amfac iertat
pentruatâtea
ca şi păcate
voi, oamenii,
ca tu săsătefaceţi aceleaşi.
deprinzi Eu
- cu ce?
i u acea compătimire, cu acea a-tot-iertare pe care
|i am arătat-o ţie, ca să-l ierţi pe fratele tău dacă ai
ceva împotriva lui. Iar tu, ce ai făcut? Şi mâniindu-se
lupanul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor. (Matei 18, 34)
(ud, ui, până
adică?
ce-i L-a predat
va plăti toatădiavolului ca să-l
datoria (Matei 18, arunce în
34). Iată,
■In ga vicleană, lepădând pocăinţa cea sinceră, singur
•a aruncat în iad. Tot aşa facem şi eu, şi tu, aşa face
l ii'care om care trăieşte nechibzuit în această lume,
<are nu se căieşte pentru păcatele săvârşite.
Ce este această
lui Dumnezeu, şi mailum e şi această
devreme viaţă?
sau mai Judecata
târziu, când
Dumnezeu va cere socoteală de la tine, va cere
■ocoteală de la fiecare dintre noi, mai cu seamă în
<caşul morţii. Atunci când sufletul iese din trup,
•iiunei ia aminte, trebuie să dai răspuns înaintea
I )omnului
.u ce Cum
castă lume. ai lucrat
te-aicucomportat
sufletul faţă
şi cudetruoameni,
pul în
I.iţă de lucruri, faţă de animale, faţă de plante, cum ai
lrăit în această lume?
Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună
lugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine, ca să-i
ierţ i păcatele
I I te-a dacăierţi,
rugat să-l te-a rugat, aşa aicum
iar tu nu M-ai
vrut. ru gat
Şi s-a şi tu.
spus în
Sfânta Evanghelie: Dacă fratele îţi greşeşte de şaptezeci
iIc ori câte şapte şi vine la tine şi spune: mă căiesc, iartă-mă
iartă-l (Matei 18, 21-22). Şi mai departe Mântuitorul
ne porunceşte tuturor: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl
i’ostru este M ilostiv
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e _______________ __ ___ ________________ ___
O, ce cere Domnul de la mine şi de la tine? Să

fim milostivi ca şi El, ca Dumnezeul Ceresc! Şi cum
este acest Dumnezeu Milostiv? Iată, El revarsă mila
Sa asupra noastră, a tuturor (Matei 5, 45), asupra
întregii lumi, îşi revarsă necontenit mila - prin soare,
prin stele, prin ceruri, prin toate plantele şi prin tot
ceea ce există în această lume, prin toate cele văzute
şi cele nevăzute. El a arătat nem ăsurata Sa milostiviri'
faţă de noi, prin aceea că L-a trimis pe Fiul Său Cel
Unul-Născut, pe Domnul Hristos, în această lume
(Ioan 3,16), ca prin m oarte şi înviere să ne izbăvească
de păcate şi să ne asigure Viaţa cea veşnică. Toate
acestea reprezintă mila dum nezeiască, noi toţi trăim
prin această
De ce amilostivire.
vorbit Domnul despre milă, de ce? El
ne spune să învăţăm şi noi de la El această milă. De
aceea cu dreptate cere de la noi să fim milostivi, precum
şi Tatăl nostru cel Ceresc este Milostiv. Şi aşa cum El
luminează cu soarele întreaga lume, pe cei răi şi
pe cei buni,
depinde tot aşa
întregul trebuie
nostru să fim
destin şi înşi această
noi. Delume,
aceastaşi
în cealaltă. Nu te amăgi, şi eu şi tu avem păcate, şi
eu şi tu trebuie să-I mărturisim Domnului tot ceea
ce am făcut în această lume. Indiferent ce am spune,
El va vedea tot sufletul nostru. Atunci va zice: Slugă
vicleană,
ca voi să pentru tine am venit în lumea pământească,
învăţaţi
/ / de la Mine cum trebuie să trăiti/ în
această lume. Şi voi ce aţi făcut din Evanghelia Mea?
Ce ati făcut din Patimile Mele, din învierea Mea, din
înălţarea Mea, din Schimbarea Mea la Faţă? Oare aţi
învătat
/ ceva din acestea?
168
Eu am făcut toate acestea pentru voi: M-am

( Ilimbat la Fată ca şi voi să vă schimbaţi la fată,
il ui a-tot-răi în buni, din m uritori în nem uritori, din
11ccători în netrecători, veşnici. Eu am biruit m oartea,
.un înviat cu trupul pentru tine, pentru fiecare dintre
voi, pentru fiecare om, pentru ca tu să-Mi urmezi
Mie. Am biruit moartea, cel mai m are duşm an al tău:
. Iacă biruieşti m oartea, biruieşti păcatul, îl biruieşti pe
diavol, te izbăveşti de iad. Pentru aceasta am fost în
lume. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună
• lugă cu tine, precum şi Eu am avut milă de tine?
Şi ce se cere de la mine şi de la tine? Oare
I himnezeu cere bogăţie de la m ine şi de la tine?
( )a re vreo învăţătură? Nu cere nimic de la tine şi de
l.i mine, în afară de pocăinţă, pocăinţa mea şi a ta. Şi
ir înseamnă aceasta? Pocăinţa înseam nă să te lepezi
dr păcatele tale! Nimic altceva nu cere Dumnezeu
de la mine. Iată, astăzi tu ai p urtat în inimă ură faţă
de cineva, iar El a venit în această lume ca să semene
dragoste între oameni; a venit din dragoste faţă de
păcătoşi, faţă de tine şi de mine, a arătat o dragoste
nesfârşită, mai presus decât cea pe care o arată omul
t noului prin cuvinte. Căci, iată, El a pătimit pentru noi
i a înviat şi a biruit cel mai mare duşman al nostru,
moartea şi diavolul, şi ne-a dăruit Viaţa veşnică. El a
l.icut aceasta pentru tine şi pentru mine, pentru noi,
■.i noi să trăim în tru El, ca să-I fim şi noi asem enea şi,
cu credinţă în El, cu curaj şi îndrăzneală, să biruim în
noi fiecare păcat, tot ceea ce ne depărtează de El.
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e __ _
Astfel, Evanghelia de astăzi, fraţii şi surorile

mele,
noastrăeste
să Evanghelia fiecăruia
nu se sfârşească, iardintre noi. FieDomnul
după moarte ca viaţa
să ne spună: Slugă vicleană! Ci să auzim minunatele
şi dumnezeieştile Sale cuvinte pe care le-a grăit slugii
celei bune şi credincioase: Slugă bună şi credincioasă, i
peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune;
intră întru bucuria Domnului tău. (Matei 25, 21) Intrli j
întru bucuria Domnului tău! Când intră om ul în |
bucurie, în bucuria cerească, în bucuria cea veşnică?
Când slujeşte în această lume Domnului său cu toată
fiinţa sa, cu tot sufletul său, cu toată inima sa, când
trăieşte după Evanghelie.
MaiciiFieSale
ca şiBunul Dumnezeu,
ale tuturor pentru
Sfinţilor, rugăciunile
să dea fiecăruia
dintre noi putere şi tărie ca şi noi să trăim după
Evanghelie, ca şi noi să împlinim sfânta Sa voie în
această lume. Fie să ne curăţim de păcate, de patimi,
de moarte, de diavol şi să dobândim Viaţa cea veşnică. I
Şi să auzim şi noi blândul Său glas la ieşirea din trup,
la trecerea din lumea aceasta în cealaltă: Slugă bună şi
credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă; intră întru
bucuria Domnului tău. Amin.
Despre celeladouă
Predică porunci
Duminica cele mai mari
a cincisprezecea

Fiecare Sfântă Duminică este câte o sfântă şi
iminunată Bună-Vestire
u prinde întregul adevăr aal Evangheliei
Cerului şi al şi
pămînântului.
ea se
Iu totdeauna fiecare cuvânt din Evanghelie este astfel.
în Sfânta Evanghelie de astăzi, oamenii îl
ispitesc pe Dumnezeu! Cum îndrăzneşti, cum poţi
Iu, omule, să-L ispiteşti pe Dumnezeu?... Se spune
m Sfânta
lege, Evanghelie:
ispitindu-L Unul
pe Iisus, L-adintre ei, învăţător
întrebat: de
învăţătorule,
dire poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să
iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu
lot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea
i întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti
pe aproapeletoată
c cuprind tău Legea
ca pe tine însuţi. în
şi Prorocii. aceste22,
(Matei două Cu
porunci
35-40)
ulevărat, toată legea Cerului şi a pământului. Da, în
.iceastă lume pământească nu există altă lege în afara
.u estora două, cele mai im po rtante porunci date nouă
de Domnul Hristos. întâia poruncă: iubirea faţă de
I >umnezeu;
Ce estecea de-a doua:iubire
această iubireadumnezeiască?
de oameni. Să
iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu
lot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. De ce a rânduit
I )omnul această dragoste ca prima şi cea mai mare
poruncă, care cuprinde toate poruncile şi toate legile
171
C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie jB
Cerului şi pământului? Pentru că El a răspuns la

întrebarea: Cine este
răspuns la această Dumnezeu?
întrebare. Niciun omHristos
Dar M ântuitorul nu a
prin întreaga Sa viaţă, prin întreaga Sa lucrare, prin
fiecare cuvânt de-al Său, a dat răspunsul: Dumnezeu
este Dragoste (Ioan 3,8 şi 16). în aceasta este cuprinsă
întreaga Bună-Vestire.
Şi ce
răspuns: este este
Şi omul omul? La aceasta
dragoste. Ha! VaMântuitorul
spune cineva:a
Ce vorbeşti?
Da, şi omul este dragoste, pentru că este făcui
după chipul lui Dum nezeu. Omul este reflecţie a
dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu este Dragoste.
Şi omuldouă
numai este dragoste.
realităţi: DIar
umaici,
nezeuîn această
şi om ul,lume, suni
şi pentru
mine şi pentru tine. Nu este nimic mai important în
această lume afară de Dumnezeu şi de mine, afară de
Dumnezeu şi de tine.
Ce se întâmplă cu omul care împlineşte această
primă şi cea mai însemnată poruncă, care este iubirea
de Dumnezeu? Ce este această iubire de Dumnezeu?
Aceasta înseamnă: să aduci inima ta către Dumnezeu,
la Dumnezeu, întregul tău suflet să-l încredinţezi lui
Dumnezeu, întreaga ta cugetare, întreaga putere; să
înapoiezi chipul cel dumnezeiesc lui Dumnezeu; să
înapoiezi chipul Chipului celui dintâi; ceea ce este
întru tine dumnezeiesc să înapoiezi lui Dumnezeu.
Iubirea de Dumnezeu este întoarcerea întru sine a
omului şi dăruirea sa lui Dumnezeu. Spune: Doamne,
iată, eu sunt întreg dintru Tine, chipul Tău; iată
sufletul meu, iată întreaga mea fiinţă, aceasta este a
r
la. Astfel, această poruncă este o întreagă aducere de
■.ine atunci
om însuşi lui Dum
când se nezeu.
predă Şi
pedesine
unde
luiseDumnezeu?
întoarce acest
Se
întoarce dintr-o ţară îndepărtată, ca fiul risipitor, se
întoarce din păcate, din moarte; înviază duhovniceşte
■.1 fiul risipitor (Luca 15,13-24) prin pocăinţă. Fiecare
uni care împlineşte cea dintâi poruncă se întoarce
la Dumnezeu
împărăţia din împărăţia
diavolului răului
se întoarce la şi a nezeu
D um morţii, şidin
la
împărăţia dumnezeiască.
Şi cum se realizează aceasta? Prin ţinerea
I vangheliei, a poruncilor evanghelice. De fapt, această
întoarcere la Dumnezeu se realizează prin împlinirea
poruncilor
Mă dumnezeieşti.
iubeşte cineva, M ântuitorul
va păzi cuvântul Meu, aşispus:
Tatăl Dacă
Meu
il va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el (Ioan
14, 23). Aceasta nu am scris-o eu, sunt dumnezeieştile
i uvinte ale Mântuitorului Hristos. Dacă ţii poruncile
Mântuitorului, îţi închini sufletul Lui; fii întotdeau na
mvnitor la numit
Teologul, împlinirea acestor porunci.
Apostolul Iubirii, Sfântul
spune: Ioan
Căci
dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile
I ui (1 Ioan 5, 3). Aceasta este dovada că-L iubeşti pe
I >umnezeu: dacă împlineşti poruncile Sale. N u poţi
••pune că-L iubeşti pe Dumnezeu, dar ai răutate şi
ranchiună. Te minţi,
Ce este te înşeli
iubirea de pe tine însuţi.
oameni? Ea izbăveşte
iIlipul dumnezeiesc de ceea ce este nedumnezeiesc,
împotriva lui Dumnezeu, şi aceasta este: viciul,
păcatul, m oartea şi diavolul. Se izbăveşte om ul de cel
mai mare duşman: diavolul, moartea. Această iubire
173
de oameni a arătat-o Domnul Hristos. - Şi ce este

iubirea de oameni a omului? Iată ce: Iar a doua, lafel ni
aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei
22, 38-39). Acesta este răspunsul la întrebarea: C i l
este iubirea de oameni, cum să ne purtăm şi eu şi tu I
faţă de oameni? Aceasta este porunca d um nezeiască!
cea negreşelnică: după Dum nezeu-Omul; după I
lui Dumnezeu,
dragostea faţă de om; dupădragostea
iubirea deluiDumnezeu
Hristos «I
«
iubirea de oameni. Iubirea faţă de om se arată atunci j
când îl izbăveşte de cel mai mare duşman al său, de
păcat şi de moarte. Aceasta este dragostea lui Hristos
faţă de om: izbăvirea de moarte. A doua poruncă: S/l ;
îliubeşti
iubimpepe
aproapele tău ca pe tine însuţi, înseamnă: Când j
om, când îl iubim nefăţarnic? Atunci când
îl izbăvim de păcate, de iad. Aceasta este iubirea cea
adevărată faţă de om.
întrebare: Dar iubirea părinţilor faţă de copii? 1
Şi iubirea soţului faţă de soţie? Şi iubirea omului faţit
de patrie?dragoste,
aceasta Oare aceasta
dar, nu esteeste
oare, dragoste?
aceastaNoi numim If
dragoste?
Toţi aceştia nu au dragoste dacă nu este Hristos acea I
putere prin care iubim. Dacă părintele nu-şi iubeşte
copiii cu dragostea lui Hristos, dacă nu-i educă aşa |
cum trebuie, dacă nu-i călăuzeşte pe calea cea dreaptă, J
cum să se izbăvească de păcate? însă el doar îi creşte
şi îi aprobă, iar apoi îi urăşte, îi ucide. Dacă soţul îşi |
iubeşte soţia numai trupeşte, el este ucigaşul ei. Astfel
este cu fiecare dragoste pământească, trupească.
Dacă dragostea faţă de om o trăim întru Domnul,
atunci acea dragoste este veşnică şi nepieritoare, este
-=_ ____ ___ ____ __ ___ Cuvinte despre veşnicie
mbirea lui Hristos. Dacă ai un prieten şi crezi că îl

iubeşti, dacă îi încurajezi păcatul, te faci ucigaşul său,
il.ică nu-i atragi atenţia asupra u nui oarecare păcat al
'm: Prietene, să-ţi spun, acest păcat al tău te ucide, te
îndepărtează de Dumnezeu. Dacă nu faci aceasta, eşti
ucigaş. Te minţi...
A doua poruncă este ca şi cea dintâi. Numai
.1
lunciîndreptat
este când sufletul
către om;este întreg
numai întru
atunci vei Hristos,
iubi cu
I )ragostea cea veşnică. Fără aceasta, dragostea ta este
mincinoasă, este ucigaşă. N um ai dragostea lui Hristos
este esenţa şi izvorul dragostei adevărate. Dacă omul
nu-L iubeşte pe Domnul Hristos, el nu poate iubi
pc nimeni
veste bună.- Minunată,
aceasta este
căcimomul
inunata şi înfricoşătoarea
se înalţă la Ceruri şi
in veşnicie. înfricoşătoare, căci dacă nu o împlinim,
.ilunci iubim pe dumnezeul urii - pe diavolul.
Dumnezeu este Dragoste - diavolul este ură. Iată
iu braţele cui te afli atunci. A tunci este înfricoşător
I,iuropa
fii om,
de căci te transformi
aşa-num în diavol.
ita „dragoste faţă deAstăzi vuieşte
o m "... Şi ce
vedem? Ce au făcut fără Hristos şi fără dragostea lui
II ristos: masacre, războaie, lupte, distrugeri. Ce este
I uropa de astăzi fără Hristos? N u le dă voie diavolul,
dumnezeul urii, celor care sunt împotriva lui Hristos
■..1
i -1iubească
pe oameni, pe om. Unii
fiindcă ca aceştia
nu iubesc omul.se m int pe ei înşişi
Cineva a venit la un ascet şi l-a rugat să-i citească
ceva din Sfânta Scriptură. Acela i-a citit chiar aceste
două porunci. Când Sfântul nevoitor a terminat de
citit, acel om a plecat în lume, spunându-i: Atunci
Cuviosul. I u s t i n d e i a C f .i .if .
când am să împlinesc aceasta, voi veni din nou. Au j

trecut anii şi el nu a mai venit; trecând doi, trei, zecojl
cincisprezece ani, atunci num ai ce vine omul şi spun»'! 1
- Iată-mă, Sfinte Părinte!
- Unde ai fost până acum?, îl întreabă ascetul, i
- Am încercat să împlinesc aceste două porunci
şi, iată, am stăruit cincisprezece ani şi cu rugăciuni lei
tale am împlinit ceva. Iată ce înseamnă Evanghelii»
Domnului Hristos, atunci când omul voieşte să o
împlinească, şi aceasta este cu putinţă numai atunci
când urmează Domnului Hristos cu toată inima,
Când şi cum să mergem după Domnul Hristos? Mal
întâi prin credinţă. Şi Hristos să se sălăşluiască prin
credinţă în inimile voastre (Efeseni 3,17), spune Sfântul
Apostol Pavel. Iar El se sălăşluieşte întru noi prin
fiecare sfântă virtute. Noi ne naştem în primul râmi
prin dragoste, prin sfânta virtute, apoi prin aceasta
sufletul nostru rămâne întru El, în binele Său, şl
atunci El se sălăşluieşte întru noi.
Ce sunt Sfinţii? Sfinţii sunt îm plinirea acestor
două virtuţi: dragostea faţă de Dumnezeu şi dragoste.»
faţă de om - iubirea de Hristos şi iubirea de oameni.
Toţi au avut aceste două virtuţi. Au avut aceste două
virtuţi şi nu au avut nevoie de nimic mai m ult.
Iată ştiinţa Evangheliei lui Hristos: nu este
iubire faţă de om fără iubire de D umnezeu (Efeseni
3,17). Numai iubirea faţă de Dum nezeu ne dă puterea
să iubim şi omul, să-l iubim chiar şi în păcatul său.
Aceasta este ştiinţa Evangheliei. Fiecare creştin este
cu adevărat creştin dacă împlineşte aceste două
porunci. întreaga Evanghelie constă în aceste două
porunci. în ce măsură am împlinit aceste două

porunci ale Domnului Hristos? Unde este inima
uo.istră? întreabă-te: Oare astăzi am împlinit aceste
două porunci? Iar dacă nu, spune-ţi: Astăzi nu am
losi creştin. Doam ne, dăruieşte-m i putere ca m âine să
Im creştin, pentru ca din toată puterea mea să iubesc
pe Domnul Dumnezeul m eu şi pe fratele meu!
Slujind Domnului, iubindu-L pe Domnul
I Iristos, omul n u poate să nu-1 iubească pe om. Nu
mIii păcatul omului, ci pe om, şi sârguieşte-te ca
păcatul să-l scoţi afară, sârguieşte-te să-l izbăveşti
pe păcătos de păcate. Aceasta este iubirea cea
mlevărată. Nu este altă dragoste. Omul este chipul
Im Dumnezeu: Dumnezeu este dragoste - omul
este dragoste.
adevăruri Eşti creştin
şi trăieşti dacăSpune-ţi
după ele. respecţiîntru
aceste
sine:două
Eu
unt chipul lui Dumnezeu, Dumnezeul dragostei, şi
trebuie să iubesc. Aceasta este Evanghelia Domnului
II ristos şi pentru îngeri şi pentru oameni, şi p entru
( er şi pentru pământ, singura Bună-Vestire în toate
lumile.
De aceea ne ostenim ziua şi noaptea să împlinim
aceste două porunci, să ne izbăvim de diavol; de
păcat, de moarte, şi să dobândim dragostea faţă de
I >omnul Hristos, şi credinţa în El, căci dragostea lui
II ristos lucrează: prin credinţă, prin rugăciune, prin
milostivire, prin fiecare sfântă virtute.
Dragostea faţă de Domnul H ristos este
eu prinsul, înfăptuirea şi împlinirea acestor două
porunci. Lui fie-I toată slava, cinstea şi închinăciunea,
ui vecii vecilor. Amin.
177
Despre bogăţia cea adevărată

Predica a doua la Duminica a optsprezecea
Sfânta Evanghelie de astăzi, sfânta Bună-Vesti re

de astăzi ne vesteşte o mare bucurie. Ce este bogăţia
cea adevărată în această lume şi ce este adevărata
sărăcie? Oare este omul bogat în această lume, atunci
când pământul este bogat? Oare este omul sărac,
atunci când pământul este sărac? Atâta timp cât
moartea este în lume - cine este bogat? Ce valoare
are aurul, ce valoare au cunoştinţele, ce valoare are
trupul, ce valoare are sufletul, ce valoare are întreaga
lume din jurul tău? Ce valoare au cerul, soarele?
Niciuna. într-o zi, toate acestea nu vor mai fi în jurul
tău şi tu însuţi nu vei mai fi. Ce sărăcie! Ce goliciune!
Ce lucru înfricoşat!
Domnul Hristos S-a făcut om! Dumnezeu S-a
făcut om! Iată bogăţia lui Hristos, Dumnezeul cel
Adevărat, căci în El şi împreună cu El ne-a dăruit
Viaţa veşnică, Adevărul veşnic, D reptatea veşnică,
Dragostea veşnică; ne-a dăruit împărăţia Cerurilor;
ne-a dăruit toate bunătătile
/ heruvimice, serafimice.
Şi încă aceasta este puţin: ne-a dăruit toate bunătăţile
dumnezeieşti. Căci El, Singurul, Adevăratul
Dumnezeu, petrece în mijlocul nostru ca om. Şi pe Sine
- Dumnezeul cel Adevărat, pe Sine - Adevărul veşnic,
pe Sine - Dreptatea veşnică, pe Sine - Dragostea
veşnică, pe Sine - Viaţa veşnică, S-a dăruit nouă
tuturor, S-a dăruit oamenilor şi necontenit Se dăruieşte
178
prin Sfânta Sa Biserică. Biserica - iată întreaga bogăţie

dumnezeiască şi în ea Domnul Hristos întreg; ea ne
este dăruită nouă, oamenilor, pen tru îmbogăţirea
noastră, pentru mântuirea noastră, pentru nemurirea
noastră, pentru veşnicia noastră.
Ce ne-a dăruit Domnul Hristos nouă, oamenilor?
( um ne-a îmbogăţit cu bogăţia? Cu întreaga bogăţie
dumnezeiască. O mai mare bogăţie nu se poate
închipui! Bogăţia pe care nici moartea n u o poate
pierde. Bogăţia pe care nici tâlharii nu o pot prăda.
I.ită adevărata bogăţie - nem urirea şi Viaţa veşnică.
Aceasta nimeni niciodată nu i-o poate răpi celui ce
este al lui Hristos, dacă el însuşi de bună voie nu o
pierde sau nu o predă.
Cât de bogată este credinţa, credinţa în Dom nul
IIristos, în Singurul Dum nezeu Adevărat! Iată, ce
ne dăruieşte ea ţie şi mie? - Ne dăruieşte nouă,
celor săraci lipiţi pământului, împărăţia Cerurilor,
ne dăruieşte Adevărul veşnic, Dreptatea veşnică,
Viaţa veşnică, ne dăruieşte Sfinţi îngeri ca fraţi; ne
dăruieşte întreaga bogăţie a Cerurilor. Aceasta este
credinţa. Şi ce este dragostea? Ce este dragostea, dacă
nu bogăţia dum nezeiască netrecătoare! în Sfânta
Ivanghelie stă scris că Dumnezeu este Dragoste (1
Ioan 4, 8). Dumnezeu este Dragoste! Aceasta înseamnă:
I >ragostea este veşnică, Dragostea este bucurie,
I dragostea este nem urire. Şi creştinul, atunci când are
.iceastă dragoste a lui Hristos, iată, el are veşnicia, are
întreaga bucurie veşnică, întreaga Viaţă veşnică. Şi
câtă bogăţie n u este încă în Biserica lui Hristos! Câţi
Minţi, câţi Apostoli, câţi Drepţi! Ei toţi sunt în slujba
179
omului, în slujba mea şi a ta, a noastră, a săracilor I

lipiţi pământului, a noastră, a cerşetorilor. Pentru 1
ce? Ca pe noi să ne îmbogăţească cu bogăţia cea
netrecătoare, cu bogăţia Dom nului Hristos. Dar cea
mai mare bogăţie a tuturo r celor ce sunt ai Domnului
Hristos este Preasfânta Maică a Domnului. Ea, care
ne-a îmbogăţit cu milostivirea ei, care ne-a izbăvit
de toate păcatele, de orice moarte, de orice ispită, de
orice patimă, de orice iad.
într-adevăr, Domnul a venit în această lume ca
să ne îmbogăţească în Dum nezeu. Singurul scop al
vieţii omului în această lume, scopul pe care ni l-a
făcut cunoscut Domnul Hristos, scopul pentru care
Dumnezeu
de Dumnezeu,l-a făcut
să sepe îmbogăţească
om este ca omul
de să se umple
Dumnezeu.
Aceasta înseamnă să se înveşnicească, să devină
veşnic, să moştenească împărăţia Cerurilor, să devintl
împreună-moştenitor cu Hristos, frate al lui Hristos. j
Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori 1
ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos
(Romani 8,16). Astfel se împlinesc minunatele şi 1
dumnezeieştile cuvinte ale Domnului Hristos: CiI I
oricine va face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri, acela
îmi este frate şi soră şi mamă (Matei 12, 50). Ce bucurie, |
ce bogăţie să devii fratele lui Hristos, să devii sora j
lui Hristos, fiul lui Dumnezeu, fiica lui Dumnezeu
(Romani 8,16-17)! Moşteneşti împreună cu El tot ceea
ce este Ceresc, tot ceea ce este dum nezeiesc. Este, !
oare, bogăţie mai mare decât aceasta?
Din ce cauză a sărăcit omul în această lume,
din ce pricină? Din pricina păcatului! Amintiţi-vă
C u v i n t e d e s p r e v e ş n i c ie
<uin a sărăcit Adam dintr-odată, a pierdut Raiul, L-a

pierdut pe Dumnezeu. Cum? Din cauza păcatului,
«lin cauza unui singur păcat. Tot aşa şi noi, bogăţia
dumnezeiască pe care o avem în noi o pierdem în
p.lcat, şi acest păcat devine viaţa noastră. Dacă nu
ne venim în fire, dacă nu ne căim, atunci păcatul
îndepărtează toată bogăţia dum nezeiască din noi
,i din jurul nostru şi devenim săraci. Aceasta s-a
mlâmplat cu Adam şi Eva în Rai, aceasta se întâmplă
i n fiecare dintre noi.
Iată, în Biserica lui Hristos, creştinii, cei botezaţi,
■e împărtăşesc cu Sfintele Taine. îl prim eşti pe
I)omnul Hristos! Ce bogăţie! îl primeşti pe D um nezeu
întreg.
eşli Dar, vai!eşti
nepăsător, - dacă
fără după
grijă, Sfânta împărtăşanie
nu păstrezi această
linţenie întru tine, nu vieţuieşti întru ea şi pentru
ea. Şi atunci păcatul tău, lenea ta, patima ta te lipsesc
de Dumnezeu, şi tu devii sărac lipit pământului
i ,1 şi Adam. Domnul a venit în lume chiar pentru a
ne învăţaPrin
păcatul. cumElsăstăpânim
biruim păcatul,
tot ceeacum să stăpânim
ce este muritor.
IMeatul se stăpâneşte prin credinţa în Dom nul
II ristos, prin rugăciune, prin post, prin priveghere,
prin toate virtuţile evanghelice. Dacă nu îl stăpâneşti,
moartea rămâne întru tine, căci prin păcat primeşti
moartea şi pe diavolul, care îşi aduce atacul asupra ta
prin el. Prin Hristos tu te izbăveşti de iad, te izbăveşti
de împărăţia diavolului. Te îmbogăţeşti de Domnul
11ristos, te îmbogăţeşti de Dumnezeu. Aceasta este
ingura bogăţie care este vrednică de om. Credinţa în
181
C u v io s u l I u s t i n d e l a C e ll e
Domnul Hristos, Biserica Sa şi ceea ce El dăruieşti1-• |

Viaţa veşnică -, aceasta este singura bogăţie a omului, f
Toate celelalte sunt sărăcie goală. Şi oricine crede ctm
pe lângă Hristos există şi altă bogăţie în această lu mo
se înşeală. Este sărac lipit pământului.
îmi voi aminti întotdeauna aceste minunaţi»
cuvinte ale M ântuitorului despre omul bogat, despf# f
averea pământească îmbelşugată care te lipseşte dtf j
Dumnezeu, te lipseşte de împărăţia Cerurilor. Dacă,
adunând imensa bogăţie în jitniţa ta, ai spus sufletului
tău: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi nm; |
odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te (Luca 12, 19). f?| ,
Domnul spune: Nebune! în această noapte vor cere de Iu
tine 20)
12, sufletul tău. Şi celeaceîncheiat
Mântuitorul ai pregătit ale cui vor
cuvântul prinfi această
? (Lucal
învăţătură mântuitoare pentru noi toţi: Aşa se întâm pin
cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în I
Dumnezeu (Luca 12, 21). Trece comoara ta din această
lume, oricare ar fi ea şi oricui i-ar aparţine. Şi iată,
această comoară
la moartea nu este
omului, pânădelafapt întreaga
pieirea bogăţ
omului, ie pânfl
până la
iadul omului. Doar îmbogăţindu-te întru Dumnezeu j
şi prin Dumnezeu - iată, doar aceasta este singura
bogăţie veşnică şi netrecătoare. Şi prin această avuţii'
ne-a îmbogăţit El pe noi.
De ce deSfinţii
Evanghelia astăzi,Apostoli,
au lăsat aşa
toatecum
şi auaţimers
auzit în
după
El (Luca 5, 11). Au mers după Dumnezeu, după
Adevărul veşnic, după Dreptatea veşnică, după Viaţa
veşnică. Căci aceasta şi înseamnă să mergi după
Domnul Hristos: să mergi după Viaţa veşnică, să
mergi după Dum nezeul cel Adevărat. De aceea Sfinţii

Apostoli au mers după El şi au lăsat totul.
Petru, Iacov, Ioan, ţărani simpli, pescari iudei
mipli, nu au îndrăznit să-L întrebe pe Domnul: Ce
înseamnă aceasta, Doamne, să pescuieşti oameni?
Au plecat, au lăsat toate şi au mers după El (Luca 12,
I')). Şi mergând după El, cu adevărat au dobândit
mărgăritarul cel scum p şi îm preună cu el toată bogăţia
( erului (Luca 12, 20), toată bogăţia dumnezeiască
şi cu adevărat au devenit pescari de oameni în ziua
l’ogorârii Sfântului Duh, în ziua Sfintei Cincizecimi,
.ilunci când Sfântul Duh S-a pogorât asupra lor şi
i a plinit (Luca 12, 20). Şi acest om simplu, Petru,
devine Apostolul lui Hristos, înţelept întru toate şi
neînfricat, plin de putere dum nezeiască. Din acea zi el
mviază morţii şi tămăduieşte toate bolile, du p ă cum
pune Sfânta Evanghelie, neînfricat se luptă pentru
I )omnul Hristos, pentru Singurul D um nezeu cel
Adevărat în această lume; neînfricat propovăduieşte
şi mărturiseşte Adevărul Său, merge către El şi
dobândeşte nemurirea, învierea şi biruinţa asupra
morţii. El şi toţi Apostolii îm preună cu el, şi după ei
loţi Sfinţii şi toţi creştinii p ână în ziua de astăzi.
Fie ca Bunul Dumnezeu să ne dăruiască putere
prin Sfinţii Săi Apostoli, prin cel dintâi chemat, Petru,
prin Iacov, prin Ioan şi prin ceilalţi Sfinţi Apostoli şi
prin toţi Sfinţii, ca să ne izbăvim de tot păcatul şi să
ne îmbogăţim cu bogăţia lui Hristos, să ne îm bogăţim
de Dumnezeu, şi astfel să dobândim bogăţia cea
netrecătoare pentru făptura noastră omenească, şi
pentru suflet, şi pentru trup, atunci când va învia
183
C u v io s u l I u s t i n d e l a C e lie
din morţi, în cealaltă lume, slujind Singurului

Adevăratului Dumnezeu, Domnului Hristos, Căruiu
fie-I toată slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
184
Despre Rai şi iad

Predica a doua în Duminica a douăzeci şi doua
De când Domnul Hristos a venit în această

lume pământească şi a întemeiat Biserica Sa, aceasta
i devenit cel mai înalt şi cel mai de seamă observator.
I >m ea se văd în tru Hristos toate lumile, şi cele de
us, şi cele de jos, se vede şi Raiul şi iadul. Şi încă
mai presus de acestea, incomparabil m ai presus
de acestea. Căci Domnul, coborând din Ceruri pe
I'.imânt, a unit lumea cerească cu lum ea pământească.
A făcut ocasin
l'.imânt gură
să-l lumepedin
ridice om două lumi.Pentru
la Ceruri. A coboaceasta
rât pe
.1 venit Dom nul în această lume. A venit ca să ne arate
«e este pământul şi ce este Cerul; ce este Raiul şi ce
isie iadul. De la El şi din Sfânta Sa Evanghelie noi ne
i mioaştem destinul. Fiecare om îşi cunoaşte calea, o
•unoaşte până la sfârşit: de la început până la sfârşit,
de la mormânt până la înviere, de la înviere până
l.i infricoşătoarea Judecată şi de la înfricoşătoarea
ludecată prin toată veşnicia. Nu mai există taine
nedezlegate şi înfricoşătoare.
Iată, în pilda Sa de astăzi despre bogat şi despre
.1racul Lazăr (Luca 16, 19-31), Domnul a descoperit
k vastă mare taină, a rostit această Veste Bună pe ntru
loţi. Dar tu ai putea spune că aceasta este doar o
i torioară. N u, iată, fiecare creştin este m artorul
h est or a. Fiecare creştin în această lume trăieşte având
neîncetat în vedere că în cealaltă lume îl aşteaptă
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e u e J
Raiul şi iadul. O a treia cale nu există. Şi fiecare Sfânt

