Istorii vechi din Botoșani – comuna Durnești (Satele Broșteni, Băbiceni, Cucuteni,

Guranda)

Al treilea sat al comunei menționat în documentele medievale este Broșteni, fost drept
domnesc, în ținutul Dorohoi, „ascultător de ocolul Ștefăneștilor”, cu care Petru Șchiopul voievod
îl miluiește, la 30 aprilie 1591, pe Stamate stolnic, „ca să-i fie lui de la domnia mea ocină lui și
copiilor lui și nepoților lui și strănepoților și răstrănepoților lor și cine li se va alege mai
apropiat”. Această formulă esențializează modul de transmitere ereditară a proprietății funciare
în evul mediu românesc, iar la final evocă și dreptul de protimisis de care beneficiau anumite
categorii la înstrăinarea proprietății. În recensământul rusesc din 1774, Băbicenii, Bârsăneștii și
Cucutenii apar la ocolul Bașeului, de la ținutul Dorohoi. La Băbicenii căpitanului Ioniță Ciudin
erau 22 de case, cu 22 de capi de familie, 11 dintre aceștia fiind scutelnici ai căpitanului (trei
slugi, printre care și un jidov botezat, patru scutelnici, printre ei doi herghelegii și un argat,
precum și patru femei sărace), restul de 11 fiind birnici. La Bârsănești, sat răzeșesc, erau 33 de
case, 26 dintre capii de familie fiind poștași „dați agiutor la Poșta Ștefănești”, toți cei 33 de capi
de familii erau scutiți de bir. Sunt amintiți vatamanul satului, Ioniță, dar și preotul Gheorghie și
Ion dascălul, semn că satul avea și biserică. Catagrafia menționează două așezări Cucuteni. Una
dintre ele era a lui Pelin, trăiau acolo 29 de capi de familie, 15 dintre ei fiind poștași în slujba
Poștei Ștefănești. Printre ceilalți 14 capi de familie se numărau preotul Vasile și dascălul Pavăl,
Isac jidov și „6 argați i păstori ai Aniții Pelinoaia, maziliță (mazilii erau boieri decăzuți, n. ns.)
săracă”. Ceilalți Cucuteni erau ai jitnicerului Ioniță Andreiaș, acolo fiind catagrafiați 67 de capi
de familie, cu toții scutiți de bir. 41 dintre aceștia erau „podari ce slujesc la podul Ștefăneștii, 10
erau scutelnici ai jitnicerului, 4 erau femei sărace, erau un preot și un dascăl, 2 oameni ai
jitnicerului și 8 țigani. În 1803, satele Băbiceni, Bârsănești, Cucuteni și Durnești erau la ținutul
Hârlăului, ocolul Prutului. Băbicenii erau ai postelnicelului Ioniță Cuza, cu 41 de țărani birnici,
Bârsăneștii lui Ioniță Bârsănescu aveau 16 birnici, în timp ce la Durneștii lui Ioan Pascal se aflau
27 de birnici. Cucutenii lui Holban erau sat răzeșesc având 22 de birnici, cărora li se adăugau
alți 8 răzeși, în timp ce Cucutenii medelnicerului Manolachi Andrieș aveau 20 de birnici, alți 16
locuitori erau breslași. La 1835, Guranda și Bârsănești erau înscrise la ocolul Jijiei de la ținutul
Botoșani (din 1838 vor trece la ocolul Ștefănești), în timp ce Băbicenii Herescului și Băbicenii
lui Gherghel, Broștenii Lăzoaei, Cucutenii lui Păun, Cucutenii lui Giosan și Durneștii erau
înscriși la ocolul Ștefănești. În 1863, circa o sută de țărani din Vlăsinești, nemaisuportând
condițiile grele de lucru de pe moșia polonezului Iosif Uhrinovski, se strămută pe moșia
Guranda. Aplicarea reformei rurale din 1864 a găsit actualele sate ale comunei împărțite în două
comune diferite. Astfel, satele Băbiceni, Bârsănești, Broșteni și Guranda făceau parte din
comuna Băbiceni, în timp ce Cucutenii-Răzeși, Cucutenii-Tufescului și Durnești erau la comuna
Durnești, ambele comune fiind incluse în Plasa Ștefănești, județul Botoșani. La acea dată, stăpâni
de moșie erau Gh. Cozmovici, la Băbiceni, Petre Maican și Dimitrie Soroceanu, la Bârsănești,
Gh. Cantemir la Broșteni și Neculai Millo la Guranda. În total, 188 de clăcași din comună au
primit 437 de fălci și 78 de prăjini de teren, dintre care 22 de fălci și 19 prăjini pentru case și
grădini. Cucutenii-Răzeși îl aveau ca stăpân de moșie pe Ilie Ciupercă, iar Durneștii pe un
oarecare Brănișteanu. Mai exista un sat Durnești, al Mitropoliei, dar acesta era lângă Rânghilești,
iar pe o parte a acestuia se va forma, mai târziu, satul Santa Mare, cealaltă parte fiind alipită
Rânghileștilor. Au fost împroprietăriți 136 de clăcași cu o suprafață totală de 342 de fălci și 18
prăjini, din care 16 fălci și două prăjini pentru case și grădini.

Prof. dr. Daniel BOTEZATU