încă de când era pe pământ, a ajuns la o anumită
măsură a acestor lumi cereşti şi era în ele, nădăjduind
în ele după mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Iată-1 pe
marele şi slăvitul Apostol Pavel. Ce s-a întâmplat cu
el? El a văzut şi a trecut p rin toate lumile de sus. Luaţi
aminte, scrie el creştinilor corinteni, cunosc un om în
Hristos, care a fost răpit până la al treilea Cer (2 Corinteni
12, 2). Acesta a fost el. Fie în trup, nu ştiu, fie în a farîi
de trup, nu ştiu. Şi acelaşi om a fost răpit în Rai şi n
auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le
grăiască (2 Corinteni 12,3-4). Ce a văzut el acolo? Ceea
ce a văzut acolo, a făcut cunoscut tuturor corintenilor
că urechea
şi aceasta n-a
nu auzit,
se poate descrie.
şi la Cele ce nu
inima omului ochiul
s-aun-a
suit, pe
văzul
acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, spune
Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 2, 9).
Şi ce să spunem despre marele şi slăvitul Ioan
Teologul, care a scris Apocalipsa şi ne-a adus la
cunoştinţă taine
pământului, toateminunate, a cuprins
evenim entele toată istoria
importante, toţi
creatorii de seamă ai istoriei. Cine este cel mal
important Creator? Ce a văzut Sfântul Ioan Teologul
pe insula Patmos, atunci când Domnul l-a învrednicii
să fie în Duh, după cum ne spune (Apocalipsa 1,1-10)?
A văzut
parte, întreaga istorie
Dumnezeu a omenirii
este Creatorul deşiseamă
cum că,
al ei,peiar
depe
o
de altă parte, diavolul, iar omul - în centru. Omul cu
voia sa liberă a optat fie pe ntru Dum nezeu, fie pentru
diavol. Sau pentru Dumnezeu sau pentru diavol.
Oamenii care îi slujesc Domnului Hristos în această
= ___ ____ === _________= Cuvinte desp re veşnicie
lume, Ii slujesc prin Evanghelie, prin bine, prin

dragoste. Iată, aceşti oameni poartă, la urm a urm elor,
biruinţa, după cum spune Sfântul Ioan. Şi cei care
lujesc răului, care slujesc păcatului, care slujesc
r.1ului şi răutăţii şi născocitorului răului, diavolul, se
duc în iad.
Raiul şi iadul. Iată două lum i finale, lum i în care
orice fiinţă om enească de pe p ăm ânt se duce. Toată
istoria omenească se încheie cu acestea. Aceasta este
viziunea Sfântului Ioan Teologul. Slăvitul Ucenic pe
i .ire Domnul Hristos l-a iubit în chip deosebit (Ioan
13, 23; 21, 20), a fost învrednicit de această mare
lavă, ca lui să i se descopere taina finală, ultim ă, din
lumea pământească şi din lumile care sunt deasupra
pământului. Şi dacă veţi merge de la un Sfânt la altul,
de la ei toţi auziţi acelaşi adevăr, adevărul lui H ristos
despre Rai şi despre iad. Amintiţi-vă de Sfântul
Andrei, cel neb un p entru Hristos, care de asem enea a
lost înălţat până la al treilea Cer şi la celelalte Ceruri
i a văzut întregul Rai, toată frumuseţea acelei lumi,
loată frum useţea care nu se poate descrie sau exprim a
prin niciun fel de cuvinte.
în zilele noastre, un om care a fost, asemeni
Apostolului Pavel, ridicat la Ceruri, şi a văzut întreaga
111 ine de sus, m ai cu seamă Raiul şi toate lăcaşurile lui,
.i lost Sfântul Serafim din Sarov, care a trecut la cele
veşnice în anul 1833, acum aproxim ativ o su tă de ani.
A fost contem poranul nostru. Amintiţi-vă din viaţa
i de momentul când ucenicul său l-a rugat îndelung
i stăruitor să-i descopere: Ce a fost în acea lume şi
ie ştie despre acea lume? El i-a răspuns: „Copilul
187
C.uvinte despre veşnicie
unul după altul? Se spune în pilda de astăzi: Şi a murit

aracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam (Luca
16, 22). Ce însoţire minunată! îngerii au luat sufletul
Imbosului şi bolnavului Lazăr, căruia îi fuseseră
prieteni. A m urit şi bogatul şi a fost înmormântat. Iar
el s-a trezit în iad (Luca 16, 22-23). De ce? Ce a făcut
bogatul în această lume? Nim ic altceva decât că s-a
desfătat. Se spune în pilda de astăzi că se îmbrăca în
haine moi şi a trăit domneşte, veselindu-se în toate zilele
ale (Luca 16,19). N u a fost nici ucigaş, nici desfrânat,
nici criminal, doar că a trăit domneşte şi s-a veselit.
N u a simţit, nu a putut simţi că această viaţă este cu
adevărat daru l lui Dumnezeu. Dom nul dăruieşte viaţă
omului în această lume ca prin ea să dobândească
Viaţa veşnică, să dobândească îm părăţia Cerurilor.
Şi bogatul a trăit, iată, în mod uşuratic, a trăit pentru
mâncare şi îmbrăcăminte. Şi în cealaltă lume s-a trezit
m iad.
Iar Lazăr, ce fel de virtuţi a avut în acea lume,
mcât s-a trezit în Raiul cel strălucit? Mântuitorul ne
l.ice o prezentare a vieţii sale foarte pe scurt. Zăcea
bolnav înaintea porţilor bogatului, câinii în jurul
•.iu, iar el plin de bube, rănit. în tăcere a îndurat
t u răbdare viaţa sa mucenicească. N u a protestat
împotriva bogatului, nici nu a cârtit împotriva lui
I >umnezeu, ci şi-a dus viaţa pe pământ cu smerenie
i cu blândeţe. Iată, s-a trezit în Rai. Aceasta înseam nă
Iu'ntru Dum nezeu smerenia. Iată, pentru sufletul său
a fost răsplătit cu fericirea veşnică.
Pilda Mântuitorului, întreaga Evanghelie
mântuitoare, ne întreabă pe fiecare dintre noi: Alături
189
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e _ _______ J
de cine suntem? Eu, tu, fiecare dintre noi? Să no

privim viaţa! Să luăm aminte la vieţuirea noastră! No
aflăm cu duhul asemenea bogatului nechibzuit, sau
a răbdătorului şi smeritului Lazăr? Pământul esto
atelierul binelui şi al răului. Pământul este răsadniţa
binelui şi răului. Şi omul ca un răsad pleacă din
această lume în cealaltă, sau în Rai, sau în iad. Totul
depinde
voia, puteade sălibera noastră
dăruiască voinţă. saBogatul,
din averea săracilor,dacă
să
fie milostiv, să fie un om nobil. Dar nu a vrut-o. în
această lume, noi permanent lucrăm fie pentru Raiul
nostru, fie pentru iadul nostru, şi eu, şi tu. Tot ceea
ce s-a zidit în mine după Evanghelie şi tot ceea ce eu
lucrez după poruncile
spre mântuirea mântuitoare,
mea, toate mă înalţătoate acestea
către Rai. sunt
Dar
ceea ce eu lucrez după voia mea liberă din răutate şl
de la cel rău, tot ceea ce risipesc din sufletul meu în
păcat, în invidie, în ranchiună, în răutate, în mânie, în
duşmănie, în patimă, iată, toate acestea îmi pregătesc
iadul. Şi eu, ca şi creştin, trebuie să mă cercetez po
mine însumi, să mă întreb. In fiece zi, în fiece noapto
eu pot pleca din această lume în cea de dincolo. Nici
eu şi nici tu nu ne putem opri, şi într-o zi va trebui
să debarcăm pe ţărmul acelei lumi. Va trebui să
debarcăm, părăsind barca, părăsind corabia trupului
nostru, şi cu sufletul să intrăm în acea lume. Acesta
va fi cu siguranţă cel mai im portant eveniment din
viaţa noastră, atunci când sufletul va ieşi din trup şi
va merge în lumea de dincolo. Iar acolo îl aşteaptă
Raiul sau iadul. A treia cale nu există.
190
Omule, ia aminte! Pe pământ eşti în permanenţă

îinţă cerească şi pământească. Tu perm anent trăieşti
11
ambele lumi. Pe pământ eşti fie în preajma lui
)umnezeu, fie a diavolului. A treia cale nu există,
’e pământ eşti fie în preajma binelui, fie a răului. A
reia cale nu există. Şi de aceea, dincolo există pentru
iecare dintre noi două lumi, Raiul şi iadul. Domnul
i venit în această lume ca fiecare făptură omenească
,.1 se pregătească pentru Rai şi pentru a-i dărui toate
nijloacele, cu ajutorul cărora el să poată zidi în tru sine
îinţă desăvârşită. Aceasta este Evanghelia, acestea
.unt Sfintele Taine, sfintele virtuti. Dom nul a adus tot
eea ce îi este necesar omului, pentru ca el să poată
lobândi Raiul încă din această lume. Toate acestea
)omnul le-a dăruit şi le-a lăsat Bisericii Sale. Toate
iceste mijloace dumnezeieşti le-a pus la îndemâna
îecăruia dintre noi. Nu le-a dăruit numai omului
u)gat sau omului învăţat, ci şi celui simplu. Toată
iceastă masă îmbelşugată este aşternută în această
urne pentru fiecare făptură omenească. Bogata şi
'reabogata masă a Bisericii lui Hristos. Acolo, la
uea masă îmbelşugată, hrana cea nemuritoare,
cacul pentru toate păcatele este Sfânta îm părtăşanie,
)omnul Hristos însuşi. Către aceasta, către Sfânta
mpărtăşanie, conduc celelalte Sfinte Taine şi virtuţi
-linte. Şi Sfântul Botez, şi sfânta Credinţă, şi sfânta
)ragoste, şi sfânta Rugăciune, şi tot ceea ce este
•xprimat şi rostit în Sfânta Evanghelie ca poruncă a
)omnului.
Şi eu şi tu putem în această lume să cădem de
multe ori în multe păcate, în multe patimi, dar să
____________________________________________________________ 191
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l i f .
fim conştienţi că aceste căderi, oricum ar fi, nu sunt

căderi încheiate, numai de vei voi să faci un singur
lucru. Ce să afaci?
Mântuitorul lucratSământuirea
te pocăieşti. Nimic
noastră mai uşor.
într-un chip
atât de lesnicios, încât mai lesne nu se poate închipui.
Nimeni nu a putut să dăruiască oamenilor o mântuire
mai uşoară decât aceasta pe care a dăruit-o Domnul.
Dacă totul în tine se îm puţinează, dacă sub influenţa
păcatelor şi a smintelilor,
toate virtuţile: a ispitelor,
şi dragostea, slăbesc
şi postul, întru tine
şi rugăciunea,
şi milostenia, şi mila, şi bunătatea, şi smerenia,
şi blândeţea, şi îngăduinţa, dacă toate acestea se
împuţinează şi sunt pe cale de a se pierde, aminteşte-ţi
de tâlharul de pe cruce. Aminteşte-ţi num ai de un
singur leac sigur,
şi tâlharul: iar acesta Doamne,
Pomeneşte-mă, este pocăinţa.
întru Strigă ca
împărăţia
Ta (Luca 23, 42). Şi o asemenea pocăinţă va face
minune în sufletul tău. Cu adevărat vei intra atunci
împreună cu tâlharul în Rai, în împărăţia Cerurilor, .1
minunatului Domn Iisus Hristos.
Pilda bogatului
şi amintirea ei ne punene înainte
este reamintită nouălumilor,
taina tuturor tuturor
pentru ca noi, creştinii, să cunoaştem calea noastră în
această lume şi cele de apoi. După venirea Domnului
Hristos, după Sfânta Sa Evanghelie, oamenii nu mai
pot spune: „Nu ştim ce ne aşteaptă în cealaltă lume
şi
de cenoi,
estedeîn libera
acele lumi".
noastrăAvem totul,dacă
voinţă, depinde
vom numai
pleca
din această lume în Rai sau în iad. Dacă vom sluji
Domnului Hristos şi vom fi ai Lui în această lume,
negreşit El ne va duce în împărăţia Sa cea Cerească,
192
.îşa cum i-a călăuzit şi-i călăuzeşte pe toţi ucenicii Săi,

l>e
m El toţişicare îi slujesc El
îl urmează. după
nu libera lor voinţă,
cere nimic de la care cred
noi decât
i .) de bunăvoie să supunem voia noastră liberă sfintei
i dumnezeieştii Sale voinţe, ca El să o îndrepte şi să
o călăuzească. Atunci ne este asigurată calea de pe
p.imânt în îm părăţia Cerurilor. Amin.
III.
Predici Pascale
Smerenia
Predica întâi la Duminica
vam eşului şi a fariseului (1965)
Duminica vameşului şi a fariseului. Astăzi

incepe Postul Paştelui - po stul sufletului, m ai înainte
de a intra în postul trupului. Aceasta înseam nă postul
I’aştelui: p ostu l este puterea care înviază sufletul din
morţi şi tru pul din morţi. Ce tărie, ce putere! Păcatul
ivirtute
afundăevanghelică,
sufletul în moarte, iar postul,
îl înviază din această
morţi. sfântă
Există
.1 tot-păcatul, există şi a-tot-virtutea: a-tot-păcatul
este mândria, a-tot-virtutea - acesta este postul.
Aceasta ne-o spune Sfânta Evanghelie de astăzi -
minunata Bună-Vestire: Doi oameni s-au suit la templu,
i n să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul,
land, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, îţi mulţumesc că
iu i sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau

ii şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau

cciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând,
nu voia nici ochii să şi-i ridice către Cer, ci-şi bătea pieptul,
icând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic
ouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât
acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce
r smereşte pe sine se va înălţa (Luca 18,10-14).
C u v i o s u l I u s t i n d e i .a C e l i e ^ =_ == ___ __ 1
Iată veştile cele bune, dar şi înfricoşătoare. în 1

templu,
Dumnezeu,în biserica sufletului fariseul;
stă la rugăciune deschisă şi-a
înaintea lui
deschis j1
sufletul său lui Dumnezeu, are multe fapte bune în ]
viaţă, nu este adulter, nu este tâlhar, nu este jefuitor, I
nu este nedrept. Adică, a ţinut legea lui Dumnezeu, I
Şi iată cum îl conduce M ântuitorul din biserică: I
nu a plecat
fapte bune aleîndreptat
sale, celas-acasa sa. Unde
întâmplat sunt Legea
cu ele? aceşti*a 1I
împlinit-o, poruncile dumnezeieşti le-a ţinut, şi iată, I
a pierit! Şi-a pierdut sufletul. M ândria - iată ucigaşul j
său, iată prin ce s-au nimicit toate faptele sale, prin co
s-a distrus toată viaţa sa. Vai, şi-a câştigat iadul, iar
Raiul l-ape
pierdut pierdut, împărăţia
Dumnezeu. Ce Cerurilor
înseamnăa aceasta?
pierdut-o,Dacă
L-a
există a-tot-păcatul, atunci m ândria este a-tot-păcatul, ]
Amintiţi-vă, înainte de toate, de îngerul Lucifer, cel
mai sfânt înger al lui Dumnezeu, purtător de lumină, I
pe care mândria l-a preschim bat în satana, în diavol
(Luca 10,18).
nefericitul Şi iată
fariseu că mândria
în omul l-a Căci
- diavol. preschimbat şi pi*
dacă mândria
este în stare să preschim be Heruvimii şi Serafimii în I
diavoli, cum nu ar fi în stare să preschimbe omul în
diavol cu chip de om.
Dacă voim să ne cercetăm cu atenţie sufletul, I
dacă nu
când stămne larisipim cu sufletul
rugăciune în lui
înaintea biserică atunci II
Dumnezeu,
vom vedea haosul din sufletele noastre, vom vedea
nenumărate aspecte ale păcatului, toate păcatele în
care se îmbracă mânia demonică. Ce ne mai rămâne
nouă de făcut, decât lupta pe viaţă şi moarte cu acest
balaur, care se num eşte mândrie, orgoliu. Luptă

şi ziua, şi
I Iristos. noaptea.
Arma Armelemni
împotriva le dăruieşte
ândriei Domnul
este smerenia.
De aceea Domnul a aşezat smerenia ca virtutea de
căpătâi a vieţuirii celei noi, a Noului Legământ, ca
cea dintâi virtute a Bisericii lui Hristos, ca o temelie
pe care se zidesc toate celelalte virtuţi, întreaga viaţă
creştinului
Temelia şi înse această
pe care zideşte lume şi îndecea
casa cea vecidea dincolo.
făpturii
noastre omeneşti. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor
este împărăţia Cerurilor (Matei 5, 3). Iată, aceasta este
smerenia pe care a aşezat-o Domnul la temelia noii
vieţi morale, a existenţei noastre celei de pe păm ânt şi
din Ceruri.
Cine sunt săracii cu duhul? Sunt oamenii
smeriţi care simt că sufletul nostru omenesc este sărac
lipit pământului înaintea Duhului lui Dumnezeu.
( ’ă sufletul nostru este mereu sărac, că trebuie să se
mdumnezeiască prin Duhul Sfânt, să se împlinească,
•■â
aceease înşişi
desăvârşească. De aceea
Sfinţii Apostoli simSfinţii
t perm lui Hristos,
anent de
că sunt
nedesăvârşiţi, că sunt oam eni sărmani. Sfinţii se
numesc de obicei pe ei înşişi cei mai săraci dintre
oameni, cei mai păcătoşi dintre oameni. Duhul
■mereniei evanghelice pătrunde întregul lor suflet,
loată fiinţa
poate lor,încăci
răm âne ei ştiu călui
Evanghelia omul în această
Hristos, lume
în vieţuire
lântă, num ai prin smerenie. Creştinul nu îngăduie ca
mândria să-i intre în suflet, să se preumble în voie, să
acopere temelia fiinţei sale. însă şi dacă intră, există
ii unei pocăinţa. Im portant este să-ţi um pli sufletul
197
mereu cu smerenie, care este putere dumnezeiască.

Smerenia
tot ceea ce esteeste putereaîndumnezeiască
mândru care păcat,
noi, scoate orice scoate
orice patimă, până ce o nimiceşte în totalitate. Şi
noi dobândim acea odihnă a sufletului despre caro
vorbeşte Mântuitorul: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi
şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. învăţaţi-vă de In
Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihni)
sufletelor voastre (Matei 11, 28-29). Odihnă sufletelor
noastre... De aceasta duce lipsă omul astăzi, noul
om m odem european, şi noi toţi. Nu există mai maro
putere decât smerenia. Iată, smerenia îi înapoia/,
omului Raiul, îi înapoiază omului împărăţia Cerurilor,
Nu numai atât, ci îi şi dăruieşte împărăţia Cerurilor.
Aceasta înseamnă cuvintele Mântuitorului: Fericiţi cei
săraci cu duhul, că a lor este împărăţia Cerurilor. Iată, încă
de aici de pe pământ, dacă ai smerenie evanghelică,
ai împărăţia Cerurilor. Ce fel de putere, ce putere
dumnezeiască se ascunde în această sfântă virtute a
lui Hristos, în această sfântă virtute evanghelică? A
ta este împărăţia Cerurilor atunci când te smereşti,
iar până atunci ce fel de împărăţie este (întru tine)?
Dacă păcatul împărăţeşte în tine, păcat după păcat
creează iadul, şi atunci ce porţi în tine? Iadul, întregul
iad. De aceea, ia aminte la fiecare păcat, chiar şi la
cel mai mic, cum tulbură sufletul, tulbură inima.
Dacă nu eşti aşezat, dacă l-ai săvârşit astăzi, noaptea
îţi este neliniştită; dacă nu l-ai mărturisit, nu doar
noaptea, ci şi ziua de mâine şi de poimâine şi toato
zilele, până când îl vei spovedi, sunt lipsite de linişte
şi pline de o anume teamă lăuntrică, de un oarecare
Iremur. într-o zi Sfântul nevoitor, Macarie cel Mare,

a întâlnit pe drum cu un diavol, care i s-a arătat
purtând tigvuliţe ademenitoare. „Unde mergi?",
I a întrebat Sfântul Macarie. „în lăcaşul tău", a spus
diavolul. „Ce faci acolo?" „M ă duc să dau de mâncare
Ilaţilor." „îm i este uşor, a spus el, cu fraţii tăi, cu
cei mai mulţi dintre ei. Dar mi-e greu să mă lupt cu
line." „Şi de ce?" îl întreabă Sfântul Macarie. „De ce?
I u posteşti, eu nu mănânc niciodată; tu priveghezi,
cu nu dorm niciodată; eu sunt mai puternic decât
line întotdeauna. Dar este un singur lucru cu care mă
biruieşti." „Care este acela?" „Acela este smerenia
la." Această biruinţă ne-o dăruieşte Domnul Hristos.
Aţi auzit astăzi în Evanghelie că M ântuitorul
spune: Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri,
iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa (Luca 18, 14).
( >ricine... şi eu, şi tu, şi oricare dintre noi. Domnul, în
Kiserica Sa, stă la dispoziţia oricui. De voia ta depinde
să-L îmbrăţişezi şi să-L primeşti. De voia ta depinde
dacă vei alunga din inima ta mândria şi o vei umple
de smerenia lui Hristos. Dacă nu voieşti, Domnul
nu te forţează. Dacă nu vrei, nu se va întâm pla
nimic. Aceasta înseamnă să alegi iadul, să alegi viaţa
veşnică în chinurile iadului. Ai optat pentru stăpânul
tău, pentru veşnicul tău stăpâni tor - pentru cine?
Pentru diavol, pentru satana, dumnezeul mândriei,
dumnezeu mincinos! M ândria este dum nezeul acestei
lumi! Cuvinte înfricoşătoare, dar adevărate.
Astfel, Duminica de astăzi a vameşului şi a
fariseului ne dă învăţă tura, învătătura nemuririi, / ' / '
ne dăruieşte învierea care ne înviază din toţi morţii.

199
C u v io s u l I u s t in d e ia C ej .i e „
Cine este învăţătorul nostru? Vameşul pocăit. Iată

învăţătorul, îndrum
se află înaintea ătorulNenostru
noastră. arată în Marele
calea prin Post care
pulberea
păcatelor şi a ispitelor şi ne călăuzeşte spre Hristos
cel înviat, el, smeritul vameş pocăit, el, care prin
strigăte disperate şi suspine a grăit întru sine înaintea
tuturor lumilor, înaintea lui Dumnezeu: Dumnezeule,
Milostiv fii mie păcătosului! Şi noi, din ziua de astăzi
şi până la Paşti, să îmbrăţişăm, aşa cum se spune
într-o minunată cântare, să îmbrăţişăm suspinele
vameşului. Fie ca toate suspinele să ne călăuzească
în toate zilele până la sfânta şi slăvită înviere a
Mântuitorului - până la Paşti.
Ce lucru este cel mai trebuincios ţie, mie,
fiecărui om, fiecărei făpturi omeneşti? Să se smerească
înaintea Domnului tuturor lumilor, să se smerească
înaintea Domnului Hristos, Care are o nemărginită
smerenie dumnezeiască. îl va primi pe păcătos, pe
pocăit, şi îi va arăta calea mântuirii. Ce este mai lesne
decât să strigi ca vameşul: Dumnezeule, Milostiv fii
mie păcătosului! Smerenia este calea cea mai scurtă
către mântuire, spune Sfântul Varsanufie. Dacă te
înfricoşează multele porunci ale Mântuitorului,
Evanghelia cu numeroasele porunci: Iubiţi pe
vrăjmaşii
ocărăsc, văvoştri, rugaţi-vă
blestemă, şi alteDomnului
porunci pentru
grele, aceia care vii
dacă acestea
te înspăimântă, aminteşte-ţi că vei dobândi toate
acestea - cum? Foarte simplu. Smerindu-te înaintea
Domnului, spunând neîncetat: „Doamne, eu sunt un
nimeni şi un nimic în această lume, Tu eşti tot ceea
( crească, Tu eşti Viaţa mea veşnică, A devărul meu

veşnic, Dreptatea mea veşnică. Toate acestea mi
le dai şi eu sunt al Tău." Smerenia este mântuirea.
Pentru mântuire nu se cere nimic deosebit, nici un
lei de mari jertfe materiale, doar un singur lucru:
Smeriţi-vă înaintea Dom nului Hristos. Şi atunci El ne
dăruieşte totul. Cum putem să nu luăm seama şi să
nu împlinim poruncile Sale? Dacă nu ne rugăm, dacă
•tai înaintea Sa nerugându-te Lui. Şi cea mai bună
rugăciune, rugăciunea care te mântuieşte negreşit
de toate felurile de moarte şi aduce învierea fiecărei
l.'ipturi omeneşti, aceasta este rugăciunea vameşului
pocăit: „Dumnezeule, Milostiv fi i mie păcătosului!".
Fie ca Bunul Dumnezeu, cu rugăciunile tuturor
Sfinţilor Săi, ale tuturo r celor care s-au pocăit, ale
păcătoşilor care s-au m ântuit şi ale tuturor slăviţilor,
marilor, luminaţilor Drepţi, să um ple sufletele
noastre de această smerenie, să călăuzească sufletele
noastre cu această smerenie din virtute în virtute,
i astfel să ne dăruiască Viaţa veşnică şi împărăţia
( irurilor, întru care Minunatul şi Preaslăvitul Domn
11ristos împărăţeşte şi stăpâneşte. Lui fie-I slava acum
i pururea şi în vecii vecilor. Amin.
201
C u v io s u l I u s t in d i l a C e l u : .
Rugăciunea
Predica a treia la Dum inica
vameşului şi fariseului (1967)
Marele post al sufletului începe astăzi. Postul

sufletului - al înfrânării de la păcate, de la orl<n
păcat. Şi acest mare post începe cu Evanghrllt
despre rugăciune.
Aceasta este putereaRugăciunea - cemai
minunată, cea esteminunai!
aceşti
pe pământ. Rugăciunea - aceasta este cea mai mat»
făcătoare de minuni pentru om în această lume. Facij
din om o făptură nemuritoare, face un înger, uiţ
Heruvim. Rugăciunea preschimbă omul într-o forjă]
nemărginită,
Este aducereanesfârşită.
pe sine Celuieste, de fapt, rugăciune»
Dumnezeu, dăruirea Uf
lui Dumnezeu. Este zborul sufletului tău cătic
Dumnezeu, cu toată inima, cu toată puterea. Esle
unirea duhovnicească a omului cu Dumnezeu. Ito
aceea este o forţă mare şi nesfârşită.
Ce este pentru om mai mare decât Dumnezeii f
Nimic şi nimeni! Iar decât rugăciunea, care îl pui ic
în legătură cu Dumnezeu, oare este ceva mai mari'
în această lume pământească? Iată rugăciunea
rugăciunea este jum ătatea Evangheliei, iar postul este
cealaltă jumătate. Iată unitatea întregii Evangheliil
Domnul a făcut cunoscută aceasta: Dar acest neam
de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu posl
(Matei 17, 21). Aceasta înseamnă că orice păcat, oriei1
demon, orice necurăţie, orice moarte, se alungă cu
rugăciune şi cu post. Pentru aceasta a venit Domnul în
202
.»•-fastă lume, pentru aceasta ne-a adus El Sfânta Sa

l vanghelie,
iif Evanghelie
voinţe, în două care se află
sfinte virtuţi: ascunsă în
în rugăciune şi două
post.
I 'acă rugăciunea se săvârşeşte sincer, cu toată inima,
• 11 tot sufletul, negreşit ea se revarsă în post, trece în
post şi se hrăneşte cu postul. De aceea cine împlineşte
iu castă poruncă a M ântuitorului, împlineşte întreaga
S.i Fvanghelie. Căci în rugăciune şi din rugăciune, se
zămislesc şi îşi iau începutul toate virtuţile Noului
Icgământ. Marele şi strălucitul, slăvitul filosof şi
Mântui lui Dumnezeu, Isaac Şirul, scrie: „Dragostea
este din rugăciune". Aceasta este experienţa Sfinţilor
l’ârinţi, aceasta este experienţa îngerilor, aceasta
este experienţa tu turor oam enilor drepţi, a tuturor
i irştinilor. Dragostea este din rugăciune. Adevărul
i el drept, veşnic, nemuritor: Dragostea este din
mgăciune. Dacă cea mai mare virtute este din
rugăciune, şi cu adevărat este cea mai mare, căci
IManta
hagosteEvanghelie binevesteşte
(1 Ioan 4, 16), Dumnezeu
că dragoste
şi dacă acea din
este este
mgăciune, atunci, care virtute nu este din rugăciune?
1‘ostul este din rugăciune. Fără îndoială, şi smerenia
este din rugăciune.
Atunci când omul se află în rugăciune, în stare
lăuntrică de rugăciune,
merit, negreşit negreşit
se cercetează este căci
pe sine, întotdeauna
petrece
necontenit înaintea Domnului. Şi cum poate altfel sta
m faţa Domnului decât smerit, în genunchi. în acest
<liip rugăciunea se face forţă şi putere.
Şi iată, priveşte! Toţi cei ce strălucesc în virtuţi,
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e _______; ____ ____ __ j
nemuritori. Prin ce? în primul rând prin rugăciune. în

primul rând prin rugăciune şi post. Acestea două suni
nedespărţite. Dacă veţi dezveli orice suflet al oricărui
Sfânt al lui Dumnezeu, în el veţi găsi în primul rând
rugăciunea şi postul. Nu există Sfânt care să devină
Sfânt în Biserica lui Hristos, în afara acestor două
virtuţi. Dimpotrivă, numai cu ajutorul lor cineva devin#
Sfânt înaintea lui Dumnezeu, numai cu ajutorul lori
se curăţeşte sufletul, se curăţeşte inima, se dobândesc
toate virtuţile. Ce este postul, ce este milostenia, dacă
nu nevoinţă duhovnicească? Căci fiecare virtute
evanghelică, şi dragostea, şi postul, şi smerenia, şl
răbdarea, şi blândeţea, şi bunătatea, şi milostivirea <|
toate acestea se dobândesc cu ajutorul rugăciunii, ţoale
acestea se obţin prin
Rugăciunea se cereri
înalţădecătre
la Dumnezeu.
Domnul şi uneşte
duhul tău cu El; ea, de fapt, te îmbogăţeşte. T#
îmbogăţeşte cu bogăţie dumnezeiască: în prim ul rând
cu ştiinţă; te îmbogăţeşte cu simţirea lui Dumnezeu; le
îmbogăţeşte cu simţirea nemuririi propriei persoane,
căci
simteomul care senemuritor,
totdeauna roagă, careştie
se uneşte cucă
şi simte Domnul, st»
omul este
o fiinţă nemuritoare şi că tot ceea ce face are valoare
şi însemnătate veşnică. Nu există virtute care să
stăpânească în sufletul tău fără rugăciune stăruitoare,
orice virtute. Dacă nu o cultivi şi nu te îngrijeşti di
rugăciune, se va usca, se va ofili. Căci rugăciunea este
această sfântă putere care hrăneşte sufletul nostru. I )#
aceea Sfinţii Părinţi vorbesc neîncetat de rugăciune şl
o slăvesc ca pe un dirijor în corul tuturo r virtuţilor, lui
dirijează celelalte virtuţi, ea plineşte celelalte virtuţi,
204
ca dă viaţă, poartă şi înalţă la Ceruri.
Şi iar
bătălia, astăzi,
armaiată, ne principală
noastră stau înainte
esteobstacolul şi
rugăciunea.
Rugăciunea - ca o sabie atotputernică care retează
tapetele tuturor duşmanilor duhovniceşti, ale
duşmanilor mântuirii noastre. Cea mai ascuţită şi
cea mai tare sabie - starea de rugăciune lăuntrică,
lată climatul
sfântă virtute: dumnezeiesc din suflet
şi pentru smerenie, pentrurăbdare,
şi pentru oricare
i pentru iubirea de fraţi, şi pentru dragoste, şi
pentru tot ceea ce este sfânt şi apropiat Domnului.
Astfel, slăvind astăzi acest mare şi sfânt post, postul
sufletului, luăm aminte la noi înşine cu smerenie,
cu rugăciune, cu pocăinţă. Nu spune: Este greu de
dobândit mântuirea. Nu spune: Eu nu mă pot mântui.
I )a, nu te poţi m ântui dacă rămâi cu încrâncenare în
voia ta cea rea. Ai săvârşit păcate ieri, alaltăieri, dar
iu treci cu vederea şi pe mai departe să-i spui aceluia
r.lruia i-ai greşit: „Iartă-mă!". Să-I zici Domnului:
Iartă-mă!", şi aproapelui tău asemenea. Astfel cultivi
i i i sufletul tău sinuciderea, mândria, nepocăinţa -
iar mântuirea este aşa de uşoară, aşa de uşoară cum

nimic nu este mai uşor. Strigă ca vameşul pocăit:
Dumnezeule, Milostiv fii mie păcătosului!". Bate-ţi
cu sinceritate pieptul şi curăţă-ţi sufletul de mândrie
i de orice păcat.
Când Saul, cumplitul prigonitor, şi-a pierdut
vederea pe drumul către Damasc, atunci când i S-a
.1 cătat Domnul şi l-a orbit cu sfinţenia Sa, pe când
prietenii şi cunoscuţii săi l-au condus pe orb la
I )amasc, Domnul i S-a arătat Apostolului Anania şi
C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie j M
i-a poruncit: Sculându-te, mergi pe uliţa care se cheanu1

Uliţa dreaptă şi caută în casa lui Iuda, pe un om din Tars,
cu numele Saul, şi adaugă Domnul: Că, iată, se roa$t)
(Faptele Apostolilor 9,11). lată eroul, iată că intrat în
legătură cu Domnul Hristos, cu Dumnezeu. Iată, el se
roagă lui Dumnezeu. Sârguieşte-te să fii permanent
în stare de rugăciune lăuntrică, ca şi cum ai sta
înaintea Domnului. Atunci când călătorea Cornelie,
aşa cum ştiţi din Faptele Apostolilor, i s-a arătat îngerul
la vremea amiezii şi i-a făcut cunoscut că rugăciunile
sale s-au suit la Dumnezeu. Pentru rugăciunile şl
milosteniile sale, Domnul şi-a adus aminte de el, ca
urm are a rugăciunii (Faptele Apostolilor 10,1-4).
Aşa şi tu când te afli în ispite, în greutăţi, în
chinuri, înalţă rugăciuni către Domnul. Şi El ştie când
trebuie să-ţi dea ajutor, să-ţi întindă mâna Sa, să Se
grăbească să te prindă ca să nu te scufunzi. Şi dacă
aştepţi tim p îndelungat şi nu-ţi oferă ajutorul, aceasta
este doar ca să-ţi pună la încercare credinţa şi să vadâ
puterea rugăciunii tale, dac& tu crezi cu adevărat că El
te
în va ajuta. şiAstfel,
Domnul al uneirugăciunea este în
mari credinţe semnul încrederii
El. Rugăciunea
- şi împreună cu ea şi în ea toate celelalte virtuţi. Fie
ca El să ne călăuzească şi să îndrepte toate celelalte
virtuţi, fie ca El să ne conducă şi atunci cu siguranţă
va fi mântuire pentru fiecare dintre noi. Atunci,
postul
fiecăruiasufletului careuşile
dintre noi începe astăzi nealevaîmpărăţiei
împărăteşti deschide
Cerurilor şi ne va înălţa la Domnul Hristos. Nimic’
mai uşor, căci nimic nu este mai lesne decât a-I oferi
Domnului suspinul vam eşului.
206
în minunatele cântări de astăzi se spune: „Să-i

aducem în dar Domnului suspinurile vameşului cu
pocăinţă, ca să ne dea iertare păcatelor". Tot aşa şi noi,
li aducem în dar Domnului suspinele rugăciunilor
noastre şi niciodată nu ne va lăsa singuri, niciodată
nu ne va părăsi şi nu ne va lăsa să fim sfâşiaţi de
păcate şi de patimi, să nim icească sufletele noastre
i mântuirea
plin noastră.dragoste
de nesfârşită Nu, DomnulpentruAtotmilostiv este
fiecare dintre
noi. Ce aşteaptă numai? Aşteaptă de la noi virtuţile
noastre, nevoinţa noastră, osteneala noastră.
Fie ca Bunul Dumnezeu, cu rugăciunile
I’reasfintei Maicii Sale şi ale tu tu ror Sfinţilor Săi, care
iîmplinesc
u rugăciune Evanghelia
neîncetată,Mântuitorului,
să ne conducă o împlinesc
şi să ne
călăuzească la deprinderea adevăratei rugăciuni.
( a şi noi pururea, în toate luptele pentru sufletele
noastre, în toate luptele cu fiecare păcat, să biruim cu
rugăciunea dim preună şi cu celelalte virtuţi, pe toţi
vrăjmaşii sufletelor noastre, pe vrăjmaşii mântuirii
noastre, cei văzuţi şi nevăzuţi. Amin.
Iubirea lui Hristos

Predica întâi la Duminica
înfricoşătoarei Judecăţi
Evanghelia iubirii se încheie cu înfricoşătoare*!

Judecată! Domnul Hristos este Dum nezeul Iubirii şl
iată, încheie istoria lumii, istoria tuturor popoarelor,
cu înfricoşătoarea Judecată. Va judeca toate
popoarele şi pe fiecare om în parte (2 Timotei 4,1;
1 Petru 4, 5). Acesta este sfârşitul istoriei noastre
omeneşti, acesta este sfârşitul meu şi al tău şi al
fiecărei făpturi omeneşti. La înfricoşătoarea Judecată,
Bunul Domn, sosit în slava Sa, îi va judeca pe toţi,
Dumnezeul
rosti ultim a Iubirii,
sentinţătotodată
pentru şimine
al Dreptăţii,
şi pe ntru iată,
tine. va
Ce
ai făcut cu această viaţă pe care ţi-a dăruit-o El, ce al
făcut cu fraţii tăi, oamenii, pe pământ, ce ai făcut cu
Evanghelia?
El a venit în această lume - pentru ce? A venit
ca să ne arate cum trebuie să trăim şi cum prin
această existentă vremelnică să dobândim Viata cea
/ /
veşnică. Aţi auzit din Sfânta Evanghelie de astăzi:

la înfricoşătoarea Judecată, înaintea Tronului celui
înfricoşător al Domnului Slavei doar două căi se
deschid pentru făptura omenească: calea care duce
în împărăţia Cerurilor şi calea care duce în focul cel
veşnic. O a treia cale nu există. Şi fiecare dintre noi
trebuie să o apuce pe una dintre aceste căi.
Ce este omul? Omul este făptura cu chipul lui
Hristos, omul este alcătuit din suflet şi trup; trupul
208
• ic din pământ, iar sufletul de la Dum nezeu. Chipul
lin Dumnezeu,
•■ic icoana
sufletul fiecărui om,vie
n uanum
lui ai
Dumnezeu - aceasta
al creştinului, ci al
Iuvărui om îndeobşte, chiar şi al păgânului. Dom nul
i creat un om, pe Adam şi Eva, şi din ei întreg
ne,imul omenesc. Pe Adam şi Eva i-a făcut după
i lupul şi asemănarea Sa (Facerea 1, 27; 2, 7). Astfel
1lui
.1 Dumptura
nezeu,omenească
este fiinţăeste chipul de
purtătoare lui Dum
Hristos,
nezeu.chipul
.Aceasta este fiecare om, fiecare om fără excepţie.
în marea şi slăvită cetate a Alexandriei, acum
ii mie cinci sute de ani, a trăit un vameş cu numele
IVtru, care mai înainte era un om nemilostiv, iar apoi
devenit foarte milostiv - după ce a văzut în vis cum
.1
Irecea sufletul său din lum ea aceasta în cea de dincolo
i cum sufletele celor nemilostivi erau date în seama
îngerilor negri. El şi-a venit în fire şi a început de
.ilunci să împlinească Evanghelia lui Hristos şi să facă
milostenii. într-o zi, Petru cel mult-milostiv a întâlnit
pe strada măreţei cetăţi a Alexandriei un naufragiat,
care era aproape gol, şi şi-a scos haina strălucitoare,
mantaua cusută cu fir de aur şi a dăruit-o celui
aflat în nevoie. După câteva ore, Petru cel milostiv,
mtorcându-se acasă, a trecut prin târg şi şi-a văzut
.icolo mantaua pusă la vânzare. A plecat trist acasă,
părându-i rău că s-a purtat astfel cu acel nefericit.
Noaptea i s-a arătat Domnul îmbrăcat cu acea manta
şi i-a spus: „Petre, tu pe M ine M-ai îmbrăcat,". Atunci
Sfântul Petru a înţeles lim pede ce se întâm plă cu cele
pe care le dăruim nevoiaşilor sau celor ce cer.
209
C u v io s u l I u s t i n d e i .a C f .i .if . J
Tu pe Mine M-ai îmbrăcat... Astfel Domnul

ne face cunoscută taina fiinţei omeneşti. Ce esti'
important pentru noi, oamenii? Important este
sufletul, importantă este această icoană vie a Iul
Dumnezeu, această icoană a chipului lui Hristos,
această icoană a chipului lui Dumnezeu. Şi tu,
vieţuind în această lum e pământească printre
oameni, iată, trăieşti într-un minunat iconostas al lui
Dumnezeu. Fiecare om este o Evanghelie vie a lui
Hristos. Domnul, venind în această lume şi făcând
cunoscută minunata, atotdesăvârşita Sa Evanghelie,
cui a făcut-o cunoscută? I-a făcut-o cunoscută omului,
care deja II purta pe Hristos întru sine, îl purta po
Dumnezeu întru sine. Şi tu, ia aminte ce faci cu el
(cu oamenii).
făpturile întru Poartă-te
care viazăîntotdeauna cu ei ca
Hristos. Fiecare om şieste,
cu
precum am spus, un mic Hristos, un mic Dumnezeu
în facere. Ia aminte cum te porţi, ce cuvinte rosteşti,
ce fapte săvârşeşti, cum te comporţi cu oamenii. Vei ■
da răspuns la înfricoşătoarea Judecată pentru fiecare
faptă.
faţă deIa oameni
aminte ce
carăspuns
faţă de vei da. De aceea,
făpturile lui Dumpoartă-te
nezeu, j
şi nu ca faţă de urmaşii maimuţelor, nu ca faţă de
animale, aşa cum învaţă astăzi mulţi lipsiţi de minte.
Priveşte-1 pe fiecare om ca pe fratele tău întru Hristos,
priveşte-1 ca pe fiul lui Dumnezeu, priveşte-1 ca pe
zidirea lui Dumnezeu,
împlineşti şi atunci
orice faptă bună, veifaptă
orice fi gata şi în stare să
evanghelică.
Atunci când Domnul a venit în această lume
cu Evanghelia Sa, El nu a venit la străini, ci a venit
la ai Săi (Ioan 1, 10-12), a venit la făpturile Sale, în
210
u Netele cărora dintru început strălucea Evanghelia,

i hipul lui Dumnezeu, chipul lui Hristos. De aceea îi
rste uşor fiecărui om să fie creştin, căci poruncile lui
11ristos răspund firii noastre, sufletelor noastre, fiinţei
noastre omeneşti. De aceea şi Dumnezeu S-a făcut
Dumnezeu-Om, ca să arate cât îi este de asemănător
omul lui Dumnezeu, omul cel unit cu Dumnezeu.
Aceasta este Evanghelia Domnului Hristos. Aceasta
este ceea ce cere şi aşteaptă ea de la noi.
Sfânta Evanghelie de astăzi, despre
Înfricoşătoarea Judecată, ne spune care este cea mai
importantă dintre virtuţi. Care virtute este, pentru
liecare om, diploma cu care pleacă în împărăţia
Cerurilor, care? Iubirea lui Hristos. Iubind omul,
mbindu-1 ca pe creaţia lui Dum nezeu, ca pe icoana vie
.1 lui Hristos, tu îl iubeşti pe Hristos. Făcându-i bine,
l u îi faci bine Domnului Hristos. Aceasta este iubirea
lui Hristos. Fiecare faptă pe care i-o faci omului, se
raportează la Hristos, Care este întru el. De aceea este,
tratele meu,
virtute. iubirea
Iubirea lui Hristos
lui Hristos! Naştecea
unamai
dupăimportantă
alta toate
«elelalte sfinte virtuţi evanghelice. Atunci omului
nu îi este greu să împlinească poruncile lui Hristos,
poruncile Sfintei Sale Evanghelii, căci el sim te şi
tie că prin acestea intră în împărăţia Cerurilor,
slujind altora, Slujeşte
ale mântuiri. el slujeşte în cele celui
sufletului din urmă veşnicei
asemenea lui
1)umnezeu, pe care i l-a dăruit Dumnezeu, chipului
lui Dumnezeu, chipului lui Hristos, ca astfel, cu
ajutorul Său, să se îndrepte către împărăţia Cerurilor,
să trăiască pentru împărăţia Cerurilor, să o trăiască şi
211
să o moştenească în ziua înfricoşătoarei Judecăţi.

în minunatele rugăciuni şi cântări bisericeşti do
astăzi, iubirea lui Hristos este numită împărăteasa
virtuţilor, după care vin toate celelalte virtuţi.
Fie ca Bunul Dumnezeu să ne trezească pe noi
toţi, pe toţi oamenii, pe creştini şi pe necreştini, ca
toţi să simtă şi să vadă ce este omul: că om ul este
icoana vie a lui Hristos, şi a sluji omului înseamnă
să slujeşti lui Dumnezeu Care este întru om, ca astfel
să dobândeşti împărăţia Cerurilor, cu frumuseţile
şi bucuriile ei negrăite. Fie ca Bunul Dumnezeu,
dăruindu-ne ajutorul Său ceresc, să sporească întru
noi toţi această sfântă virtute, iubirea lui Hristos,
ca şi noi, oamenii, slujind pe pământ, să fim
purtători de Hristos, Judecăţi
ziua înfricoşătoarei purtători săde stăm
Dumnezeu, iar în
de-a dreapta
împăratului Ceresc şi să auzim glasul Său liniştit,
blând şi dulce: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu,
moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea
lumii (Matei 25,34). Atunci lumea îşi va încheia istoria
şi fiecareistoria,
încheia făptură ascultând
omeneascăcuvintele
şi fiecare Atotdreptului
popor îşi vor
Dumnezeu şi Judecător, ale Domnului Iisus Hristos.
Drepţii vor merge la Viaţa veşnică, iar păcătoşii,
păcătoşii nepocăiţi, în chinurile veşnice. Amin.
212
Icoana lui Dumnezeu

Predica întâi din Sfânta Duminică
a Ortodoxiei (1965)
Astăzi este Sfânta Dum inică a Ortodoxiei, Sfânta

I >uminică a slavei om ului... Astăzi Biserica Ortodoxă
(neinedescoperă întreaga
este omul? Ce sunttaină a omului.
eu, ce Ce este
eşti tu, ce este fiecare
omul,
ilintre noi? Şi răspunde Sfânta Biserică: Omul este
măreţie dum nezeiască pe pământ. De obicei, oamenii
ronsideră că m ăreţia împărătească este mai presus
decât toate de pe pământ. Nu! M ăreţia dum nezeiască
este
.icestmai presu s decât orice m ăreţie omenească pe
pământ.
Astăzi, biserica, proslăvind această măreţie
dumnezeiască a omului - de fapt ce proslăveşte?
Proslăveşte icoana vie a lui Dumnezeu în această
lume - îl proslăveşte pe om. Căci sufletul om ului este
de la Dumnezeu,
m om, sufletul
icoana lui Dum nezeueste chipul
în om, iar lui
trupDumnezeu
ul - rama
dimprejurul acestei sfinte icoane. Acesta este omul.
Pe acest om îl cinsteşte şi îl proslăveşte Biserica.
Acesta eşti tu. Omul este icoana vie a lui Dumnezeu
in această lume - aceasta este Vestea cea Bună a
.icestei mari şi sfinte Duminici.
Ştiţi oare de ce Sfânta Dum inică de astăzi a
lost aleasă ca sărbătoare a Ortodoxiei? Pentru aceea
că în primăvara anului 843, binecredincioasa şi
Sfânta împărăteasă Teodora a convocat un sinod la
Constantinopol, care a restabilit cultul sfintelor icoane,
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie __ ___ ^
proslăvind biruinţa asupra ereticilor iconoclaşti.

Iar în ziua de 11 martie 843, când Biserica prăznuia
prima Duminică a Postului Mare, s-a desfăşurat o
impunătoare procesiune cu sfintele icoane, purtate
de cler şi de suita imperială, pe care le-au aşezat în
biserica din Sofia. Prima Duminică23 a Postului Mare
este numită de atunci Duminica Ortodoxiei. O sută
douăzeci de ani de stăpânire iconoclastă şi păgână,
au interzis icoanele, le-au distrus, le-au ars, le-au
călcat în picioare. Biserica s-a luptat prin ierarhii ei
drept-credincioşi, prin preoţi şi popor. Dintre ei au
pierit, au fost închişi în temniţă, dar Biserica nu s-a
lepădat de sfintele icoane.
Atunci când Dumnezeu S-a pogorât în această
lume, Dom nul Hristos, El a devenit vizibil pentru noi,
oamenii. Dumnezeu S-a făcut văzut. Şi privindu-L,
noi, de fapt, îl privim pe Dumnezeul cel Viu. El
este Chipul viu al lui Dumnezeu în lume, Icoana Iul
Dum nezeu în lume (Coloseni 1,15). Şi apărân d această
Icoană vie a lui Dumnezeu în această lume, Biserica
Ortodoxă a reuşit să-l apere pe om, a reuşit să-l apere
pe Hristos ca om. El, Dumnezeu fiind, a devenit
om, ca să ne transmită nouă, oamenilor, Icoana Iul
Dumnezeu, Icoana vie a lui Dumnezeu pe care noi
am acoperit-o cu tina păcatelor şi a patimilor, am
sluţit-o, am zgâriat-o prin toată viaţa noastră întinată,
Domnul a coborât în această lume, a devenit om, aşa
cum se spune în minunatele cântări şi rugăciuni, ca
să înnoiască Chipul Său în om, să înnoiască Icoana
23 Duminica O rtodoxiei a fost închinată com emorării anuale a restabilirii
cinstirii sfintelor icoane.
Sa în om, care a fost pângărită de patimi, pângărită

de viciile noastre, stricată de păcatele noastre, încât
omul a devenit sluţire a Icoanei lui Dumnezeu. Şi El,
pogorându-Se în această lume ca o curată, preacurată
Icoană a lui Dumnezeu, ca Dumnezeu, a arătat ce
este omul, ce este omul desăvârşit, cum trebuie să fie
omul în această lume.
Căci ce înseam nă să fii Icoana lui Dumnezeu, să
Iii Chipul lui Dum nezeu? Aceasta înseamnă, frate: noi
.ivem minte, iar mintea este chipul voii lui Dum nezeu
in noi; avem simţire, avem inimă - aceasta este
chipul lui Dum nezeu în noi; vieţuim în această lume
aceasta este chipul vieţuirii dumnezeieşti; suntem
ca icoane nemuritoare ale lui Dumnezeu- acesta este
chipul nemuririi dumnezeieşti. Şi Dumnezeu ne-a
creat asemenea chipului Său, ca să vieţuim în această
lume întru El, ca mintea noastră totdeauna să cugete:
l.i aminte de unde eşti, tu eşti de la Dumnezeu, să ai
panduri curate, gânduri dumnezeieşti. Atunci voia
noastră este sănătoasă şi desăvârşită, când se întoarce
«âtre voia lui Dumnezeu, către originea sa. Simţirea
noastră este curată, sănătoasă, este dumnezeiască,
d.ică se călăuzeşte după sim ţirea dumnezeiască.
în această lume, noi purtăm, de fapt, o luptă
neîncetată, o luptă pentru Icoana lui Dumnezeu care
(- află în sufletul nostru. Cine o fură de la noi? Toti
iconoclaştii, toţi potrivnicii icoanelor, iar primul/
iconoclast este păcatul. Păcatul nu îl suportă pe
I >umnezeu, nu îl vrea pe Dumnezeu nici în om , nici
in lumea dimprejurul său. Iar în păcat iconoclastul
principal este satana, îm preună cu îngerii săi, diavolii
215
C u v i o s u l I u s t in d e l a C e l ie __ _______ _I
cei întunecati.
/ Ei sunt aceia care ne fură sufletele
noastre, care aruncă păcate în sufletele noastre şi
acoperă Chipul lui Dumnezeu care este în noi. Cu
catranul cel negru al păcatelor spoiesc Chipul lui
Dumnezeu din sufletele noastre. Şi omul, dacă
trăieşte în păcate fără să se pocăiască, dacă nu se
luptă împotriva păcatelor sale, dacă rămâne în ele,
dacă nu le spovedeşte, ce rămâne din sufletul său?
Chipul lui Dumnezeu
care răspândesc rămâne
duhoare, de cu totul mânjit
patimi de vicii
şi de moarte,
înfricoşătoare imagine, cumplită ruşine!
în această lume, noi suntem, frate, la luptă,
mereu în luptă. Niciodată nu încetează această luptă.
Nu există împăcare între om şi diavol, nu există
împăcare între om şi păcat. Diavolul aleargă în jurul
fiecăruia dintre noi căutând ca să o schimonosească,
să întineze, să distrugă, să nimicească Icoana lui
Dumnezeu, Care este întru noi, ca să-l poată purta
pe om după voia lui cea demonică şi nebună şi
să-l înfunde în iad. De aceea în Evanghelie auzim
de atâtea ori din gura Mântuitorului: Privegheaţi,
privegheaţi asupra sufletelor voastre! (Matei 24, 42;
26, 41). Sufletul este m ăreţia dum nezeiască întru tine,
mărirea dumnezeiască. Aceasta este cea m ai de seamă
valoare pe care o aveţi; cea mai de seam ă valoaro
după Dumnezeu, în toate lumile, este sufletul omului.
Ia aminte ce faci cu sufletul tău! El este nemuritor şi
veşnic. Unde
va merge, oare,vaînmerge sufletul
veşnica tău depinde
împărăţie de tine:
a Cerurilor sau
în întunericul veşnic, în iad - depinde de libera ta
voie.
Ia aminte cum trăieşti! Ştii cine eşti: măreţia

dumnezeiască
trăieşte potrivitîn cu
această
ea. Iarlume. îţi cunoşti
pe aceasta vrednicia,o
întotdeauna
păzeşte num ai Domnul Hristos, Sfânta Sa Biserică
şi toate sfintele puteri pe care El i le-a dăruit. Iată,
Domnul i-a dăruit Bisericii toate mijloacele şi puterile,
pentru ca să păstrăm întru noi această măreţie
dumnezeiască şi să oSfintele
măsură. Ne-a dăruit sporimTaine
până şila sfintele
cea maivirtuţi,
înaltă
lată, ce este sfântul post? Sfântul post este curăţirea
sufletului, curăţirea icoanei din suflet de noroiul
păcatelor, de smogul patimilor, de m âlul viciilor,
clacă omul voieşte cu sinceritate să-şi curăţească
sufletul înaintea lui D um nezeu, să curăţească icoana
sufletului său care este cu totul mânjită şi cel mai
adesea stricată de păcate. Domnul i-a rânduit Sfintei
Sale Biserici sfântul post, pentru ca în cursul postului
•d ne curăţim
/ de orice întinăciune,' să curăţim/ acest
chip dumnezeiesc, această icoană a lui Dumnezeu
din noi, pe care am pătat-o.
Apoi, rugăciunea este recunoaşterea ajutorului
lui Dumnezeu, a luminii cereşti ce se pogoară în
ufletul nostru întunecat, pentru a scoate bezna
întunecată a păcatelor din icoana sufletelor noastre.
(este
e este iubireaceevanghelică?
blândeţea, Ce Toate
este smerenia? este milostenia, ce
acestea sunt
puteri dumnezeieşti, sfinte virtuţi evanghelice pe
«are ni le-a dăruit Domnul Hristos, iar Biserica ni le
«laruieşte şi ni le recomandă ca să ne curăţim sufletele
de păcate şi să zugrăvim icoana, icoana lui Hristos în
C u v io s u l I u s t in d e l a Cel ie __ ______
Culmea a toate este atinsă prin Sfânta j

împărtăşanie. Sfânta împărtăşanie prin care fiecari1
dintre noi ne împărtăşim - cu Cine? Cu însuşi
Domnul Hristos! Căci în Sfânta împărtăşanie fiecari*
creştin îl primeşte pe Dumnezeu întreg, îl primeşti'
pe minunatul Domn Hristos, primeşte întregul Său
Adevăr veşnic, întreaga Sa Dreptate veşnică, primeşti1
întreaga Sa Viaţă veşnică.
De însemnat
cel mai aceea, fratele meu, în
eveniment Sfânta
viaţaîmpărtăşanie esti11
fiecărui creştin,
cel mai important. Prin ea tu primeşti neştirbit
nemurirea lui Hristos în sufletul tău, îl primeşti pe
El întreg, primeşti Evanghelia Sa întreagă, la aminti1
cum trăieşti, până în ziua de astăzi. Nu sluţi chipul lui
Dumnezeu
Hristos, Caredin prin
sufletul tău împărtăşanie
Sfânta şi nu-L răni pe Domnul
a intrat în
sufletul tău. Nu-I împleti prin păcatele tale cunună |
de spini în jurul capului. Nu-I întina minunatul şi :
Sfântul Său Chip cu tina păcatelor tale, cu smogul
patimilor tale. Ia aminte cum trăieşti! Dacă până
astăzi ţi-ai îngăduit orice păcat, fie că ai furat, fie că
ai săvârşit adulter, sau ai fost iubitor de argint, sau
ai avut gânduri necurate în sufletul tău, osteneşte-to
ca pe toate acestea să le respingi. Tu îl săruţi pi»
Domnul - ce răspundere, ce lucru înfricoşat! Ştii,
fiecare nou păcat al tău este o palmă peste Sfântul Său
Chip, fiecare păcat al tău este o lovitură de moarte în
icoana vie din sufletul tău. Sinucidere este aceasta.
Te-ai împărtăşit, ai devenit purtător de Hristos,
te-ai îndreptat, ţi-ai îndreptat viaţa. N u îngădui în
niciun fel ca aceste dorinţe / să te ucidă. Gândurile
218
role rele aduc tulburare: luptă-te împotriva lor, nu
ic lăsa
pe stăpânit
diavol de rău.lui
cu ajutorul Biruie răul cu binele!
Dumnezeu! Cu Dum Biruie-1
nezeu
untem puternici, numai împreună cu Dumnezeu
(Psalmul 60,12). Altfel, fără El, oamenii sunt molii şi
ploşniţe, pe care diavolul le îm prăştie cu unghia de la
degetul mic. Noi suntem puternici numai împreună
cu Domnul
noastre, Hristos.
asupra întregiiŞivieţi
El stăpâneşte asu pra vieţii
de pe pământ.
Fie ca El să ne curăţească de tot păcatul, de
orice patimă, să ne izbăvească de orice diavol, de
orice moarte, ca şi noi să fim pe pământ, cu adevărat,
icoane vii ale lui Dumnezeu,' ca omul să fie măreţie /
dumnezeiască pe pământ.
niciodată că eşti Omule, frate!
un mic dumnezeu Nu uita
în facere! în
lacerea fiinţei tale ai icoana vie a lui D um nezeu,
la aminte cum trăieşti, ia aminte ce faci cu icoana
lui Dumnezeu care este în tine. Ia aminte, omule!
i >mule! Omule! Căci, viaţa noastră îşi are începutul
pe pământ şi ne duce înaintea prealum inatului Chip
al lui Dumnezeu, ca acolo să dăm răspuns ce am făcut
cu chipul lui Dum nezeu în această lume.
Fie ca Bunul Dumnezeu să dăruiască inimii
liecăruia dintre noi toate darurile cereşti, toate
virtuţile evanghelice: şi credinţa, şi dragostea, şi
nădejdea, şi rugăciunea, şi postul, şi răbdarea, şi
blândeţea, şi sm erenia, pentru ca să putem ţine
piept în această crâncenă luptă păm ântească şi să
păstrăm chipul lui Dumnezeu în sufletele noastre,
i să plecăm din această lume în cea de dincolo spre
11ristos Cel înviat. Iar până atunci, fie ca sfântul post
să ne conducă spre Sfintele Paşti, spre Sfânta înviere

a lui Hristos - ca atâta timp cât vieţuim in trup să I
ne închinăm Lui, Domnului Celui înviat, Biruitorului
păcatului, al morţii şi al diavolului, Lui, Celui ce a
dăruit Viaţă veşnică şi trupului, şi sufletului nostru, j
Aceluia, numai Lui, fie-I slava şi cinstea veşnică, j
acum şi în vecii vecilor. Amin.
220
C u v i o s u l I u s t i n d e i .a C f .u f .
Ce sunt acestea? Sunt puterile dumnezeieşti, puterile

pe care Domnul le-a lăsat şi le-a dăruit Bisericii Sale,
ca noi, ca fiecare dintre noi să biruie în num ele Său, să
se biruie pe sine pentru a-1 birui pe diavol. N u pentru
altcineva, ci pentru noi şi pentru a-şi birui fiecare
păcatul său.
Diavolul nu poate să impună nimănui dintre'
noi păcatul, el poate doar să-l propună. El îţi poato
propune
Dumnezeu sabia
nu îisădăteaceastă
sinucizi, dar nuDarte dacă
putere. poateprimeşti
omorî,
de la el această sabie, dacă primeşti iubirea de argint,
să spunem, sau primeşti mânia, sau invidia, sau
răutatea, sau cleveteala, sau furtul, iată, tu ai luai
în mâinile tale sabia şi singuri ţi-o înfigi în inimă.
Diavolul nu arenumai
el are putere putere să
să-lpropună
silească omului
pe om lapăcatul.
păcat,
El ne propune păcatul, şi mie, şi ţie. Iar noi? Noi
fie acceptăm păcatul, fie îl îndepărtăm de la noi. Şi
aceasta înseamnă: fie ne sinucidem, ne despărţim
sufletul de Dumnezeu, fie lepădându-ne de păcat,
alergăm spre Domnul, Hristos Cel înviat, spro
biruinţă, spre biruinţa finală asupra păcatului, asupra
morţii, asupra diavolului. De aceea, frate, a venii
Domnul în această lume. De aceea ne-a lăsat totul,
de aceea ne-a lăsat sfântul post, de aceea ne-a lăsat
sfânta rugăciune, ca să-l biruim pe diavol, care este
creatorul păcatului şi al morţii. Ce face orice păcat cu
mine şi cu tine? Ne întunecă. Păcatul este întuneric, el
revarsă în noi întuneric, in undă sufletul m eu şi al tău,
inundă conştiinţa noastră şi noi trăim ca şi cum am li
în stare de inconştienţă, în delir, în noapte, în beznă,
in întuneric. Nu ştim ce facem, acesta este păcatul.
I'iecare
Iarpăcat este beţie
Domnul a sufletului.
a venit în această lume, ca să ne
dăruiască însăşi lumina, ca să ne dăruiască făclia,
flacăra cu care să alungăm acest întuneric. Iată că
acest sfânt post este făclia imensă aşezată pe calea
vieţii noastre. Postul pogoară din Ceruri în sufletul
lău lumina
I’ostul cea cerească
cel adevărat - dacă estedepost
este înfrânarea adevărat.
la orice rău,
mfrânarea de la mâncare şi băutură, dar şi reţinerea
de la orice rău şi păcat. Ce lucrează rugăciunea în tine?
l a te înalţă la Ceruri şi apoi în sufletul tău coboară
din Ceruri lumina dumnezeiască. Cine suntem, ce
•untem,noastre?
nopţile încotro mergem?
încotro neîncotro ne Fie
grăbim? poartă zilelevrut
că am şi
sau nu, fie că ai vrut sau nu să opreşti această zi, să
0 întrerupi, ea nu se va opri. Te poartă, te poartă...
încotro?
Fiecare păcat este întunecare a sufletului şi
1iecare virtute
cât este de este transfigurare
cumplită! a sufletului.
Ştii, orgoliul, M ândria
înfumurarea,
mbirea de sine, toate acestea sunt iadul tău, frate şi
soră, tu porţi iadul în tine. Dom nul ne-a dăruit leacul:
leacul pentru mândrie este smerenia. Smereşte-te
înaintea Dom nului, smereşte-te înaintea fraţilor,
înaintea oamenilor.
smereniei
.1
Şi iată,
va spori în puterea
sufletul dumnezeiască
tău lumina
dumnezeiască şi va alunga toată bezna mândriei, a
orgoliului şi a înfum urării din sufletul tău.
Omul iubitor de argint nu vede nimic în afară
*le grămada de bani. Iubitor de arginţi nu este num ai
C u v i o s u l I u s t t n d e l a C e l i e _ -J
acela care iubeşte banii şi averea. Iubitor de arginţi este

şi omul de ştiinţă care cu gura căscată stă deasupr.i
cărţilor întreaga sa viaţă, şi-a găsit o preocupare şi I .-a
uitat pe Dumnezeu. Aceasta este iubirea de arginţi,
acesta este idolul mincinos, aceasta este dumnezeirea
mincinoasă. Tot ceea ce a proclamat omul în locul
Dumnezeului celui Adevărat, în această lume, ca seni»
al vieţii sale, ca dumnezeirea sa, aceasta este iubirea
de arginţi; în locul Dumnezeului celui Adevărat, a
Domnului Hristos, a proclamat orice altceva ca scop
al vieţii sale. Dacă ai un astfel de scop, iată, eşti iubitor
^ <v
de arginţi şi nu cunoşti drumul vieţii. întunericul,

noaptea se sălăşluiesc în conştiinţa ta, se aşază pe
ochii sufletului tău şi tu nu vezi calea cea dreaptă, nu
vezi
leac sensul acestei
- singurul vieţi
leac pământeşti,
împotriva nu veţi
morţii tale, că
a îţi este
iadului
tău - pocăinţa. Da, în cazul iubirii de arginţi, numai
pocăinţa este leacul înaintea Domnului.
Sfinţii lui Dumnezeu sunt aceia care, prin
sfintele virtuţi, au izgonit din ei înşişi orice întuneric
al păcatelor,
orice orice
iad. Prin beznă,fiecare
urmare, orice întunecare
Sfânt este demonică şi
întotdeauna
astfel, încât din el emană lumină şi împrejurul
capului are o aureolă. Toate strălucesc întru el,
gânduri sfinte şi luminoase, iar lumina iradiază din
capul său şi din fiinţa sa, din întreaga sa fiinţă. Şi-a
curăţit şi trupul şi sufletul de patimi, de întuneric,
de întunecare, şi revarsă din el lumină. Astfel esti*
Grigorie Teologul, astfel este Sfântul Grigorie
Palama, astfel este Sfântul Vasile cel Mare, astfel
sunt toţi Sfinţii, de la primul până la ultim ul. Şi ei
224
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie „
Scara Raiului
Predică în Duminica a patra
a Postului Mare (1965)
Duminica Sfântului Ioan Scărarul. De ce a

rânduit-o Biserica în mijlocul postului ca cea mal
sfântă icoană, ca toţi să privească la ea? Ioan Scărarul.
Cine este el? Omul care a ajuns să vadă şi a scris
despre Scara Raiului. A ajuns să vadă suişul omului
din iad până la Ceruri, în Rai. El a ajuns să vadă
scara de la pământ la Ceruri, scara care se întinde din
adâncurile iadului omenesc până în vârful Raiului. A
ajuns să vadă şi a scris. Foarte educat, foarte învăţat.
Şi-atoţi
pe condus sufletul
din iad până pe cărările
la Rai, de laluidiavol
Hristos, i-a călăuzit
la Dumnezeu,
de la păcat la nepătimire. Şi cu dumnezeiască
înţelepciune, ne-a descris toate acestea, ne-a descris
ce ajunge să trăiască omul, luptându-se cu fiecare
diavol ascuns în spatele păcatului.
Scara
sfintele Raiului
virtuţi, - cevirtuţi
sfintele este aceasta? Acestea
evanghelice: sunt
smerenia,
credinţa, postul, blândeţea, răbdarea, bunătatea,
bunăvoinţa, milostenia, dragostea adevărată, iubirea
lui Hristos, mărturisirea lui Hristos, pătimirea pentru
Domnul Hristos. Iată şi încă multe alte sfinte virtuţi
ale Noului
Hristos Legământ.
- aceasta esteFiecare poruncă
virtutea, frate.a De
Domnului
pildă,
împlineşti, oare, porunca Sa referitoare la post, o
ţii? Postul este sfântă virtute, treaptă pe scara de la
pământ la Ceruri. Fiecare virtute este un mic Rai,
226
liecare virtute educă sufletul, îl împărtăşeşte de

binecuvântare, face să se pogoare în suflet desfătarea
ferească şi dumnezeiască. Fiecare virtute este treaptă
ile aur şi de diamant pe scara mântuirii tale, care se
întinde de la pământ la Ceruri, se întinde între iadul
şi Raiul tău. Fiecare virtute...
Da, Scara Raiului depinde de tine. Dacă postesc
cu străpungere,
apoi cu evlavie,
întrerup acestea, iată, cu
amplâns, cu să
început lacrimi, şi mai
construiesc
scara de la pământ la Ceruri şi eu însumi am frânt-o
şi am distrus-o. Tu deseori posteşti, te înfrânezi de la
orice hrană materială. Dar, iată, îngădui ca în cursul
postului să-şi facă sălaş în sufletul tău păcatul, să ţi
se
Alsemene
tău esteîn să
suflet diverse gânduri,
le respingi de îndatădorinţe
de la necurate.
tine prin
rugăciune, prin plâns, prin citire, prin orice nevoinţă.
Dar dacă vei posti m aterial, iar duhovniceşte ţi-ai
hrănit sufletul cu oarecari păcate, sau cu patimi
-scunse, iată, scara postului pe care începi să o înalţi
le la pământ la Ceruri, singur o dărâmi, singur o
distrugi.
Totul este pregătit pentru tine şi pentru mine:
nouă Fericiri, nouă sfinte virtuţi evanghelice, acesta
este postul evanghelic, Evanghelia Sfântului Ioan
Scărarul. Virtutea, frate, marea virtute. Greaua
nevoinţă a postului, rugăciunea, smerenia, D om nul a
lăcut-o cunoscută ca fericire. Fericiţi cei săraci cu duhul,
<ă a lor este împărăţia Cerurilor (Matei 5,3). P rin aceasta
îşi începe Mântuitorul minunata învăţătură de pe
Munte, învăţătura despre fericiri, învăţătura despre
sfintele virtuţi. Sm ereşte-te înaintea D om nului...
C u v io s u l I u s t i n d e l a C f i .it . .
Omul care crede despre sine că reprezintă o măreţie,

o strălucire, că toţi trebuie să privească la el, să-l
preţuiască, să-l cinstească, să-l idolatrizeze, el trebuie
să se înfrângă, să se biruiască pe sine. Acest babilon
pe care şi l-a zidit, babilonul hulei îm potriva lui
Dumnezeu, trebuie el însuşi să-l dărâme. Cum? Să
se smerească înaintea Domnului Hristos, înaintea
omului, a neamului omenesc, a Bisericii lui Hristos,
să se biruie şi să proclame că nu este nimic. Să plângă
şi să se tânguiască împreună cu Apostolul Pavel:
Doamne, eu sunt cel mai păcătos, cel mai mare
păcătos dintre toţi. Iisus Hristos a venit în lume ca sâ
mântuiască pe cei păcătoşi dintre care cel dintâi sunt eu (1
Timotei 1,15).
acestaAceasta este cea credinţei

este începutul dintâi simţire creştinească,
noastre, începutul
virtuţii noastre, începutul urcuşului nostru către
Ceruri, aceasta este temelia scării noastre. Doamne,
eu nu sunt nimic. Tu eşti totul! Eu - nimic, iar Tu -
totul. Mintea mea nu este nimic înaintea Minţii Talc,
duhul meu cunoaşterea
inima mea, nu este nimicmea, înaintea
o, nimic, Duhului Tău,
nimic, faţă de
Cunoaşterea Ta, Doamne! Eu, eu sunt u n zero, zero...
şi după aceea un şir de alte zerouri. Acesta sunt eu
înaintea Ta, Doamne.
Smerenia - aceasta este întâia virtute sfântă,
întâia virtute creştină. De la ea începe totul. Fără ea
nu se poate înainta mai departe şi împreună cu ea
merg şi alte sfinte virtuţi: virtutea dragostei, virtutea
postului, virtutea blândeţii, virtutea bunătăţii,
virtutea curăţiei inimii, virtutea facerii de pace şi toate
228
celelalte virtuţi, tot ceea ce îţi zideşte scara cerească.

Aceasta este aşadar Evanghelia lui Ioan Scărarul. Iar
el este creştin, creştin desăvârşit, încât şi eu şi tu să
privim la el ca la o sfântă icoană a desăvârşirii şi să
urm ăm lui. Astfel, fiecare virtu te a mea şi a ta este un
mic Rai pentru tine şi pentru mine, iar toate virtuţile
laolaltă, iată, scara Raiului tău şi al meu, de la iadul
nostruIată
până la Raiul
astăzi cel Evanghelie
Sfânta Ceresc. despre nefericitul
tată care îşi aduce fiul posedat la Mântuitorul, ca
să îl tămăduiască de duhurile necurate (Marcu 9,
18). Atât de puternic şi în chip atât de înfricoşător îi
tulbură tân ărului viaţa sa duhovnicească, lăuntrică,
duhul
despre cel necurat
Iisus (Marcu marele
din Nazaret, 9,19). Sărmanul
învăţător tată a auzit
şi Făcător
de minuni şi l-a adus pe fiul său la El. Aflându-i pe
Sfinţii Apostoli, îi roagă, căci a auzit că înviază morţii,
curăţă orice păcat, vindecă de orice boală, îi imploră:
„îndurare, tămăduiţi-1 de duhul necurat pe nefericitul
meu copil". Dar ei nu au p utu t face nimic (M arcu 9,18).
Ce ruşine îi cuprinde pe Sfinţii Apostoli, ce ruşine
înaintea poporului! Nu, nu mai au în ei puterea de a
lace minuni, nu o mai au. Ce s-a întâmplat, de ce se
l.ic vinovaţi? Şi este adus fiul, iar diavolul îl aruncă la
podea. Ucenicii n u au putut să-l vindece, n u au putut.
I hir de poţi Tu ceva, ajută-ne. Această mică credinţă îl
arăta ca şi cum l-ar fi ofensat pe Mântuitorul, însă El,
Iţind Milostiv, spune: O, neam necredincios, până când
roi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? (Marcu 9,19)
I -au adus pe tânăr. M ântuitorul porunceşte duhu lui
necurat: Ieşi din el şi în el să nu mai intri! (Marcu
9, 26). Şi duhul necurat îl trânteşte acolo, înaintea

oamenilor, ca toţi să vadă, începe să-l muncească şl
să-l zguduie, şi copilul face spume la gură, aproape
să moară (Marcu 9, 26). Gata este... Atunci Domnul
îi întinde mâna Sa... Se lasă tăcerea, o tăcere plină do
uimire. Ucenicii sunt şi ruşinaţi şi bucuroşi. Ruşinaţi ;
pentru că aceasta n-au făcut-o ei, ci învăţătorul lor
a săvârşit marea minune a vindecării. Cu nerăbdaro
au
să-Laşteptat
întrebe:Sfinţii Ucenici să rămână singuri cu El ca f
Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? Iar
Domnul le-a răspuns: Acest neam de demoni cu nimic
nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. (Marcu 4
9, 29).
Prin aceasta Domnul a rezumat întreaga
Evanghelie.
minune, aveţiCa sătrebuinţă
ajungeţi să
de săvârşiţi o aşa
rugăciunea de maro
neîncetată
şi de marele post înaintea lui Dumnezeu, postul
sufletului şi al trupului. Să aveţi gâ nduri curate, ?
sufletele să vă fie curate, desăvârşite, inimile să vă fio
curate, şi atunci puterea necurată nu va rămâne întru
voi,
tainanici nu se
Sfintei va lupta cu
Evanghelii: cumvoi. Astfel
putem să sealungăm,
descoperă
să
îndepărtăm orice putere necurată din noi, chiar şi cea
mai cumplită putere necurată, toţi demonii, pe satana
cu tot neamul lui diavolesc din iad. Pe aceştia, pe toţi,
să-i alungi cu rugăciune şi cu posti
Iată puterea noastră, iată toate puterile noastre,
iată atotputernicia noastră. Toate le pot întru Hristos,
Cel ce mă întăreşte (Filipeni 4, 13), vesteşte Sfântul
Apostol Pavel. Şi în Evanghelia de astăzi ne spune
aceasta însuşi Mântuitorul: Toate sunt cu putinţe)
230
celui ce crede (Marcu 9, 23). Aceasta este adevărata
i.iceasta
redinţă. în neputinţa
du pă mare milata,Sa,săpecrezi că erenia
ntru sm Domnulta.vaSpune
face
I )omnului: „Doamne, nu am nimic. Sunt neputincios
si slab, cu totul slab, cu totul neputincios. Iar Tu, Tu ai
lotul! Tu toate le poţi. Cred, ajută necredinţei mele!".
Aşa cum s-a tânguit sărmanul tată nefericit: Cred,
Idoamne! A jută necredinţei mele (Marcu 9, 24).
îm potriva fiecărei virtuţi de-a noastre, fraţilor,
împotriva oricărei sfinte virtuţi, duce război câte
un viciu, câte o patimă. împotriva smereniei tale,
va ataca mândria. Iată, săvârşeşti ba una, ba alta, şi
,ipoi te umileşti atât de mult. Şi dacă vei fi neglijent
şi nepăsător şi te vei încredinţa duhului mândriei,
demonului mândriei, el îţi va săpa temelia de sub tine
şi te vei prăbuşi. Sau, posteşti sfântul post evanghelic.
II vine asupra ta cu diferite momeli, îţi aduce în
minte mâncare bună, mâncare gustoasă, iar tu chiar
nu te opui. Hai să gustăm puţin... Puţin câte puţin,
se îndepărtează postul tău, pleacă sfânta ta virtute. Şi,
lot astfel, împotriva fiecărei virtuţi de-a ta: împotriva
dragostei se năpusteşte ura, împotriva milosteniei
laie se năpusteşte nemilostivirea, nesimţirea, mojicia,
i rascibilitatea, nerăbdarea; toate acestea încearcă să
tulbure în tine sfântul tău post, rugăciunea ta, sfintele
laie virtuţi. Şi dacă nu le vei apăra, toate acestea vor
distruge scara ta către Rai. Aşa cum sfintele virtuţi
înalţă scara Raiului între Cer şi pământ, tot aşa şi
[lăcăţele tale construiesc scara către iad. Fiecare păcat.
Ia aminte, dacă sunt păcate în sufletul tău! Dacă ţii
C u v io su l I u s t in d e l a C e l ie
în ce iad s-a transformat sufletul tău. Sau ţii mânie,

iubire de arginţi, lăcomie... Şi, ce faci? Tu însuţi îţi
pregăteşti coborârea în iad.
Sfinţii Părinţi învaţă despre opt sfinte virtuţi
de căpătâi şi despre opt patimi de căpătâi. Leacul
împotriva mândriei ca patim ă este smerita ta cugetare;
împotriva lăcomiei stă înfrânarea; împotriva iubirii
de arginţi stă iubirea de Dumnezeu şi dispreţuirea
tuturor lucrurilor pământeşti. Aşa cum învaţă Sfânta
Biserică, noi cunoaştem toate acestea din experienţă,
construind scara Raiului în noi. Tot astfel ştim, şi ne
învaţă şi Sfântul Ioan Scărarul că, trăind în păcate
şi patimi, ne construim nouă înşine scara care ne
coboară, ne prăvăleşte în iad.
Dar Bunul Dumnezeu ne dăruieşte o minunată
pildă: în mijlocul postului, iată pilda Sfântului Ioan,
cel măreţ, cel minunat, cel sfânt; cu totul strălucind
de sfintele virtuţi evanghelice, îl privim cum urcă
curajos şi înţelept scara Raiului, aşezată între pămânl
şi Cer. El ne este pildă nouă, creştinilor, ca învăţător,
ca o călăuză sfântă de la iad la Rai, de la diavol
la Dumnezeu. Iată-ne povăţuitorul duhovnicesc,
făcătorul de minuni, marele nevoitor.
Fie ca milostivul şi marele Sfânt Părinte Ioan
Scărarul să ne fie călăuză sfântă în acest Post Mare;
sfântă călăuză în fiecare virtute, în rugăciune,
dragoste şi în toate celelalte virtuţi evanghelice;
ca fiecare dintre noi să ne construim scara Raiului
pe parcursul acestui post şi să ajungem la Sfânta
înviere a lui Hristos, la acea desăvârşire a tuturor
232
desăvârşirilor, la bucuria tuturor bucuriilor, şi să ne

măltăm sufletele în desfătarea Raiului.
/ De aceea, fraţii şi surorile mele, fie ca fiecare zi a
vieţii noastre, şi acum şi d upă ce vor fi trecut şi Paştile,
să ne fie zi în care vom urm a Sfântului povăţuitor
duhovnicesc, lui Ioan Scărarul; ca el să ne conducă şi
să ne călăuzească în luptele noastre îm potriva tuturor
păcatelor,
prin al săuspre dobândirea
ajutor, sfintelor virtuţi;
să ne construim scara şi,pen truând
urm ca,
lui, să ajungem în împărăţia Cerurilor şi în Rai, unde
strălucesc toate desfătările cereşti, toate bucuriile
veşnice; ca acolo împreună să-L slăvim pe Cel ce
stăpâneşte peste toate aceste bunătăţi, pe Veşnicul
împăratfie-I
Căruia al Cereştii împărăţii,
cinstea şi pe Domnul
slava, acum Hristos,
şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
De la păcat la Rai
Predica întâi în a patra Duminică
a Marelui Post (1965)

Iată a cincea Duminică a Postului Mare,
Duminica marilor privegheri şi a marilor nevoinţe,
Duminica marilor tânguiri şi suspine, D um inica celei
mai mari sfinte între sfinţi, a Cuvioasei Maicii noastre
Maria Egipteanca. Ea până la treizeci de ani şi-a trăit
viaţa în desfrâu, în cel mai m are desfrâu. într-o zi, s-a
ivit în ea dorinţa de a se închina Cinstitei şi de Viaţă
Făcătoarei Cruci. A mers la Ierusalim şi când a vrut
să
se intre în biserică,
închine Cinstitei chiar
şi deînViaţă
ziua de Bobotează,
Făcătoarei ca săo
Cruci,
putere nevăzută o ţinea şi nu-i dădea voie să intre.
Treceau pe lângă ea o mulţime de oameni, poporul
se înghesuia şi lesne intrau şi ieşeau cu toţii. Numai
pe ea o ţinea în picioare, ca şi cum ar fi fost ţintuită
în pământ.
chip. Atunci,Aînîncercat,
pridvoruldar nu a izbutit
bisericii, cu niciun
şi-a ridicat ochii
şi a privit icoana Preasfintei Maicii Domnului şi s-a
rugat ei din tot sufletul: „O, Preacurată, îngăduie-mi
să sărut Crucea Fiului Tău şi să mă închin Lui, şi apoi
fă cu mine ce vei voi". Şi din acel moment puterea
care închinat
S-a o împiedica să intre
Sfintei şi de înViaţă
sfântaFăcătoarei
biserică aCruci,
dispărut.
s-n
rugat lui Dumnezeu şi iarăşi a grăit către icoana
Preacuratei: „Iată-mă, tu condu-m ă şi mă călăuzeşte".
Şi atunci a auzit glasul: „Dacă treci râul Iordanului
234
şi mergi în pustie, te vei mântui". De îndată ea plecă

spre Iordan, cumpără două pâini din banii pe care i
dăduse u n trecător, trecu Iordanul şi se îndepărtă.
Patruzeci şi şapte de ani nu a văzut chip
omenesc, nici dobitoace. Patruzeci şi şapte de ani
a petrecut în pustie, ca într-o mare bătălie, dar s-a
curăţit pe sine, a biruit toate patimile, a scos afară
din sine toate
asemenea păcatele
îngerilor. şi toţi
Mergea pe demonii,
apă ca pefăcându-se
uscat, s-a
rugat lui Dumnezeu, şi în timp ce se ruga s-a înălţat
in văzduh, plutea în văzduh. O aşa sfinţenie a atins
ea. Şi ce a adus-o în pustie? Nimic în afară de ea,
numai ea însăşi, ca să-şi curăţească sufletul şi trupul
adeîntărit
păcatele ei. Icoana
sufletul Preasfintei
ei păcătos, căci ceMaicii Domnului
grozăvie a trăit
în pustie, ce lupte cu duhurile necurate, ce chinuri
pricinuite de foame!... Acestea num ai ei şi îngerilor
lui Dum nezeu le sun t cunoscute.
Atunci când dreptul Zosima a descoperit-o
in pustie înainte de a-şi da sufletul şi a întrebat-o,
rugând-o să-i spună cum s-a deprins cu viaţa în
pustie, cum a petrecut, ea şi-a descris viaţa, o viaţă
loarte chinuită şi grea la început. „Şaptesprezece
ani, spunea ea, m-au sfâşiat patimile, am intirea vieţii
mele îmbelşugate şi desfrânate. Doream să beau
un pahar de vin şi nu aveam nici apă, iar despre
mâncare, să nu mai vorbesc. Şi atunci când mă aflam
in aceste chinuri, am strigat şi am căzut la pământ,
rugându-mă Preasfintei Maicii Domnului: „Tu m-ai
adus, ajută-mă! Preasfânta întotdeauna mi-a ajutat."
Să fi trecut douăzeci şi patru de ore, şi ea zăcea
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C f .i .if . -J l
neputincioasă pe nisipul din pustie, şi dintr-odată, cu

rugăciunile Preacuratei Maici, a lum inat-o o străluciri*
de lumină, sufletul i-a luminat şi o mare pace s-a
coborât în inima ei. Aşa a petrecut ea patruzeci şi
şapte de ani în pustie, şi Domnul i-a dăruit ceea ce
arareori dăruieşte vreunui Sfânt. Ani de zile ea nu
a degustat pâine. La întrebarea stareţului Zosima,
a răspuns: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot
cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4).
Domnul a hrănit-o şi a adăpat-o într-un chip
deosebit, prin viaţa ei pustnicească, prin lupta el
pustnicească. Şi ce s-a întâmplat? Ea şi-a preschimbai
iadul în Rai! L-a biruit pe diavol şi a zburat sus, la
Dumnezeu. Cum, prin ce? Prin post şi rugăciune,

din
prin post
Postul şi rugăciune!
Mare se spune:într-o m inunată
„Mergem dupărugăciune
Mântuitorul
sufletelor noastre, Care prin post ne-a arătat biruinţa
asupra diavolului". Prin post ne-a arătat biruinţa
asupra diavolului... Nu există altă armă, nu există alt
mijloc.
Postul - iată mijlocul de a-1 birui pe diavol, pe
oricare diavol. Pilda Sfintei Maria Egipteanca arată câl
de dum nezeiască este puterea postului. Acesta nu este
altceva decât răstignirea trupului, răstignirea de tine
însuţi. Şi dacă crucea este aici, biruinţa este asigurată.
Trupul desfrânatei de odinioară din Alexandria,
Maria, prin păcat fusese luat în robia diavolului. Dai
atunci când a îmbrăţişat Crucea lui Hristos, cânii
a luat în mâini această armă, ea l-a biruit pe diavol!
Postul este şi învierea sufletului din morţi. Postul
şi rugăciunea deschid ochii omului ca să ia aminte
236
şi să se vadă pe sine însuşi. El vede că fiecare păcat
in sufletul
vede său din
că păcatul este suflet
mormântul
nu facesău, moartea
nimic altcevasa. El
decât
preschimbă în hoit tot ceea ce are sufletul: gândurile
sale, simţirile sale, starea sa lăuntrică. M orm ânt
înainte de m orm ânt. Şi atunci, atunci răsun ă strigătul
din suflet: M ai înainte de a ajunge în sfârşit, până ce
nu pier, mântuieşte-mă!. Acesta este strigătul acestei
mari Duminici: Doamne, mai înainte am căzut, ci acum
mântuieşte-mă! Aşa ne-am rugat în aceste Duminici,
.istfel de rugăciuni, de tânguiri, ne-a lăsat Sfântul
Părinte Andrei Criteanul în C anonul cel Mare.
Să nu ne înşelăm, fraţilor, să nu ne amăgim. Şi
un singur păcat dacă rămâne în sufletul tău şi nu te
căieşti, nu îl spovedeşti, ci îl îngădui întru tine, acest
păcat te va duce în îm părăţia iadului. Căci păcatul nu
are loc în Raiul lui Dumnezeu. Păcatul nu are loc în
împărăţia Cerurilor. Şi pentru ca să te învredniceşti
ile împărăţia Cerurilor, străduieşte-te să scoţi afară
din tine fiecare păcat, ca fiecare păcat din tine să-l
smulgi din rădăcină, prin pocăinţă. Dar nim ic nu se
poate răpi om ului ce se pocăieşte. O asemenea putere
ne-a dăruit-o D om nul prin sfânta pocăinţă.
Iată, dacă pocăinţa a pu tu t să m ântuiască o
asemenea desfrânată, cum fusese cândva Maria
I gipteanca, cum să nu mântuiască şi alţi păcătoşi,
şi pe fiecare păcătos, şi pe cel mai mare păcătos şi
criminal? Da, Sfântul şi Marele Post este acea bătălie
m care noi, creştinii, prin post şi rugăciune îl biruim
pe diavol, biruim toate păcatele, biruim toate patimile
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _
exemple în viaţa oamenilor sfinţi şi a adevăraţilor

creştini, care arată cum, cu adevărat, prin rugăciuni'
şi prin post, noi, creştinii, îl biruim pe diavol (Marcu j
9, 24), pe toate duhurile răutăţii, care ne chinuiesc şl j
care vor să ne tragă în împărăţia răului, în iad. Acesl I
sfânt post este postul sfintelor noastre virtuţi. Fiecari f
sfântă virtute înviază din morţi şi sufletul meu, şi al
tău.
De aceea pentru noi, creştinii, nu există păcat
care să fie mai puternic decât noi. Fii încredinţat, |
întotdeauna eşti mai puternic decât orice păcat caro
te munceşte, întotdeauna eşti mai puternic decăt
orice patimă care te chinuieşte. Cum te îndrepte/l
tu? Prin pocăinţă. Şi ce este mai uşor decât aceasta?
întotdeauna
sufletul tău: poţi să-ţi zici în sineţi, să strigi în
„Doamne, mai înainte de a pieri, până in
sfârşit, mântuieşte-mă!". Ajutorul lui Dumnezeu nu ti* I
va ocoli. Tu vei învia din morţi şi vei trăi în această
lume ca acela care s-a întors din lumea de dincolo, I
care a ieşit din mormânt şi trăieşte o viaţă nouă, via|n

Domnului Hristos
dumnezeieşti, astfelCelui
încâtînviat,
niciunplin fiindnudeteputori
păcat mal jI
poate omorî. Vei aluneca poate din nou în prăpastia
căderii, dar cunoşti acum arma, cunoşti puterea prin
care înviezi din morţi. Dacă săvârşeşti de cincizeci
de ori pe zi păcate, de cincizeci de ori să te ruşinezi - I
căci cincizeci de morm inte sapi astăzi -, num ai strigă; |
„Doamne, dăruieşte-mi pocăinţă! Mai înainte ilo
sfârşit, dăruieşte-m i pocăinţă".
Iată, înaintea ta şi înaintea mea, deşi suntem
păcătoşi, stă un astfel de ospăţ ceresc. De un lucru
238
numai avem nevoie: de pocăinţă. Dacă ne pocăim,

Tatăl nostru Ceresc, în a Sa milostivire, se va grăbi să
ne îmbrăţişeze, să ne învieze pe noi, cei m orţi, prin
pocăinţă şi să ne conducă în îm părăţia Cerească. Pildă
■i mărturie - iat-o pe marea Sfântă Maria Egipteanca
de astăzi. Ce păcătoasă! Din ea, Domnul a făcut
0 făptură sfântă ca un Heruvim . Prin pocăinţă ea a
devenit asemenea îngerilor, prin pocăinţă a nimicit
iadul în care se afla şi s-a suit în Raiul desfătărilor
cereşti al lui Hristos.
Pomenindu-i pe m arii Sfinţi ai lui Dum nezeu,
pomenind-o pe marea Sfântă prăznuită astăzi, pe
(’uvioasa noastră maică Maria Egipteanca, să avem
încredinţarea că Domnul ne va veni degrabă în ajutor.
1a a aflat un asemenea ajutor m inunat de la Preasfânta
Maică a Domnului şi s-a izbăvit de cumplitul ei
iad, de cumpliţii demoni. Şi Preasfânta Maică ne-a
ajutat şi astăzi şi întotdeauna în dobândirea tuturor
virtuţilor evanghelice: în rugăciune, în post, în
priveghere, în dragoste, în milostenie, în răb dare şi în
oricare altă virtute. Fie ca ea să ne ajute neîncetat şi să
ne călăuzească.
Iar noi, prin pocăinţă, să înviem neîncetat
din morţi, din toate morm intele noastre, să înviem
ufletele noastre din moartea cea cu viermi şi cu
r.1u miros, şi să ne pregătim calea către Cereasca
împărăţie. Şi vedem, iată, înaintea noastră, această
i ale a Cuvioasei noastre Maici, Maria Egipteanca şi a
nenumăraţi/ Sfinţi/ ai lui Dumnezeu. Ei ne călăuzesc cu
l'ucurie pe noi pe toţi în lumea Cerească a lui Hristos.
înfricoşătoarea judecată asupra lui

Dumnezeu
Predica întâi în V inerea Mare (1926)
Niciodată nu a fost mai mic D um nezeu în

om, dragă frate, decât astăzi; niciodată nu s-a
tăcut Dumnezeu
întrupat maiommic
diavolul în ca decât astăzi. din
să-L scoată Astăzi
trup s-a
pe
[Dumnezeu-Omul. Astăzi tot iadul s-a sălăşluit în
trupul omului, ca pe D um nezeu să-L scoată din trup.
Astăzi tot iadul s-a strămutat pe pământ; oare simte
cineva că pământul a fost cândva Rai? Căderea de
astăzi a omuluiatunci
dintâi cădere: este nemăsurat maidemare
omul a căzut decât cea
la Dumnezeu,
iar astăzi L-a răstignit pe Dumnezeu, L-a ucis pe
Dumnezeu. Omule, care îţi este numele, dacă nu
diavol? Dar ce vorbesc eu? Aceasta este o jignire
pentru diavol. Diavolul nu a fost niciodată aşa de
rău, aşaS-a
Hristos depogorât
dibaci înla aiad,
săvârşi răul nu
dar acolo ca omul. Domnul
L-au răstignit.
Iar noi L-am răstignit! Oare nu sunt oamenii mai răi
decât diavolii? Oare nu este pământul mai infernal
decât iadul? Din iad nu L-au alungat pe Hristos; dar
oamenii L-au alungat de pe pământ, L-au alung at din
trupul lor, din sufletele, din cetatea lor...
Şi în sufletul meu, fraţilor, s-a strecurat precum
şarpele o întrebare răutăcioasă şi m-am întrebat cu
răutate: Oare a fost omul vreo dată bun, dacă a pu tut
să-L răstignească pe Hristos? Crezi în om, te lauzi
cu el, eşti optimist? Oh, priveşte omul, omenirea,
C u v i o su l I u s t in d i: l a C i l i i . _ _ = =
în apogeul Vinerii celei Mari, priveşte-1 pe om cum

II ucide pe Dumnezeu-Omul şi spune: Eşti, oare şl
acum optimist? Nu te ruşinezi că eşti om? Nu vezi că
omul este mai rău decât diavolul?
Daţi uitării toate zilele dinainte şi toate zilele df
după Vinerea Mare; priviţi-1 pe om în hotarele Vinerii
Mari: nu este el culmea răului, pista de alergare .1
tuturor ispitelor, confluenţa tu turo r ticăloşiilor? Oare
nu a înnebunit astăzi pământul în om? Nu a dovedii,
oare, astăzi omul, omorându-L pe Dumnezeu, că
într-adevăr el este nebunia pământului?
Nici înfricoşătoarea Judecată, frate, nu va fi
mai înspăimântătoare decât Vinerea Mare. Nu, ea va
fi fără îndoială mai puţin înfricoşătoare, căci atunci
Dum nezeu îl va judeca pe om, iar astăzi omul îl judecă
pe Dumnezeu. Astăzi este înfricoşătoarea Judecată
pentru Dumnezeu; îl judecă omenirea. Astăzi omul
îl preţuieşte pe Dumnezeu; îl preţuieşte cu treizeci
de arginţi. Hristos pentru treizeci de arginţi! Oare
este acesta cel din urmă preţ? Oare este Iuda ultimul
nostru cuvânt pentru Hristos?
Astăzi omenirea L-a osândit pe Dumnezeu
la moarte. Aceasta este cea mai mare răzvrătire din
istoria Cerului şi a pământului. Nici îngerii căzuţi nu
au făcut aceasta. Astăzi s-a încheiat înfricoşătoarea
judecată asupra lui Dumnezeu. Niciodată lumea nu a
văzut un judecător nebun, niciodată lumea nu a văzu!
un osândit nevinovat. Dumnezeu este batjocorit mai
cumplit ca niciodată. „Iadul a toate batjocoritor" s-a
sălăşluit în om şi L-a luat în derâdere pe Dumnezeu
şi tot ceea ce este dumnezeiesc. Este batjocorit astăzi
242
Acela Care nu a putut să râdă niciodată. Se spune că

Domnul Hristos niciodată nu a râs, dar L-au văzut
deseori că plânge. Este ruşinat astăzi Acela Care a
venit să ne proslăvească; este dat chinurilor astăzi
Acela Care a venit să ne izbăvească de chinuri; se dă
astăzi morţii Acela Care a adus Viaţa veşnică - omule,
oare are sfârşit nebunia ta? Oare are capăt decăderea
ta?
Crucea, cel mai ruşinos dar, l-am dăruit Aceluia
Care ne-a dăruit nouă slava veşnică. Leprosule, El
te-a curăţit de lepră, oare pentru aceasta îi dăruieşti
crucea? Orbule, El ţi-a deschis ochii, oare pentru
aceasta, ca să faci crucea şi să-L răstigneşti pe ea?
Mortule, El te-a înviat din mormânt, oare pentru
aceasta,
bune ca să-L Iisus
a îndulcit îngropi
Celîniubit
mormântul tău? Cu veşti
^amara taină a vieţii
/
noastre, frate, pe ntru ce, aşadar, îi dăruim în locul lor
asemenea am ărăciuni?
Poporul meu, ce v-am făcut Eu vouă? - Oare nu a
săvârşit în rândul iudeilor m inuni? Nu a înviat morţii
doar cu
boala un singur cuvânt?
şi neputinţa?...C N u amâhnit?
u ce v-am vindecat,
Maioare, toată
înainte de
Mine cine v-a izbăvit pe voi din necaz? Şi acum pentru
ce-Mi răsplătiţi Mie cu cele rele în loc de bune? în locul
stâlpului de foc, pe Cruce M -aţi pironit; în locul norului,
mormânt Mi-aţi săpat; în loc de mană, cu oţet M-aţi
adăpat.. .(vezi Stihira
Vinerea din Vinerea
Mare este ruşinea Mare)
noastră, frate - şi
ruşinea, şi eşecul. în Iuda Iscarioteanul a fost câte
ceva din fiecare suflet. Dacă nu ar fi aşa, am fi fără
de păcate. P rin Iuda am căzut cu toţii; toţi L-am
243
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie __
vândut pe Hristos, toţi L-am trădat pe Hristos şi l-am

primit pe diavol, l-am îmbrăţişat pe satana. Da, pe
satana. Căci scris este în Sfânta Evanghelie: Şi duţu)
îmbucătură a intrat satana în Iuda (Ioan 13, 27). După
care îmbucătură? După îmbucătura pe care i-a dat-o
Hristos; după Sfânta împărtăşanie; după Hristos. Ah,
este oare cădere mai mare, lucru mai grozav?
Iubire de arginţi, tu L-ai trădat pe Domnul
Hristos!
Iuda, careIubire de ucenicul
fusese arginţi, tu
luişiHristos,
astăzi îlcare
trădezi.
timp IV
de
trei ani a fost împreună cu El, fiind de faţă la toate
minunile lui Hristos, care a curătit în numele Iul
Hristos leproşi, a tămăduit bolnavii, a înviat pe cri
morţi, a izgonit duhurile necurate, pe acest Iuda
iubirea
Hristos;decumarginţi
atuncil-asăfăcut
nu mătrădătorul şi ucigaşul
facă pe mine Iul
şi pe tino
trădător şi ucigaş al lui Hristos, pe mine, care nu L-am
văzut pe Dumnezeu în trup, care nici nu am curăjil
leproşii în numele lui Iisus, nici nu am tămăduit pe
cei bolnavi,' nici nu am înviat morţi? / Iuda a fost atâta
timp cu Acela Care nu avea unde să-şi plece capul, cu
Acela Care şi cu faptele şi cu cuvintele a învăţat că nu
trebuie să porţi nici argint, nici aur. Dar eu şi tu? Nu
ştii, oare, să te bucuri de sărăcie, frate, nu ştii, oare,
că eşti fericit în sărăcie, să ştii atunci că eşti candidat
pentru a fi Iuda. Nu întreba: Nu cumva sunt eu,
Doamne? Căci fără îndoială vei auzi răspunsul: Da,
tu zici. Tânjeşti oare după bogăţie, mocneşte în tino
aviditatea după bani? Să ştii că în tine se naşte Iuda.
Frate şi prietene, ţine minte întreaga ta viaţă: iubirea
de arginţi L-a răstignit pe Hristos, L-a dat morţii
244
pe Dumnezeu. Dar nu num ai aceasta: ea l-a ucis şi

pe Iuda. Iubirea de arginţi are această blestemată
însuşire că prin ea omul săvârşeşte nu num ai ucidere
de Hristos, ci şi sinucidere. Ea mai întâi îl ucide pe
Dumnezeu în sufletul omului; şi ucigându-L pe
I)umnezeu în om, îl ucide apoi şi pe omul însuşi.
Moartea este taină înfricoşătoare, frate, dar
cel maipeînfricoşător
morţii însuşi D umeste atunci
nezeu când oamenii
şi doresc îl oare
să-L om dau
pe de-a-ntregul, să-L nim icească cu totul, să fie cu
lotul mort, cu totul, să piară fără urme. Astăzi este
ziua în care oamenii se arată înfricoşători pentru
Dumnezeu, căci L-au chinuit pe Dumnezeu aşa
rum
scuipatnimeni niciodatăaşa
pe Dumnezeu nu cum
L-a nimeni
chinuit,niciodată
căci L-aunu
I -a scuipat, căci L-au lovit pe Dumnezeu aşa cum
nimeni niciodată L-a lovit. Să amuţească
/ tot ceea ce
s e numeşte omul! Să tacă tot trupul omenesc! 24 Să nu
s e laude nimeni cu omul, să nu se laude nimeni cu
omenirea,
I )umnezeu căci, iată, omenirea
în mijlocul ei, L-a omnu
orâtL-a
pe îngăduit pe
Dum nezeu.
Oare cu această omenire să te lauzi? Nimeni să nu
se laude cu umanismul! Ah, acesta este tot numai
s.itanism, satanism , satanism ...
Astăzi nu diavolii, nu fiarele sălbatice, nu şacalii,
i i oamenii au împletit cunună de spini şi au pus-o pe
capul lui Hristos. Cununa de spini îl împodobeşte
pe Acela care l-a îm podobit pe om cu nem urirea,
împleteşte omenirea cunună de spini pe capul
Celui ce a împletit împrejurul pământului cunună
Din Heruvicul de la Liturghia din Sâm băta Mare.
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e ______ ________________ _
de stele! Cunună de spini pentru Hristos împletesc

şi eu, şi tu, prietene, dacă sunt iubitor de arginţi,
dacă sunt desfrânat, dacă sunt adulter, dacă sunt
hulitor de Dumnezeu, dacă sunt clevetitor, dacă sunt
defăimător, dacă sunt beţiv, dacă sunt nemilostiv,
dacă sunt mânios, dacă am gânduri păcătoase, daca
am simţiri necurate, dacă nu am credinţă, dacă nu ani
dragoste. Fiecare păcat de-al meu, fiecare păcat de-al
nostru, este spinul pe care îl adăugăm blestematei
cununi pe care omenirea nebună o împleteşti*
necontenit în jurul capului D omnului Hristos.
în schingiuirea lui Dumnezeu, omul se arată
mai lipsit de milă decât diavolul. Nu credeţi aceasta?
Auziţi ce spun m artorii oculari: Atunci L-au scuipai
în faţă (Matei 26, 67) - pe chipul Său, pe minunatul
şi încântătorul Chip... Doamne, de ce gura nu s-a
îmbolnăvit de lepră şi nu s-a prefăcut în răni? Oare nu
pentru aceea ca să ne înveţi răbdarea şi blândeţea?..,
Au scuipat acel minunat, acel blând Chip, cari*
preţuieşte mai mult decât întreaga constelaţie, decâl
deplina fericire. Ce spun? - Da, mai mult decâl
toată fericirea, căci în acest Chip blând este veşnica
fericire, toate chipurile veşnicei bucurii... Au scuipat
luminosul Chip înaintea căruia odinioară şi-au
venit în sine şi s-au plecat; acel Chip care a potolit
furtuna sufletului şi a dăruit odihnă tuturor. Şi voi v,\
lăudaţi cu omul? Oh, strângeţi-vă stindardele, molii
şi oameni de nimic! Nimeni, nimeni nu trebuie să st
ruşineze aşa ca omul, nimeni dintre diavoli, nimeni
dintre fiare, nimeni dintre vietăţi... Oam enii îl scuipă
pe Dumnezeu - este, oare, ceva mai înfricoşător decât
246
aceasta? Oam enii îl lovesc pe Dum nezeu - este, oare,

ceva mai satanic decât aceasta? Frate, dacă n-ar exista
iad, ar trebui să fie inventat, inventat pen tru oameni,
numai pen tru oam eni...
Pe El, pe Ziditorul şi Mântuitorul îl scuipă şi
îl bat, iar El, blând şi tăcut, îndură totul. Ai tu vreo
scuză, tu, care îţi plăteşti orice jignire cu aceeaşi
monedă? Care răspunzi răului cu rău? Care blestemi
când te blestem ă şi urăşti când eşti urât? Răspunz ând
răului cu rău, tu îl scuipi pe Domnul Hristos; urând
pe acela care te urăşte, tu II loveşti şi îl chinuieşti pe
Hristos; răspunzând jignirii cu jignire, tu îl ocărăşti
pe Domnul Hristos, căci El nu a făcut aceasta.
Pilat îl predă răstignirii pe blândul Domn (Ioan
19,16). Iar oamenii îl duc de la chinuri la chinuri, de
la batjocură la batjocură. Pe Dumnezeu batjocorit îl
răstignesc, îl ţintuiesc pe cruce. Oare, bateţi piroane
în mâinile lui Hristos, în mâinile care au tămăduit
atâţia bolnavi? Care au curăţit atâţia leproşi? Care
au înviat atâţia morţi? Oare voiţi să am uţească gura
care a vorbit aşa cum niciodată nu a vorbit omul?
laire, unde eşti? Lazăre, unde eşti? Văduvă din Nain,
unde eşti, ca să-l aperi pe Domnul tău şi al meu?
Oare îl răstigniţi pe nădejdea celor fără de nădejde,
mângâierea celor nem ângâiaţi, ochiul celor orbi,
urechea în
piroane celor surzi,
aceste ' învierea
picioare carecelor morţi?
au adus /pacea,
Oarecare
bateti
au/
bine-vestit, care au um blat pe mare ca pe uscat, care
.iu alergat către toţi cei bolnavi - către Lazăr cel mort?
Către dem onizatul din Gadara?
247
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e —
Dum nezeu a fost răstignit. Oare sunteţi

mulţumiţi, oare sunteţi fericiţi, luptătorilor împotriva
lui Dumnezeu? Ce cugetaţi despre Hristos răstignit pe
cruce? Este tâlhar; este neputincios; este ademenitor:
Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce! Huol
Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-'l'e
pe Tine însuţi, coborându-Te de pe cruce! (Matei 27, 40;
Marcu 15, 29-30).
Şi de
oamenii ce lacugetă Domnul
baza crucii? Ceea de pe ai
ce num cruce despre
Dumnezeul
dragostei şi Dum nezeul blândeţii poate gândi:
Părinte, iartă-le lor căci nu ştiu ce fac! (Marcu 23, 34) Cu
adevărat, nu ştiu ce fac cu Dumnezeu în trup. Oare
i-a fost Dom nului mai uşor în tru p decât pe cruce? Vă
spun,
câte unmai greu Căci
diavol. decâteste
dacă aş aveamai
nesfârşit eu mînare
fiecare pol
diferenţa
dintre diavol şi om. Mântuitorul a simţit acest chin:
firea Sa curată, fără de păcat, s-a ridicat împotriva
morţii, şi El, în zarea morţii, a început a Se întrista ţi/
a Se mâhni: întristat este sufletul Meu până la moarte
(Matei 26, 37-38).
Dacă şi Dumnezeu plânge, dacă şi Dum nezeu se
întristează pentru moarte, atunci, spuneţi: Este pentru
om ceva mai înfricoşător decât moartea? Este cev.i
mai nefiresc decât moartea? Este ceva mai abominabil
decât moartea? Moartea este grea pentru Dumnezeu,
şi cu atât mai mult pentru om. Dintre toate, moartea
este cea mai grea pentru om, căci reprezintă cea mai
mare îndepărtare de Dumnezeu. Omul din Hristos
a simţit aceasta şi pătim ind, a m ărturisit: Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei
248
27, 46) Acesta este strigătul Fiului Unul-Născut

al lui Dumnezeu, Care este de o fiinţă cu Tatăl,
Unul cu Tatăl. Nu este, oare, aceasta cea mai bună
dovadă că moartea este puterea care îndepărtează de
Dumnezeu, desparte de Dumnezeu?
L-am răstignit pe Dumnezeu. Omule, ce vrei
să faci mai departe? Dacă nu ar fi fost tâlharul cel
înţelept,
nu nu el,
ar fi fost ai pământul
avea îndreptăţire pentru
ar fi rămas aceasta.
pe vecie iad. Dacă
toţi ucenicii s-au smintit, s-au lepădat, tâlharul L-a
mărturisit ca pe Domnul şi împăratul: Pomeneşte-mă,
I'toamne, când vei veni întru împărăţia Ta (Luca 23, 42).
Tâlharul este nădejdea noastră, căci a dat
crezare lui Hristos
şi-au pierdut credinţacaîn DEl,
umcăci
nezeu
a datatunci
crezarecând toţi
lui Iisus
ca Domnului atunci când Iisus a fost batjocorit, luat
în derâdere, chinuit, atunci când se afla în cea mai
ruşinoasă postură, când a pătimit cumplit şi a suferit
chinuri ca orice om.
timp Dar în timp ce

ce oamenii îl oamenii
răstignescîl scuipă pe Dum nezeu,
pe Dumnezeu, întreagaîn
natură protestează împotriva acestui fapt: Iar de la
ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul,
l>ână la ceasul al nouălea. Iar Iisus, strigând cu glas mare,
Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în
două de sus până jos şi pământul s-a cutremurat şi pietrele
s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale
Sfinţilor adormiţi s-au sculat (Matei 27, 45 şi 50-52).
Atunci când oamenii şi-au încheiat jocul tragic
cu Dumnezeu, când au amuţit - universul a început
să vorbească, pietrele au început să vorbească şi s-au
C u v io s u l I u s t i n d e i .a C e l i e
arătat mai simtitoare

/ decât oamenii,' mai simţitoare
/
faţă de suferinţa lui Hristos. Şi soarele a început să
vorbească: de ruşine şi-a retras lumina sa de pe
îngrozitoarea noastră planetă. Lumina s-a ruşinii!
de ceea ce oamenii s-au bucurat. Morţii au auzit în
morminte strigătul lui Hristos şi s-au tulburat şi s-au
repezit să iasă din morminte, în timp ce oamenii vii
stăteau sub cruce şi aveau suflete moarte în trupuri.
„Spăimântatu-s-a
ascuns razele; iar tu, cerul de nu
Israele, aceasta, şi soarele
te-ai ruşinat, şi-a
ci morţii
M-ai dat"25.
„Toate au pătimit împreună cu Tine, Cel ce ai
zidit toate". Da - tot şi toate au pătimit împreună
cu Domnul cel răstignit, tot şi toate în afară de om,
în afară de oameni. Toată făptura L-a recunoscut în
Hristos pe Dumnezeu şi L-a mărturisit ca Dumnezeu.
Şi pe cruce fiind a arătat Hristos că este Dumnezeu.
Prin ce? - Prin răspunsul tâlharului. Şi încă prin mai
ce? - Prin întunecarea soarelui, prin cutremur. Şi prin
mai ce? - Prin rugăciunea pentru vrăjmaşi: Părinte,
iartă-le lor, că nu ştiu ce fac (Luca 23, 34).
Cu adevărat, oamenii nu ştiu ce fac cu Hristos.
Din neştiinţă, din ignoranţă L-au răstignit oamenii
pe Hristos; din neştiinţă îl răstignesc şi astăzi. Daci)
L-ar fi cunoscut pe Domnul slavei, nu L-ar fi răstignii.
(1 Corinteni 2, 8) Cu blândeţe şi smerenie a intrat
Domnul în lume. Nu este oare cea mai m are blândeţi*
şi Se
că ceaîmbracă
mai adâncă smerenie
în trup că Dumnezeu
sărăcăcios, se face
strâm t şi fără om,
valoare?
Cu blândeţe şi smerenie a şi ieşit Domnul din lume;
25 Cântare bisericească la Vinerea Mare.
250
a ieşit cu blândeţe, rugându-S e pen tru chinuitorii Săi.

Oamenii nu îl cunosc pe H ristos şi de aceea îl alungă;
nu ştiu cât de mare este această iubire, cât de m are este
această smerenie, cât de m are este această blândeţe,
încât Dumnezeu a îngăduit ca oamenii să-L judece,
să-L scuipe, să-L bată şi să-L omoare. Cumplită este
şi astăzi soarta lui Hristos pe pământ, frate. Orice
păcat
păcate alde-ale
m eu mele
este şipentru El o răstignit
deja L-am Vinere Mare. Patru
pe Domnul
Iisus. Orice păcat al tău, frate, este un chin mai mare
pentru El decât pentru tine şi pentru mine. Săvârşind
păcatul, tu îl răstigneşti. Orice gând necurat, orice
simţire păcătoasă urlă: răstigneşte-L, răstigneşte-L!
Nu este, oare,
0 neapusă întreaga
Vinere Mare noastră viaţă pe Hristos?
pentru Domnul păm ânt
Fiecare păcat de-al meu este un piron pe care îl bat
in mâinile Dom nului Celui blând; fiecare patim ă de-a
mea este un spin; toate patimile mele sunt cununa
de spini pe care I-o pun pe cap lui Hristos. Batjocura
noastră este pentru Hristos mai înfricoşătoare decât a
evreilor. Evreii puteau să creadă mai pu ţin în Hristos,
căci încă nu înviase. Dar noi, pentru care de douăzeci
de veacuri Hristos mărturiseşte cu putere că a înviat,
noi îl batjocorim pe Hristos Cel înviat, îl scuipăm pe
1Iristos Cel înviat, îl răstignim din nou pe Hristos, şi
încă pe Hristos Cel înviat! Oare, nu îl răstigneşte pe
Domnul Hristos Cel înviat, preotul care prin viaţa
sa îşi îndepărtează enoriaşii de Hristos? Oare nu
II chinuieşte, oare nu îl batjocoreşte pe Hristos Cel
înviat profesorul, învăţătorul care prin învăţătura sa
potrivnică lui Dumnezeu îl alungă pe D om nul din
sufletele elevilor săi? Oare n u se ruşinează de Hristos,

oare nu îl scuipă pe Hristos Cel înviat orice creştin
care este creştin num ai cu numele?
Vai, noi neîncetat îl prigonim pe Hristos Cel
înviat... Cum, cum îl alungăm noi, va spune cineva,
dacă El nu este cu noi în trup? Dacă nu-I vedem trupul?
Oh, îl izgonim pe Hristos, frate, dacă alungăm Duhul
Său, dacă prigonim învăţătura Sa, dacă-i prigonim pe
Sfinţii
HristosSăi,
dacădacă prigonim
îl alungăm pe Biserica
cerşetor:Sa.
căciîl El
prigonim pe
este Acela
Care cerşeşte prin cel ce ne cere pomană; îl izgonim
pe Hristos dacă nu îi hrănim pe cei flămânzi; II
prigonim pe Hristos dacă nu-i cercetăm pe cei bolnavi,
căci în cei bolnavi pătimeşte Hristos. în fiecare om
amărât se întristează Domnul Hristos. în nesfârşita
Sa iubire de oameni, El se întrupează neîncetat în
trupul tuturor flămânzilor, al tuturor bolnavilor, al
tuturor însetatilor,
/ ' al tuturor celor întrista ti,
/ ' al tutun >t
sărmanilor, al tuturor celor dispreţuiţi, al tuturo r celot
batjocoriţi, al tuturor celor umiliţi, al tuturor celor
răniţi, al tuturor celor goi, al tuturor celor prigoniţi.
El neîncetat ia asupra Sa trupul omenesc, pătimeşti*
împreună cu el, Se chinuieşte împreună cu el, St*
chinuieşte întru el, Se întristează întru el. Din nespusn
Sa milostivire, El neîncetat Se identifică cu oamenii:
întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici,
Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 40); întrucât nu aţi făcui
unuia
(Mateidintre aceşti
25, 45). preasemici,
Hristos nici Mie
întrupează în nu Mi-aţi
fiecare făcui
creştin
Auzi ce spune: Saule, Saule, de ce mă prigoneşti? (Faptele
Apostolilor 8, 11), căci prigonind pe aceia care crnl
252
în Mine - pe Mine Mă prigoneşti; scuipând pe aceia

care
aceia cred
care încred
Mine
în -Mine
pe Mine
- pe Mă
Minescuipi; chinuind pe
Mă chinuieşti. Şi
aşa, învaţă Apostolul Pavel, păcătuind împotriva fraţilor
şi lovind conştiinţa lor cea slabă, păcătuiţi faţă de Hristos.
(1 Corinteni 8,12).
Nu numai pentru Domnul Hristos, frate, ci şi
pentru
Mare estetoţinesfârşită.
cei purtători
Cu de
câtHristos,
mai m ultpeîlpăm
ai peânt Vinerea
H ristos în
tine, te vor prigoni mai mult. Dacă eşti al lui Hristos,
consideră-te gunoiul lumii (1 Corinteni 4, 13), pe care
toţi îl calcă în picioare, aşa cum L-au călcat în picioare
pe Hristos. Dacă te ocărăsc, binecuvântează-i; dacă te
lovesc, iartă-i;
ii biruieşti, ca dacă te urăsc,
şi Domnul, pe iubeşte-i.
chinuitori.Cu răbdarea
Răsplăteşte
răul cu binele; luptă-te aşa cum Domnul Hristos S-a
luptat; luptă-te cu mândria prin smerenie; cu mojicia
prin blândeţe; cu răutatea prin dragoste; cu ocara
prin iertare; cu clevetirea prin rugăciune. Aceasta este
calea biruinţei, calea pe care o dată pentru totdeauna
.i străbătut-o Domnul Iisus; ea conduce prin pătimire
la înviere. Noi suntem pe această cale, pe singura cale
care se încheie cu învierea, dacă îi binecuvântăm pe cei
ce ne ocărăsc, dacă facem bine celor ce ne urăsc, dacă
ne iubim vrăjmaşii, dacă nu-i urâm atunci când ne
pgnesc, dacă ne rugăm când ne hulesc, dacă îndurăm ,
cu rugăciune, atunci când ne scuipă. Cu siguranţă
ne aflăm atunci pe calea care se încheie cu biruinţa
triumfală asu pra morţii, şi dacă mai apoi ne răstignesc,
•isemenea lui Hristos ne vom ruga pentru chinuitorii
noştri: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!". Amin.
îmbrăţişarea cu Dumnezeu
Predică la a Doua înviere
Hristos a înviat! Adevărat a înviat!
Iată, în patru cuvinte, întreaga soartă a tuturor
oamenilor din toate timpurile! în patru cuvinte,
întreaga istorie a neamului omenesc! în patru
cuvinte, istoria taînşitoate
mare revoluţie a mea.lumile
în patru cuvinte, cea
omeneşti, cea mai
mai
importantă cotitură, cel mai mare macaz. Atunci când
trenul vieţii omeneşti, care alerga pe şinele morţii, şi-a
schimbat dintr-odată direcţia spre nemurire, totul s-a
schimbat. întorsătură nemaivăzută! Ce s-a întâmplat
cu neamul
Prin aomenesc?
Sa înviere, Domnul ne-a scos din iaci
şi ne-a înălţat în Rai. A smuls din moarte neamul
omenesc şi l-a înălţat la nem urire. Din nimicnicie, din
nefiinţă, Domnul a adus fiinţa om enească la Viaţa
veşnică. L-a smuls pe om de la diavol şi l-a pus în
braţele lui Dumnezeu. Acesta este Paştele! Aceasl.i
este învierea! Cu adevărat cea mai mare revoluţie din
toate lumile. Singura revoluţie desăvârşită şi împlinii.!
- căci ce se dăruieşte omului prin ea? Viaţa veşnică!
Viaţa veşnică, în care intrăm prin Adevărul veşnic ,
prin Dreptatea veşnică, prin Dragostea veşnică, prin
Bucuria veşnică.
Iată ziua pe care afăcut-o Domnul! (Psalm ul 117,24)
- se cântă astăzi într-o m inunată cântare bisericească,
Şi cine a făcut până acum zilele oamenilor? Cine rt
creat zilele vieţii tale şi ale mele, ale fiecărui om - cine?
2 5 4 _______________________________________________________________________ M
Moartea! Moartea a făcut zilele tale şi ale mele şi prin

păcat ne-a aruncat
ne-a aruncat în iad.înIată
braţele
cine diavolului, iar neamului
a creat zilele diavolul
omenesc şi zilele vieţii omeneşti. Păcatul, m oartea,
diavolul - iată creatorii zilelor noastre, iată soarele
negru în noap tea cum plită a păcatelor şi a morţii
în care a petrecut neamul omenesc până la venirea
IDomnului Hristos.
Iristos? Au ridicat Ce au Cui?
statui. făcut Morţii
ei pânăşi la Domnul
diavolului!
Căci orice păcat este o statuie pe care omul o ridică
diavolului. Şi această lume pân ă la venirea D om nului
Hristos fusese transformată într-un nesfârşit teren
de joacă, arhiplin de dumnezei mincinoşi. Aceste
statui
I urneale-au înălţatdeoamenii,
cea plină oamenii
idoli, lum cu de
ea plină păcatele lor.
dum nezei
mincinoşi. Ele toate l-au făcut pe om să se mintă prin
păcat, prin patim i păcătoase.
Aceasta caută omul şi astăzi, după învierea
I)omnului Hristos, atunci când nu vrea să-I urm eze
l ui. Şi astăzi,
diavolului, prinidoli
creează păcatele sale,felurile,
de toate el înalţă statui
dumnezei
mincinoşi cărora li se închină. Câţi oameni nu se
închină astăzi dum nezeilor mincinoşi? Câţi oam eni
nu sunt astăzi ^ nesim ţitori înaintea Dom nului /
IIristos Celui înviat? Oamenii trăiesc într-o cultură

mincinoasă. Cultura europeană: idolatrie, cumplită
idolatrie, legiuire mincinoasă, împărăţie şi regat
mincinos, dictatură mincinoasă, tirani mincinoşi.
I'oate acestea fără Hristos şi împotriva lui H ristos - şi
iltfel nu poate fi! Altfel nu poate fi! Oamenii ridică
necontenit statui diavolului, oamenii îşi duc mereu
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e u f . m
viaţa printre dumnezei mincinoşi dacă nu cred în

Domnul Iisus Cel înviat.
Această lume fără Hristos - ce este ea? Ţinut al
morţii? Morgă? Un imens mormânt! Şi l-au pus în el
pe om, hoit după hoit, m ort după mort, putreziciune
după putreziciune. Asta este lumea fără Domnul
Hristos! însă împreună cu El, cu Mântuitorul, această
lume devine înviere, devine răsadniţa nemuririi,
devine primăvara înmiresmată a veşniciei. Aceasta a
făcut-o învierea Domnului Hristos.
Şi noi, creştinii, ce suntem, cine suntem noi? Noi
suntem morţi care am ieşit din morminte, am înviat
din morminte şi vieţuim în această lume. Ce a făcut
Domnul Hristos cu noi prin învierea Sa? Ce a dăruit
Domnul Hristos neamului omenesc biruind pe cel
mai mare duşman al nostru, moartea şi diavolul şi
păcatul? Ce ne-a dăruit Domnul Hristos? Ne-a dăruit
Viaţa, Viaţa fără de moarte, Viaţa veşnică, în care
moartea nu mai poate să intre, în care diavolul nu mai
poate face rău, în care niciun păcat nu poate vătăma.
Domnul a preschimbat fiecare fiinţă om enească într-o
făptură nemuritoare. Noi, creştinii, trăim în această
lume ca nişte morţi înviaţi. Ce este Sfântul Botez, prin
care îl urm ăm pe Hristos? Sfântul Botez nu este nimic
altceva, după cum învaţă Sfânta Evanghelie, decât
îngropare împreună cu Domnul Hristos şi înviere
împreună cu El (Romani 6, 3-4). Şi noi, prin botez, ne
îngropăm împreună cu Hristos, precum se spune în
minunatele cântări ale Canonului învierii: Ieri m-am
îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ruin
256
împreună cu Tine, Cel ce ai înviat... Da, înviez împreună

cu Tine, Doamne! Acesta este creştinul.
Creştinul este omul care a înviat împreună cu
Domnul Hristos şi astfel trăieşte în această lume:
ca un mort care a ieşit din mormânt, a biruit toate
morţile şi trece prin această viaţă ca un nem uritor
pe care niciun fel de moarte nu-1 mai poate vătăma.
Niciuna, căci chiar dacă toate morţile l-ar ataca pe
omul lui Hristos, nimic nu-i pot face! Nemuritor -
mai puternic decât toate morţile, mirându-se de orice
moarte şi nimicind-o cu puterea Domnului Celui
înviat. Precum Hristos S-a îngropat, precum Hristos
a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi
noi, cei ce trăim în această lume, întru înnoirea vieţii (1
Corinteni 15, 20; Romani 6, 4), spune Sfântul Apostol
Pavel. Aceasta este nevointa noastră, nevointa
creştină în noua Viaţă. în ce fel de Viaţă? în Viaţa fără
de moarte.
Eşti creştin. întristările vin în această lume, dar
ştii, tot ceea ce faci este nemuritor. Totul merge în
Viaţa veşnică împreună cu tine. Cel ce este în Hristos
este făptură nouă (2 Corinteni 5, 17), spune Sfântul
Apostol Pavel. Este făptură nouă. De eşti întru
Hristos, de ai credinţă în Hristos, iată, eşti om nou,
om botezat, om nemuritor. Iată, tu eşti un om nou,
tu eşti un mort înviat, ai o inimă nouă, un suflet
nou, inimă nemuritoare, suflet nemuritor şi bucurie
nemuritoare întru Domnul Cel înviat. Cele vechi au
Irecut, iată, toate s-au făcut noi (2 Corinteni 5, 17). Cele
vechi au trecut, a trecut omul cel vechi, muritor, şi
s-a făcut om nou, nemuritor întru Hristos. A trecut
257
duhoarea vieţii omeneşti şi s-a făcut primăvară a

vieţii omeneşti, prim ăvară veşnică. Au trecut vechile
simţiri, vechile cugete, m oartea cea cu greu miros,
şi, de la Hristos, a răsărit în om, simţirea cea nouă,
nemuritoare şi veşnică, răspândind bună-mireasmă
în Ceruri. Simţirea şi cugetele creştinului, ale omului
celui nou, răspândesc bună-mireasm ă în Ceruri.
Nimic nu este nou sub soare cu excepţia
Unuia, cu excepţia Domnului Hristos! Acesta este
Singurul Nou. Şi oamenii care voiesc să aibă în ei
înşişi acest Nou, acest Nou Veşnic, care niciodată
nu îmbătrâneşte, iată îl au întru Domnul Hristos.
Dar reuşesc să ajungă la aceasta numai cu credinţă
în El, cu credinţa în Domnul Iisus Cel înviat. Căci
' r
în această lume, frate, nimic nu este veşnic afară de

ceea ce nu moare, afară de ceea ce este mai tare decât
moartea - şi acesta este Domnul Hristos şi tot ceea ce
este de la El şi întru El. Acesta niciodată nu moare,
acesta este Noul Veşnic. Noul Veşnic şi pentru mini*
şi pentru tine şi pentru fiecare om, căci această putere
dumnezeiască de a învia, pe care Domnul a dăruit-o
omului, această Viaţă veşnică, această Dreptate
veşnică sunt puterile cele veşnice pe care nicio moarte
nu le poate nimici, nici nu le poate scoate afară de la
tine, omule al lui Hristos.
Da, în această lume numai creştinii sunt veşnic
noi, tineri veşnici, căci nu există moarte întru sufletele
lor. Nimic nu-i poate îmbătrâni. în această lume
omul îmbătrâneşte din cauza păcatelor, îmbătrâneşte
din cauza morţii, până ce nu moare cu totul se
descompune în mocirla sa. Iar omul lui Hristos este
2 5 $ ____________________________________________________
M
veşnic tânăr. Cu cât trăieşte mai mult, devine tot mai

tânăr, căci astfel este veşnicia pe care o dăruieşte
Domnul, astfel este Puterea veşnică, Dreptatea
veşnică, Viaţa veşnică pe care le dăruieşte Dom nul
celor care îi urm ează Lui.
Domnul a venit în această lume ca să arate şi să
adeverească aceea că numai prin mijloace bune omul
poate deveni bun, că num ai cu ajutor dum nezeiesc
poate deveni dum nezeu după har, că num ai cu
ajutorul lui Dumnezeu, poate deveni desăvârşit
în această lume, desăvârşit în bine, în dreptate, în
adevăr, în iubire. Fără de aceasta, lumea se înăbuşă în
ucideri şi în răutăţi. Necontenită ucidere - aceasta este
istoria neamului omenesc. Ucidere necontenită, fără
de Hristos şi împotriva lui Hristos. Un m inunat Sfânt,
Sfântul Simeon, Noul Teolog, a spus: „Binele care nu
se face cu intentie bună, nu este bine." Aceasta este
învăţătura evanghelică, frate. Binele se poate obţine
numai prin procedee bune. Da, ceea ce este bun se
poate obţine num ai cu ajutorul lui D um nezeu, iar
nu cu ajutorul diavolului. Viaţa veşnică, A dev ărul
veşnic, Dreptatea veşnică se pot obţine num ai cu
ajutorul lui Dumnezeu, al Domnului Hristos, nu prin
înşelăciunile diavoleşti, nu cu ajutorul diavolului.
Iar noi, creştinii, începem de la Botez. Aceasta
este singura putere, singurul nou, şi este dăruit
de Domnul Hristos fiecăruia dintre noi. Şi noi ne
distingem de ceilalţi oameni prin aceea că credem
în învierea lui Hristos şi în învierea noastră proprie.
Şi noi, creştinii de astăzi, creştinii veacului al
douăzecilea, deşi suntem slăbănogi şi schilozi,
259
C u v i o s u l I u s t i n d e i a C.ri.ir t
mărturisim, împreună cu Sfinţii Apostoli un singur

adevăr. Ce fel de mărturisire? M ărturisim pe Domnul
Cel înviat! Domnul a înviat, omul a înviat! Aceasta
este mărturisirea noastră. în această lume, noi, fiecare
dintre noi ca şi creştin, propovăduim neîncetat un
singur lucru, mărturisim acelaşi lucru: pe Domnul
înviat şi pe noi înşine înviaţi. Şi vieţuieşti în această
lume ca un mort înviat, care a biruit moartea, a biruit
toate morţile, şi astăzi, şi mâine, şi în vecii vecilor.
Prin cine? Prin Domnul Iisus Hristos Cel înviat.
Hristos a înviat! A devărat a înviat!
260
Mireasma luila Hristos

Predica întâi Duminicaadusă lui M
Sfintelor Dumnezeu
ironosiţe
(1965)
Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Şi toate morţile le alungă de pe păm ân t, toate
iernile fugsingura
Biruinţa, de pe pământ, toate
adevărată păcatele,
biruinţă toţi demonii.
în această lume
pământească este biruinţa asupra morţii. Nimeni
nu este mai puternic decât moartea, nimeni dintre
oameni, nimeni dintre îngeri, nimeni dintre diavoli,
numai El, Dom nul Hristos Cel înviat!
Prin învierea
pământesc. Sa, Domnul
Acest păm ânt nu aa deschis
fost nimicmormântul
altceva
decât imensul mormânt al oamenilor, hoit lângă
hoit, mort lângă mort, nenorocit lângă nenorocit,
iarnă lângă iarnă, păcat lângă păcat. Iată, acesta a fost
pământul până la învierea Dom nului Hristos. După
înviere totul se preschimbă. Aceasta este cea mai
mare revoluţie pe care o cunoaşte mintea omenească,
in toate lumile. Totul se schimbă prin învierea
Domnului Hristos: omul muritor devine nemuritor,
iar pământul, mic iad, arenă a răului, a păcatului, a
morţii, se preschim bă în îm părăţia Cerurilor. Unde
este Dumnezeu, Dumnezeu Cel înviat, acolo este şi
împărăţia Cerurilor, acolo sunt toate puterile cereşti,
.icolo sunt toate bunătăţile cereşti.
Prin învierea Sa, Domnul a ridicat piatra de pe
mormântul nostru, de pe acest cavou pământesc, şi
pentru întâia oară am v ăzu t deschisă pentru noi,
C u v io s u l I u s t i n d e l a C f .l if . J
oamenii, calea care duce de pe păm ânt la Viaţa cea

veşnică. Şi faptele care mărturisesc aceasta sunt
nenumărate. Şi voi sunteţi astăzi martorii acesteia.
Cei dintâi martori au fost Sfintele Mironosiţe, pe care
astăzi le prăznuim, şi împreună cu ele, şi mai apoi,
Sfinţii Apostoli, nenumăraţi Mucenici, Sfinţi, Drepţi,
creştinii toţi, milioane şi milioane de creştini până
în ziua de astăzi. Ce sunt ei, cine sunt ei? Martori ai
învierii lui Hristos!
Eşti creştin şi trăieşti astăzi această mărturie.
Căci prin ce te distingi de ceilalţi oam eni, de toate
celelalte credinţe? Prin ce se distinge creştinul de toate
făpturile pământeşti? Suntem creştini prin aceea că
credem în învierea lui Hristos, în nem urirea noastră şi
în Viaţa veşnică. Omul n u mai este rob morţii, nu mai
este rob păcatului, nu mai este rob diavolului, ci a fost
slobozit de Domnul Hristos şi de păcat, şi de moarte,
şi de diavol. Aceasta este singura slobozire, singura
slobozire pentru neamul omenesc în toate lumile,
adevărata slobozire, slobozirea de păcate. Slobozirea
de păcate înseamnă slobozirea de moarte, slobozire.!
de diavol, slobozirea de iad. Ce mai vrei, om ule, ce fel
de taine mai vrei să cunoşti? Iată înaintea ta Cerurile
deschise, toate bunătăţile împărăţiei Cereşti sunt ale
tale.
Sfintele Mironosiţe! O, m inunate femei! O, ce
cununi împleteşte lum ea cerească pentru Mironosiţe
- mai bune şi mai sfinte decât noi, oamenii. Atunci
când ierusalimitenii, şi învăţaţii, şi fariseii, şi cărturarii
evrei, şi alţii s-au năpustit asu pra Domnului Hriston,
femeile Mironosiţe au plâns şi s-au tânguit pentru
262
El. Nu ştim dacă a fost şi vreo femeie printre aceia

care strigau: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! (Marcu 15,
13). Ştim că ele au fost mai curajoase decât ucenicii
lui Hristos. In bezna neagră a nopţii, atunci când
L-au prins pe Domnul Hristos, atunci când Iuda L-a
trădat, atunci când L-au dus pe Golgota, M ironosiţele
au stat aproape de Crucea Sa. Nu s-au temut de
nimeni. Credinţa lor era mai puternică decât credinţa
oamenilor, de aceea Dom nul înviat S-a arătat mai întâi
Mironosiţelor, S-a arătat mai întâi Măriei Magdalena
şi Măriei lui Iacov (Marcu 16,1), S-a arătat lor pentru
că au slujit Lui şi au crezut în El cu toată inima, cu
tot sufletul, cu toată fiinţa lor. Şi prim ul sa lut de
Paşti, salutul îngeresc: „Hristos a înviat!" a fost adus
Sfintelor Mironosiţe - ca cea dintâi bună-vestire în
/
mormântul nostru, în toate laturile mormântului

pământesc celui ferecat.
Sfântul Apostol Pavel spune: Noi, creştinii,
suntem bună-mireasmă a lui Hristos adusă lui Dumnezeu
(2 Corinteni 2, 15). Această mireasmă a lui Hristos
se răspândeşte în întreaga lume, odată cu cea dintâi
bună-vestire a Paştilor, prin Sfintele Mironosiţe, şi
după ele şi împreună cu ele prin Sfinţii Apostoli
şi prin toţi creştinii, până în ziua de astăzi. Noi,
creştinii, prin aceste miresme cereşti, îndepărtăm
orice păcat, orice mânie, orice patimă. Sfântul Eftimie
cel Mare, duhovnic văzător cu duhul, simţea m irosul
urât al unui gând de desfrânare pe care un frate
din mănăstirea sa îl avea în minte. Pe acest frate îl
urmărea ispita şi gândurile de desfrânare nu-i d ădeau
pace. Sfântul a sim ţit un miros urât. Astfel, fratele
263
meu, sufletele noastre răspândesc bună-mireasmă

sau duhoare. Aceasta o simt Sfinţii îngeri care sunt
împrejurul nostru. Fiecare păcat din sufletul meu şi al
tău răspândeşte miros u rât... Dacă simţi vreun păcat
întru tine, vreun miros greu, să cunoşti că orice înger
se îndepărtează de la tine. Vreun păcat mai vechi,
vreun păcat nepocăit pe care îl purtăm întru noi de
ani de zile, acesta este o imensă duhoare de care fug
toţi îngerii. De aceea ne-a d ăruit Dom nul Sfintele
Taine: ne-a dăruit Sfânta împărtăşanie pentru a ne
înmiresma şi a ne umple de pace.
în pustia în care se nevoia Sfântul Varsanufie
cel Mare, în împrejurimile şi în apropierea lui se aflau
nişte tineri nevoitori care, departe de lume fiind,
departe
Şi de preoţi,
acelora, îngerulnuDomnului
se puteau le
împărtăşi
aducea înîn biserică.
fiecare
sâmbătă Sfânta împărtăşanie. Se istoriseşte în viaţa
sa că atunci când i s-a arătat îngerul din înălţimea
cerească, s-a răspândit o mireasmă care s-a revărsat
peste întregul pământ... (vezi Vieţile Sfinţilor din 6
februarie
Ceruri. De).aceea,
Toateorice
acestea
sufletrăspândesc mireasmă
creştin curăţit în
de păcat
este mironosiţă, este mireasm ă adusă lui Dumnezeu,
ce se dăruieşte lui Hristos.
Sfintele Mironosiţe din toate tim purile sunt
foarte numeroase. Mai întâi au fost câteva, apoi tot
mai multe şi mai multe. Ce sunt sfintele nevoitoare,
ce? Mironosiţ/e! Sfânta Mucenită / Varvara,' Sfânta
Muceniţă Irina, Cuvioasa Maria Egipteanca şi toate
cuvioasele maici, ce sunt ele? Mironosiţe peste
veacuri şi veacuri, suflete care se împărtăşesc de
264
Evanghelia Domnului Hristos şi vieţuiesc în ea.

Acestea
spre sunt, mai
nevoinţă. întâi, monahiile
Mironosiţele îşi curăţăcu necontenit
chemare
sufletul de păcate, pentru ca sufletul să nu înceapă
să răspândească miros urât. Şi cine stă în fruntea
tuturor Mironosiţelor? Cine este aceea care dăruieşte
Mironosiţelor întreaga strălucire cerească? Preasfânta
MaicăEaa Dom
este nului.
cea dintâi M ironosiţă şi mai presus de
toate. Despre ea se spune în sfintele rugăciuni că
ne-a născut scumpul Mir Ceresc, pe Domnul Hristos,
dăruindu-ne Buna-mireasmă. De aceea este cea dintâi
Mironosiţă, înaintea tuturor. Şi fericit este acel suflet
care îi urmează,
Domnul Hristos,cu
cucredinţă,
dragoste însfântă,
Fiul Său Cel înviat, cu
cu rugăciune, în
post şi cu toate celelalte sfinte virtuţi.
Sufletul tău răspândeşte miros în Ceruri, prin
Domnul Cel înviat, prin Sfânta Sa Evanghelie, prin
sfintele Sale porunci. Căci El, prin îm plinirea sfintelor
porunci, se sălăşluieşte în sufletele noastre. Sfântul
Apostol spune: Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă,
in inimile voastre (Efeseni 3, 16). El Se sălăşluieşte în
inimile noastre şi prin credinţă, şi prin dragoste,
şi prin rugăciune şi prin post, şi prin toate celelalte
virtuţi. Pe cât acestea se înm ulţesc, pe atât se înmulţesc
intru noi puterile lui Hristos Celui înviat. Atunci fuge
din noi întreaga iarnă a păcatelor, fuge orice păcat rău
mirositor, iar noi ne umplem de veşnică primăvară,
de o primăvară ce răspândeşte miros de rugăciune,
de iubire, de milostivire şi de toate sfintele virtuţi
evanghelice.
C u v io s u l I u s t i n d e i .a C f j .i f
Nu slăbi niciodată creştine, nici tu, creştino!

Iată, Preasfintele Mironosiţe stau înaintea ta şi
împrejurul tău, sunt toate aici ca să te ajute, să te
slobozească de orice iarnă a păcatelor, de orice
păcat rău mirositor. Urmează-le, mergi împreună
cu ele şi cunoaşte că mergând după ele, mergi
după Domnul Hristos Cel înviat. El te va călăuzi în
împărăţia Cerurilor, te va conduce acolo unde este
prim ăvara veşnică a nemuririi, primăvara adevărului
dumnezeiesc veşnic, a bucuriei dumnezeieşti veşnice,
a dragostei dumnezeieşti veşnice. într-acolo ne
conduc mironosiţele, iar al nostru este a ne folosi cu
tot sufletul, a urma lor cu credinţă evanghelică, cu
dragoste evanghelică, cu rugăciune evanghelică, cu
trăire evanghelică. Atunci se va face auzit în toate
laturile salutul de Paşti răsunând necontenit în
sufletele creştinilor, în toate inimile: Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
266
Cuvinte desp re veşnicie

Predica întâiVitezda cea veşnică
în Duminica slăbănogului (1966)
Hristos a înviat! A devărat a înviat!
Şi iată minunata Sfântă Evanghelie de astăzi.
Apa să te preschimbe şi să ne preschimbe pe fiecare
în parte. Această minune pe care a săvârşit-o Domnul
şi pe care ne-o relatează Sfânta Evanghelie de astăzi,
minunata tămăduire a slăbănogului ce pătimea de
treizeci şi opt de ani, a paraliticului pe care Domnul
l-a tămăduit numai cu cuvântul (Ioan 5, 8). A venit
la scăldătoarea Vitezda, unde zăceau mulţime de
bolnavi, pătim ind de cele mai felurite neputinţe. O
dată pe an, îngerul Domnul se cobora în zbor din
Ceruri, tulbura apa, şi cel ce se cobora primul în apă
se vindeca d e orice boală era ţinut (Ioan 5, 4). Venind
la această scăldătoare, Mântuitorul se apropie de un
om, bolnav de treizeci şi opt de ani, care zăcea pe pat,
şi ştiind că este bolnav de multă vreme, l-a întrebat:
Voieşti să te faci sănătos? - Doamne, nu am om care să mă
arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că, până când
vin eu, altul se coboară înaintea mea (Ioan 5, 6-7).
Şi iată, precum se spune şi într-o m inu nată stihiră
şi rugăciune: Ca un mort neîngropat fiin d slăbănogul,
i'ăzându-Te pe Tine, a strigat: Miluieşte-tnă, Doamne!
că patul meu mormânt s-a făcut mie. Bolnavului care
se plânge: N u am om care să mă arunce în scăldătoare,
Mântuitorul îi răspunde: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi
umblă. Şi îndată omul s-a fă cut sănătos, şi-a luat patul şi a
început să umble (Ioan 5, 9).
267
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l ie
Domnul, după mare mila Sa, a continuat această

mare şi slăvită minune pentru noi toţi, pentru noi,
oamenii din secolul douăzeci.
Cum? Aceasta este Sfânta Evanghelie care
se citeşte la sfinţirea Aghiasmei. Care este puterea
acestei Sfinte Evanghelii, voi ştiţi cu toţii. Atunci
când se sfinţeşte Aghiasma şi se citeşte Sfânta
Evanghelie, această apă nu se strică, această apă
devine nemuritoare! Auziţi, oamenilor: apa devine
nemuritoare! Sufletul este făcut nemuritor, şi Domnul
a lăsat minunea Sfintei Aghiasme şi această Sfântă
Evanghelie de astăzi ca să ne atragă luarea-aminte
şi să ne spună întotdeauna: Iată, atunci, în vremea
Domnului Hristos, la venirea Sa, exista scăldătoarea
Vitezda în care o dată pe an, fie mai rar, fie mai
des, se tulbura apa şi un singur bolnav se vindeca.
Dar Domnul a venit în această lume şi a întemeia I
Biserica, iar Biserica este Vitezda veşnică. în ea
necontenit se săvârşesc tămăduiri, nu numai de boli,
ci şi de păcate, de moarte, de stăpânirea duhurilor
necurate. Oamenii se izbăvesc de iad - aceasta este
Vitezda, aceasta tămăduieşte de moarte, tămăduieşte
de păcate, de demonizare, de posedare diavolească.
Pentru aceasta a venit Domnul, ca să întemeieze pe
pământ Vitezda veşnică.
Aţi auzit astăzi în Faptele Apostolilor cum
Apostolul Petru îi spune lui Enea, care de opt ani
era bolnav şi de asemenea zăcea paralitic pe patul
său: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge- /i
patul. Şi îndată s-a sculat Enea (Faptele Apostolilor
9, 33-35). Cine este acesta care săvârşeşte aşa ceva?
268
Este cel asemenea Domnului Hristos. Ati

/ auzit în
„Apostolul" de
spunându-i: astăzi
Tavita, cum el(Faptele
scoală-te a înviat-o pe Tavita,
Apostolilor 9,
40), tot astfel precum Domnul îi spusese lui Lazăr:
Lazăre, ieşi afară din mormânt (Ioan 11, 43). Ce fel
de putere este aceasta şi cine săvârşeşte aceasta?
Domnul Hristos, Cel ce S-a făcut om! în aceasta
constă toată
credinţă. Dum taina credinţei
nezeu noastre,
S-a făcut om şiîntreaga noastră
a pus în trup
omenesc toate puterile dumnezeieşti cele făcătoare
de minuni şi veşnice (Ioan 1, 14-16; 1 Timotei 3, 16;
Coloseni 2, 9-10). Iată cum în Biserica Sa, aceste puteri
sunt lucrătoare. Domnul a spus ucenicilor Săi: Iată,
Eu cu (Matei
Amin voi sunt28,
în 20),
toate în
zilele,
toatepână la sfârşitul
zilele. este El
Oare nuveacului.
Acela Care prin Apostolul Petru o învie pe Tavita şi
îl tămăduieşte pe Enea? Da, acelaşi Domn este Care,
iată, prin Biserica Sa a venit ca să ne tămăduiască.
Pe pământul sârbesc câte Vitezde sunt? Ostrog
este prima Vitezdă; Sfântul Naum de la Ohrid - iată
a doua Vitezdă; Sfântul Ioanichie Devici - a treia
Vitezdă; Prohor Pcinschi - a patra Vitezdă; mulţime
de Sfinţi pe pământul sârbesc - toţi sunt Vitezdă lângă
Vitezdă. Toate tămăduiesc bolnavi după bolnavi. Da,
fiecare biserică a lui Hristos, fiecare biserică a Sa este
Vitezda; tămăduieşte bolnavii ce pătimesc de toate
bolile, de cele mai cumplite boli.
Dom nul trece de la o inimă la alta (Apocalipsa 3,
20), de la inima mea la a ta, şi îţi şopteşte şi ţie şi mie
si întreabă: „Vrei să fii sănătos? Nu voiesc să-ti fac
binele cu forţa. Vrei să fii sănătos?" - „Da, Doamne."
269
C u v io s u l I u s t i n d e l a C f u e .
Este nevoie de cuvânt. Cum îi vei spune Domnului

aceasta? Cu credinţă în El, cu pocăinţă, cu rugăciune;
prin toate acestea te înalţi, rugându-te Domnului;
„Da, Doamne, vreau, tămăduieşte-mă!". Iar Biserica
prăznuieşte în fiecare zi câţiva Sfinţi şi fiecare
dintre ei, în acea zi a prăznuirii lor, sunt lucrători
în sufletele noastre, stăpânesc Biserica lui Hristos, şi
dacă li te adresezi, sunt gata să te tămăduiască. Iar tu
strigă în rugăciune; Voiesc, Sfinte al lui Dumnezeu,
tămăduieşte-mă! Păcatul tău va fugi de la tine.
Răspunsul tău este pocăinţa: „Vreau, Doamne. Din
pricina slăbiciunii mele, iată, deseori cad în aceleaşi
păcate. Tu le-ai vestit tuturor în Evanghelie că ierţi de
nenumărate ori, atunci când ai zis că de şaptezeci do
ori câte Mă
spună: şapte i se
căiesc. iartă 18,
(Matei într-o
22)zi aceluia care vine să
Domnul întreabă prin fiecare răsunet de
clopot: „Vrei să fii sănătos?". Biserica este câmpul
de bătălie, acolo este lupta, lupta prin care omul so
războieşte împotriva păcatului, a morţii, a diavolului,
izbăvindu-se de ele cu puterea lui Hristos. Să nu
slăbim niciodată, să nu spunem: Domnul nu-mi va
face aceasta. Iată, ai auzit de bolnavul care a zăcui
treizeci şi opt de ani şi Domnul l-a tămăduit. Şi câţi
astfel de bolnavi nu au fost, mii şi mii, milioane şl
milioane până în ziua de astăzi. Ce are însemnătate
înaintea Domnului Hristos? Credinţa ta şi a mea,
Aceasta este importantă înaintea Lui. Am intiţi-vă din
Evanghelia Domnului Hristos, că nimic nu a apreci.il
la noi, oamenii, afară de credinţa cea m are (Matei H,
10). Dom nul a apreciat credinţa cea mare, căci aceasta
270
este cea mai mare putere care îl izbăveşte pe om de

păcat, îl izbăveşte
cu Dumnezeu de moarte.
şi desparte de Această putere uneşte
diavol. Noapte şi zi,
Biserica ne cheamă pe mine şi pe tine: „Vrei să fii
sănătos?". Tu răspunzi cu virtuţile evanghelice: cu
rugăciune, cu priveghere, cu post, cu milostenie: „Da,
Doamne, voiesc, tămăduieşte-m ă!"
Sunt
însă te slab,
lupţi iată, păcatul
împotriva mi-a devenit
păcatului. o obişnuinţă,
Dacă te-ai obişnuit
cu păcatul, să te osteneşti să te deprinzi cu viaţa
curată. Trebuie să te lupţi cu tine însuţi, să te sileşti pe
tine însuţi, să-ţi schimbi deprinderile. Te-ai obişnuit
să te mânii, spui: „Oh, mereu mă mânii". Aceasta
este
care boala ta cea
zaci, iar mai gravă,
Vitezda acesta este
îţi stă înainte şi tepatul tău pe
aşteaptă să
începi să strigi de disperare că vrei să te tămăduieşti.
Dacă Dom nul cu harul Său îţi dăruieşte putere să reţii
mânia întru tine însuţi şi să o stăpâneşti, sârguieşte-te
să o dezrădăcinezi, să schimbi deprinderea cu
păcatul, săa obunătătii,
blândeţii, transformi în deprindere
a iertării. încearcă!a smereniei, a
Sau priveşte la aceste cumplite, înfricoşătoare
gânduri care sunt gândurile necurate. Sufletul tău
se află departe de Dumnezeu, departe de Hristos,
răci gândurile necurate, dacă încep să stăpânească
in suflet, se transformă într-o înfricoşătoare lucrare
demonică şi tu devii supus al iadului. Rămâne să
Iaci ceea ce marii duhovnici, marii Sfinţi recom andă:
îndepărtează orice gând necurat care te urmăreşte,
aruncă imediat afară dorinţa necurată, nu sta de vorbă
c u ele, nu comunica cu ele, alungă-le cu rugăciunea,
alungă-le cu suspinul, cu lacrimile, cu plânsul, cu

metaniile, cu citirea, num ai să nu permiţi gândurilor
şi dorinţelor necurate să se oprească în inima ta,
Te vei lupta împotriva păcatului şi vei dobândi
deprinderea smereniei, a blândeţii, a milostivirii.
Sârguieşte-te ca fiecare virtute evanghelică să o
transformi în deprindere. Fie ca rugăciunea să-ţi
devină obişnuinţă, cea mai dragă deprindere. Dacă
rugăciunea devine obişnuinţă, atunci păcatul, şi mai
cu seamă deprinderea cu păcatul, va fugi de la tine,
slăbiciunea va pieri şi nu va mai putea să stea înainte.»
rugăciunii evanghelice puternice şi viguroase.
Sau te sileşti să biruieşti mândria, orgoliul, căi i
eşti irascibil şi aceasta vine din orgoliu. Calcă-te pe
tine însuţi, convinge-te că eşti mai rău decât toţii
Mergi până acolo încât să-ţi osândeşti orice păcat.
Osândirea de sine este începutul mântuirii,
Atâta timp cât nu ai început să te osândeşti nu al
făcut un pas pe cărarea mântuirii, nu ai început să te
mântuieşti. Numai dacă începi să te osândeşti - iar
aceasta înseamnă să încetezi să-i mai osândeşti pe
alţii -, ai făcut un pas mare pe cărarea mântuirii. Ia
aminte, să nu se transforme în obişnuinţă, să nu-ţi
devină osândirea obişnuinţă. Permanent osândeşte-Ic
pe tine, apoi pe ceilalţi. N u pe ceilalţi, cel mai bine po
sine însuşi. Dacă iei am inte perm anent la tine însuţi,
întotdeauna te vei osândi şi nu vei avea când să ve/.i
păcatele altora şi să-i osândeşti pentru păcatele lor,
Pocăinţa - aceasta este însănătoşirea. Dacă te pocăieşti
sincer înaintea Domnului şi îţi mărturiseşti păcatele
înaintea duhovnicului, atunci, iată, eşti sănătos,
272
pocăinţa ţi-a curăţit sufletul, te-a tăm ăduit doctorul

tău. De la tine se cere să stai înaintea Domnului şi
să-L priveşti din tine, iar pe tine priveşte-te din El.
Imaginează-ţi, El străluceşte nu num ai ca un soare,
ci ca mii de aştri solari, iar tu, atunci când El te
luminează, vezi pulberea tuturor păcatelor tale...
273
Mântuitorului pe pământ. în minunatele cântări

de astăzi se cântă şi se slăveşte înălţarea trupului
omenesc mai presus de toate Cerurile, mai presus de
îngeri şi Arhangheli. Se grăieşte în ele cum îngerii se
minunează că se întâmplă aceasta; de unde trupul,
omul, să fie deasupra noastră, a Heruvimilor şi
Serafimilor? Aceasta este m ăreţia om ului, măreţia
dumnezeiască a omului!
De aceea a venit Domnul în această lume, ca să
împlinească această mare şi negrăită minune, ca să
arate că omul este făcut să fie mai presus de îngeri,
de Arhangheli, de Heruvimi, de Serafimi, să fie
deasupra lor cu trupul său, cu întreaga sa fiinţă. Şi,
într-adevăr, iată, Domnul Hristos astăzi S-a înălţat
mai presus de toate Cerurile şi S-a aşezat de-a dreapta
lui Dumnezeu Tatăl (Marcu 16,19). Iar Preasfânta Sa
Maică în acelaşi fel S-a înălţat cu trupul şi trăieşte
în Ceruri, mai presus de toate lumile, mai bine spus
mai presus de Heruvimi şi Serafimi. Ei i se pleacă
Heruvimii şi Serafimii
neasemuit mai şi o slăvită
mare şi mai slăvescdecât
ca peei.o Aceasta
făptură
este puterea, puterea dumnezeiască care este dată
oamenilor, care este dată fiecărui om.
Pe această cale, de la întruparea Domnului
Hristos până la înălţare, avem întreaga viaţă a
Domnului Hristos.
Schimbarea la FaţăNaşterea Sa, Botezul
pe M untele Tabor, laGolgota,
Iordan,
Crucea, Moartea, învierea, şi apoi înălţarea - ca
praznic final, ca strălucire finală, ca o cunună a
întregii nevoinţe a Mântuitorului şi ca tâlcuire.
Tâlcuire pentru ce Domnul a devenit om: ca pe om
275
să-l ridice şi să-l înalţe deasupra tuturor Cerurilor. în

aceasta constă, fraţii şi surorile mele, toată Evanghelic»
Domnului Hristos: ceea / 7ca fiecare dintre noi sil
ca noicetoti,
ajungă să trăiască Domnul a arătat cu priviri1
la Sine - că se naşte din Dumnezeu, că se botează,
că-L primeşte pe Domnul Hristos şi că se răstigneşte;
că se schimbă la faţă cu strălucire şi cu lumină
dumnezeiască; că pătimeşte pentru Domnul Hristos
şi
dinpentru
toate Adevărul Său în orice
morţile biruind această lume;orice
moarte, că înviază
păcat,
căci fiecare păcat reprezintă moartea; şi că, prin toate
acestea, se ridică şi se înalţă necontenit la Domnul
Hristos.
El este cu adevărat, precum stă scris în Sfânta
Evanghelie, Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul
tuturor oamenilor, al fiecărui om (Apocalipsa 1, 8;
22, 13). în concluzie, prin aceasta, tu şi eu suntem
chemaţi să cunoaştem totdeauna, să ajungem să
simţim necontenit, că Dom nul Hristos este începutul
şi Sfârşitul fiinţei noastre, al întregii noastre fiinţe,
al vieţii noastre. Prin El să începem, prin El să
încheiem toate. Şi acest sfârşit este sfârşitul nesfârşit,
sfârşitul cel fără de sfârşit; acesta este capătul care
nu are sfârşit. Căci devenind al lui Hristos, tu devii
dumnezeiesc şi nemuritor. Acesta este rostul Bisericii
lui Hristos, acesta este ţelul fiecărui creştin, aceasta
este calea lui, sensul lui - Dumnezeu-Omul Hristos.
Şi tu eşti chemat să devii după har dumnezeu-om.
Să-L trăieşti pe Domnul Hristos ca pe tine însuţi, să
ajungi să-L trăieşti neîncetat ca pe tine însuţi, ca El
neîncetat să trăiască întru tine şi să răsune Evanghelia
276
Sfântului Apostol Pavel: N u mai trăiesc eu, ci Hristos

trăieşte întru mine (Galateni 2, 20).
De aceea Praznicul de astăzi este mare, m inunat,
Praznicul care ne descoperă întreaga taină a întrupării
şi înomenirii Domnului Hristos, taina fiecărui om,
taina mea şi a ta şi a fiecăruia, a fiecărei făpturi
omeneşti. Iată, fiecare om este o fiinţă dumnezeiască.
Fiecare
har om este
aşa cum spunchemat
Sfinţii să devină
Părinţi. „Odumnezeu după
mul este fiinţă,
spune Sfântul Vasile cel Mare, căreia i s-a rânduit
să devină dum nezeu." Fiinţă căreia i s-a rânduit să
devină dumnezeu! Iată, aceasta eşti tu, aceasta sunt
eu! Ce menire nobilă, ce vocaţie! De aceea sunt atâtea
Sfinte Taine: -şicaSfânta
împărtăşanie să ne Taină a Botezului,
dăruiască puterea şişiforţa
Sfânta
să
stăruim pe această cale şi ca să ne um plem de D om nul
Hristos. De aceea sunt atâtea minunate nevointe,
atâtea m inunate sfinte virtuţi, rugăciunea, credinţa,
dragostea, nădejdea, postul, blândeţea, sm erenia,
ascultarea, bunătatea cea dum nezeiască de la cea mai
mare până la cea mai mică, şi de la cea mai m ică pân ă
la cea mai mare.
De aceea şi noi sărbătorim în fiecare an aceste
minunate zile de praznic: ca să ajungem să trăim tot
ceea ce a ajuns El să trăiască, să înnoim în noi întreaga
Sa viaţă, să înnoim în noi Evanghelia Sa, să mergem
după El necontenit înveşmântându-ne în puterea cea
dintru înălţime, să nu ne îm piedicăm şi să cădem şi să
ne poticnim pe cale. Mergând după El, totd eauna de El
l iind călăuziţi, bazându-ne necontenit pe nem ărginita
Martorii Domnului Celui înviat

Predica a treia la Duminica Sfinţilor Părinţi de la
Sinodul întâi Ecumenic şi la prăznuirea Sfintei
Muceniţe Glicheria (1974)
Iată minunata Bună-Vestire a Sfintei Evanghelii

de astăzi.
Buna-Vestire: nu mai există moarte! Nu mai
există moarte. Domnul Hristos a venit în această
lume pământească, S-a coborât în această insulă a
morţii, ca să-l preschim be în insula nem uririi. S-a
coborât în această lume, cum se spune în Sfânta
Evanghelie de astăzi,
(Ioan 17,2). Tuturor, ca să fiinţe
fiecărei dea Viaţă veşnică
omeneşti tuturor
şi fiecărei
creaturi. Oare a făcut Domnul aceasta? Fără îndoială
Domnul a făcut aceasta prin învierea Sa din morţi. A
biruit moartea! A biruit m oartea pentru fiecare dintre
noi, pentru fiecare fiinţă om enească şi pentru fiecare
neam omenesc. Şi nu num ai că a biruit-o, ci a dăruit şi
Viaţa Veşnică.
Şi Domnul a arătat aceasta prin nenumărate
pilde spre a servi ca m odel prin fiecare Sfânt: că El
într-adevăr a venit în această lume să dăruiască
omului Viaţă veşnică; să aducă aminte oam enilor
că
dineiCeruri;
sunt creaţie dumnezeiască;
că sufletul că sufletul
lor este nemuritor; lor este
că sufletul
nemuritor înveşniceşte şi trupul. Şi trupul este creat
pentru Domnul (1 Corinteni 6, 13 şi 19), aşa cum
spune Sfânta Evanghelie. Şi trupul este creat pentru
Viaţa veşnică şi el va învia, şi trupul fiecăruia, şi al
C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie = = _____
meu şi al tău şi al fiecărei fiinţe omeneşti va învi.i

în ziua înfricoşătoarei Judecăţi, ca să se încorporeze
sufletului său şi să moştenească împărăţia Cerurilor.
Iată,' nenumăraţi
/ mărturisitori ai acesteia. Noi
astăzi slăvim pe Sfinţii Părinţi de la Prim ul Sinod
Ecumenic, cei trei sute optsprezece care ne-au şi arătat
şi au mărturisit adevărul Evangheliei lui Hristos
şi adevărul Bunei Sale Vestiri: Că această lume a
încetat să mai
nemuririi. fie ostrovul
Şi fiecare morţiisă
este chemat şi ajungă
a devenit
să ostrovul
trăiască
aceasta, să-şi găsească sensul în această lume ca fiinţă
omenească, sensul adevărat, singurul sens.
Iată: trei sute optsprezece Părinţi - ce au
mărturisit ei, ai cui martori sunt ei? Sunt Martorii
Dumnezeu-Omului Hristos Celui înviat, suni
martorii Lui, ca Dumnezeu Cel Adevărat. Prin ce L-au
mărturisit ei? L-au mărturisit prin viaţa lor sfântă,
prin biruinţa lor asupra păcatelor, asupra, morţii,
biruinţa asupra iadului şi asupra tuturor diavolilor.
Astfel, ei sunt de fapt singurii adevăraţii Conducători
de oşti ai oastei creştine a lui Hristos în această
lume. Conducători de oşti care se luptă pentru noi şi
împreună cu noi şi în jurul nostru, îm potriva oricărui
păcat, îm potriva oricărei morţi, împotriva oricărui
diavol, şi asigură Viaţa veşnică. De aceea Biserica ii
slăveşte şi îi proslăveşte pe Sfinţi în fiecare zi, fiindcă
ei sunt mărturisitori Dumnezeu-Omului Hristos
Celui înviat,
ei, Sfinţii a Celui
Părinţi, pururi Sfânt
ci şi fiecare Atotputernic. Nu numai
şi fiecare Mucenic şi
fiecare Mărturisitor, toţi sunt mărturisitorii singurului
adevăr, adevărului esenţial în această lume, iar acest.i
280
este învierea lui Hristos! Şi prin aceasta mărturisitorii

vieţuirii noastre.
/ Iată, şi Sfânta Muceniţă Glicheria este
mărturisitoare Dumnezeului-Om, Hristos Celui
înviat, este mărturisitoarea autenticitătii/ credinţei
/
Sale, mărturisitoarea autenticităţii Adevărului Său,
Dreptăţii Sale, Dragostei Sale. Chinuită şi sfâşiată,
ea L-a mărturisit
in foc, fără încins,
într-un cuptor să se ea
dea a înapoi.
rămas Aruncată
neatinsă.
Mărturisindu-L pe Domnul Hristos ca Dumnezeu
Cel Adevărat, ocărând şi aruncând fabule şi ghicitori
păgânilor şi politeiştilor, prin aceasta şi ea ne arătă
că moartea într-adevăr a fost biruită, păcatul a fost
într-adevăr biruit,
Viaţa veşnică. Şi ceşinenouă
ceretuturor ne-a fostîn asigurată
El? Credinţa Domnul
Hristos, credinţa şi străduinţa în împlinirea poruncile
Sale, vieţuirea după Sfintele Sale virtuţi. Şi Domnul
dăruieşte putere tuturor care arată o asemenea
credinţă
/ în El.
Iată, şi Sfânta Glicheria, şi toţi Sfinţii Mucenici,
şi
T Sfinţ
/ ii Părinţi
/ m ărturisesc - ce? M ărturisesc
că Domnul Hristos este într-adevăr Dumnezeu
Atotbiruitorul, Adevăratul Dumnezeu, că toate
celelalte sunt minciuni, dacă nu slujesc Lui. Tot aşa
şi omul, şi fiecare fiinţă omenească. Noi ne osândim
pe noi înşine la moarte, săvârşim sinucidere dacă nu
credem în Dom nul Hristos, dacă nu ţinem poruncile
Sale, dacă nu trăim după Sfânta Sa Evanghelie.
In această lume există nenumăraţi sinucigaşi
duhovniceşti care se ucid pe sine - prin ce? Prin aceea
că resping credinţa în Dom nul Hristos. N u cred în El,
C u v i o s u l I u s t i n d e i .a C f ij e m
în Singurul D umnezeu Cel adevărat, Care într-adevăr

asigură biruinţa asupra morţii şi dăruieşte fericirea
fiinţei omeneşti. Cum? O mul care este în afara Iul
Hristos şi fără Hristos nu ştie.
Şi noi, creştini ortodocşi fiind, având întregul
Adevăr al lui Hristos împreună cu noi în Biserica
noastră, prim im forţa şi tăria să ne lu ptăm împotriva
fiecărui păcat şi să ne curăţim pe noi înşine de orice
păcat. Nu am cuvinte:
lupta împotriva acestui sunt neputincios,
păcat, nu mă
sau împotriva pol
acelui
păcat. Cugetă, Apostolul Pavel a fost om ca şi tine,
şi ce a dăruit de la el însuşi? Sfântul Mare Mucenic
Gheorghe a fost om ca şi tine, şi ce a dăruit el de la
sine însuşi? Şi nenumăraţi Drepţi în Biserica lui
Hristos, prin
numai, aceştia
ce sesunt oameni de
deosebesc ca noi?
şi tine, ca râvnă
- Prin şi mine, şi
prin credinţă. Sileşte-te la orice bine, căci nu poţi fi
creştin în această lume dacă nu te sileşti la bine. Căci
păcatele trag şi într-o parte şi în alta, sus şi jos, ispitele
sunt nenumărate. Şi tu eşti dator să te sileşti la orice
bine.
Iată, te-a jignit acesta şi acela, ce trebuie să
faci? Să te sileşti să-l ierţi, să te rogi lui Dumnezeu
pentru el, şi atunci eşti pe calea cea bună. Te înjură,
te scuipă, te ocărăşte - roagă-te lui Dum nezeu pentru
ei ca Domnul să-i izbăvească de aceste vicii, căci
ei de fapt se omoară pe sine, iar nu pe tine. Astfel,
nimeni nu are scuze pentru neîmplinirea poruncilor
lui Hristos, căci ne-a dăruit Domnul toate mijloacele
ca într-adevăr să biruim orice păcat: ca mândria
să o biruim cu smerenia, ca răutatea să o biruim cu
282
dragostea, ca orgoliul, necuviinţa să o biruim cu

smerenia, ca fiecare păcat să îl biruim cu virtutea.
Şi noi trăind în această lume, trăind în Biserica lui
Hristos, întotdeauna suntem ajutaţi de Sfinţii lui
Dumnezeu pe această cale curajoasă şi dreaptă - pe
calea luptei cu păcatul şi a biruinţei asupra păcatului,
pe calea luptei cu moartea şi a biruinţei asupra morţii.
Fie ca Sfinţii Părinţi prăznuiţi astăzi şi Sfânta
Muceniţă Glicheria, pe care o prăzn uim şi o slăvim,
să ne fie de ajutor nouă tuturor ca şi noi să împlinim
poruncile lui Hristos, ca şi noi să ne întărim credinţa
noastră în Domnul Hristos Cel înviat. Ca să nu ne
temem nici de păcat, nici de moarte, crezând în
Domnul Cel fără de m oarte şi fără de păcat.
Fie ca rugăciunile Sfinţilor Părinţi de la Prim ul
Sinod Ecumenic şi ale Sfintei Muceniţe Glicheria să
ne ajute pe fiecare dintre noi, iar noi în această lume
să apărem ca biruitori asupra oricărui păcat, asupra
oricărei morţi, asupra oricărui diavol. Şi astfel, cu
rugăciunile
Hristoslor, să dobândim
a înviat! Viaţa
A devărat veşnică.
a înviat!
283
C u v i o s u l I u s t in d e l a C e l ie „
Naşterea Bisericii lui Hristos

Predica a patra la Cincizecime (1977)
Iată fraţilor, praznicul ce ne spune ce este acel.)
omul: ce este acela sufletul omului, ce este aceea
mintea om ului, ce este aceea inima om ului, ce est o
acela rostul omului.
Marele
Domnul, praznic de
creându-ne ca astăzi
oameni,ne pentru
spune această
ce ne-a taină.
dăruit
Duh Sfânt? Ne spune praznicul de astăzi: pe ntru aceea
ca noi să ne desăvârşim sufletul prin Sfântul Duh, să
creştem în D uh Sfânt, să mergem cu Sfântul Duh prin
această lume şi prin toată veşnicia. Bre, omule, nu
este de glumă! Dumnezeu nu a glumit atunci când a
creat omul. Omul este o taină profundă şi măreaţă,
cea mai mare taină dumnezeiască în această lume.
La înălţare, ce am proslăvit? Am proslăvii
pe Domnul Hristos, Care cu trupul S-a urcat şi S-a
înălţat la Ceruri (Luca 24,51). Ce a spus prin aceasta
Domnul? Domnul a spus că trupurile noastre, al meu
şi al tău şi al fiecăruia, vor învia din morţi şi se vor
înălţa deasupra tuturor Cerurilor. Domnul a devenii
om ca să arate calea omului prin această lume. Şi
ceea ce s-a întâmplat cu trupul Său, se va întâmpla cu
trupul fiecăruia, cu trupul fiecărui om.
Şi astăzi, de ziua Pogorârii Sfântului Duh,
de ziua
mare Sfinteia Treimi
m inune - ce slăvim?
acestei lumi, fraţilor. Slăvim cea mai
Slăvim naşterea
Bisericii lui Dumnezeu. Ce reprezintă această naştere
a Bisericii lui Dumnezeu? Pogorârea Sfântului Duh
284
asupra Sfinţilor Apostoli, asu pra Bisericii lui Hristos,

şi călăuzirea Bisericii de către Sfântul Duh prin
această lume, şi prin toate lumile. Sfântul praznic
de astăzi arată care este puterea şi tăria Domnului
Hristos şi în ce constă credinţa noastră. Pentru ca
credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea acestui veac, ci
în puterea lui Dumnezeu (1 Corinteni 2, 5) - cum spune
Sfântul Apostol.
Iată, în Puteri şi pescari
doisprezece în D uhul Sfânt.
din Galileea,
doisprezece ţărani simpli pleacă în lum e după
Ziua de astăzi să propovăduiască - Pe cine? Ce? Să
propovăduiască cea mai m are minune, cea mai
dragă minune - pe Domnul Hristos, Cel înviat din
morţi! Şi cupep uterea
fac minuni Sa, cu niciodată
care oamenii p uterea Sfântului Duh,
nu le-ar putea
face fără puterile dumnezeieşti ale lui Dumnezeu.
După acest mare şi slăvit praznic doisprezece pescari
simpli au plecat în lume. De ce? Să-L propov ăduiască
pe Domnul Hristos Cel înviat. Pe Domnul Hristos
Cel înviat! Aceasta înseamnă: să-L propovăduiască
pe Biruitorul morţii, pe Biruitorul păcatului, pe
Biruitorul diavolului. Ei nu s-au temut de nimeni
în această lume. întregul Imperiu Roman de atunci,
întreaga împărăţie romană s-a ridicat împotriva lor.
Ei au devenit făclii, ce i-au ars pe păgâni. Până în
anul trei sute treisprezece, adepţii lui Hristos au fost
permanent prigoniţi întru num ele lui Hristos. Şi cine
a biruit? Oare, armele Imperiului Roman? Nu, nu,
nu! Au biruit doisprezece pescari simpli din Galileea.
Cu ce? Cu puterea lui Hristos! Au tămăduit bolnavi,
.iu înviat morţi, au făcut nenum ărate m inu ni, au
C u v i o s u l I u s t in d e l a C e l ie —
alungat diavoli. Lumea a fost uluită şi stupefiată, i-au

prigonit, i-au constrâns să se lepede de aceasta. Nu!
Nimeni dintre ei nu s-a lepădat de Domnul Hristos,
toti
/ au mers cu bucurie la moarte,' toti/ au mers la
pierzanie pentru Domnul Hristos.
De aceea, noi, creştinii, nu ne temem de moarto,
nu ne teme de prigonitorii noştri. Să ştie, noi avem
armă sigură pentru biruinţă, iar aceasta este moartea
pentru Domnul
Atunci când Hristos.
marele Noi
Sfânt al lui prin aceastaGrigorio
Dumnezeu, biruim!
Teologul s-a adresat creştinilor în veacul al patrulea,
a spus: Ştiţi că noi, creştinii, avem arm a sigură a
biruinţei, şi aceasta este moartea pentru Domnul. Noi
cu bucurie mergem şi murim pentru Domnul Iisus,
căci înaintea noastră este deschisă Veşnicia, înaintea
noastră este deschisă Viaţa veşnică, înaintea noastră
este deschisă împărăţia Cerurilor. Ce ne vor faco
oamenii, ce ne vor face prigonitorii de astăzi? Chinuri,
chinuri... Ţ ânţari care scuipă la soare şi scuipatul so
întoarce asupra lor înşile.
Da, noi, ca creştini, suntem chemaţi ca să no
desăvârşim prin Sfântul Duh, prin Duhul Care i-a
făcut pe Apostoli Mucenici, şi pe toţi, pe nenumăraţi
Mucenici, şi pe nenumărate milioane de Mărturisitori
ai Domnului Hristos, şi astăzi şi ieri şi în toate
veacurile. Ce trebuie să facem cu sufletele noastre?
Ceea ce au făcut Sfinţii Apostoli cu sufletele tuturor
credincioşilor: să ne umplem
Hristos, de credinţă de credinţa
neclintită; în Domnul
să ne umplem do
dragoste faţă de D omnul Hristos şi faţă de fraţii
noştri; să ne umplem de rugăciune, de post, de toato
286
virtuţile evanghelice: şi, astfel, dobân dim Sfântul
Duh, astfel,
la Cer, creştem
îl facem în duh, propriul
nemuritor suflet
şi veşnic, îl înălţăm
îl aducem pe
Sfântul Duh întru el.
Care este scopul vieţuirii noastre? Scopul
vieţuirii
/ noastre este să dobândim cât mai m ult Duh
Sfânt, ca să putem birui orice păcat, orice rău, orice
diavol în această lume. Şi aceasta se realizează, fraţii
mei, cu ajutorul rugăciunii, postului, milosteniei,
milei şi a tuturo r celorlalte virtuţi evanghelice. Scopul
vieţuirii noastre este dobând irea Sfântului Duh. Dacă
îl vom dobândi, ce ne vor mai putea face oamenii?
Bucuria noastră constă în aceea că noi suntem mai
puternici decât moartea, nu num ai decât moartea, ci
mai puternici decât diavolul, decât orice păcat. De
aceea, aţi auzit la Sfânta Liturghie: Sus să avem inimile!
Nu ne temem de prigonitorii noştri, nu ne temem
de aceia care vor să ne ia sufletele, ci cu credinţă
în Domnul
credinţei HristosŞi îicuvom
noastre. birui noastră,
moartea pe toţi dacă
vrăjmaşii
este
nevoie.
Fie ca Bunul Dumnezeu în Ziua de astăzi, să ne
dăruiască puterea şi tăria să ne naştem duhovniceşte,
fiindcă în ziua de astăzi este născută Biserica lui
Dumnezeu,
astăzi este şi
şi pentru că naştere
ziua de astăzi este ziua ei decreştin,
a fiecărui naştere,a
tuturor creştinilor îndeobşte. Ziua de naştere în
Domnul Hristos, ziua de naştere în veşnicia noastră,
ziua de naştere pentru tot ceea ce este Ceresc şi mai
presus de Ceruri.
8/12/2019 Sf. Iustin Popovici - Cuvinte despre veşnicie p
C u v i o s u l I u s t i n d e i .a C e l ie „
Astăzi, aşa cum se spune în minunatele cântări

bisericeşti, s-a împlinit praznicul, s-a plinit mântuirea.
Dum nezeu şi Domnul Hristos a spus om ului pentru ce
este omul în această lume. I-a dăruit toate mijloacele
pentru mântuire, i-a dăruit toate mijloacele pentru
îndumnezeire, i-a dăruit toate mijloacele pentru
Viaţa veşnică. De aceea nu încetăm, fraţilor, să-L
mărturisim pe Domnul Hristos cu îndrăzneală şi cu
bărbăţie, cu curaj - pe Singurul Biruitor al păcatului,
al morţii şi al diavolului. Şi Lui să I ne închinăm, întru
El să vieţuim, şi în lumea aceasta şi în cealaltă. Amin.
288
Paraclisul
Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu,
Părintelui nostru,
Iustin de la Celie,
noul Teolog şi Mărturisitor26
(facere a lui Leontie Ieromonahul)
După obişnuitul început şi „Dumnezeu este

Dom nul..." cântăm
troparele,
podobia: glasul
Cel ce Te-ai al 4-lea,
înălţat pe Cruce...
La Cuviosul Dascăl şi iscusit Păstor, să alergăm

acum în grabă cu dragoste şi să-l chemăm rugându-1
să ne scape acum din toate ispitele şi eresurile
vrăjmaşe, să tămăduiască-n dar şi cumplitele boli, că
îndrăzneală la Domnul câştigând, Iustin slăvitul ajută
pe toţi degrab. (de 2 ori)
Slavă... Şi acum ..., a Născătoarei:
Nu vom tăcea de Dum nezeu Născătoare-n veac

a spune pururi ale tale prea mari puteri, că de n-ai
" Menţionăm că acest paraclis nu are încă aprobarea comisiei pentru
validarea textelor liturgice de pe lângă Sfântul Sinod al BOR. L-am
ataşat acestei trad uceri ca urm are a dorinţei m ai mu ltor credincioşi de
avea un text liturgic închinat Cuviosului Iustin p entru pravila lor de
rugăciune, (n. ed.)
289
Slavă...
Urând vicleana uneltire, foarte te-ai îmbărbătat

oarecând a vădi eresul şi a-1 dezrădăcina, spunând că
papa cel semeţ a căzut luciferic ca şi Adam şi Iuda, de
a căror soartă fereşte-ne.
Şi acum ...
De negrăit este minunea naşterii dumnezeieştii
Făclii: cum n-a ars, Fecioară, preacurat m itrasul tău, ci
mai vârtos l-a luminat spre a fi încăpere a Făcătorului
tuturor, C ăruia te roagă pentru noi toţi.
Cântarea a 3-a
Irmosul: Cel ce ai întărit dintru început...
Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui

Dum nezeu pentru noi.
Arzând de focul netrupesc, ai pârjolit cu limba
ta a eresurilor rea erezie, ce în vremile de-apoi s-a
ridicat cu sunet, de care ne păzeşte, Cuvioase Părinte
Iustine.

Dumnezeu pentru noi.
De Dum nezeu cuvântător te-ai dovedit, Părinte,

învăţând dumnezeieştile dogm e luminat şi cuvios,
C u v i o s u l I u s t i n d e m C e l i e
de Dumnezeu alesule, Căruia te şi roagă, Dascăle

preaminunate.
Slavă...
învederat te-ai îmbrăcat cu arm ătura dreptăţii,

dovedindu-te atotplin de râvnă în războiul nevăzul
cu balaurul eretic, care vrea să înghită Ortodoxi.i
/
Părinţilor.
Şi acum ...
Născând pe Viaţa tuturor, te-ai făcut Maică

a Vieţii, înviind pe cei ucişi de păcate, ce aleargă
ne-ncetat la acoperământul
de Dumnezeu Născătoare. tău, cerându-ţi mijlocirea,
Păzeşte-ne, Preacuvioase Iustine,

mult-milosârde, de năvala ispitelor şi-a relelor
amăgiri, căci la tine toţi căutăm scăpare.
Priveşte-acum cu milosârdie, Maică prealăudată,

spre necazul cel prea cum plit al trupului m eu slăbit şi
vindecă-mi sufleteasca durere.
Ectenie şi Sedealna, glasul al 2-lea

podobie: Cele de sus căutând...
La preaminunatul Dascăl şi prea bun Păstor

cu dragoste şi umilinţă să alergăm, cerând ajutorul
lui, când de scârbe suntem împresuraţi, căci se arată
grabnic folosind măritul Iustin, prea marele teolog.
2 9 2 ________________________________________________________________________________ I
Cântarea a 4-a
Irmosul: Tu eşti tăria mea, Doamne...

Cu cenoule
Cuvioase, cântări vom allăuda
luceafăr pomenirea
Ortodoxiei ta,
noastre
părinteşti, şi cu ce cuvinte vom împodobi m utarea ta,
că bine ai luptat împotriva Romei papale, de a cărei
eres mântuieşte-ne.
Stih: Cuvioase Părintepentru

Dum nezeu Iustine, roagă-te lui
noi.
Unindu-te cu Dumnezeul minunilor, după

moarte foarte din belşug ai săvârşit minuni şi
tămăduiri, şi pe cei ce aleargă la sfânt m orm ântul tău
îinoialini, de carePărinte.
te îndură, m inunându-ne şi noi strigăm ţie: şi de
Slavă...
Lacrimile şi rugăciunea le-ai înjugat şi căruţă

înţelegătoare
aripi către
ai câştigat cer acestea
milostenia, ţi s-au şifăcut
postirile toateşi celelalte
ca nişte
fapte bune ca un Vultur ceresc şi pream inunat.
Şi acum...
C u v i o s u l I u s t in d e i a C e lie
Te-ai arătat cleşte de taină şi preasfinţit, ce
purtat-ai nematerialnicul
care curăţeşte cărbune sfânt cu
mulţimea fărădelegilor, şi-nţelegător,
care şi pe
noi ne curăţeşte, Curată, de necinstea spurcatelor
patimi.
Cântarea a 5-a
Irmosul: Pentru ce m-ai lepădat...

Edenule, deschide-ţi porţile să intre noul tău

locuitor şi vesteşte praznic adunării celor întâi
născuţi: iată, turtureaua cea cu frumuseţe-mpodobită
se înalţă la Cel preaiubit al ei.

O, ce fapte măreţe îţi împodobesc sufletul tău col

preacurat, ci te roagă Sfinte Cuvioase Părinte Iustine,
să ne izbăvim de înşelăciunea cea cumplită, lăudând
preacinstită mutarea ta.
Slavă...
Lăudăm cu credinţă pe vindecătorul tuturor
celor bolnavi, învierea lumii care zace în moarto.i
păcatelor, pe ruşinătorul filosofiilor idolatre, teologul
cel mare şi prea vestit.
Şi acum ...
O, prea mare minune! Cum n-a ars, Fecioară,

prea curat mi trasul tău Focul cel de taină al Cărbunelui
celui dumnezeiesc, ci ne curăţeşte de-ntinăciunea cea
din patimi cu atingerea Lui cea preasfântă?
Cântarea a 6-a
Irmosul: Curăţeşte-mă, M ântuitorule...

Gunoiul
dobândit păcateloralese
curăţia l-ai aîndepărtat, Părinte, şi cu
ai
/ vieţii
/ Părinţilor
/ de dem ult,
7
care te bucuri în cereştile locaşuri.

Dum nezeu pen tru noi.
Icoană virtuţilor, adâncul teologiei noastre

ortodoxe, Preacuvioase Părinte, insuflate de
Dumnezeu, te-ai arătat lumii preaviteaz ostaş al lui
Hristos.
Slavă...
Eden înţelegător su nt scrierile curatei

tale-nvăţături, prea întemeiat stâlp şi pavăză a Sfintei
Ortodoxii, cu care şi astăzi ne fereşti de înşelare.
295
C u v i o s u l I u s t in d e l a C elie _ „
Şi acum ...
Icoana ta o cinstim, chemare a lui Adam

numindu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare, şi la
tine scăpăm acum să ne izbăvim toţi de cumplitul
vierme şi de iad.
Păzeşte-ne, Preacuvioase Iustine, mult-

milosârde, de năvala ispitelor şi-a relelor amăgiri,
căci la tine toţi căutăm scăpare.
Curată, ce prin cuvânt pe Cuvântul în chip de

taină la plinirea vremilor născut-ai, înduplecă-1.(
având acum îndrăzneală de maică.
Ectenie şi apoi
Condacul, glasul al 6-lea,
podobie „Ceea ce eşti folositoare... "
Teologule cu nume mare şi Dascăle, purtătorulo
de Dumnezeu
pentru fiii tăi,prea alesule,
care nu-nceta
se află întru anevoi,
mijlociajutător
pururi
făcându-te celor care cu dragoste cântă cu umilinţă şi
laudă cu credinţă cinstită alergarea ta, vestitorule de
Dumnezeu.
Prochimen, glasul al 4-lea
Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul din Liban

se va înmulţi.
/
296
Stih: Răsădit fiind în casa Domnului, în curţile casei

Dum nezeului nostru.
Evanghelia de la Matei (cap. IV, 25; cap. V, 1-12)

(a Fericirilor)
Evanghelia a 2-a de la Liturghia din D um inica a

4-a a Sfântului şi Marelui Post
Apoi: Slavă..., glasul al 2-lea
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive,

curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule...
Stihira, glasul al 6-lea,

podobie: Toată nădejdea ...
Pe marele Teolog cel iscusit în cuvinte şi de

taine văzător, vistierul nesecat al sfintelor virtuţi,
pe măritul Sfânt Iustin, dascălul cel înţelept,
luminarea ortodocşilor, podoaba Serbiei, ruşinarea
necredincioşilor, pe crinul cel cu bun miros, care prea
frumos s-a împodobit şi-n înţelepciune pe Solomon
cel mare 1-a-ntrecut, pe Cuviosul cel cu bun chip
într-un glas cu toţi să-l fericim.
C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l ie
Cântarea a 7-a
Irmosul: De pogorârea lui Dum nezeu...

Albina virtuţilor în Raiul cel preaînmiresm at a

zburat, şi de-acolo revarsă nectar de sfântă teologii-
şi de har celor ce scapă la dânsul cerând în dar
tămăduire de boli şi izbăvire de necaz.

Luând de la Dumnezeu harisma sfintei de

Dumnezeu cuvântări, luminare împrăştii şi risipeşti
viforul cumplitului eres, mărturisind Adevărul
mântuitor, Ortodoxia păzind-o neatinsă în veci.
Slavă...
Lumină te-ai arătat ce răspândeşti raze de minuni

prea bogat şi goneşti norii negri ce ne-mpresoară şi în
păcat ne atrag, că ai luat de la Domnul har minunat a
lumina toată lumea ca un soare frumos.
Şi acum...
Unit-a cele de jos cu cele ce în cele de sus
sălăşluiesc a ta naştere, Maică de Dumnezeu
298
Născătoare, scară şi pod, căci de la m oarte la viaţă

ne treci pe toţi, care scăpăm la al tău atotputernic
omofor.
Cântarea a 8-a
Irmosul: De şapte ori cuptorul...

Dum nezeu pe ntru noi.
Iubind pe Bunul Dumnezeu, Care te-a iubit Cel

dintâi, toate ale lumii lepădat-ai bucuros şi cetelor
îngereşti râvnit-ai a te asemăna, cu care acum te
veseleşti, Fericite, Părinte prea sfinţite, Cuvioase
Iustine, să cauţi cu dragoste spre cei care te cântă.

Luminător prea luminos şi podoaba Bisericii,

lauda şi cinstea ortodocşilor creştini, comoară
virtuţilor te-ai arătat, Părinte Iustin, şi vrednic urmaş
Ierarhului Nicolae, ce scaunul Ohridei şi al Jicei
slăvit-a fost ca alt Gură de A ur al neam ului tău, Sfinte.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh,

Domnul.
Eşti astăzi întru cei de sus îm preună cu toţi cei

drepţi, cu Gură de A ur şi cu Sfântul Serafim, cu Sava,
C u v i o s u l I u s t in d e l a C e l ie __ __________ ___________
cu Simeon şi Prohor, făcătorul de minuni, cu care te

rogi pen tru întreaga făptură, Părinte Cuvioase, de trei
ori fericite, şi Serbia acoperi de toată uneltirea.
Şi acum...
Ochi vrednici nu am să privesc spre al tău chip

cu totul sfânt, Maică Preacurată, de păcat fiind orbiţi,
ci rogu-te vindecă-i şi din lumina ta dă-le lor, căci tu
ai născut Lumina cea din Lumină, Mărie, Doamna
noastră, a Domnului Mireasă, să faci cu mine milă în
ziua judecăţii.
Cântarea a 9-a
Irmosul: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Nu se pricepe mintea a lăuda nevoinţele pe

care le-ai încercat şi le-ai răbdat pentru slava Sfintei
Ortodoxii, că şi surghiun ai suferit, dar tu pe Hristos
mai mult L-ai vestit, dispreţul lumii toate l-ai socotit
dreptate ca un smerit şi blând cu inima.
Stih: Cuvioase Părintepentru

Dum nezeu Iustine,noi.
roagă-te lui
Turn al Ortodoxiei te-ai arătat, dărâmând

noul turn Babei la pământ ca un viteaz întru slava
300
Domnului cerului şi mântuirea tuturor, care ortodox

viaţa şi-o păcatul,
s-a-nmulţit petrec în
darveacul celharul
prisosit-a din din
u rmbelşug.
ă, când
Slavă...
Iubind pe Dumnezeu cu adevărat în nimic

socotit-ai ispitele
împărat, căci ce le-ai
având gând cercat
smeritpentru slavademarelui
şi blând partea
de-a stânga te-ai izbăvit şi-n partea cea de-a dreapta a
ta râvnă te-a purtat, căreia fă-ne şi pe noi părtaşi.
Şi acum...
Eden ce înflorit-ai cerescul Pom te vedem,

Preacurată Fecioară, prea sfânt palat care încăput-ai
pream inunat pe îm păratul tuturor, pe Care îl laudă
îngerii şi Serafimii-I strigă cântare întreită: Sfânt,
Sfânt, Sfânt, Domnului oştirilor.
Cuvine-se cu adev ărat... şi
Mărimurile
Pe prea înţeleptul mare păstor, pe Iustin slăvitul,

al
şi eresului mustrător
cârmă, să-l şi-al acum
încununăm Ortodoxiei
cu florialesde dreptar
laudă.
Bucură-te mare tâlcuitor al Scripturii Sfinte şi al lumii
luminător; Bucură-te Sfinte Iustine fericite, vulturul
cel cu bun chip al teologilor.
301
C u v i o s u l I u s t i n d e i a C e l i e
Erezia papilor ai vădit şi Buna Vestire tuturor

bine ai grăit, înţelegători peşti ai pescuit, Iustine, ca
un iscusit pescar şi Dascăl minunat.
Turn Ortodoxiei te-ai arătat, pe piatra credinţei

fiind bine întemeiat, şi acum te bucuri cu Sfinţii
împreună, lăudând pe Dumnezeu, Carele te-a sfinţit.
Ale noastre cereri să le-mplineşti, căci pe tine,

Sfinte, te avem cald ocrotitor; vino de ajută pe cei care
te roagă şi sărută cu dor ceresc sfântă icoana ta.
Pe prealăudatul sfânt teolog, pe marele preot,

care lumea ce suferea a tămăduit-o de reaua amăgire,
aducând-o la Hristos,' să-l fericim cu toti.
/
Bucură-te mare apărător al Creştinătăţii şi-al
păgânilor m ustrător, Iustine slăvite, de trei ori fericite,
nu-nceta a te ruga pentru toţi fiii tăi.
Roagă-te,
cu Sava cel preaIustine,
sfinţit,neîncetat, cu Gură cu
Prohor, Nicolae, de Simeon
Aur şi
slăvitul şi cu Sfântul Serafim, ca să ne mântuim.
Toate oştile îngereşti, înaintemergătorule al

Domnului, cei doisprezece Apostoli, împreună cu
toţi Sfinţiiacum,
rugăciuni şi cu caNăscătoarea de Dumnezeu, faceţi
toţi să ne mântuim.
Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă

Treime..., Tatăl nostru..., şi după care:
302
Troparul, glasul al 3-lea,

podobie: Pentru mărturisirea...
Ca o sabie prea ascuţită ridicatu-te-ai, Sfinte
Iustine, împotriva învierii păgânismului, şi ai lovit
rătăcirea latinilor ca un viteaz voievod al creştinilor,
şi cu îngerii te bucuri acum întru cele de Sus, rugând
pe Dumnezeu pentru unirea tuturor.
Slavă... Şi acum ..., a Născătoarei-învierii:
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului

nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară;
Dumnezeulcăci cu trupul
nostru, cel luatrăbdând
prin Cruce din tine,patimă,
Fiul tău şi
ne-a
izbăvit pe noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni.
Ectenia şi apolisul.
Apoi Stihira,
podobie: Cândglasul
de peallemn...
2-lea,
Tuturor celor ce sunt în nevoi şi care aleargă

cu râvnă la caldul tău ajutor nu întoarce faţa ta, deşi
nevrednici suntem, căci pe tine te-am dobândit bună
apărare,Cuvioase
Sfinte ancoră şi tare zid, când
Iustine, când înne-mpresurăm
primejdii suntem,
de
eresuri să ne-ajuţi cu al tău har să biruim.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne

izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l i e .
Toată nădejdea noastră spre tine o punem,

Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi sub sfânt
acoperământul tău.
Apoi
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
miluieşte-ne pe noi. Amin.
304
Acatistul
Cuviosului şi Purtătorului de D um nezeu,
Părintelui nostru,
Iustin de la Celie,
noul Teolog şi M ărturisitor27
Condacul întâi:
Urmând calea cea dreaptă, de Dumnezeu

purtătorule Părinte, Calea cea plină de slavoslovie
ai aflat. Ţie, celui ce în lumina Dragostei celei de
viaţă făcătoare te-ai sălăşluit, cântare de laudă
îţi aducem: Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine,
propovăduitorule al Sfintei Treimi!
Icosul întâi:
Iubind pe Dumnezeu cel mai înainte de
veci, A w ă al nostru Iustine, şi, lep ădând u-te de
sineti,
/ ' ai urmat Cuvântului celui de viată/ făcător.
Minunându-ne de o dragoste ca aceasta, cântare de
laudă / ti-aducem:
Bucură-te, că precum Sfântul Ioan Damaschin,
singurul lucru nou sub soare ne-ai învăţat că este
Hristos;
27 Acatistul Cuviosului Iustin de la Celie a fost editat de obştea Mănăs
tirii Celie. La cererea u no r credincioşi, acatistul inclus în această carte a
fost adaptat şi modificat pornind de la varianta iniţială, (n. ed.)
Bucură-te, că plin de râvnă ai slavoslovit pe

Hristos, Dumnezeu-Omul;
Bucură-te, fericite, că nesecată dragoste ai avut;
Bucură-te, că rugăciunile tale până la
Dumnezeul dragostei cale au aflat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta se ruga;
Bucură-te, că apa cea vie de la izvorul Vieţii o ai
băut;
Bucură-te, cel neclintit în credinţă;
Bucură-te, osârdnic învăţător al dreptăţii
dumnezeieşti;
Bucură-te, că sfinte cuvinte traducân d şi scriind,
talantii i-ai înmultit;
Bucură-te, că pe Sfinţi prin cântări i-ai slăvit;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale bolile
tămăduieşti;
Bucură-te, că ale îm părăţiei taine contempli;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine,
Condacul al 2-lea:
Binecuvântată de taina Bunei-Vestiri a fost
întreaga ta vieţuire de la naştere şi până când la Cel
dorit ai ajuns. Iar pe noi, cei ce suntem pământ şi
cenuşă, ne învaţă, fii ai lui Dum nezeu prin har să ne
facem, ca îm preună cu tine să-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Binevestitor al preamăritelor taine te-ai arătat,
A w ă al nostru Iustine, pe Maica Vieţii neîncetat
cinstindu-o, pentru care astfel te lăudăm:
306
Bucură-te, că pe Fecioara, Maica lui Dumnezeu,

în rugăciuni ai slăvit-o;
Bucură-te, fericite, că te-ai născut, ai trăit şi ţi-ai
dat obştescul sfârşit Buna-Vestire binevestind;
Bucură-te, că adânca taină a zămislirii celei fără
de sămânţă a Fecioarei o ai cinstit;
Bucură-te, că împreună cu îngerii te-ai minunat
de a Dum nezeului celui Viu negrăită deşertare;
Bucură-te, de Dum nezeu însufleţite;
Bucură-te, că bucuria minunatei naşteri a lui
Dumnezeu Cuvântul o ai proslăvit;
Bucură-te, că îm preună cu Maica lui Dumnezeu,
la piciorul Crucii ai plâns şi la Sfântul Mormânt te-ai
tânguit;
Bucură-te, că de lumina învierii ai fost luminat;
Bucură-te, că menirea femeii a urma
mironosiţelor, ai propovăduit;
Bucură-te, că al Născătoarei de Dumnezeu
tărâm - Muntele Athosului - în Duhul Sfânt ai văzut,
încă pe păm ânt vieţuind;
Bucură-te, că Adormirea Preacuratei împreună
cu îngerii o ai proslăvit;
Bucură-te, că la înălţimea desăvârşirii ai ajuns;
Condacul al 3-lea:
Luptat-a sufletul tău din fragedă tinereţe
împotriva necurăţiei, tru pul şi sufletul neîntinat
păzindu-ţi şi cu trezvie la mişcările inimii veghind.
Aşa şi pe noi ne învaţă să lucrăm cele spre mântuire,
ca împreună cu tine Domnului să-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
De oameni ascunzându-te şi aspră vieţuire în
pustie petrecând, A w ă al nostru Iustine, fără de grai
rămânând, şi lacrimi de bucurie vărsând, în Duhul
Sfânt de multe ori Botezul Domnului ai contemplat,
pentru care te slăvim aşa:
Bucură-te, că trupul prin post şi rugăciune ţi-ai
supus;Bucură-te, că pe calea care duce la mântuire ai
mers;
Bucură-te, că dorind să agoniseşti virtuţi, numai
Domnului te-ai supus;
Bucură-te, că voia lui Dum nezeu să împlineşti ai
însetat;
Bucură-te, că prin rugăciune, de dragoste te-ai
aprins;
Bucură-te, că urmând Soarelui dreptăţii, te-ai
desăvârşit;
Bucură-te, că stâlp de foc în pustie te-ai făcut;
Bucură-te, că pe marele Ioan, prietenul Mirelui,
l-ai văzut;
Bucură-te, vlăstar tare al Ierusalimului celui de
Sus;
Bucură-te, că celor evlavioşi hrană tare le-ai dat;
Bucură-te, că ai zis că în om inima este vultur,
iar raţiunea şarpe;
Bucură-te, că în înălţimile cereşti ca vulturul ai
zburat;
308
Condacul al 4-lea:
în timpul Războiului Mondial, printre bolnavi
şi răniţi de m area ta dragoste pentru oameni fost-ai
călăuzit, împreună cu ei voind a pătimi. Chipul
îngeresc prim ind, înţeles-ai că nicio jertfă nu este ca
rugăciunea pentru cei suferinzi. învaţă-ne şi pe noi ca
bine să ne ostenim şi împreună cu tine să ardem în
rugăciune pentru lume, Dom nului cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Vas ales al Duhului Sfânt fiind, Părinte Iustine,
pe doctori tămăduit-ai şi de înţelepciune inim a
plinitu-le-ai, ca şi ei, precum Sfinţii cei fără de arginţi,
pe oameni cu dragoste să-i tămăduiască, pentru care
îţi cântăm aşa:
Bucură-te, inimă îndurerată de suferinţele
celorlalţi;
Bucură-te, că pe Sfântul Pantelimon în rugăciune
l-ai chemat;
Bucură-te, fericit ostaş al lui Hristos;
Bucură-te, neînfricat luptător al Duhului;
Bucură-te, că având mintea la Hristos, te-ai
smerit şi tu turo r ai slujit;
Bucură-te, că înaintea trupurilor sfârtecate nu
ai dat înapoi, iar pe cei înfricoşaţi înaintea morţii ai
ajutat;
Bucură-te, de
- de necredinţă, că îndoială
nu numaişi trupurile,
de erezie -ciaişitămăduit;
sufletele
Bucură-te, căci, pentru cei ce pătimeau, sufletul
punându-ţi, cu lacrimi te-ai rugat;
Bucură-te, că patimile biruit-ai, inimile
înflăcărat-ai şi sufletele ai înseninat;
309
Cuviosul Iustin d e l a C e l i e __
Bucură-te.' că de încercările vieţii

/ acesteia cu
rugăciune te-ai apropiat;
Bucură-te, că neîncetat lucrând, roadele
virtutilor
/ ai secerat;
Bucură-te, că prestolul Domnului cu slavoslovii
ai împodobit;
Condacul al 5-lea:
Mult te-ai nevoit şi ai postit, în rugăciune ca
un stâlp de foc arzând; mult ai învăţat şi ai scris,
duhul ortodocşilor înălţând. Ajută-ne şi pe noi, cei
neputincioşi, tari împotriva răului să stăm şi biruitori
să ieşim, Domnului cu fiece suflare să-I cântăm:
Aliluia!
Icosul al 5-lea:
De la Petru Apostolul puterea mărturisirii
şi a pocăinţei ţi-ai însuşit, Părinte de Dumnezeu
înţelepţite,prin
nebiruită, iar care
de la Fericitul
Viaţa Pavel,dobândind,
cea veşnică dragostea cea
noi
te slăvim aşa:
Bucură-te, că pe primii verhovnici, Apostolii
Petru şi Pavel, în rugăciune i-ai slăvit;
Bucură-te, că nevoinţei lor ai urmat;
Bucură-te, că toate poruncile evanghelice ai

împlinit;
Bucură-te, că pe farisei şi pe vameşi, tunând
proroceşte, în vileag i-ai dat;
Bucură-te, că mântuirea omului mai presus
decât legea o ai pus;
310
----- — — __ ___ __ ____ Cuvinte despre veşnicie
Bucură-te, că ai propovădu it credinţa care ne

m ută de la moarte la viată;
/
Bucură-te, că păcatul ai urât şi pe păcătoşi din
adâncul pierzării i-ai ridicat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu-Dragoste cu
dragoste înflăcărată L-ai slăvit;
Bucură-te, că ochii şi urechile inimii a le deschide
ne-ai învătat; / '
Bucură-te, că toate sim ţirile să le um plem de

cereşti doruri ne-ai povăţuit;
Bucură-te, că la înălţimea de neatins a Duhului
ai năzuit;
Bucură-te, că nouă, celor ce ţi-am urm at, făclie
în întuneric ne-ai fost;
Condacul al 6-lea:
înzestrat cu osebite daruri, în lume la înalte
şcoli ai fost trimis. Iar când Europei adevăratul chip
al necredinţei ai descoperit, cerutu-ţi-au de ortodoxie
şi de Adevăr să te lepezi, dar iubirea de slavă nu
te-a amăgit. Invaţă-ne şi pe noi slava cea deşartă să
lepădăm, ca împreună cu tine Domnului să-I cântăm:
Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Tâlcuind teologia Sfântului Ioan de Dumnezeu
Cuvântătorul, şi tu, Părintele nostru, după a sa
învăţătură ai vieţuit. Căci calea cea dreaptă alegând,
dragostea Dom nului Hristos Celui înviat ai dobândit,
pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, că amăgirilor acestei lumi nu te-ai

supus;
Bucură-te, că cinstea tronului vlădicesc nu ai
primit;
Bucură-te, că Domnului cu smerenie ai voit să-I
slujeşti;
Bucură-te, că numai cu Hristos şi întru Hristos
ai trăit;
Bucură-te, al Vieţii celei veşnice minunat
învăţător;
/ '
Bucură-te, de Dum nezeu cugetătorule;
Bucură-te, Părinte înainte văzător;
Bucură-te, prin Duhul Sfânt cunoscător al
Adevărului;
Bucură-te, că măreţe taine cu dragoste ai
contemplat;
Bucură-te, slava filosofilor şi a oamenilor de
ştiinţă;
Bucură-te, că Europa cu adevărat judecăţii o ai
supus;Bucură-te, că dragostea ei iarăşi către

Mântuitorul ai voit să o călăuzeşti;
Condacul al 7-lea:
Cuvântând deschis împotriva ateism ului vremii,
de puternicii acestei lumi ai fost prigonit. Pribeag
fiind, Cuvioase Părinte, până când de Dumnezeu
Născătoarea, sub aripa Arhanghelului Mihail, în
312
===^ ===^ ===== Cuvinte despre veşnicie
Sfânta Mănăstire Celie te-a chem at. Roagă-te şi pentru

noi, dezbinaţii, în adevăr şi iubire de fraţi să vieţuim,
ca îm preună cu tine pe D om nul să-L lăudăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
înaintea Sfinţilor Arhangheli în ru găciune ca
un stâlp de foc arzând, de multe ori ajutor de la ei
ai primit, Cuvioase Părinte Iustine, către Dumnezeu
binefăcători şi mijlocitori avându-i, pentru care îţi
cântăm aşa:
Bucură-te, că pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil, Arhistrategii Puterilor Cereşti, i-ai slăvit;
Bucură-te, că în modestul lor lăcaş de la Celie
te-ai sălăşluit;
Bucură-te, că aici viaţă bineplăcută lui
Dumnezeu ai petrecut;
Bucură-te, că la Celie, în surghiun, ca într-un
palat împărătesc ai vieţuit;
Bucură-te, că pentru Hristos pribeag şi prigonit
ai fost;Bucură-te, că în casa inimii tale pe cei rătăciţi i-ai
primit;
Bucură-te, de D um nezeu iubitorule ostaş;
Bucură-te, că îm potriva necredinţei lu pta cea
bună ai purtat;
inimaBucură-te,
ca de prunc;că după tine au venit oamenii cu
Bucură-te, că învăţăturii tale celei pline de
înţelepciune dum nezeiască au urmat;
Bucură-te, că a discerne ceea ce este bine pentru
poporul dreptslăvitor, ai fost binecuvântat;
313
Bucură-te, că i-ai arătat calea către Cel Preaînalt;

Bucură-te, al Cuvioase
propovăduitorule Sfintei Treimi!Părinte Iustine,
Condacul al 8-lea:
în Valievo, în liniştea de la poalele m unţilor, deşi
fiind fără încetare atacat de pârâşi, spioni şi ucigaşi,
pe toate le-ai
necurmată îndurat, d uhul
nevoindu-te, în smerenie şi rugăciune
tău întăritu-s-a pentru
măreţul zbor. Roagă-te ca şi noi de iubirea de slavă şi
trufie să ne tămăduim, ca îm preună cu tine Domnului
să cântăm: Aliluia!
Precum SfântulIcosul
Ioan alGură
8-lea:de Aur, în tem niţă şi
surghiun, cu totul voii Domnului s-a încredinţat, aşa
şi tu, Părinte, în încercările tale Celui Iubit ai urmat.
Iar Dom nul ţi-a descoperit cum viază El întru Sfinţii
Săi. Şi noi de la tine învăţând ca în fiece făptură să-L
slăvimBucură-te,
pe Ziditor,
căteînlăudăm aşa:pe Sfântul Ioan Gură
rugăciune
de Aur l-ai slăvit;
Bucură-te, că el în vedenie ţi s-a arătat;
Bucură-te, căci cu nespuse daruri te-a
binecuvântat;
Bucură-te, că de la el înţelegerea dogmelor ai
primit;
Bucură-te, că de fiece făptură cu frică şi
cutremur, „cu paşi de porumbel" te-ai apropiat;
Bucură-te, că pentru vrăjmaşii tăi în rugăciune
mulţime de lacrimi ai vărsat;
Bucură-te, că pe prigonitori şi chinuitori i-ai

înţelepţit;
Bucură-te, că, precum ai prorocit, nu a mai
rămas piatră pe piatră din tem niţa in care te-au închis;
Bucură-te, că aflându-ţi singurătatea, te-ai rugat
neîncetat;
Bucură-te, că Dumnezeu darul lacrimilor ti-a
dăruit;
Bucură-te, că în cuvioşie petrecând, in im a ţi-ai
curătit; / '
Bucură-te, că în ea Dumnezeul cel Viu S-a

sălăşluit;
Condacul al 9-lea:
Spre a-ţi întregi lucrarea de nevoinţă, Cuvioase
Părinte, Atotţiitorul fii duhovniceşti ţi-a dăruit. Pe
rănile lor plasturele rugăciunii punân d şi patim ile cu
iarba amară a cuvântului tămăduind, către Cereasca
împărăţie
rugăm, subi-ai călăuzit.
a ta ocrotire,Şi ca
pe împreună
noi ne primeşte, te
să cântăm
Domnului: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Neosebind pe cei mici de cei mari, A w ă al
nostru Iustine,
puternici, generaţii
de m ame cinstitedeşi de
noi monahii
eroi, dejertfelnice
oameni
ai crescut, cu Hristos mintea şi inima hrănindu-le,
spor vieţii lor dăruind, pentru care astfel te slăvim:
Bucură-te, că în loc de fii după trup, fii după
Duh pentru Noul Ierusalim ai crescut;
315
C u v i o s u l I u s t i n d e i a C f .i .it .
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos

inimile le-ai deschis;
Bucură-te, că pentru ei ziua şi noaptea te-ai
rugat;
Bucură-te, că fiece mişcare a inimii lor ai
cunoscut;
Bucură-te, că dragostea cea sfântă şi mântuitoare,
darul Sfântului Duh, prin lucrare sporeşte - aşa i-ai

învătat;
Bucură-te, că împreună cu ei din sărăcăcioasă
masă şi din înaltele zboruri ale inimii tale te-ai
împărtăşit;
Bucură-te, că credinţa credincioşilor o ai întărit;
Bucură-te,
înţelepciunea că la cunoaşterea
înţelepţilor o ai adus; de Dumnezeu
Bucură-te, că în întâmpinarea fiilor tăi
duhovniceşti precum o flacără vie prin iarbă ai
alergat;
Bucură-te, că pentru a lor sporire şi dragoste
cântări de laudă Dom

Bucură-te, nuluifăptură
că fiece ai înălţat;
a lui Dumnezeu în
Hristos ai iubit;
Bucură-te, că din marea ta milostivire, şiroaie de
lacrimi în marea milosârdiei dum nezeieşti ai vărsat;

Condacul al 10-lea:
în ţarina acestei vieţi lucrând, Părinte, şi cu
mare dor după Dumnezeu tânjind, înaintea dragostei
tale taina fiinţării tuturor făpturilor ţi s-a descoperit
316
_______ __ Cuvinte despre veşnicie
învaţă-ne şi pe noi adev ărata pocăinţă, ca într-un

cuget Domnului să cântăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Iubit-ai pe Sfântul Sava, cel mai frumos fiu al
neamului sârbesc, Awă al nostru Iustine; cugetele
tale aceeaşi cale urmat-au, şi sufletul din izvoarele
aceloraşi
ca Cerul învăţături ţi-ai să
şi pământul adăpat, inima pentru
cuprindă, ta lărgindu-se,
care te
lăudăm aşa:
Bucură-te, că pe Sfântul Sava, luminătorul şi
învăţătorul neamului sârbesc, în rugăciune l-ai slăvit;
Bucură-te, că înaintea creaturilor neînsem nate ai
stat uimit;
Bucură-te, că în ele înţelepciunea dumnezeiască
se oglindeşte;
Bucură-te, că ai cunoscut că şi cea mai mică
floare, pentru a înflori, are nevoie de întreaga
putere a păm ântului şi a soarelui şi de dragostea
dumnezeiască;
Bucură-te, că menirea omului este să aibă pe
Dumnezeu drept împărat al întregii sale lucrări ne-ai
învătat;
Bucură-te, că ai cunoscut în Duhul Sfânt că
omul de mai înainte de veci menit este să fie tron al
Dumnezeirii treimice;
Bucură-te, că prin slujirea neîncetată, de nespusa
tărie a tainelor D uhului Sfânt te-ai îmbătat;
Bucură-te, că precum viţa cu butucul ei, prin
Sfânta Euharistie cu H ristos te-ai unit;
_____________________________________________________ 317
C u v i o s u l I u s t in d e i.a C e i j e
Bucură-te, că darul înainte-vederii, al tăm ăduirii
şi al povăţuirii
Bucură-te,aicăprimit;
în rugăciuni veşnice către Domnul
cel Iubit toate gândurile tale să se prefacă ai dorit;
Bucură-te, că pentru tine filosofia a fost revărsare
cerească a harului lui Hristos;
Bucură-te, că împreună cu Puterile cereşti şi
cu toţi Sfinţii, pe Hristos, Dum nezeu-Omul, L-ai
slavoslovit;
Condacul al 11-lea:
Atunci
Duhului Sfântcând
asupraslujeai, Sfintebiserica
ta se revărsa, Părinte, harul
de îngeri
şi de Sfinţi se umplea, iar poporul ştia că aproape
este Cerul. Roagă-te şi acum pentru noi, cei slabi în
credinţă, ca să înviem şi, îm preună cu tine, Domnului
Celui Iubitor de oameni să-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Spre tronul Prea Sfintei Treimi pururea privind,
pe Născătoarea de Dumnezeu îm preună cu toţi
Sfinţii înainte avându-o, ne-ai învătat, A w ă al nostru
/ ' r ^
Iustine, ca mai presus de cele pământeşti, împărăţia

Cerurilor să o căutăm, pentru aceea astfel te slăvim:
Bucură-te, că înaintea neamului dreptslăvitor,
pe toţi Sfinţii, care Domnului au bineplăcut, asemenea
unui stâlp de foc i-ai văzut;
Bucură-te, că pe Sfinţii Părinţi şi călăuzitori ai
Bisericii dreptslăvitoare i-ai preamărit;
Bucură-te, că Sfinţilor noştri Părinţi, de

Dumnezeu purtători urmând, amăgitoarea lume ai
lăsat;
Bucură-te, că pe slăviţii Sfinţi ierarhi în ajutor
i-ai chemat;
Bucură-te, că pe Noul Sfânt Nicolae de la Jicea,
primul l-ai slăvit;
Bucură-te, că nouă, celor mult pătimitori,
Sfinţilor bineplăcuţi lui Dum nezeu te-ai rugat a ne fi
mijlocitori;
Bucură-te,' căci cu bărbăţie,
/ ' ca Sfinţii
/ Mucenici,'
gata ai fost pentru Hristos să pătimeşti;
Bucură-te, că înaintea Tronului Slavei, cetele
Sfinţilor
/ celor nou încununaţi/ ai văzut;'
Bucură-te, că taina Sfintei Treimi împreună cu
toţi Sfinţii o ai contem plat;
Bucură-te, că încă din timpul vieţii tale
pământeşti, poporul binecinstitor drept Sfânt te-a
recunoscut;
Bucură-te, nădejdea necăjiţilor şi a îm povăraţilor;
Bucură-te, că de dumnezeiasca dragoste ai fost
luminat;
Condacul al 12-lea:
Sfârşitul vieţuirii tale pământeşti sub semnul
bucuriei Bunei-vestiri ţi-ai aşteptat, dând atunci
poporului ultim a binecuvântare. Iar Dum nezeu bine
a voit ca neîntinatul tău trup să rămână nestricăcios şi
plăcut mirositor. Invaţă-ne şi pe noi, Părinte, sfârşitul
319 318/359
C u v i o s u l I u s t in d e l a C e u e
vieţuirii noastre celei pământeşti, cu credinţă tare, cu

dragoste puternică să aşteptăm, şi întâmpinându-ne,
pe Domnul îm preună cu tine să-L slăvim: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
învăţătorilor Ortodoxiei ai vorbit despre
înălţimea dogmelor Bisericii: în Dumnezeirea întreită
şi fără de sfârşit este viaţa fiecărei inimi omeneşti,
a fiecărei făpturi. Iar pe noi ne-ai învăţat că aici, pe
pământ, asemeni lui Hristos vieţuind, Viaţa cea
veşnică o moştenim, p entru aceasta te slăvim aşa:
Bucură-te, că înaintea întregii creaţii inima ţi s-a
înflăcărat;
Bucură-te, că taina vieţii fiecărei făpturi în
esenţa sa treimică ţi s-a descoperit;
Bucură-te, că pururea în rugăciune Sfânta
Treime O ai slăvit;
Bucură-te, că în Dumnezeiasca Liturghie O ai
proslăvit;
Bucură-te, că ne-ai învăţat că focul ceresc - harul
Duhului M ângâietor - în inimile noastre încă din acest
veac se sălăşluieşte;
Bucură-te, că ai tâlcuit că acest foc al Sfântului
Duh iese dintr-un trup plin de înflăcărare şi toate
mădularele le reuneşte, şi cu puterea învierii pe om
îl înviază;
Bucură-te, că ai spus că atunci fiecare persoană
va fi deplină în propria sa fire şi fiinţă, şi îndumnezeită
prin Sfântul Duh;
Bucură-te, că atunci trupurile transfigurate vor
rămâne pline de Duh Sfânt, ţi s-a descoperit;
320
Bucură-te, că în slava lui Hristos, ele vor străluci

de o lumină nesfârşită;
Bucură-te, că dragostea este prima contemplare
a Sfintei Treimi, ne-ai învăţat;
Bucură-te, că gândurile şi lucrările tale în această
lume oglindirea vieţuirii tale întru Duhul Sfânt au
fost;
Bucură-te,
adâncul că pentru
tainelor ţi-a dragostea
dăruit să pătrunzi;ta, Domnul în
Condacul al 13-lea:
O, Iustin,
Părinte plăcutule al lui Dumnezeu,
drept moştenire neamului şi Cuvioase
fiilor tăi
duhovniceşti ai lăsat ca la Vieţile Sfinţilor să se adauge
noi Sfinţi. Ne închinăm lui Hristos şi te slăvim pe
tine, Părinte, şi cu lacrimi şi cu sânge, viaţa îţi urmăm
şi lucrarea-ţi continuăm. A tunci când ne poticnim şi
cădem, ajută-ne
înconjoară-ne pe şi
noinecuridică, A w ă tale,
rugăciunile al nostru Iustine;
încălzeşte-ne,
mângâie-ne, binecuvântează ostenelile noastre şi
această smerită slăvire, ca îm preună cu tine şi cu aceia
pe care i-ai iubit, într-un singur cuget, într-o singură
inimă şi într-o suflare Domnului Hristos să-I cântăm:
Aliluia!
C u v i o s u l I u s t in d e l a C f .l if .
Rugăciune către A w a Iustin

O, A w ă Iustin, ajută-ne! Lumina curată a
soarelui, tot ce ne-nconjoară vorbesc despre păcatele
noastre, întrucât noi nu le vedem. Ne rugăm ţie în
pustietatea vieţii acesteia, unde abia se recunoaşte
frate pepăcatele
pentru frate. Cucare
milostivire primeşte
ne pustiesc, mărturisirea
căci pururea din
nou le săvârşim. Din cauza mândriei, a lăcomiei, a
desfrânării, a invidiei, a iubirii de slavă, a mâniei şi a
lenevirii nu simţim bucurie mai mare şi frum useţea,
darul Duhului Sfânt Mângâietorul nu vedem. Şi se
sting
lăsat. sufletele noastre, căci dragostea lui Hristos am
înconjoară-ne pe noi cu rugăciunile tale,
preschim bă mâhnirea noastră în fericita întristare de
pocăinţă aducătoare; învaţă-ne să biruim răul care ne
împovărează. Roagă-te stăruitor ca să primim iertare
de la Singurul
petrecem Iubitor de oameni
zilele vremelniciei noastre şidupă
întărire
cum îicaeste
să
bineplăcut lui Dumnezeu.
O, bineplăcutule al lui Dumnezeu, care în
această lume afară de Hristos pe nimeni nu ai dorit,
Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te pentru noi înaintea
feţei Ziditorului, ca dragostea dumnezeiască să se
sălăşluiască în inimile noastre ca un şuvoi de lumină
prim ăvăratică, şi în noi pururea să rămână, ca vieţile
noastre să se sfârşească în slavoslovia Sfintei Treimi.
Amin.
Slujba
Cuviosului şi Purtătorului de D um nezeu,
Părintelui nostru,
Iustin de la Celie,
noul Teolog şi Mărturisitor
(prăznuit la 1 iunie)
Alcătuită de Ieromonahul Atanasie, Simonopetritul,

Imnograful Sfintei şi Marii Biserici a lui Hristos, la
cererea IPS Atanasie, fost M itropolit al Herţegovinei
- Sfântul M unte Athos, 2009
Cuvioase Părinte Iustine, de Dumnezeu purtătorule,

care pe Hristos L-ai avut în inima ta, de la Teologul Ioan ai
cules de
faţă tot ceea ce este
Hristos, detainic, de la Pavel
la Vasile dragostea
strălucirea şi
înflăcăratîi
cuvintelor
faptelor, de la Grigorie bucuria şi poezia teologiei de
la cel cu Gură de Aur neadormita grijă pentru Biserică,
de la Maxim filosoful, mărturisirea, de la Damaschin,
dogmatica cu comentarii logic argumentate, de la Sfântul
Sava dragostea pentru popor a păstorului, de la Palama,
profunzimea rugăciunii din isihia taborică, de la Serafim,
permanenta căutare a Mângâietorului, arătându-te în
vremurile cele de pe urmă stâlp şi temelie a Ortodoxiei;
şi, după trup, poporului tău celui evlavios, iar după duh,
323
C u v i o s u l I u s t in d e i a C
f .i .ie
iubiţilor tăi copii - părinte duhovnic de neînlocuit şi iubitor
de fii, şiîipeîntăreşti.
tainic care cu cuvântul i-aica
Te rugăm, întărit, iar astăzi
împreună ceruri
dinîntr-un
cu cel
duh cu tine, cu Ierarhul Nicolae, să te rogi pentru noi toţi
lui Hristos, Dumnezeu-Omul, ca să devenim asemenea ţie,
noi, cei ce cu dragoste cinstim sfântă pomenirea ta.
în ziua de 1 iunie
prăznuim pomenirea Cuviosului şi Purtătorului de
Dumnezeu,
Părintelui nostru Iustin de la Celie
La Vecernie
Se pu n 6 stihiri ale Cuviosului, glasul întâi,

podobie: Prealăudaţilor mucenici...
Hristos,
luat trup capul şi
omenesc Bisericii, din iubire
a îndreptat neamuldelui
oameni
Adam,a
trimiţând pe Sfântul Duh, prin Care se dă sfinţenia
celor ce se curăţesc de vechimea păcatului, între care
se num ără Cuviosul Iustin de la Celie.
Din pruncie
Cuvioase, a Cărui te-ai arătat
cinstită ales lui ai
Evanghelie Hristos,
trăit-o Iustine
în chip
limpede şi, drept învăţând, cuvântător de Dumnezeu
te-ai făcut, asemenea în cinste cu dascălii cei de
demult, iar pătimirea ca pe o Cruce purtând-o cu
tărie, ai unit-o cu nevoinţă ta.
324
Având ca început şi temelie pe Dumnezeu-Omul,
Cuvioase,
te-ai făcut deşarta înţelepciune
cunoscător ai
şi tâlcuitor urât-o;
ales de aceea
al dogmelor
îndumnezeirii, de care te-ai şi învrednicit, prin
bunăvoinţă dându-ţi sângele tău, şi acum te rogi
pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Alte stihiri, glasul al 6-lea,

podobie: Toată nădejdea punându-şi...
Veniţi astăzi, adunările Ortodocşilor, să cinstim

pe Cuviosul Iustin, care s-a făcut cunoscător de taină
al
maiîndumnezeirii,
bun, ştiinţa omadunând
enească împreună, în chipul
şi cunoaşterea cel
cea prin
cercare a Bisericii, care se dăruieşte tuturor celor
care strălucesc prin nevoinţă; că acesta a ajuns slăvit
asemenea Părinţilor celor de dem ult. Pentru aceasta,
poporul sârb se veseleşte întru Dumnezeu, odrăslind
un astfel de bărbat de Dum nezeu înţelepţit, cu Sfântul
Sava deopotrivă vorbitor.
Toate le-ai pus să fie slujitoare cunoaşterii lui

Hristos, Părinte Iustine preaînţelepte, prin nevoinţă
şi prin necazuri. Dulcea purtare a Crucii prin cercare
cunoscând, d in putere în putere înţelepţeşte ai mers,
tainic strigând către Dom nul, Care a um plut de Duhul
Sfânt întreaga ta fiinţă, arătându-te în vrem urile cele
de pe urmă teolog de taină, părtaş al mărturisirii şi
mângâiere poporului.
C u v i o s u l I u s t in d e i a C e i .if
Cu toti/ Sfinţii,
/ ' ale căror vieţi
/ le-ai scris,' stai acum
Iustine, înaintea
tânjit, primind şi iubitului tău Hristos,
cununa dreptăţii, cătreşiCare
ca Pavel ai
cel cu
Gură de Aur. Pentru aceea, ridică mâinile tale pentru
poporul şi fiii tăi, care cu credinţă aleargă la cinstitul
tău mormânt, căruia şi noi închinându-ne, slăvim pe
Iisus Dumnezeu-Omul.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea:
Grăitorul dogmelor ortodoxe, lucrătorule al

purtării creştineşti după chipul Dumnezeu-Omului,
cunoscător adânc al căii urmate de Sfântul Sava şi
iscusit
Cuvioasenevoitor
Părinteal Iustine.
SfinţenieiDe Bisericii te-ai părinte
aceea fiind arătat,
dătător de desfătare şi iubitor de fii, nu-ţi uita
poporul iubit şi chinuit, ci, din Sfânta Mănăstire Celie,
binecuvântările tale pline de rugăciune, îmbelşugat
trimite-i, rugându-te neîncetat Stăpânului, Care
S-a făcut omdoritei
învrednicim din iubire de oameni, ca toţi să ne
îndumnezeiri.
Şi acum ..., a praznicului, sau

Dogmatica glasului al 6-lea (Cine nu te va ferici...)
Vohodul. Lumină lină. Prochimenul zilei
326
Pentru aceea te rugăm, Părintele nostru preasfânt,

ca, prin rugăciunile
la pocăinţă tale, inimile
şi la slăvirea Sfinteituturor
Treimi,săpentru
le aduci
ca
Domnul să mântuiască întreaga lume şi neamul
nostru ortodox.
Glasul al 3-lea:
Veniţi toţi credincioşii ortodocşi ca astăzi

să ne adunăm şi, în mijlocul Bisericii lui Hristos,
Dum nezeu-Om ul, cu evlavie să prăznuim pomenirea
tuturor Sfinţilor, zicând: Bucuraţi-vă, prealăudaţilor
Apostoli ai lui Hristos, împreună cu Prorocii şi
Mucenicii, cu Ierarhii şi noii Mucenici, cu Arhipăstorii
şi învăţătorii vieţii celei veşnice. Bucură-te şi tu,
Iustine Mucenice şi Filosofule, împreună cu Iustin
cel Nou, care cu hotărâre pentru Hristos s-a nevoit.
Rugaţi-vă, toţi Sfinţii, pentru turm a lui Hristos din
toată lumea, căci una este Biserica în Cer şi pe pământ
şi una credinţa şi una slava Preasfintei Treimi.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 5-lea,

alcătuire a Episcopul Atanasie:
Slavă lui Hristos, Dumnezeu-Cuvântul, Care

pe tine, Iustine, te-a făcut asemenea Cuvântului lui
Dumnezeu, şi te-a arătat binevestitor prin cuvânt al
Evangheliei Vieţii celei veşnice, întru taina Bisericii
Dumnezeului-Om, prin dumnezeiasca rânduială cea
săvârşită de Sfânta Treime, înaintea Căreia stând,
roagă-te, Părinte, pentru mântuirea a toată lumea,
care e tinută de Iubitorul de oameni, Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu,

acelaşi glas:
Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare
Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie pe tine,
cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea
cea tare şi scăparea sufletelor noastre.
La stihoavnă
Stihirile Cuviosului, glasul al 5-lea,
podobie: Bucură-te, cămara...
Bucură-te, vlăstarul dumnezeiesc al Vraniei,

slava Mănăstirii Celie şi lauda Serbiei, cel nou între
teologi, cunoscător iscusit al dogmelor tainice,
îm preună-vorbitor cu Sfinţii, ale căror Vieţi le-ai scris;
neobosit lucrător al rugăciunii minţii, dar preaales
credincioşilor ortodocşi. Pentru aceea, îţi cerem , cu
totul fericite, să te rogi lui Hristos, a Cărui frumuseţe
o ai iubit şi întru care te-ai luminat, ca, celor ce te
cinstesc pe tine, Iustine, să le dăruiască mare milă.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii
mele pricepere.
Bucură-te, Iustine, trâmbiţa cea cu bun glas

a lui Pavel, Apostolul lui Hristos, că toate câte a
scris acela Bisericilor pe scurt, tu, ca un înţelept, ai
arătat mai amănunţit, şi astfel pe D um nezeu-O mul
Iisus L-ai cunoscut Iubitor de oameni, cunoscând
şi împărtăşind tainele teologiei, şi celor însetaţi pe
Domnul L-ai apropiat. Om ceresc şi înger pământesc,
329
devenind ultim ul vârf al Sfinţilor sârbi, nu înceta să
te rogi lui Hristos îm preună cu dânşii pentru fiii tăi.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor
bucura în aşternuturile lor.
Bucură-te al părintelui celui cu Gura de Aur,

iubitor şi ucenic
înţelepţite Iustine,rezemător
de la elpe ai
piept, de Dumnezeu
cunoscut tainele
dumnezeieşti, şi, în răpirea dragostei înflăcărate, ai
devenit pârâu în care curg dumnezeieştile cuvinte
ale lui Hristos, pe noi, pe toţi întărindu-ne când citim
aceste cuvinte şi dragostea duhovnicească în noi
aprinzi. mâinile
întinde De aceea,
tale,Părinte,
trimite de Sfânta
harul Treime
Duhului luminat,
Sfânt celor
ce te cinstesc pe tine, Iustine slăvite, propovăduitor
de Dum nezeu cuvântător al Sfintei Treimi.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea,

alcătuire a Episcopului Atanasie:
Doamne, M ântuitorul nostru, Iisuse
Dumnezeu-Omule, mare este slava Ta, căci cunoscut
Te-ai făcut şi întru aceşti doi slăviţi slujitori ai Tăi,
care poartă numele de Iustin: cel dintâi a stins toată
înţelepciunea
Te-a dobândit lumească şi, prin sângele
pe Tine, înţelepciunea muceniciei
lui Dumnezeu.
Iar celălalt a întrecut toată filosofia şi stihiile lumii
acesteia, şi cu nevoinţe pline de har a dobândit
filosofia după Hristos. Iubitorule de oameni,
Dumnezeule-Omule, slavă Tie.
Şi acum ..., a praznicului sau a Născătoarei-învierii,

acelaşi glas (Fecioară nenuntită...)
Acum slobozeşte...
Troparul Cuviosului, glasul al 8-lea:
Dulceaţa nectarului Ortodoxiei, Părinte

Cuvioase, revărsând-o
/ în inimile credincioşilor
' ca
pe o comoară, prin viaţa şi prin învăţăturile tale te-ai
arătat carte vie a Duhului, Iustine de Dumnezeu
înţelepţite; roagă pu rurea pe Dum nezeu -Cuvântul să
înalţe la asem ănarea cu Dânsul pe cei ce te laudă pe
tine.
Slavă..., Şi acu m ..., al praznicului sau al

Născătoarei-învierii,
acelaşi glas (Cel ce pentru noi te-ai născut din Fecioară...)
La Utrenie
După prim a catismă, sedelnele Cuviosului, glasul

întâi:
podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Pe toate le-ai dat lui Hristos, iar pe Hristos

nu L-ai dat pentru nimic, lăsând aceasta ca pe o
moştenire şi ca pe o comoară fiilor tăi, fericite Iustine;
pentru aceea te-ai făcut locuitor al Raiului; de acolo
roagă-te pentru noi Stăpânului Celui iubitor de
oameni, împreună cu Maica lui Dumnezeu.
331
Slavă..., Şi acum...,
a praznicului, sau a Născătoarei, asemenea:
Trupeşte ai purtat în pântece pe Cuvântul cel

mai presus de dumnezeire, care a îndumnezeit,
Curată, firea oamenilor şi dăruieşte mântuire
veşnică tuturor celor ce te slăvesc pe tine adevărată
Născătoare de Dumnezeu; deci, Stăpână, nu înceta
rugându-te pentru cei ce te cinstesc.
După a doua catismă, sedelnele Cuviosului, glasul al
3-lea:
podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Cu dragoste dumnezeiască ai răbdat Crucea

muceniciei tale întru cunoştinţă şi, prin aceasta, s-a
arătat limpede credinţa ta, Iustine. Pentru aceasta
ca răsplată de la Domnul ai primit revărsări de har,
de Dumnezeu cuvântătorule înţelepte, cu care adăpi
Biserica, arătând tuturor pe Dumnezeu-Omul.
Dum nezeu şi Domnul, Cel mai presus de fiinţă,

din bunătate S-a întrupat dintru tine, luând firea
noastră şi rămânând ceea ce era; pentru aceasta,
cinstindu-L pe Acesta ca Dumnezeu-Om, te vestim pe
tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu neispitită
de nuntă, slăvind minunea cea preamare a purtării
tale în pântece fără de sămânţă.
332
= ^ = = J Cuvinte despre veşnicie
După Polieleu, Sedealna Cuviosului, glasul al 4-lea;
podobie: Spăimântatu-s-a îosif...

Ca o căprioară rănită de săgeata dragostei
pentru Iisus, Dumnezeu-Omul, pe toate le-ai judecat
în lum ina Lui, cu înţelepciune; pen tru aceasta ai atras
mânia vrăjmaşului şi, mucenic în cuget făcându-te,
mult ai alîndrăgit
prieten SfinţilorPătimirea lui alHristos,
şi urm ător vieţuiriio,lor.
Iustine,
Deci,
pe cei ce cinstesc sfântă pom enirea ta arată-i pururea
nedespărţiţi de Domnul.
Aducând celor de pe pământ cu trup pe
Dumnezeu Cel netrupesc, Curată, spre mântuirea lui
Adam, cel zdrobit prin înşelăciunea ucigătorului de
oameni, te-ai arătat cu adevărat tron în chip de foc,
purtând
tău cel cu mâinile
fără pe Cel
prihană s-acecunoscut
poartă toate,
mai iar pântecele
cuprinzător
decât cerurile. Ci o, Fecioară, învredniceşte-ne pe noi
cereştii slave.
Antifon, glasul al 4-lea: Din tinereţile mele...

Prochimen glasulmaloartea
Dom nului 4-lea: Cuvioşilor
Cinstită este înaintea
Lui.
Stih: Ce vom răsplăti Dom nului pentru toate câte
ne-a dat nouă?
Evanghelia de la Utrenia Sfântului Sava cel Sfinţit

(5 decembrie)
Psalmul 50
Slavă...: Pentru rugăciunile Cuviosului Tău...
Şi acum...: Pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu...
Apoi stihira pe glasul al 6-lea:

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule...
Din cer ai coborât întrupându-Te,

Dumnezeule-Omule, ca să-l îndumnezeieşti pe omul
căzut. Pentru aceasta şi fericitul Iustin, vieţuind după
voia Ta, evangheliceşte, de pe pământ s-a înălţat,
ajungând la Ceruri, ca să se desfăteze de cununa
nevoinţelor sale celor pentru Tine; iar noi, prăznuind
pe Născătoarea de Dumnezeu cea plină de har, cu
stăruinţă strigăm Ţie din inimă: Sălăşluieşte-Te şi
întru noi, Stăpâne,
duhovniceşte precum înîntru
zămislindu-Te Cuviosul Iustin,făcut
noi, Ţi-ai ca,
sălaş, să Te zămisleşti şi în inimile noastre, şi născători
de Dumnezeu după har să ne facem.
334
Canonul:
Canonul Cuviosului
Cântarea întâi: glasul al 4-lea,
Irmosul: Deschide-voi gura mea...
Astăzi noi, ortodocşii, cu bucurie cinstim întru

cântări sfinţită pomenirea Părintelui n ostru Iustin,
care în vremcuurile
lui Hristos bună cele de pe urm
glăsuire ă s-aortodocşilor.
şi lauda făcut trâm biţă a
O, Iustine, viaţa ta covârşeşte cu to tul puterea

ritorilor, căci ai avut cugetare asemenea îngerilor,
prin care te-ai făcut urm ător şi icoană însufleţită a
Dumnezeului-Om.
Slavă...
Pe Dumnezeu L-ai iubit din pruncie, fericite,

şi ai adăugat din belşug darurilor fireşti, evlavia
moştenită de la părinţi, pe care sârbii au învăţat-o de
la slăvitul Sava.
Şi acu m ...
Cuvântul S-a întrupat, mişcat fiind de iubirea de

pe care a rânduit-o; ale Cărui taine, dumnezeiescul

Iustin
tălmăcit.în cuvinte preaînţelepte limpede ni le-a
Catavasii: Deschide-voi gura mea... sau ale Praznicului
Cântarea a 3-a.
Irmosul: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu...

Lipsindu-te de dulceţile lumeşti, întregul ţel
spre Hristos l-ai îndreptat şi după El ai alergat, până
ce ai aflat odihnă inimii tale însetate de Hristos.
Cuvântul
mintea luităuDumnezeu
şi sufletul a cuprins
de la cea dintâi vârstă,cuIustine,
totul
până în ceasul cel din urm ă al bătrâneţii; de aceea,
mergând pe urmele Sfinţilor Părinţi, ai teologhisit.
Slavă...
Viaţa ta, Părinte, pe care pe pământ ai dus-o este

neobişnuită auzirii, căci, gustând dulceaţa Crucii prin
cercare, ai dorit mucenicia, pentru Hristos Cel dorit
de tine.
Şi acum ...
Iată-1 pe Cuviosul Iustin, Născătoare de

Dumnezeu, rodul întrupării lui Hristos, căreia dintru
început s-au făcut părtaşi toţi Sfinţii şi care se arată
puterea Bisericii, de Dumnezeu dăruită.
336
= = = = = Cuvinte despre veşnicie
Sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea,

podobie: Fluierele păstoreşti...
Atras de lumina lui Iisus, Iustine, te-ai arătat

altă lumină a Lui ca un fulger, arătând tuturor calea
cea sfântă a îndumnezeirii întru Hristos, prin care
trupul se învăpăiază cu strălucirea dumnezeiescului
Duh
deplinşi de
omul, îmcea
Viaţa preună cu toţi Sfinţii, se îm părtăşeşte
veşnică.
Fecioară
strălucită Mărie,
şi bucuria a îngerilor
lumii, dăruieşte slavă,
celor cefrumuseţe
te laudă,
iertarea tuturor păcatelor, îndură-te de robii tăi, că tu
eşti izbăvire adevărată a celor deznădăjduiţi şi tare
scăpare a oamenilor.
Irmosul:Cântarea a 4-a
Sfatul cel neurmat...
înger te-ai arătat între liturghisitori, Părinte

Iustine de Dum nezeu Fericite, căci ţi-ai aplecat
urechea celui cu Gura de Aur, atunci când ti s-a
arătat,
ti-a şi, precum vorbeşte un prieten unul cu altul,
vorbit.
/
O, Iustine, trupul l-ai supus cu nevoinţele în

chip minunat, toată viaţa ta, prin faptă şi prin vedere,
adăugându-te soborului nevoitorilor credinţei.
337
C u v io s u l I u s t i n d e i a C e l ie
Slavă...
Părinte, aievea te-ai învrednicit să-l vezi pe

Sfântul Serafim de Sarov, cel minunat, care ţi-a arătat
slava Raiului, şi de aceea strigai: „Hristos a înviat!",
făcând cunoscută bucuria învierii.
Şi acum ...
Tu eşti dulceaţa monahilor şi a celor ce trăiesc

în feciorie, Preacurată, căci te-ai făcut casă cu totul
curată Preacuratului Iisus, Care ne-a învăţat fecioria.
Cântarea a 5-a
Irmosul: Spăimântatu-s-au toate...

Ai avut minte nejefuită de gânduri, cu totul
Cuvioase, căci pe aceasta ai pironit-o pe Crucea
Domnului, întru cunoaşterea Vieţii celei veşnice, care
în mod tainic izvorăşte celor ce stăruie în rugăciunea
cea neîncetată.
Ca pe un dar primind, Cuvioase, zăvorârea

la care ai fost silit, pe aceasta ai preschimbat-o
preaînţelepţeşte în lucrare spre zidirea credincioşilor,
prin scrierile tale duhovniceşti, care au adăpat
Biserica dreptslăvitoare.
Slavă...
Păzire şi conştiinţă trează a Ortodoxiei, în

vremurile cele de pe urm ă te-a arătat Hristos, Iustine
338
de Dumnezeu înţelepţite, care sfânta iscusinţă a

Bisericii limpede o propovăduieşti şi toate rătăcirile
le vădeşti.
Şi acum ...
Negrăit ai născut pe Hristos, Însuşi-Adevărul,

pe Care Iustin cu îndrăzneală mărturisindu-L
Nădejdea întregii lumi, a îndurat lanţuri şi temniţă,
dar a rămas, Preacurată, ca un stâlp neclintit.
Cântarea a 6-a
Irmosul: înţelepţii lui Dumnezeu...
Neam ului sârbesc ai fost dăruit drept mângâiere,

Iustine Fericite, îm preună cu care ai pătimit, am intind
de Pătimirile lui Hristos, Care prin înviere moartea a
nimicit.
albinăVieţuirea
iubitoareSfinţilor Părinţiai aicutreierat
de osteneală, îndrăgit lucrările
şi, ca o
acelora, adunând în Duhul mierea preadulce a
teologiei.
Slavă...
Pătimirea poporului tău văzând, Dum nezeu te-a

trimis precum pe Moise, neşovăitor să-i călăuzeşti
spre Cetatea cea de Sus, unde se bucură cetele
Sfinţilor.
/
339
C u v io s u l I u s t i n d e l a C e u e
Şi acum ...
Lăudămu-te, Preacurată, Maica lui Hristos,

Dumnezeu-Omul, Căruia lauda Mănăstirii
Celie, Iustin cel Nou, s-a arătat gură luminată şi
propovăduitor de Dumnezeu înţelepţit.
Condacul Cuviosului, glasul al 8-lea,

podobie: Apărătoare Doamnă...
Viaţa ta în chip dum nezeiesc-omenesc ai
rânduit-o, pe Dumnezeu-Omul măsura tuturor
lucrurilor având, ai atins prin El înălţimea teologiei,
iar acum, stând înaintea Cuvântului Celui dorit de
tine, ce-ţi
celor dăruieşte-ne har prin rugăciunile
strigăm: Bucură-te, tale, nezeu
Părinte, de Dum nouă
înţelepţite!
Icosul:
îngerii, luând sufletul tău, l-au adus Stăpânului,

Care cu dragoste primindu-1, l-a încununat,
răsplătind sfintele tale rugăciuni şi osteneli; iar noi,
cei ce prăznuim sfântă pomenirea ta, într-un glas
strigăm aşa:
Bucură-te, vlăstar dumnezeiesc al Vraniei;
Bucură-te, lauda Serbiei, dăruită de Hristos;
Bucură-te, cel care reuneşti în sobor teologii
Bisericii;
Bucură-te, a monahilor celor de dem ult icoană;
Bucură-te, căci rătăcirile filosofilor celor
neînţelepţi le-ai vădit;
340
Bucură-te, căci harul Dumnezeului-Om Celui

întrupat l-ai dovedit;
Bucură-te, căci înveţi adevăratele dogme cele
mântuitoare;
Bucură-te, căci faci cunoscută viata / Sfinţilor
/
celor care s-au făcut asemenea lui Hristos;
Bucură-te, urm ător al căii Sfântului Sava;
Bucură-te, făcător de minuni negrăite;
Bucură-te, Părinte plin de dragoste pentru
oameni;
Bucură-te, liturghisitor cu gură de aur al
dragostei lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, de
Dumnezeu înţelepţite!
Sinaxar:
Stih: Cu gură de aur propo văduind cuvintele de
sus, teolog şi prieten al Sfinţilor te-ai făcut.
Cântarea a 7-a:
Irmosul: N-au slujit făpturii...
Te-am cunoscut, Cuvioase, cuget treaz al
credinţei; căci nicidecum nu ai îndurat stricarea
dogmelor şi a Sfintei Predanii, şi cu dovediri ai arătat
starea lor cea cuvenită, Părinte Iustine.
Neclintit stând în prigonirile şi pătimirile din

partea celor fără de Dumnezeu, pe Domnul avându-L
în minte, de Dum nezeu înţelepţite, ai în durat toată
pătimirea şi L-ai proslăvit pe Cel ce te-a proslăvit,
Iustine, cu părintească dragoste.
Slavă...
Preasfinţit între preoţi te-ai arătat, ca un înger,

jertfă mai presus de fire săvârşind, întru tot fericite,
pentru viaţa tuturor, pe care, întrupându-Se, a
dăruit-o Domnul Bisericii, o, Iustine.
Şi acum...
N-a lăsat, Preacurată, Fiul tău lumea să piară,

ci din tine întrupându-Se, lumii dăruieşte pe Sfinţi
ca semne ale dragostei Sale, conducându-i pe creştini
la îndumnezeire, precum pe Cuviosul Iustin în zilele
din urmă.
Cântarea a 8-a:
Irmosul: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor...
Năvălirile vrăjmaşilor, Iustine, le-ai făcut

materie a sfinţeniei, devenind cel mai mare
mângâietor al poporului tău căzut adeseori în arşiţa
ispitelor, pildă părintească a dumnezeiescului Sava
dăruind prin cuvintele şi prin scrierile tale.
Pe pământ stâlp al Ortodoxiei te-ai arătat,

Iustine de Dumnezeu purtătorule, căci tu în chip
tainic la pieptul Domnului te-ai rezemat, şi de acolo
scoţând apa dătătoare de viaţă, ne-ai hrănit din
belşug, de aceea te numim al patrulea Teolog.
Slavă...
342
====^=._ Cuvinte despre veşnicie
Pildă de vieţuire/ ortodoxă te-ai arătat

credincioşilor, Iustine, prin viaţa virtuoasă urm ând
Sfinţilor, a căror viaţă ai însem nat-o în scris, ca pe
o comoară, îm bogăţind Biserica lui H ristos, care îţi
mulţum eşte astăzi, săvârşind pomenirea ta.
Şi acum ...
Milostiv fă-ni-L nouă pe Stăpânul, Fecioară, pe

Care II mâhnim cu cuvintele şi cu faptele, chiar dacă
ne numim creştini, dar nu încetăm încălcând, întru
cunoştinţă, poruncile, pe care, din dragoste, ni le-a
dăruit spre m ântuire.
Cântarea a 9-a
Irmosul: Tot neamul pământesc...
Chipul lui Hristos în minte având, iar inima

arzând pentru Dumnezeu, locaşul dragostei,
icoana chipului lui Dum nezeu, frum useţe a
Dumnezeului-Om te-ai făcut, lăcaş sfânt al teologiei
te-ai arătat, Iustine Cuvioase, lauda ortodocşilor, al
Sionului celui de sus sfânt părtaş.
Atunci când Hristos va veni, Cuvioase, ca să

ne judece pe noi, pe toţi, atunci mijloceşte pentru cei
ce cinstesc sfântă pomenirea ta şi se desfătează de
lucrările tale, scrise prin lucrarea Duhului Sfânt, şi
revarsă tuturo r nectarul harului.
Slavă...
343
C u v i o s u l I u s t i n d e t a C f .i .if .
Serbia, patria ta cea pământească, acum şi

pururea te are, Sfinte, bogăţie nejefuită şi mijlocitor
către Iubitorul de oameni, iar Sionul cel neclintit, din
Ceruri, te-a câştigat în ceata Cuvioşilor, Iustine, de
unde trimite tuturor har.
Şi acum...
închinăciune de Arhanghel în chip minunat ai

primit, Preacurată, şi L-ai zămislit pe Hristos, Căruia
roagă-te pururea împreună cu Iustin, pentru obştea
aceasta şi pentru cei ce prăznuiesc sfântă adormirea
sa, ca toţi să dobândim milă şi har.
Luminânda, a Cuviosului,
glasul al 2-lea:
Pe tine, Părinte, te-am cunoscut însufleţită

Evanghelie a lui Hristos, purtând în suflet chipul
Dumnezeului-Om, din copilărie până la bătrâneţe şi
cu virtuţi împodobindu-ţi viaţa cea dumnezeiască;
pentru aceea, Iustine Cuvioase, cinstind luminat
sfântă pomenirea ta, pe Hristos îl slăvim.
A Praznicului, sau a Născătoarei de Dum nezeu,

asemenea:
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, izbăvirea
blestemului lui Adam! Bucură-te, cinstită Maică a lui
Dumnezeu! Bucură-te, rug însufleţit; bucură-te făclie;
344
bucură-te prestol! Bucură-te scară şi uşă cerească;

bucură-te carul cel dumnezeiesc! Bucură-te nor uşor;
bucură-te biserică; bucură-te năstrapă cu totul de aur!
Bucură-te munte; bucură-te cort şi masă! Bucură-te
dezlegarea Evei!
La Laude
Stihirile Cuviosului, glasul întâi,

podobie: Ceea ce eşti bucuria...
După înomenirea Cuvântului, cu trup s-a

născut şi dumnezeiescul Iustin, a cărui pomenire
săvârşim. Căci cu rugăciunile lui şi cu ajutorul
Stăpânului Hristos ne rugăm ca pe calea care duce
la îndumnezeire, pe care a mers, şi noi să mergem
împreună cu dânsul.
Vas luminat al Maicii lui Dumnezeu te-ai

arătat, Părinte Iustine: ai venit în această viată de a
ei Bună-Vestire, şi iarăşi sufletul tău curat l-ai predat
la acest sfânt praznic al ei, căci pe tine Dumnezeu
Cuvântul, Cel ce S-a întrupat, negrăit în felurite
chipuri te-a cinstit.
Prieten al lui D um nezeu şi al Sfinţilor

arătându-te, o, Iustine, acum în Rai priveşti pe
Stăpânul, pentru Care crucea prigoanelor ai îndurat,
sfinţindu-te întru nevoinţe; şi acum roagă-te
Domnului să ne dăruiască har nouă, celor ce
prăznuim adorm irea ta.
345
C u v i o s u l I u s t in d e i a C f i i f
Mulţimea dreptslăvitorilor care aleargă

la preasfinţitul tău morm ânt, să nu se întoarcă
neajutorată, ci, precum atunci când vieţuiai în trup
sprijineai pe toţi cu iubire de oameni, aşa şi acum
împarte daruri credincioşilor, împlinind cererile lor.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 2-lea:
Viata
/ ta s-a arătat ca o tămâie de Hristos lucrată,
Cuvioase Părinte Iustine, alcătuită din virtuţile
tuturor Sfinţilor, înmiresmând pe iubitorii de Sfinţi
şi mişcându-i în chip tainic spre iubirea Stăpânului.
Iar tu acum, desfătându-te precum doreai de
îndumnezeire, roagă-te lui Hristos Celui întrupat,
Dumnezeu-Omul, pentru Sfânta Biserică ce te
cinsteşte cu vrednicie.
Şi acum ..., a praznicului,

sau a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas:
Toată nădejdea
Dumnezeu, mea
păzeşte-mă subspre tine o pun, Maica
A coperământul tău. lui
346
Doxologia mare
La Dum nezeiasca Liturghie
Din canon cântarea a 3-a şi a 6-a. Apostolul şi

Evanghelia Cuviosului
Chinonic: întru veşnică pomenire va fi dreptul.
Aliluia
Bucură-te, rodule minunat al Serbiei, bucuria

tuturor ortodocşilor, Părinte Iustine, tainicul şi
slujitorul Dumnezeului-Om, Cuvântul, de către
Hristos mult iubit.
Bucură-te, tâlcuitorul dogmelor, următorul

Dum nezeieştilor Părinţi în aceiaşi m ăsură slăvit, a
doua gură a lui Pavel, şi prieten al celui cu Gura de
Aur. O, Sfinte Iustine,' din adunarea Sfinţilor
/ Părinţi.
/
Mănăstirea Celie are trupul tău sfânt, tuturor
credincioşilor har revarsă şi Cerul se îmbogăţeşte cu
preacurat sufletul tău. O, Părinte Iustine, preafericite.
îm preună cu dum nezeiescul Sava şi ceilalţi

Sfinţi sârbi stai acum Iustine înaintea prestolulu i
Stăpânului, pu rurea cu sârguinţă rugându -te pentru
poporul şi fiii tăi, Cuvioase.
Bucură-te, Iustine, făcătorule de minuni, mult

har de la Dumnezeu-Om ul dobândind, n u înceta a-L
ruga pentru noi păcătoşii şi nevrednicii, pentru a ne
tămădui de toate neputinţele sufleteşti şi trupeşti.
Stih: O, Părinte Iustine de Dumnezeu înţelepţite,

primeşte cântările de mulţumire, pe care ţi le-am urzit.
348
Tânărul Ieromonah Iustin Popovici,

împreună cu părinţii Spiridon şi Anastasia.
349
Iustin Popovici, tânăr profesor la Seminarul Karlovit.
3 5 0 _________________________________________________________
A w a Iustin în vremea d eten ţiilo r din anii '40.
351
A w a Iustin în prim ii ani de vieţuire la M ănăstirea Celie.
352
A w a Iustin în curtea M ă n ăstirii Celie.
353
A w a Iustin la M ănăstirea Celie, prim in d copiii.
354
Mormântul Cuviosului Iustin de la Celie.
357
CUPRINS
Cuvânt înainte
Din cuvântul la ediţia
înainte în limba
la ediţia română
în limba ..........................
sârbă .................... 57
Repere biografice...................................................................11
I. Predici praznicale.............................................................. 35
Cina cea mare..................................................................... 35
Ce este păcatul?.................................................................. 43
Cu noi este Dumnezeu...................................................... 50
A fi om este Vestea cea Bună............................................ 55
Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!........................ 61
Intrarea în veşnicie............................................................. 66
Dumnezeu Se arată............................................................ 70
Cel mai bogat cerşetor al lui Hristos...............................75
Dascălii universului...........................................................80
întâlnirea omului cu Dumnezeu......................................83
Taina mai presus de taină.................................................88
Evanghelia Sfântului Cneaz din Kosovo........................93
înaintemergă torul Domnului...........................................97
învierea Preasfintei Maici a Domnului.........................102
Primul Mucenic al Noului Testament...........................106
Primul Creştin..................................................................112
Taina sfintei educaţii.......................................................120
/
îndreptarea credinţei ortodoxe......................................126
Sfântul Apostol sârb........................................................132
II. Predici duminicale..........................................................137
Despre puterea
Despre credinţei.................................................137
nebunie................................................................ 144
Despre iertarea păcatelor................................................150
Despre pocăinţă................................................................ 159
Despre milostenie............................................................166
Despre cele două porunci cele mai mari .................... 171
Despre
Despre bogăţia
Rai şi iacea adevărată........................................178
d .............................................................. 185
III. Predici Pascale................................................................ 195

Smerenia............................................................................ 195
Rugăciunea....................................................................... 202
Iubirea lui Dumnezeu......................................................213

Icoana lui Hristos............................................................208
Postul..................................................................................221
Scara Raiului..................................................................... 226
De la păcat la Rai..............................................................234
înfricoşătoarea judecată asupra lui Dumnezeu ........ 241
îmbrăţişarea
Mireasma luicu Dum nezeu............................................254
Hristos adusă lui Dum nezeu ................ 261
Vitezda cea veşnică...................................................... 267 .
Cununa nevointei lui Hristos.........................................274

Martorii Domnului Celui în via t ................................... 279
Naşterea Bisericii lui Hristos ......................................... 284
Paraclisul Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu,

Părintelui nostru, Iustin de la Celie,
noul Teolog şi Mărturisitor................................................289
Acatistul Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu,

noul Teolog şi Mărturisitor............................................... 305
Slujba Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu,

noul Teolog şi Mărturisitor............................................... 323

Dokumen - Tips - SF Iustin Popovici Cuvinte Despre Vesnicie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - SF Iustin Popovici Cuvinte Despre Vesnicie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

8/12/2019 Sf.

Iustin Popovici - Cuvinte despre veşnicie

Culegere text şi corectură: Mănăstirea Nera

IUSTIN POPOVICI, sfânt

Cuviosul Iustin de la Celie

Traducere din limba sârbă:

Cuvânt înainte la ediţia în limba română

limba română a slujbei Cuviosului Iustin de la Celie,

Cuvinte despre veşnicie

Din cuvântul înainte la ediţia

„Cel de-al treilea Evanghelist"3 sârb, Fericitul

C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e

Mare cugetător ortodox, vizionar şi proroc,

Cuvinte despre veşnicie

lui Dumnezeu, Israil. De aceea, aceste predici se şi

C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e

O, Preacuvioase şi de Dumnezeu purtătoru

La Praznicul Sfântului Apostol şi Evanghelist

Cuvinte despre veşnicie

De pe vremea când încă era copil, Blagoie

Cuvinte despre veşnicie

Blagoie, care apoi l-a pomenit întreaga sa viaţă aşa

C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e

dramatice ia parte la lunga retragere a armatei sârbe

Cuvinte despre veşnicie

revoluţia bolşevică, precum şi persecuţiile religioase,

C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e

în ortodoxie,' studiind scrierile Sfinţilor / Părinţi/ ai

Cuvinte despre veşnicie

„Doamne Preadulce, pentru rugăciunile Sfântului

de patimi!", „Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc

Cuvinte despre veşnicie

însoţitor al Episcopului Iosif (Ţ viiovici). Misiunea lor

la adevărata înţelegere patristică a Adevărului,

Cuvinte despre veşnicie

După război a urmat o perioadă şi mai grea.

C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l i e

lumii că sunt democratice,' au consimtit / la aceasta.

C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e

în singurătatea chiliei sale de la Celie, Părintele

Cuvinte despre veşnicie

l'îQ.OOO de sârbi exterminaţi în lagăre de tipul

Câteodată, atunci când Biserica sau lumea trecea

Cuvinte despre veşnicie

iimpui zilei lucra în curtea mănăstirii la o m asă aflată

C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie

trebuie să găsească sub fiecare regim, chiar şi sub un

Cuvinte despre veşnicie

,.i spirituală împotriva comunismului şi ateismului

C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie

predicile sale Părintele Iustin nu se temea să critice

Cuvinte despre veşnicie

<laseălul lor, Părintele Iustin.

atât din Serbia, cât şi din Grecia, din Rusia şi Franţa.

Cuvinte despre veşnicie

Şi noi suntem astăzi în Sfânta Evanghelie a

Şi la această Cină, la această lume creată, creat<

Cuvinte despre veşnicie

. .md! Acesta este omul care nu slujeşte mai întâi lui

ocupă cu ştiinţa, iar Dumnezeu îl cheamă la cina Sa

C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e ______ __ ______

modelul unui astfel de om precum naturalistul,

Cuvinte despre veşnicie

C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e __

C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e __ _ _______

C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _ _ ___ = == J